sâmbătă, 7 aprilie 2012

Una dintr-un milion

Iar am început să postez doar prin intermediul imaginilor...asta e; trec printr-o perioadă mai lirică şi prefer caracterizarea indirectă a personajelor - cei care scriau ca Migu' pagini fără număr de comentarii după dictare deoarece nu se inventase decât o singură carte de eseuri literare în tot liceul, probabil ştiu despre ce vorbesc.

Însă, mi-am pierdut verva. M-am înmuiat.
Eram rece vârfu' Omu; ignorant ca obeliscul templului din Luxor, ridicat în cinstea lui Ra. Şi-apoi SPUF! mai flasc decât un prezervativ folosit. Eram o galeră de piraţi greoaie, butucănoasă, plină de gemete, scrâşniri de dinţi şi carii, apoi m-am transformat într-o copaie roz cu floricele şi zurgălăi, inundată de chiote bebeliforme. Dintr-o drujbă ruginită, ştirbă şi hârâitoare, am devenit un cuţitaş de unghieră cu moţonei şi sclipici. Eram flegmatic şi dur ca o bucată de gheaţă, apoi a răsărit soarele...fierbinte şi strălucitor. Idilic, desprins dintr-un univers pe care credeam că l-am pierdut undeva prin zorii istoriei. Alb şi orbitor, ca o promisiune de peste timp a Parcelor unui Infern al Izbăvirii. M-a învăluit în boarea lui de malahit cu miros de ghiocei, iar eu m-am topit, cuprins de uimire. Cristalele mi s-au lichefiat într-o destrăbălare nebună, atomii mi s-au desprins din chingile legăturilor ionice şi am început să mă scurg vijelios, ca un râu împins printr-o crevasă îngustă.

 Tudor Gheorghe - Au inebunit salcamii

Ce să mai zic? Sunt Dr. Jekyll şi Mr. Hide -  cazul clasic de personalitate multiplă, care denotă oleacă de labilitate psihică. Nasol pentru mine.

Nu-i vorbă, că devenisem plictisitor în rolul veşnicului nemulţumit. Schimbarea a fost bine-venită, doar că mi-am pierdut total controlul. Oscilez de la o extremă la alta ca acul vizezometrului unui dragster: 0-100 km/h în 0.9 secunde. Bang-BANG!



Iar acum veţi întreba: păi nu militai tu cu înfrigurare pentru echilibru? Nu aveai gura plină de raţiune şi expirtarea emoţiilor? Ba da...aşa făceam. Şi aveam dreptate. Diferenţa dintre animal şi fiinţă superioară o face doar intelectul, niciodată emoţia. Chiar şi un parameci zvâcneşte de bucurie dacă are un mediu propice pentru dezvoltare...dar în veci nu-şi va înţelege rolul în ecosistemul planetar. Om, brută; diferenţa stă într-o singură sclipire.
Iar eu am momente când nu-mi plătesc factura la "Electrica" şi-mi taie curentul...Am momente când sunt mai întunecat decât dosul unui cal cufurit! Nu-mi pot nega dualitatea, nu pot fi mereu zen. Pe hârtie totul e mai simplu, în pana mea! Dacă ştiu cum să o fac, îmi pot crea lumea după propriile dorinţe. O foaie albă poate deveni orice mă taie pe mine capul; e ca un cer cu nori, în care văd exact ce îmi doresc eu să văd...singura limită fiind propria imaginaţie. Deţin piesele de lego, tot ce am de făcut este să le asamblez.
În realitate e fix pe invers: trebuie s ămă descurc într-o lume deja existentă. Câteva elemente ale puzzle-ului le cunosc, altele îmi sunt complet străine şi trebuie să le caut. Unele le pot modifica, altele...mă obişnuiesc cu prezenţa lor nedorită şi mă chinui să le accept; pe altele nici nu le văd. Dar la final trebuie să alcătuiesc o imagine de ansamblu cât mai exactă.
Aşa că da...îmi doresc stabilitate; ştiu reţeta, dar nu o pot aplica mereu. Nu pot nega ceea ce sunt. Nu vă mai hliziţi atâta - se ştie că cel mai bun ginecolog n-are vagin! :p

