Constatari întrebacioase

Până-n revoluţie, o Dacie se repara pe genunchi, pentru că toată lumea se pricea la asta. Te-aşezai frumos pe scăunel, scuipai în palme şi băgai meştereală de maidan, că nu se cere licenţă de Cambridge pentru asta. Toţi eram mecanici, toţi ştiam să ne proptim culasa peste cilindrii blocului motor sau să înlocuim cureaua de transmisie cu un ciorap de damă. Eram inventivi şi descurcăreţi. Bravo nouă, dom'le! Popor ales, nu glumă!
20 de ani de democraţie nu ne-am schimbat; am rămas aceiaşi mieji din dodoaşcă, aceiaşi inovatori paranormali şi matriţe de cârpaci. Suntem o grădină carpatică care musteşte de adaptibilitate...prin urmare, peticim un tren cu o cracă de pe marginea drumului, liţă şi o banală rolă de scoch. (Tiiii, să-mi trag palme...acu' mă lovi cunoaşterea - mintea cea de pe urmă, clar! Păi voi vă daţi seama că noi - adică io, tu, ală din spatele tău şi restul, dacă se întâmplă să ne pice vreun satelit în grădină, îl reparăm imediat cu nişte gumă de mestecat şi-un patent? Aaaaaa, gata, nene! Mă angajez la NASA în direct, înregistrat şi în reluare! Who's the man, dude, who's the man???)
Suntem buni, sau suntem buni? Exemplu de supravieţuire, frate! Bear Grylls e boţ cu ochi pe lângă oricare din noi.



Dar nu mă mai preocup cu evidenţele...imaginile fac cât 1000 de cuvinte iar eu nu mai am ce comenta. Mi se rupe chiar şi de Cârmaci, care vrea el să coafeze căcatul să să ni-l prezinte ca pe ceva cu totul nou, un exponent valoros al reformei care ne călăreşte pe oriunde ne prinde. (o fi în călduri??)
România schimbă judeţele pe 8 regiuni. Aşa, şi? Aceiaşi Mărie, cu altă pălărie. BĂĂĂĂĂĂĂ, Măria e curvă proastă, pălăria nu are nimic, dă-o-n mă-sa de treabă!!! Ţara asta e defectă la fibra gânditoare, mi se rupe de denumirea plaiului pe unde locuiesc!
Dar ce să te faci, dacă capu' la ţară atâta emană în atmosferă? Oamenii îţi dau foc de disperare şi sărăcie, p-ăsta îl ff..freacă grija de toponomia pana...ptiu! PANORAMEI din împrejurimi! Yeah, right! Nu-s mare politolog (şi nici măcar vreunul de sămânţă), însă impresia mea e că nea' Băse se comportă fix ca o caracatiţă: ne fleoşcăie cu mizerie în ochi ca să ne deruteze. Nu se poate altfel...orice modificare adusă împărţirii teritoriale se va materializa în schimbarea tutulor actelor care există în ţara asta; adică miliardela puterea "n", ţinînd cont că suntem campioni la hârţogărie. Dacă se întâmplă rocada, trebuie să-ţi schimbi totul..orice fiţuică în care apare îţi apare adresa. Apoi urmează modificările în actele publice, iar cum noi avem un sintem centralizator de cea mai viitoare generaţie, sunt convis că n-o să ne ia decât...hmmm...în jur de 1000 de ani (cu indulgenţă).
Deci nu. Hai să ne râdem, dar mai bine nu. Oricâtă esenţă de prostie se desprinde din această informaţie, ea nu mă amuză...doar mă enervează.

În schimb, mi se pare foarte haioasă maniera puerilă şi grosieră în care sunt tratate lucrurile care se mai petrec pe la curticica naţională. Şi asta nu se întâmplă la tanti Leana de pe colţ, ci la ditai jurnaliştii cu pretenţii de inteligeţi în erecţie.

