sâmbătă, 26 decembrie 2009
joi, 24 decembrie 2009
Frânturi de solemnitate
Probabil ar trebui să mă prosternez şi eu, să laud noul guvern ales în funcţie...însă nu am putere. Nu pot pricepe cum ăştia ne conduc, alături de unguri! Băi! Americanii îi cheamă pe mexicani sau canadieni să îi ajute să-şi cârmuiască ţărişoara? Japonezii se duc cu jalba-n băţ la vecinii orezari, pe care nici că nu îi dispreţuiesc prea mult? Cum puii mei v-a venit genialitatea de idee să vă aliaţi cu maghiarii? Şi aţi mai pus ministru din acesta şi la cultură!
Parcă asta era o valoare naţională, nu o jucărie împrumutată pe furiş la colţ de bloc! Cum îl pui pe un nene de altă naţionalitate să îţi păzească ţie patrimoniul naţional? Voi sunteţi întregi la diblă? Ce o să facă ăla de o să fie atât de valoros? Nu e destul că astăzi, când li se cere să spună un cântecel de iarnă, toţi copii cântă Jingăl bel? (de parcă noi nu am avea o tonă de colinde şi de poezii) Acum va trebui să ne sucim limboaca-n gură şi cu obiceiurile ungureşti? Voi aveţi nuca plină de viermălăi, băi fraţilor! Pe cuvânt de cercetaş!
Mi-e scârbă de ăştia când îi văd cum se fălesc ei, micuţii, că şi-au intrat în funţie. (Udrea a intrat chiar în două; păi dacă e monument de competenţă şi abilitate???). Aşa că o las mai moale cu măriile lor...şi continui să mă râd de ipocrizia care domneşte pe la noi, cu ocazia acestor sărbători.
Întotdeauna m-am întrebat: de ce naiba se face Pomana Porcului?? Care e logica la toată desfăşurarea asta de forţe?? Ne conformăm la spiritul sacru al tradiţiei, care cere haleală de câte ori moare câte o persoană?? Mda…dar tot tradiţia spune că grohăitorul se taie până-n Crăciun…adică fix când se spune că tre’ să te fereşti de carne ca de Necuratul în persoană. Ce faci? Cum respecţi TOATE spusele înaintaşilor? Faci pomană cu un porc de post??
Plus că, din câte mai ştiu şi eu, specialiştii recomandă să nu se înfulece carnea imediat după sacrificare şi tranşare, ca să nu te năvălească pe nas tot acidul lactic din organismul stresat al săracului Ghiţă; ea trebuie depozitată la rece măcar câteva zile, pentru maturare. Da’ fârtaţii noştri grobieni, ce să priceapă? Au jupuit animalul, hai să halim! Nici analize nu mai merg să îi facă…”Ceeee dom'le, nu l-am crescut eu în curtea mea? Nu i-am dat eu cele mai alese resturi de mâncare?? Ăsta-i porc original, băi…nu d-ăla umflat cu E-uri de la crescătorie! Eu ştiu ce i-am dat să mănânce, eu l-am crescut cu dragoste şi atenţie, deci trichina nu a avut cum să se atingă de răposat, fie-i costiţa gustoasă! ”
Ce înseamnă damblageala cu vâscul? Aduce succes? Ştiu că Vasilică făcea asta pe la noi, dar abia după Rebeliune (“Puneţi mâna pe Vasilică, ca s-aveţi noroc tot anul!”). Acuma no…două succesuri (şi ceva vânzări anterioare) nu strică pe lângă casa omului. Aşa că, ia neamule vâscul, ca să ai an îmbelşugat! (cum poate o plantă parazită să îşi aducă bunăstare, nu pot pricepe; oricât mă zbat la creieri, tâlcul acesta nu îl pot desluşi)
Şi mai e bucuria sărutatului…cum o prinzi pe una sub vâsc, pac! Ai ştampilat-o pe buze…
A!A!A! Asta-i şansa lui Trăienel! Mai ieri spunea cu lacrimi în ochi, că încă îşi doreşte să guverneze alături de liberali. Cum este o vreme a iertăciunii, a…ăăăăă...reconcilierii (ptiu! Că nu mai ştiam vorbele Gloriosului), acum e cel mai potrivit moment să se jeluiască printr-o scrisoare la Moş. Apoi, cu ochişorii cruciş şi pumnişorii strânşi, se roagă să se îndeplinească dorinţa, vizualizează măreaţa scenă… Parcă îl vede aievea pe Boc Cel Mic în vârful unei mese (la 1 metru şi-o flegmă, mai trebuie să foloseşti şi instrumente ajutătoare, din când în când), sprijinind o cracă de vâsc, iar dedesubt, pe Luminăţia Sa şi pe Antonescu, prestînd din greu pentru înfăptuirea tradiţiei împrumutate din vecini.