Adesea vorbesc şi mă revolt împotriva percepţiei publice "femeie: spirituală, cultivată, suavă / bărbat: dobitoc primitiv, bestie îngălată". Resping teoria cu înverşunare, deşi în rugozitatea ei, are un sâmbure de adevăr:  unele femei sunt ireale de-a dreptul. Dar nu toate, cum spune gura satului...doar una dintr-un milion este perfectă. Chiar dacă râde sau plânge, te ceartă sau te alintă, te cheamă sau te goneşte, rămâne adorabilă  în desăvârşirea ei. Chiar de s-ar enerva şi ar înjura birjăreşte, o înţelegi - este tot o fiinţă din carne şi oase, o compoziţie chiaroscuro a Renaşterii. Se înfurie, ţipă, stă îmbufnată. Sau doar te priveşte în tăcere. Are o sumă de defecte...reprezintă un amestec inedit de sacru şi profan; tocmai de aceea este perfectă. 

Mi s-a sugerat că ar cam trebui să-mi cer scuze pentru ce am spus la un momentdat pe blog sau în particular. Mai ales în particular...în special pe blog, unde am lansat nişte simple idei în eter iar chelul şi-a pus mâna la chelie. Să nu te-apuce criza de râs? Dar nu e un lucru ruşinos, cu toţii avem cheliile noastre. Ne naştem cu ele sau le dobândim pe parcursul drumului, mai contează? Sunt ale noastre, să ne trăiască şi s-ajungem să le vedem cu nepoţei!
Am momente când îmi place să speculez detalii bine ţintite, dar suficient de generale încât să mă pot fofila printre ele la caz de ananghie. E un fel de "bate şaua, să priceapă iapa".  Sunt diabolic, sau ce? Muahahahahahaaaaaaaaaaaaa 
Nu-i frumos din partea mea să fac aşa ceva..însă la momentul acela, a fost singurul lucru pe care l-am putut efectua cu nişte rezultate decente. Se pune dacă aş spune că scopul scuză mijloacele? Sau că a trecut moda băieţilor buni şi acum se poartă neşimţiţii? Nu prea. Niciodată nu mi-a plăcut să mă înham la cârd şi e din ce în ce mai greu să fac asta, pe cuvânt de bătrânoc!
"Îmi complic existenţa, o fac cu pricepere, sunt specializat. Pot să iau orice lucru extrem de simplu şi să-l transform într-unul complicat", vorba doinei. Eu sunt...habar n-am, probabil un geniu pustiu, sau ceva; mă rog, mai mult pustiu :)) Sunt un antonim complet a orice ai căuta despre mine în dicţionar. Sau nu, frăţicule...eu sunt antiteza însăşi! Cum mă iei şi cum mă întorci, la aceeaşi concluzie ajungi: diametral opus cu termenul după care s-a scotocit. Eu sunt opoziţia. Sunt ca şvaiţerul; apetisant de-ţi lasă gura apă, dar când te apropii te încurci în găuri. Ptiu, să-mi bag, de la atâtea găuri se face curent, în puii mei! Mai închide şi tu un geam, ceva, că-mi băngăne creerii capului. Dar eu nu...şvaiterul n-are urechi. Nu-i de mirare că-s singur. Cine dracu' ar vrea să-l tragă aerul rece la articulaţii, gât sau eu ştiu ce altă zonă mai sensibilă?
Adeseori mă întreb dacă ar fi mai bine să rămân în spatele vitrinei pentru a păstra o iluzie, sau a o înlătura şi a pierde totul. De ce pălăria calului aş merita eu perfecţiunea?

Acestea fiind spuse: Na-na-na, marş la colţ, în genunchi pe coji de nucă! Penitenţă: 3 bice pe spinare înainte de culcare şi-o piuneză-n călcâi, la trezire! 
Iniţial mă gândeam să pun pun privirea de Puss în Boots, poate 'oi topi răceala.


Aş fi împletit şi un "Please forgive me - I know not what I do" cu iz de serenadă şi poate o scoteam la cap.
Da' unu de colo: "Nu, nu, nu...Să pui mâna să-ţi cer scuze pe blogosferă, că acolo făcuşi pocinogul!" - pe sistem "Aici, să vadă toată lumea!!". Pesemne mediul public ar da o mai mare greutate cuvintelor mele.
Bă, eşti prost? Intimitatea este ca sexul, ceapa mă-sii de treabă! În privat e mişto; relaxant, cu preludiu îndelung, şoapte de dragoste şi îmbrăţişări tandre. Dar în public, se transformă în prostituţie respingătoare. Ia chiloţii, na chiloţii -  haidi bă! Este adevărat că-ţi trebuie puţintică îndemânare şi niţeluş curaj să realizezi penetrarea, dar rodul muncii nu se compară cu alergătura depusă. Este ca şi cum te-ai zbate să-ţi cumperi macara ca să culegi un măr dintr-un copac mai înalt.
Tu, ciupalete-napoiat, s-a inventat scara!! La ce dracu' te scarpini pe după cap?