La televizor se anunţă sacadat şi uşor impacientat:
"Facebook a devenit pepinierea pedofililor! Un bărbat din Caraş-Severin este acuzat că şi-a transformat prietenele minore de pe pagina de socializare în sclave sexuale. Victimele sale le-au mărturisit poliţiştilor cum bărbatul le-a agăţat pe internet şi le ademenea până în locuinţa lui. [..] Bărbatul le-ar fi convins pe minore să întreţină relaţii sexuale cu el. Pe majoritatea le-a amăgit cu bani. Însă fetele habar nu aveau că urmau să fie filmate. Cu ajutorul imaginilor, bărbatul le şantaja."
www.antena3.ro

Prima dată când am auzit ştirea am bufnit în râs.Apoi am început să decojesc informaţia spre esenţă şi am observat că s-a făcut vâlvă (atenţie la citire) în jurul a două noţiuni: minoră (neinovată) şi pedofil (odios).
Ori, nu este chiar aşa...pentru că iar sunt întrebăcios şi am câteva nedumeriri fără răspuns şi nu pot digera întâmplarea fără să le dau de cap.
(ATENŢIE!! Doar pun nişte întrebări care mi se par de bun simţ, nu dau cu parul, nu ţin cu Lupul, nu ponegresc Scufiţa; nu lansez verdicte, nu iau partea nimănui)
Deci:
Cum dracu' poţi să agăţi pe internet?

Am înţeles, dai click pe păginile cu dive. Găseşti bunoaca, băleşti din gros la fotografiile ei şi vrei să o scoţi la un film în mod repetat, chiar şi de mai multe ori pe zi. Îi trimiţi mesaje fierbinţi, apoi...apoi ce? Cum convingi zânula să te bage în seamă? Să zicem că e vrăjită de poza de Brad Pitt cu pătrăţele care îţi tronează la profil...însă cum papucii mă-sii o mai şi ademeneşti în propria ta locuinţă? Cu firimituri de pâine, ca pe câinii comunitari? O legi fedeleş şi-o iei pe sus? (Nu de alta, da poate îi place să fie bruscată) Mai scapi din când în când câte o bancnotă, şi ea se ţine după tine sperînd să-ţi pice portofelul cu totul? Concret, cum se face asta?
Serios măi, I need a little help! Vreau să fiu şi eu Casanov, la naiba! Vreau să momesc şi eu ceva palpabil, nu numai cohorte de muşte!!
Aşa....dar mai am nedumeriri, nu vă grăbiţi!!. Să zicem că minora, în profunzimea castităţii ei mentale s-a lăsat totuşi prostită şi s-a dus acasă la pedofil (care părea de-o seamă cu Gerula, nu avea alură vreo de Făt-Frumos în dizgraţie), apoi s-a lăsat convinsă să...în principiu s-a lăsat convinsă. Cum? Ca în bancul ăla..."2 prietene MINORE întânlesc un pedofil. Acesta întreabă pe una din ele: Dacă îţi dau o acadea, dai jos bluziţa? Dacă îţi dau o ciocolată, dai jos sutienul? Dacă îţi mai dau o prăjitură, dai jos şi fustiţa? La care cealaltă îşi pierde răbdarea şi oftează cu obidă: Hai dragă, să mergem, că până se hotărăşte ăsta să orice, facem diabet!"
Nenea din povestea noastră a luat-o mai pe de-a dreptul şi a promis şi el ce ştia că ţine la vremurile contemporane. NUMAI CĂ...Fiind o copiliţă virtuasă, o vestală plăpândă, o întrupare a gingăşiei ancestrale (A!Aaa!Aaaaaa! Fă-mă sclava ta - dar în intimitate, dragă, că mă inhib, la naiba!!), de ce te-ai dezbrăca pentru bani? Vrei să acumulezi experienţă pentru viitor, sau cum? Ţi-a citit în palmă careva că ajungi divă porno, şi vrei să experimentezi senzaţia mai din timp?

Aş dori şi eu, dacă se poate, o părere minoră. Sau majoră, că tot îi fac faţă.

