Una dintr-un milion

Iar am început să postez doar prin intermediul imaginilor...asta e; trec printr-o perioadă mai lirică şi prefer caracterizarea indirectă a personajelor - cei care scriau ca Migu' pagini fără număr de comentarii după dictare deoarece nu se inventase decât o singură carte de eseuri literare în tot liceul, probabil ştiu despre ce vorbesc.

Însă, mi-am pierdut verva. M-am înmuiat.

Eram rece vârfu' Omu; ignorant ca obeliscul templului din Luxor, ridicat în cinstea lui Ra. Şi-apoi SPUF! mai flasc decât un prezervativ folosit. Eram o galeră de piraţi greoaie, butucănoasă, plină de gemete, scrâşniri de dinţi şi carii, apoi m-am transformat într-o copaie roz cu floricele şi zurgălăi, inundată de chiote bebeliforme. Dintr-o drujbă ruginită, ştirbă şi hârâitoare, am devenit un cuţitaş de unghieră cu moţonei şi sclipici. Eram flegmatic şi dur ca o bucată de gheaţă, apoi a răsărit soarele...fierbinte şi strălucitor. Idilic, desprins dintr-un univers pe care credeam că l-am pierdut undeva prin zorii istoriei. Alb şi orbitor, ca o promisiune de peste timp a Parcelor unui Infern al Izbăvirii. M-a învăluit în boarea lui de malahit cu miros de ghiocei, iar eu m-am topit, cuprins de uimire. Cristalele mi s-au lichefiat într-o destrăbălare nebună, atomii mi s-au desprins din chingile legăturilor ionice şi am început să mă scurg vijelios, ca un râu împins printr-o crevasă îngustă.

 Tudor Gheorghe - Au inebunit salcamii

Ce să mai zic? Sunt Dr. Jekyll şi Mr. Hide -  cazul clasic de personalitate multiplă, care denotă oleacă de labilitate psihică. Nasol pentru mine.

Nu-i vorbă, că devenisem plictisitor în rolul veşnicului nemulţumit. Schimbarea a fost bine-venită, doar că mi-am pierdut total controlul. Oscilez de la o extremă la alta ca acul vizezometrului unui dragster: 0-100 km/h în 0.9 secunde. Bang-BANG!



Iar acum veţi întreba: păi nu militai tu cu înfrigurare pentru echilibru? Nu aveai gura plină de raţiune şi expirtarea emoţiilor? Ba da...aşa făceam. Şi aveam dreptate. Diferenţa dintre animal şi fiinţă superioară o face doar intelectul, niciodată emoţia. Chiar şi un parameci zvâcneşte de bucurie dacă are un mediu propice pentru dezvoltare...dar în veci nu-şi va înţelege rolul în ecosistemul planetar. Om, brută; diferenţa stă într-o singură sclipire.

Iar eu am momente când nu-mi plătesc factura la "Electrica" şi-mi taie curentul...Am momente când sunt mai întunecat decât dosul unui cal cufurit! Nu-mi pot nega dualitatea, nu pot fi mereu zen. Pe hârtie totul e mai simplu, în pana mea! Dacă ştiu cum să o fac, îmi pot crea lumea după propriile dorinţe. O foaie albă poate deveni orice mă taie pe mine capul; e ca un cer cu nori, în care văd exact ce îmi doresc eu să văd...singura limită fiind propria imaginaţie. Deţin piesele de lego, tot ce am de făcut este să le asamblez.

În realitate e fix pe invers: trebuie s ămă descurc într-o lume deja existentă. Câteva elemente ale puzzle-ului le cunosc, altele îmi sunt complet străine şi trebuie să le caut. Unele le pot modifica, altele...mă obişnuiesc cu prezenţa lor nedorită şi mă chinui să le accept; pe altele nici nu le văd. Dar la final trebuie să alcătuiesc o imagine de ansamblu cât mai exactă.