P.S.: ..."Cu toate astea n-am îndrăznit niciodată să complic o minune.
O minune e un lucru mult prea fragil, e cam tot ce se poate spune."
Sau poate că am îndrăznit...Dap. Cu siguranţă am făcut-o. Oare ce mai spune asta despre mine?


8 comentarii:

  1. Stimabile, ai lansat niste simple idei in eter, chelul te-a intrebat: este vorba de chelia mea? iar tu ai raspuns: da.
    Ca daca ziceai: "nu stiu, fiecare dupa cum se simte" ERA ALTCEVA mai boerule.

    Stiu ca blogul asta este supapa prin care iti reversi toate sentimentele reprimate, si de-aia te inteleg, problema e daca te inteleg altii mai importanti ca mine.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Duduie dragă, tu mai ai vreun habar de ce te-ai supărat? Că răsari cu alte probleme la fiecare comentariu. Eu am lansat nişte simple idei în eter, DAR TU AI ÎNTREBAT DESPRE CE ESTE VORBA, APOI TE-AI ŞI AUTOFLAGELAT PUBLIC, ÎNAINTE DE A RĂSPUNDE EU. Acela a fost momentul când ai adus privatul în centru satului. Iar dacă tu ai făcut algerea asta, eu ce trebuia să fac? Nu am spus nici da, nici nu...doar am acceptat. Este aşa? Vorba zboară, scrisul rămâne; noroc că pe blog scriu. :))
      Mai citeşte încă o dată, te rog. ;)

      Ștergere
  2. EEEU am adus privatul in plan public?
    Aminteste-mi sa-ti amintesc ca tu ai moderare de comentarii.

    Si EEEU am probleme?
    Tu nu te uiti la tine cum ai ajuns din cauza gandurilor aiurea?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Aminteşte-mi să-ţi amintesc că da, deşi am moderare de comentarii, nu eu sunt responsabil pentru ce spui tu. Dacă nu aveam moderare de comenterarii, ce te făceai? Opţiunea asta mi-am pus-o dintr-o singură cauză: vreau să mă pun la adăpost de comentariile cretine şi injuriile nefondate. Am spus-o de multe ori: dacă aduci şi argumente, spune ce-ţi vine la gură. Dacă nu, taci.
      Nu vreau să cenzurez pe nimeni. Cu excepţia acestui amendament, public tot ce primesc - pe undeva mi se pare şi o dovadă de respect faţă de tine, comentator; din moment ce tu te-ai ostenit să-mi acorzi câteva minute din timpul tău, măcar atât pot face şi eu: să-ţi recunosc efortul.
      De aceea îţi postez spusele acestea - deşi mi-a luat câteva zile să mă hotărăsc dacă ar trebui să o fac.

      În rest, din nou o iei pe arătură; nu se întâmplă nimic extraordinar şi prefer să nu comentez - chiar dacă ştiu că ştiu că am dreptul de moderator. =)) =)) =))

      Ștergere
  3. Ai zis ca vrei duel de idei...
    Satisfied? :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dragă...nu ştiu cum să-ţi spun, dar eu nu mă termin atât de repede. Ceea ce înseamnă că nu mă satisfac cât ai pipa o ţigare. O fi de bine asta?

      P.S.: Ţi se pare că m-am tras pe cur de la duel, sau cum?

      Ștergere
  4. Well....noi, restul chiar nu intelegem :))Dar, rufele se spala in familie..
    "Acestea fiind spuse: Na-na-na, marş la colţ, în genunchi pe coji de nucă! Penitenţă: 3 bice pe spinare înainte de culcare şi-o piuneză-n călcâi, la trezire!
    Iniţial mă gândeam să pun pun privirea de Puss în Boots, poate 'oi topi răceala."....am eu bici, vrei?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ca să parafrezez o prietenă: DA! DA! DA!
      Hai să te văd cu ce ieşi la interval :)) :p

      Ștergere