Plimbare prin natura înconjurătoare

Este Ziua Internaţională a Copilului (de fapt nu chiar atât de internaţională, deoarece în Japonia se serbează pe 5 mai, fix când românii o dau în bărci cu Ziua Masculului - aprig consumator de berulă la cârciuma din colţ), dar copii acestei ţări se sinucid pe capete. Este urâtă descrierea, însă realitatea îmi aminteşte de poveştile cu şobolanii care abandonează primii o corabie cu probleme, pentru că simt că Sfârşitul este aproape.

Suntem o naţie îndobitocită, iar starea asta nu are nimic de-a face cu sărăcia. Sărăcia este un factor, dar atât. Persoanele stabile din punct de vedere financiar nu sunt mai deştepte, ci pur şi simplu tind spre condiţia de parvenit, de snob;


Devin simple exponente ale societăţii de consum, indivizi care preiau pe nemestecate nişte produse ce conturează mondenitatea şi înhibă gândirea individuală.
Nu, nu, nu...problemele sunt mai profunde, nu se opresc doar la starea materială. Noi avem probleme grave cu dezvoltarea encefalului, care a stagnat pe undeva pe la nivel de australopitec. Adică acum vreo 2 milioane de ani.
Noi ne-am desprins din maimuţe, dar am rămas aproape de ele. Suntem o enclavă a evoluţiei.

Ţara noastră este eminamente primitivă. De ce? Simplu:
Pentru că aproape o zecime din populaţie este total analfabetă (vă daţi seama că dreptul la vot nu ţine seama de educaţie, nu?). Ne bulucim să ne cumpărăm smart-phon-uri ultima generaţie şi să spargem gura târgului, dar punem degetul, când e vorba să semnăm ceva. Opulenţa este în floare, trebuie să fim cât mai vizibili, cât mai ostentativi...însă nu suntem în stare să citim nici măcar literele de pe un wc. Şi ce e şi mai frumos, starea asta de sigilare mintală se transmite în continuare, fără să o oprească nimeni; pentru noi, încă este mai important să cureţi grajdul de balegă decât să înveţi în prispa mă-sii să citeşti un căcat de bilet de autobuz.
Şi de ce nu ar fi aşa? La ce te ajută învăţatul? Cineva îmi spunea că 8 clase pentru un copil sunt arhisuficiente...ce să facă cu mai multe? Ca să munceşti, nu-ţi tebuie carte...pentru că dacă nu dai cu sapa, înseamnă că nu faci nimic. La ce ne trebuie atâta educaţie? (întrebare oarecum legitimă, din moment ce - la noi - singura diferenţă dintre un om care nici nu ştie să ghicească măcar 3 litere şi unul cu 2 facultăţi este o dezvoltare strict pe plan individual)

Pentru că neamul ăsta are mentalităţi de Ev Mediu Timpuriu.
Oamenii încă se judecă ani de zile pentru că vecinul a mutat gardul cu 10 cm pe averea mea (am văzut tipul ăsta de abordare la persoane tinere, deci faza cu bătrânii învechiţi pică din start). Noi încă suntem legaţi de pământ. Blestemul pământului este mai actual ca oricând, şi el calcă în picioare orice abordare civilizată. După moartea unui părinte, primul instinct al moştenitorilor este cearta pe avere. Nu plângi, împarţi. Suntem prea înglobaţi în "dreptul meu", care este alful şi omegul existenţei noastre. Totul începe şi totul se termină cu el. Toate, până la el.

Pentru că totul se face pentru rândul lumii.
Nunţile încă sunt reprezentate prin ditai alaiul, ca se să vadă (altfel, la dracu ne mai apucăm de şmenozeală). În trecut legam panglici colorate de căruţe, acum legăm baloane de oglinzile retrovizoare ale Mercedes-urilor.
Filonul nostru de gândire se mulează pe un singur aspect: "Râde lumea". Faci şcoală ca să nu râdă lumea, te speli ca să nu râdă lumea, te ţii după modă ca să nu râdă lumea. Nu există o conştientizare a sensurilor acestor acţiuni, o gândire de ansamblu. La noi, întrebarea DE CE are un singur răspuns: AŞA ZICE LUMEA. Care dracu o fi lumea asta, habar n-am...probabil e personajul colectiv al lui Negruzzi - Gloata. Proşti, da' mulţi.

