Why so serious?

Emil Boc a anunţat că de la 1 martie începem numărătoarea inversă pentru ieşirea din criză. Care criză?? ROMÂNIA A REFUZAT CATEGORIC SĂ INTRE ÎN CRIZĂ (vorba cârmuitorului precoce), apoi a mai ieşit din ea de vreo...10? ori până acum. (conform aceleiaşi surse, de mare încredere)
Eu nu mă bizui pe imbecilităţi. Plus că, sincer, mi se rupe cu talent dacă România intră, iese sau rămâne proptită în recesiune...atâta timp cât viaţa mea nu se schimbă, e inutil să mă aprindă vreo flamă de entuziasm. Oricum, din câte văd, situaţia merge din rău în mai rău; când spui "Gata! Mai naşpa nu mai există", realitatea te păleşte în moalele capului. Aşa că, nu cred că ieşim din nimic. Nu acum, nu mâine, nu peste o lună, un an sau mai mulţi. Nu în timpul vieţii mele...care pentru mine ar echivala cu "niciodată". Nu are rost să îmi fac iluzii. E o idioţenie chestia asta cu speratul, plus că e cea mai sigură cale spre dezamăgire.
"Uimeşte-mă" este filosofia mea de viaţă..Şi mereu rămân năuc în faţa cotidianului. E de bine?

Nu cred că depăşim nici o nasoleală financiară, bancară, mobiliară, automobilistică, turistică, teatrală, fotbalagistă sau orice hram o purta ea. Un 0.01% cu care cică ar creşte economia nu mă încălzeşte cu nimic.
Cert este că primăvara vine cu noi scumpiri: cresc preţurile la alimente, benzină (deci a orice unde fluxul tehnologic include transportul...deci a orice) gigacalorie, până şi la hârtie. Noua lege a muncii va fi adoptată şi aplicată...dragi ascultători! Întrerupem buletinul de ştiri pentru un breaking news de o importanţă capitală pentru destinul ţării: Iri a primit custodia Irinucăi, rodul iubirii sale nestrămutate cu preafrumoasa Moni. Dar nici diva de Izvorani nu se lasă şi contraatacă grav, contestînd decizia instanţei!! WOOOOOOOOOOOOWWWWW!!! Nu se poate, doamnelor şi domnilor!!! Nu pot să credce-mi zăresc felinarele!! În timp ce apetisanta brunetă (atenţie domnilor cu anumite dotări...sufleteşti, desigur - în curând singură) îşi linge rănile primei înfrâgeri, Iri îşi duce odrasla în club şi se distrează fără ABSOLUT nici o grijă! Oare ce vor mai facecei 2 guguştuci? Cum se va termina telenovela despărţirii anului...ce zic eu? Despărţirea secolului!!!
Râmâneţi cu noi, pe programul...2 (n-am găsit altă rimă).

Stay tuned, pentru că nici nu ştiţi ce pierdeţi!

Meanwwhile
Noul cod al muncii va fi adoptat. Poa' să se pună sindicatele şi-n cur şi-n cap, poa' să iasă lumet în stradă până...până se plictiseşte de Imnul Pinguinului şi îngheaţă la deştete, noul cod va fi adoptat. Clar. La fel cum se va întâmpla şi cu noua lege a educaţiei. Protestează studenţii? Sunt împotriva cursurilor obligatorii (mie mi se rupe, că mi-am încheiat socotelile la capitolul ăsta; dar mă gândesc la freo 2 persoane dragi, care mai au de tras la jug şi pe care nu le voi putea ajuta în nici un fel...) şi a imposibilităţii de a-şi mai da cu părerea la alegerea decanului? Şi unde-i problema? Mda...îşi leagă banderole albe de mâneca hainei, trimit colete cu zacuscă şi murături la parlament (să aibă şi mititeii de-o gustare, trăi-le-ar familia lor de rotundei), spânzură cearşafuri şi diferite bulendre la balconul camerei în speranţa că dau palme morale conducătorilor...

Băi, sunteţi întregi cu capul? Protestaţi, sau vă gâdilaţi la chiloţi? Palme morale??? GLUMIŢI!! Greşiţi din start, presupunînd că ăia mai au vreo moralitate pe care să le-o frecaţi voi!
La ei, la noi nu mai există aşa ceva! Când eram mic, am văzut câini care fugeau cu hălci de moralitate în gură. Pentru ăştia, codul etic nu mai există nici măcar la nivel de micron; e moartă şi putrezită, răspândită în cele 4 colţuri ale planetei! Duceţi-vă-ţi pe acolo şi o căutaţi, dacă poftiţi pălmuiri. Aici, nu mai există aşa ceva. Aici, dacă tot te apuci să vrei ceva, dai o palmă. Şi atât.Punct. Ceri şi gata. Protestezi radical: te arunci de la vreun balcon, îţi dai foc, intri cu camionul în vreun pălăţoc...d-astea. Altfel, te amăgeşti cu iluzii, te saturi sugînd resturile rămase prin dantură (d-aia românul nici nu prea le are cu periajul după fiecare masă), ţi-o freci singur şi pretinzi că faci menage a trois. Nu rezolvi nimic, în puii mă-sii!!