Aşa că da...îmi doresc stabilitate; ştiu reţeta, dar nu o pot aplica mereu. Nu pot nega ceea ce sunt. Nu vă mai hliziţi atâta - se ştie că cel mai bun ginecolog n-are vagin! :p

Adesea vorbesc şi mă revolt împotriva percepţiei publice "femeie: spirituală, cultivată, suavă / bărbat: dobitoc primitiv, bestie îngălată". Resping teoria cu înverşunare, deşi în rugozitatea ei, are un sâmbure de adevăr:  unele femei sunt ireale de-a dreptul. Dar nu toate, cum spune gura satului...doar una dintr-un milion este perfectă. Chiar dacă râde sau plânge, te ceartă sau te alintă, te cheamă sau te goneşte, rămâne adorabilă  în desăvârşirea ei. Chiar de s-ar enerva şi ar înjura birjăreşte, o înţelegi - este tot o fiinţă din carne şi oase, o compoziţie chiaroscuro a Renaşterii. Se înfurie, ţipă, stă îmbufnată. Sau doar te priveşte în tăcere. Are o sumă de defecte...reprezintă un amestec inedit de sacru şi profan; tocmai de aceea este perfectă. 

Mi s-a sugerat că ar cam trebui să-mi cer scuze pentru ce am spus la un momentdat pe blog sau în particular. Mai ales în particular...în special pe blog, unde am lansat nişte simple idei în eter iar chelul şi-a pus mâna la chelie. Să nu te-apuce criza de râs? Dar nu e un lucru ruşinos, cu toţii avem cheliile noastre. Ne naştem cu ele sau le dobândim pe parcursul drumului, mai contează? Sunt ale noastre, să ne trăiască şi s-ajungem să le vedem cu nepoţei!
Am momente când îmi place să speculez detalii bine ţintite, dar suficient de generale încât să mă pot fofila printre ele la caz de ananghie. E un fel de "bate şaua, să priceapă iapa".  Sunt diabolic, sau ce? Muahahahahahaaaaaaaaaaaaa 

Nu-i frumos din partea mea să fac aşa ceva..însă la momentul acela, a fost singurul lucru pe care l-am putut efectua cu nişte rezultate decente. Se pune dacă aş spune că scopul scuză mijloacele? Sau că a trecut moda băieţilor buni şi acum se poartă neşimţiţii? Nu prea. Niciodată nu mi-a plăcut să mă înham la cârd şi e din ce în ce mai greu să fac asta, pe cuvânt de bătrânoc!
"Îmi complic existenţa, o fac cu pricepere, sunt specializat. Pot să iau orice lucru extrem de simplu şi să-l transform într-unul complicat", vorba doinei. Eu sunt...habar n-am, probabil un geniu pustiu, sau ceva; mă rog, mai mult pustiu :)) Sunt un antonim complet a orice ai căuta despre mine în dicţionar. Sau nu, frăţicule...eu sunt antiteza însăşi! Cum mă iei şi cum mă întorci, la aceeaşi concluzie ajungi: diametral opus cu termenul după care s-a scotocit. Eu sunt opoziţia. Sunt ca şvaiţerul; apetisant de-ţi lasă gura apă, dar când te apropii te încurci în găuri. Ptiu, să-mi bag, de la atâtea găuri se face curent, în puii mei! Mai închide şi tu un geam, ceva, că-mi băngăne creerii capului. Dar eu nu...şvaiterul n-are urechi. Nu-i de mirare că-s singur. Cine dracu' ar vrea să-l tragă aerul rece la articulaţii, gât sau eu ştiu ce altă zonă mai sensibilă?
Adeseori mă întreb dacă ar fi mai bine să rămân în spatele vitrinei pentru a păstra o iluzie, sau a o înlătura şi a pierde totul. De ce pălăria calului aş merita eu perfecţiunea?

Acestea fiind spuse: Na-na-na, marş la colţ, în genunchi pe coji de nucă! Penitenţă: 3 bice pe spinare înainte de culcare şi-o piuneză-n călcâi, la trezire! 

Iniţial mă gândeam să pun pun privirea de Puss în Boots, poate 'oi topi răceala.

Aş fi împletit şi un "Please forgive me - I know not what I do" cu iz de serenadă şi poate o scoteam la cap.

Da' unu de colo: "Nu, nu, nu...Să pui mâna să-ţi cer scuze pe blogosferă, că acolo făcuşi pocinogul!" - pe sistem "Aici, să vadă toată lumea!!". Pesemne mediul public ar da o mai mare greutate cuvintelor mele.

Bă, eşti prost? Intimitatea este ca sexul, ceapa mă-sii de treabă! În privat e mişto; relaxant, cu preludiu îndelung, şoapte de dragoste şi îmbrăţişări tandre. Dar în public, se transformă în prostituţie respingătoare. Ia chiloţii, na chiloţii -  haidi bă! Este adevărat că-ţi trebuie puţintică îndemânare şi niţeluş curaj să realizezi penetrarea, dar rodul muncii nu se compară cu alergătura depusă. Este ca şi cum te-ai zbate să-ţi cumperi macara ca să culegi un măr dintr-un copac mai înalt.