Zilele astea e mare tămbălău cu contul pe Facebook. E la modă, toată lumea are. Iarba nu mai creşte, vaca nu se mai balegă dacă nu anunţă asta la statusul de profil. Băi frate, e isterie naţională (şi planetară), să-mi bag. Ai 5 ani sau 50, nu te mai poţi flatula fără să scrii pe Facebook că te trece. Ai cont, altă nebuneală: trebuie să-ţi actualizezi fotografiile de profil zilnic; trebuie să te pozezi cât mai interesant şi în locaţii cât mai exotice, să scapi de banalitate, să fii unic, ca să te înscrii în turmă mai uşor.
De ceva vreme tot întreb de disperat, pentru că printre multe alte calităţi proaste de-ale mele, una este necesitatea de a înţelege ceea ce fac: "Care e scopul la asta? Cu ce te ajută?". Mereu primesc acelaşi răspuns sec: "La comunicare". Hai, să-mi trag pălmi, la asta nu m-am gândit! Ce dracu comunici pe FB cu colegu' de clasă? Nu îl ai în ochi juma de zi? Nu s-a inventat telefonul, chiar mobil? Când stai în Alaska şi prietenii tăi s-au mutat în Insula Paştelui Mă-sii, mai pricep asta cu comunicarea. Dar aşa?
Nu, deci nu pot pătrunde corola de minuni a modei, la fel cum nu am priceput nici rostul pentru care înjurăturile colegiale la adăpostul Mirc-ului făceau furori în zorii existenţei mele.

Pentru că la noi nu există credinţă, ci superstiţie. Animism, totemism, tribalism. E bine să porţi cruce la gât, că te apără Domnul...până ţi-o fură aproapele. E bine să pupi moaşte, că iei notă mare la examen..până îl pici, că tu nici nu ai deschis vreun curs. E bine...în principiu, "e bine să" tot ce e legat de Dumnezeu.
La noi, credinţa e abordată pe sistem de troc: aprinzi lumânări, Dumnezeu îţi îndeplineşte o dorinţă; dai de pomană, Dumnezeu îţi dă o vilă.
Noi nu ne rugăm, cerşim. Sau nu, nu cerşim...că ne rugăm pentru puterea necesară depăşirii greutăţilor (aşa e trendul credincioşilor, acum). Şi totuşi, nu mişcăm un fir păr pentru a obţine acea putere interioară, care este strict legată de noi.
Mă amuză la culme când văd bătrânici sau eleve de liceu cum se închină în grabă când trece autobuzul pe lângă biserică (de ce nu se închină şi în metrou când trec pe sub biserică...nu am înţeles). Oricum , cică e un gest de respect...dar vin şi întreb: Dacă este aşa, de ce se execută în grabă, mecanic? Japonezii se înclină tot din respect, dar din câte am studiat eu, nu o fac într-o secundă. Răgazul este un respect, timpul acordat unei persoane este un semn al respectului şi nu gestul în sine.

Pentru că la noi se vinde votul pe o pungă de mălai şi o sticlă de bere.
Nu avem profunzime abordarea realităţii; suntem un neam de alcoolici, caracteristică care se vede în orice distracţie pe care ne-o permitem. Dacă nu bei până te faci lemn, nu te distrezi...drăguţii vamaioţi şi tinerii doritori de distracţie (ce altceva?), plăcerea vieţii mele, sunt exemplul elocvent a ce vine din urmă.
Suntem nişte forme fără fond, nişte entităţi flasce, nişte şobolani de canal care se lasă mituiţi şi cu o bomboană râncedă, dacă este învăluită într-o poleială de vorbe alese.

Pentru că nu avem memoria anterioare şi începem fiecare zi cu mintea albă ca o coală de hârtie...materialul prostibil ideal. Mai vreţi exemple? Realegerea Băsescului...şi cu asta am spus tot.