Codul muncii va intra în vigoare, legea educaţiei se va aplica.
Apoi, începe distracţia.

Peste puţin timp, Moni, Iri, Ţumpy, şi alţi divi din ăştia vor fi istorie. Când patronul îţi va pune sula-n coaste (aşa este expresia, n-am ce-i face) perfect legal, să alegi între a-i munci pe plantaţie sau a muri de foame în bojdeuca ta, când Statul îţi va lua cu japca vaca din coteţ, ca pe vremea Moromeţilor, nu ştiu ce importanţă va mai avea chiloţăreala mondenă.

Ştiu...dar să mor, de vă spun!

"Traian Băsescu, la întâlnirea cu şefii filialelor PDL: Am premierul independent, dar nu vi-l spun"
http://www.antena3.ro/

O vorbă românească spune clar: "De tăceai, filosof rămâneai". Se pare că mr. president joacă în filmul cu Socrate şi tace sfios ca Şeherezada, la ivirea zorilor (Ups! Asta e altă poveste! Am încurcat borcanele...sorry)

Şi...ar mai fi o posibilitate:

Viaţa este rotundă (cam ca burtălăul videanului, dacă chiar vreţi o imagine grafică).
Te naşti cu mintea albă, ca o coală de hârtie; pe măsură ce trec anii consemnezi diferite informaţii şi o umpli, apoi, de la o vârstă, memoria începe să te lase, neuronii leşină pe capete şi gândirea îţi tinde spre starea de neprihănire iniţială.
Nu vroiam să cred acestă teorie...am crescut înconjurat de proverbiala înţelepciune a bunicilor (care nu mai erau chiar holtei şi domniţe, pe vremea când m-am hotărât să apar şi eu pe lume). Şi totuşi...iată dovada!

Super tare, frate!
"Na, na, na,na, na, naaaaaa...eu ştiu şi nu vă spun. Sâc, sâc! Bâz-bâz-bâz, balegă de mânz. Ce, vă ofticaţi? Eu ştiu şi...ghici ce?? Vouă NU VĂ SPUN!!!"
Făceam infantilităţi din astea când aveam 3 ani...că doar d-aia sunt infantilităţi. Le faci când ai o minte necoaptă. Sau când ai creerii terci. Sau când nu îi ai deloc. Sau când îţi curge scuipat din gură de prost. Sau când eşti prea tălâmb ca să ţii minte că după inspiraţie, următorul pas logic este expiraţia. Sau când eşti băsist.
SAU CÂND EŞTI BĂSESCU??

Şi ia ziceţi domn preşedinte: cam pe când vă putem urmări (cu fascinaţie, desigur) cum vă jucaţi cu pu..şca prin ţărână, de-a micuţii şi hoţii?? Pac-pac-pac!!! DUFFFFFFF!!! Trrrrrrrrrrrrrr...fugiţi, scăpaţi-vă pielea!!! Pac-pac-pac-pac-pac! GO, GO, GO, GO, GO!!!! (Rostogolire, fandare, răsucire, eschivare, ochire din cădere, tumbă înapoi) BUMMMMM..TRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRR PAC-PAC-PAC!!!
Serios acuma...nu vă sfiiţi. Ce rost mai are să vă ascundeţi cele mai intime dorinţi ale trupului?? Toate lumea le cunoaşte!!! Daţi-vă-ţi drumul, ce naiba! Oameni suntem! Vreţi să vă scălâmbaţi ca-n Tom şi Jerry? Băgaţi scălâmbăieli pănă obosiţi!! Neîmplinirea viselor duce la frustrări grave...iar noi ne dorim un conducător lucid, cu capul pe umeri şi cu scaun la el (încă se vorbeşte despre cap în propoziţie). Vrem să ni se arate fanta de lumină din viitorul apropiat şi numai dvs ne-o puteţi arăta, pentru că aţi privit-o de atâtea ori, în intimitatea iatacului domnesc. Numai dvs puteţi duce la capăt acestă cimilitură ieftină (Da băi, aţi auzit bine. IEFTINĂ! Nu mai este scumpă, pentru că România a ieşit din criză!).
Deci...acuma sper că nu vă supăraţi de comparaţie... dacă ţara asta ar fi falusul lui Osirid, dvs aţi fi vraja care l-a învârtoşat spre naşterea mult iubitului său fiu, Domnul Aştrilor Şi Al Cerului.
Atât sunteţi de valoros pentru destinul neamului.
Şi să ne mai împiedicăm noi de un nume?? Când veţi fi pregătit, când vom merita să ştim, vom afla. E chiar aşa mare mâncare de peşte?