Tu, ciupalete-napoiat, s-a inventat scara!! La ce dracu' te scarpini pe după cap?

P.S.: ..."Cu toate astea n-am îndrăznit niciodată să complic o minune.

O minune e un lucru mult prea fragil, e cam tot ce se poate spune."

Sau poate că am îndrăznit...Dap. Cu siguranţă am făcut-o. Oare ce mai spune asta despre mine?

Dansul fluturilor

..sau despre cum poţi privi arta împletindu-se cu o picătură de sport.

Comentaci de profesie

...pentru că mi s-a pus pateul.

Zapînd printre siteurile de ştiri, am dat peste un articol foarte drăguţ. Titlul m-a acaparat, aşa că m-am pus pe lecturat: vreau din tot fundul fiinţei mele să aflu ce nu-i place unei femei să audă la prima întâlnire. Hai, frăţică, bagă! Că eu la prima întâlnire am fost Apocalipsa după Ioan, să-mi bag picioarele. O turmă de elefanţi într-un magazin de porţelanuri chinezeşti! Mi-ar prinde bne nişte sfaturi...
Nu-i vorbă, că am eu o mică idee despre cum se face; dar e articol scris de experţi în domeniu, damn it!! Şi la câte prostii făcui, aş avea nevoie de niscavai ajutor specializat:cămaşă cu mâneci lungi şi o cameră cu pereţi capitonaţi. :))

Aşa că l-am citit. Ce a ieşit, redau mai jos...

Faza e că de dimineaţă m-am trezit cu curu' sky high - adică "în slava ceriului", în limbajul neaoş - şi s-ar putea să deranjez din nou cu aprecierile mele - porcule ce sunt! La starea pe care o am, nici nu m-aş mira...mi s-a luat complet cu gentiltatea. Nu am pierdut-o complet, însă pentru o perioadă, prefer să nu o mai arăt aşa, tuturor - pe sistem "Aici, să vadă toată lumea!". Da' de ce să vadă? Sunt pudic! Mă roşesc ca o sfeclă de Paşti când mă scoţi în mulţime! Ia să nu mai ştie lumea prin ce trec eu...că şi dacă ştie, oricum nu-mi rezolvă problemele! (Prin urmare înghit nostalgia ce m-a chinuit toată dmineaţa, spre a mă înfăţişa în faţa voastră curat, parfumat şi plăcut uscat.)

Plus că uneori sufăr de sindromul comunicării defectuoase şi se înţelege fix pe invers ce vreau eu să zic. Dar nu mai contează: important e articolul. (pe care l-am şi comentat puţin...mă trecea tare, n-am avut ce să fac)

No, deci să-i dăm drumul!

Adevărat că nu o data ţi s-a întâmplat să-ţi muşti limba fiindcă ai scos pe gură (numai pe gură???) anumite lucruri total nepotrivite în fata unei femei? Dacă răspunsul este DA (Da, Da Da!!!), află că nu eşti singurul! (Pfiu! Mi s-a luat Casa Scânteii de pe aortă!) De altfel, e bine să vezi filmul în care a jucat Reese Witherspoon (aoleu, mămicule...m-am dat cu alifie la cur, dacă am început să mă comport după filme!) şi în care se povesteşte cum un bărbat cu care ea şi-a dat întâlnire (genul de blind date) i-a facut observaţie apropos de câteva greşeli gramaticale (e naşpa să faci observaţie, se interpretează drept mândrie. Însă, dacă bărbatul face greşeli gramaticale, este expediat pe motiv de incultură. De ce nu merge şi reciproca?). Întâlnirea a luat sfârşit în mai puţin de 10 minute. Aşadar, dacă eşti genul de bărbat care ar vrea să ştie cu exactitate ce nu le place femeilor, te invităm să parcurgi articolul de mai jos:

1. "Sânii tai sunt naturali sau sunt puşi?"