Pentru acestea şi pentru multe altele, suntem pulbere fără speranţe de redresare. Şi nu sunt (numai) aleşii de vină pentru asta, ci natura populaţiei. Îngustimea mentalităţii de grup. Pur şi simplu suntem prea strâmţi (nu vă gândiţi la ce vă gândiţi) în concepţii.
Dintr-o asemenea adunătură, cam ce genii de conducători am vrea să iasă? Ei sunt oglinda noastră în aceiaşi măsură în care noi suntem oglindirea lor...
..Două jumătăţi ale unui întreg intrat în putrefacţie (dar fără generalizări, desigur)

Poveştile copilăriei

Introducere

Din Haosul Primordial s-a ridicat o colină, iar din floarea de lotus ce creştea în vârful acelei coline a ieşit Ra, Zeul Soare. El scuipă şi o crează pe Tefnut, Zeiţa Umidităţii, apoi tuşeşte şi îi dă naştere lui Shu, Zeul Aerului. În cele din urmă băseşte şi aduce pe lume...tot un zeu, da' pe un plan mai local.

Cuprins
Pe vremea aceea, România nega criza cu o inocenţă de vestală. Peste tot era prăpăd, toată planeta îşi smulgea părul şi şi-o lua vârtos, ţara noastră juca rol de Ileana Cosânzeana culegînd flori! Nu, nu există aşa ceva! Stătea neprihănirea pe noi mai ceva ca muştele pe rahat.

Până când iubirea...
Până când Criza răsare viguroasă la orizont, ca un cavaler în armură strălucitoare; însă noi, nu...adică nu se cade să ne punem poalele în cap, chiar aşa în văzul lumii. Lasă-i pe alţii să fie curvi, noi nu servim, nu ne murdărim la virtute. Şi nu şi nu, până am pus gura pe ea (pe Criză, băi!) şi i-am dat de gust...că acu' nu ne mai săturăm.
Ne pornim greu, că asta-i neamul - n-ai ce-i mai face; dar şi când ne-am pus pe treabă..să te ţii, frate, cu te-oi ţine. O turmă de bivoli turbaţi este parfum pe lângă noi...nu ne mai opreşti nici cu-o legiune de tancuri!
Pe noi ne ţine mult şi cu putere, băi, că suntem sânge de casanovi în vene! Toată lumea a terminat, noi abia suntem la preludiu. (pe sistem de baladă populară: că ne place, ne place, ne place-place-place)


Apoi vajnicele autorităţi ale statului au anunţat că am ieşit (aşa, deci acu' începe şpârla aia groasă). După o vreme iar ni s-a trâmbiţat ieşirea (deci logic, între timp intrasem la loc) şi zi de vară până-n seară ne-am tot hârjonit nehotărâţi; ba intram, ba ieşeam, că de! Doar aşa se face treaba. Din când în când capu' la stat ne mai anunţa când eram afară, pesemne ca să mai tragem o gură de aer proaspăt. (Deci mi se înmoaie sufletul când îi văd p-ăştia aşa de preocupaţi de starea naţiunii în dizgraţie!)