Ştiu...dar să mor, de vă spun!
Şi eu ce trebuie să fac la faza asta? Să-l aplaud?
MI SE RUPE!!

Cugetări

Când am deschis televizorul, primul lucru care mi-a siluit retina a fost..hai că puteţi..o declaraţie de dragoste. Normal. (Valentinu and stuff, remember?) "Eşti aerul meu (care-l trag în prag de seară?), eşti viaţa mea, fără tine nu sunt eu (dar cine? Robocop?). Te iubesc laleaua mea." (Cred că la suavă îi place lalelelelele, sau ceva).
No...chestia e că sunt pe treabă, mi s-a sculat cheful şi mi-am înveselit ziua (ca să fiu sincer.. cu ajutor extern, că nu mai puteam. Apă de izvor, mai repede că mor, lămâi, lămâi!). NEway...ce a fost a fost. Chestia e că starea de fapt mi-a născut nişte întrebări la care nu am răspuns.

Care este diferenţa dintre un golan şi un intelectual?
NICI UNA! Fondul e identic, forma e ambalată altfel. Amândoi spun aceleaşi lucruri, dar în formulări diferite.



Când vede o bunoacă, golanul urlă franc: "Maamă, da ce te-aş fu..gări până îmi pierd vlaga!"; când vede o dalbă fecioare, intelectualul îi declară elegant: "Te iubesc".
Melteanul, cu limbajul lui de cartier, spune "M-am băşit"; cineva mai cultivat trage un "pârţ", un pudibond mângâie atmosfera cu un "vânt", iar intelectualul rupe gura târgului, gânditor: "Am eliberat o flatulaţie".
Grosolanul cere rugos: "Vreau o pereche de chiloţi". Intelectualul solicită cu tact: "Aş dori o pereche de lenjerie intimă". (Aaaa...apropos! se spune "pereche" la pantaloni, fiindcă are 2 craci - UPS!!! CARE E FORMA ELEGANTĂ???? REPEDE, CĂ-MI DAU CU FIRMA-N CAP!!!. Chiloţii, dacă nu au aşa craci, se mai pot numi "pereche"?)
Necioplitul declară tăios: "Mă duc să bag la maţ". O persoană de condiţie medie grăieşte limpede: "Mă duc să mânânc". Intelectualul o dă în bărci, galanton: "Merg să servesc masa."

Persoana cu vocabular grosier foloseşte vorbe lipsite de fineţe. Graţiosul va spune întotdeauna "ciorbiţă" (cu buzele ţuguiate) în loc de neaoşul "ciorbă".

Mult mai delicatul "punguţă" a înlocuit rudimentara "pungă", "plimbărică" se foloseşte în loc de necivilizatul "plimbare". Pe scurt, că mai am şi alte treburi pe planetă: dacă nu utilizezi dimunitivarea a ...orice?, clar eşti om de cavernă, primitiv de geniu şi de porc, grav.

Dar am o mică întrebare: de unde s-a născut fantasma conform căreia folosirea diminutivelor te transformă în aristocrat de renume mondial? Toată spălătura de varză cu regulile bunului gust, doar la asta se reduce? Hai să vorbim ca retardaţii!! Uau, ce cool! Sunt trendy, să-mi moară ţigla de pe kotetsu (asta e în japoneză, că cică în română iese un cuvânt prea mult prea frust) lu' porc!
Suntem un neam de boieri!! URA!!!! Noi suntem români, noi suntem romani, noi suntem urmaşii lui...Vlăduţ Ţepuţel!!
Uuuuuuuuuuuuu....iese naşpa, plus că se înţelege ca pixu! Totuşi, se pare că nu chiar pentru toate lucrurile se poate folosi o exprimare alintăcioasă...Dă prost la o anumită parte de public. Ma bad.

Desiur, asta nu schimbă lucrurile cu nimic. Suntem o naţie de tarabostes...şi totuşi, în toată viaţa mea, eu am întâlnit o singură şi unică persoană care emană rafinament nobiliar prin toţi porii. (Plecăciuni) Hmmmm....ciudat! Cred că e timpul să belesc ochii mai cu talent la lumea prin care mă învârt. Mai ştii că nu sunt înconjurat de Elwişi, Madonne, Williami şi Marlene, iar eu ca dobitocul, ignor totul? Sau, poate sunt doar ghinionist...de câte ori ies în lume, toţi sunt duşi la toaletă, să facă căcuţa. (sau pipilică...nu ştiu sigur, nu am controlat pe nimeni)
Sigur, aşa se întâmplă!

P.S.: Mai am o întrebare elementară: Sunt trendy dacă-s cool, sau sunt cool dacă-s trendy? Vreau să fiu....ceva la modă, dar să-mi bag (mănuşa, că mi-au îngheţat deştele) dacă ştiu ce!