Bineînţeles că toată lumea te întelege; eşti bărbat şi dezbraci orice femeie doar din priviri (iar tu, autorule, eşti un idiot! Unde pana mea scrie că trebuie să dezbraci femeia din priviri dacă eşti bărbat? Obsedatule care eşti tu obsedat!). Şi nu e nimic în neregula cu asta (Serios! Zi să-ţi moară la intrare!!). Doar evită să faci orice comentariu de acest gen, fie că femeia respectivă poartă un sutien care face minuni sau şi-a facut o intervenţie chirurgicală, pur şi simplu nu întreba nimic legat de sânii lor. Femeile o vor lua drept grosolănie. 

Ghici ce? "Băiatul bun" este învechit; femeilor le plac grosolăniile! Iar când se îmbină şi cu o laudă...bagă mare!

Ca să o citez pe una: Vreau tandru şi câinesc!

2. "Am un fizic comparabil cu un Ferrari!"

Mda...şi vreau să te pătrund cum a pătrunns Luke în tauntaun. Asta-i replică de imbecili. Punem pariu că majoritatea divelor pică la faza asta? Cică e îndrăzneală. :))

Să nu râzi (prea târziu =)) ), dar orice barbat care încearcă să sublinieze că are un fizic mai eficient decât cel potrivit cu vârsta pe care o are va cădea în penibil (lauda e jenantă...se învaţă asta pe la 7 ani, sau ceva). Dacă în timp ce aşteptaţi amândoi cafeaua la bar tu te apuci să-i vorbeşti despre cât de des mergi la sala şi cât de bine lucrat eşti – şi deci, că semeni cu un Ferrari – ea nu va dori altceva decât să ajungă cât mai repede acasă.

Păi tocmai asta ziceam şi eu...ACASĂ vrea să ajungă! A.S.A.P.!

3. "Am experienţă îndelungată pe site-ul ăsta!"

Dacă vă întâlniţi în urma discuţiilor de pe un chat dedicat întâlnirilor, nu face niciodată o astfel de afirmaţie: o să pari neserios şi că ţi-ai dat o grămadă de întâlniri pe care nu le-ai finalizat cu o relaţie. Aşadar, ea te va lua din start drept un aventurier.

- Când mă întâlnesc cu cineva, totul începe din acel moment. Trecutul se numeşte aşa pentru că a trecut; de ce să dezgrop cadavrele? Şi totuşi, am făcut-o...pentru că am vrut să răspund sincer la o întrebare. Sau pentru că am vrut să descriu cadrul ce m-a determinat să iau anumite hotărâri. Ce să mai zic? Sunt esenţă de prost, uneori!

- Şi dacă ea e de pe site te pomeneşti că nu a testat nimic până la tine!  Vine floarea din grădină să aleagă mortu' satului...mă laşi cu tâmpeniile?

4. "Ce anume aştepţi de la o relatie? "

Nu întreba asta la prima întâlnire. Gândeşte-te că vă vedeţi pentru prima oara în viaţă. (Huuuuuuuuuuuuhhhhhhh...va mai fi şi o a doua oară? M-am blindat cu învăţămntele listei în vigoare! :) ). Păstrează conversaţia în jurul subiectelor uşoare şi plăcute (sunt un Spală-Varză uneori...pierd controlul asupra oratoriei. Ma bad.). Gândeşte-te cum te-ai simţi tu dacă ea te-ar întreba asta în aceleaşi circumstanţe (măgândesc; şi dacă o face, pe unde mai scot cămaşa?)… Nimănui nu-i place presiunea, fie barbat sau femeie.

Presiunea e stânjenitoare. Şi da, se aplică în ambele părţi. Viaţa-i curvă, ce pot să mai zic?

5. "Nu cred în casatorie!"

Calmează-te, nu e cazul să faci o asemenea afirmaţie la prima întâlnire, nici o femeie nu-şi va comanda rochia de mireasă prim dată când te vede (ba da, dacă te cheamă Brad Pitt). În plus, dacă tu îi şi transmiţi că nu eşti interesat de angajamente pe lungă durată, brusc îşi va pierde orice interes în ceea ce te priveste!

Ete căcat în băţ!! Faptul că nu te simţi apt de căsătorie nu înseamnă că nu vrei o relaţie de lungă durată. Plus că viitorul nu îl ştie nimeni - dincolo de o mizerie de act, este o nevoie emoţională (concepţie cu care am avut şi eu probleme; dar dacă până şi preşedintele reevaluează, eu de ce nu aş avea voie să o fac?).  Care în principiu se naşte cu travaliu, nu instant, ca iepurele din pălărie.