După un timp (şi multe alarme false), Cel Mai Cârmaci Dintre Popor ne anunţă că greul a trecut şi economia a început să se ridice firav. Să se ridice? Păi noi n-avem ce să ni se ridice...ori suntem hermafrodiţi? (Bă Băsescule, hotărăşte-te odată-n puii mei ce facem, că eu nu mai înţeleg nimic! Adică cum să ni se ridice?)
În fine...să depăşim problemele de ordin tehnic. Să zicem că ni se ridică; păi nu e bine nici aşa! Dacă ar fi să ghicesc cu puţinele cunoştinţe pe care le am în materie, aş zice că de-acum încolo începe adevărăciunea, dacă abia suntem în stadiul de excitaţie. Hmmm...economia se scoală firav..0.1% nu sună bine deloc! Păi mai avem de aşteptat până să ajungem şi noi măcar la un procent de bun simţ, cu care să rezolvăm ceva! La faza în care suntem, e inutil chiar şi să ne prefacem că gâfâim, ceapa mă-sii de treabă!
Dar stai! "FREEZE", cum urlă ăia în filme! Eu nu-s decât rugina de pe biela-manivela din sala motoarelor, de ce oi comenta atât?? De la timonă lucrurile se văd mai clar, iar dacă Vasul Ales Al Flotei (Dispărute) spune că suntem o masculă vânjoasă, aşa o fi! Ne aflăm pe un curs puternic ascendent...deci: BITCHES COME AND LET THE PARTY STARTED!
Oficial, suntem fericiţi! Oficial ne merge bine, înregistrăm producţii record în toate domeniile vizate. Norii Recesiunii se preumblă printre dealurile patriei, dar suntem pe calea cea bună, pentru că statul stă cocoşat sub greutatea reformelor din temelii: educaţia este aliniată la standardele europene dar scoate tâmpiţi pe bandă rulantă; serviciile medicale sunt gratis dar se plătesc; autostrăzile se înmulţesc pe hârtie; muncitorii de pe şantiere se spetesc dormind...dar mai ales Udrea construieşte proiecte frumoase şi face orgii de idei pentru dezvoltarea turismului în natură.
Ţara-i o grădină, Bucureştiul, o floare.

Suntem cei mai dă best! Vorba 'ceea: Fruntea sus, genunchii tari!

Încheiere
În Haosul Primordial apare primul element ordonat, izvorul de logică care va da naştere Universului, leagănul vieţii. Viaţa se bazează pe instintele primare, manifertări egoiste ale raţiunii pure.
Omul, fiinţă superioară (uneori), este lucid şi rece. Omul este civilizat, şlefuit, fin, fără rugozităţile naturii sălbatice. Omul este ipocrit, încercînd să-şi creeze această imagine. Nu există altruismul propovăduit de societate, doar egoism...pentru că orice acţiune are ca scop principal satisfacerea nevoilor individuale. Orice acţiune are un scop.

De când mă ştiu, eu încerc să înţeleg lumea în care fiinţez şi atunci, ca simplu observator, mă întreb DE CE?
Nu-s vreun analist de frunte, nu mă simt psihologistu' lu' peşte, dar singurul neuron funcţionabil nu se poate abţine să să nu-şi dea şi el cu părerea fix ca un om mare; ba mai are şi insolenţa să întrebe:
DE CE se întâmplă toate acestea? De ce dintr-o dată, Băzeul iese să-şi ceară scuze pentru măsurile anti-criză luate acum un an (care erau singura salvare de la colapsul total al ţării) şi promite să le anuleze efectele, începînd de la anul ce vine? Where is the catch?
DE CE Boc se laudă pe unde apucă cu văditele succesuri ale guvernării sale? Dacă sunt chiar atât de evidente, nu trebuia să le vedem şi noi? Adică, dacă plouă afară şi nu am umbrelă, mă ud; însă nu am nevoie de terţi care să îmi explice cauza pentru care sunt fleaşcă...decât dacă am creierii paralizaţi şi îmi curge scuipat din gură de prost.


DE CE suntem manipulaţi şi nu ni se permite şi nouă o relaţie normală, ca de la Cetăţean la Stat?
DE CE ca la un semn, clanul conducător ia cu asalt televiziunile ca să-şi prezinte propriile realizări? Am senzaţia că-s la talcioc şi vânzătorul să dă de ceasul morţii ca să încerce să-mi vândă...ce? Care-i singura marfă pentru care ca individ, pot prezenta vreun interes pentru ăştia?

Singurul răspuns care îmi vine în minte este "VOTUL"; anul 2012 este an electoral, iar prostimea trebuie prostită, trebuie mituită. Printr-o repetare suficientă, o minciună devine adevăr...pentru că dacă 10 inşi îţi spun că eşti beat, mergi să te culci; iar dacă ţi se repetă asta zi de zi, mergi la dezalcoolizare.
Sau mă rog, pui ştampila unde trebuie, ca să fie bine.