6. "Te sun eu… "

N-o spune doar din politeţe, că nici o femeie nu-ţi va înghiţi minciuna (depinde cât de înamorată e). Nu uita că faptele sunt mai grăitoare decât orice cuvânt, aşa că nu mai face această afirmatie, sun-o pur şi simplu, fără s-o mai avertizezi c-o faci.

Cea mai mare tortură din lume este aşteptarea unui lucru nesigur. Este ca picătura chizească, te macină secundă de secundă, te seacă de energie şi de voinţă. Taie-mă în bucăţi cu o lamă de ras folosită, smulge-mi unghiile, lipeşte-mi-le cu superglue şi smulge-mi-le din nou...pune-mă singur la o galeră, schingiuieşte-mă pe un pat de fier, înroşit în flăcările Gheenei...voi rezista. Sunt doar dureri fizice, trec în timp. Poţi să mă-neci într-un pahar cu apă, să mă calci cu tractoru' de-o mie de ori; să mă sfâşii cu dinţii şi-apoi să chem vântul (cum era melodia?)...Dar nu mă lăsa pradă tăcerii. Este un chin psihic, un supliciu spiritual ce mă modifică la nivel microcelular şi comportamental.

Aia - Lumina ta
    
  Asculta  mai multe  audio   diverse

7. "Eşti atât de sexy!"

Chiar dacă o gândeşti cu adevarat, găseste altă modalitate de a-i face acest compliment (am găsit). Dacă o găseşti cu adevarat sexy, spune-i că are un păr frumos, un zâmbet minunat sau o rochie deosebită (scuze, nu m-a făcut mama stilist). Sexy se referă la sex, iar ea va gândi că tu ai in cap un singur lucru.

Eu n-am folosit niciodată cuvântul ăsta...dar am înţeles că prinde la public. Pentru toate există un început...hihihihihi

8. "Mi-am făcut vasectomie".

Şi în clasa a treia m-am julit la genunchi. Tre' să fii idiot să spui asa din prima secundă; însă nu mă pot abţine să nu întreb: dacă o spui, cum dracu' ai obţinut întâlnirea aia?

Chiar trebuie să te grăbeşti să-i dai o asemenea informaţie înca de la prima întâlnire? În cazul în care ea nu face nici o referire la faptul că vrea copii, atunci nu e cazul să deschizi atât de repede discuţia. O să creadă că te gândesti la sex fără prezervativ. Sau că vrei să-i fie clar că nu te interesează copiii.

9. "Am rămas prieten foarte bun cu fosta mea iubită/soţie." 

Ne bucurăm că nu duci o luptă de gherilă cu fosta ta soţie şi nu vă bateţi în instanţe pentru avere, dar crede-ne că n-o s-o faci fericită împărtăşindu-i acest lucru. Dimpotrivă, ea ar vrea să ştie că ţii lucrurile sub control şi că există anumite limite ale oricărei relaţii pe care ai avea-o cu fosta.

Am înţeles că trebuie să fii gentleman. DAR şi femeia este om, deci supus greşelii. Întrebare: dacă ea spune asta, ce ceapa mă-sii faci?Întreb pentru că n-am trecut prin situaţia asta şi aş vrea să fiu pregătit pentru toate posibilităţile. Ca înginer ce mă aflu, implementez oleacă de H.A.C.C.P. pe prima întâlnre - am stabilit pericolele, limitele de acţiune, punctele critice de comtrol, acum sunt la măsuri corective. Aşadar şi prin urmare, Nea' Cunoscător, completează răspunsul pe linia punctată!

 10. "Împărţim nota de plata?" 

Deci, şi dacă şi se pare cam scump localul şi n-ai nici o certitudine că te mai vezi cu doamna respectivă, un bărbat adevărat trebuie să plătească integral nota, măcar la prima întâlnire (corect). Oricare altă variantă e vecină cu grosolănia (vezi punctul 1). Pur şi simplu, aşa sunt făcute regulile bunelor maniere, fie că ţi se pare corect sau nu. 

(Sursa: yourtango.com)

Ei, de data aceasta îmi sună cunoscută chestiunea; de fapt, m-am cam aflat în ambele ipostaze... ce se pune că sunt? Bărbat adevărat în zilele cu soţ, marfă de contrabandă în rest?? Te momeneşti că acu' voi primi şi interdicţie la circulat pe străzi în weekend, ca maşinile de pe vremea lu' Ceauşescu...