Până una, alta, să îl aşteptăm cuminţi pe Santa... Că cică acesta este cel mai important moment al întregii sărbători. Acum este Crăciunul, Naşterea Domnului. În murmurul colindelor, să fim cu toţii mai buni, mai iertători, să avem încredere în dragii noştri conducători şi să dorim fericire, linişte şi pace în lume, tuturor semenilor noştri. (plus alte bla-blauri din astea). Şi nu în cele din urmă, să avem o masă plină cu de toate, din care să nu lipsească cele cuvenite.
P.S.: Mişto încheiere, nu? Plină de sensibilitate şi gânduri bune, specifice perioadei.
Parcă asta era o valoare naţională, nu o jucărie împrumutată pe furiş la colţ de bloc! Cum îl pui pe un nene de altă naţionalitate să îţi păzească ţie patrimoniul naţional? Voi sunteţi întregi la diblă? Ce o să facă ăla de o să fie atât de valoros? Nu e destul că astăzi, când li se cere să spună un cântecel de iarnă, toţi copii cântă Jingăl bel? (de parcă noi nu am avea o tonă de colinde şi de poezii) Acum va trebui să ne sucim limboaca-n gură şi cu obiceiurile ungureşti? Voi aveţi nuca plină de viermălăi, băi fraţilor! Pe cuvânt de cercetaş!
Mi-e scârbă de ăştia când îi văd cum se fălesc ei, micuţii, că şi-au intrat în funţie. (Udrea a intrat chiar în două; păi dacă e monument de competenţă şi abilitate???). Aşa că o las mai moale cu măriile lor...şi continui să mă râd de ipocrizia care domneşte pe la noi, cu ocazia acestor sărbători.
Întotdeauna m-am întrebat: de ce naiba se face Pomana Porcului?? Care e logica la toată desfăşurarea asta de forţe?? Ne conformăm la spiritul sacru al tradiţiei, care cere haleală de câte ori moare câte o persoană?? Mda…dar tot tradiţia spune că grohăitorul se taie până-n Crăciun…adică fix când se spune că tre’ să te fereşti de carne ca de Necuratul în persoană. Ce faci? Cum respecţi TOATE spusele înaintaşilor? Faci pomană cu un porc de post??
Plus că, din câte mai ştiu şi eu, specialiştii recomandă să nu se înfulece carnea imediat după sacrificare şi tranşare, ca să nu te năvălească pe nas tot acidul lactic din organismul stresat al săracului Ghiţă; ea trebuie depozitată la rece măcar câteva zile, pentru maturare. Da’ fârtaţii noştri grobieni, ce să priceapă? Au jupuit animalul, hai să halim! Nici analize nu mai merg să îi facă…”Ceeee dom'le, nu l-am crescut eu în curtea mea? Nu i-am dat eu cele mai alese resturi de mâncare?? Ăsta-i porc original, băi…nu d-ăla umflat cu E-uri de la crescătorie! Eu ştiu ce i-am dat să mănânce, eu l-am crescut cu dragoste şi atenţie, deci trichina nu a avut cum să se atingă de răposat, fie-i costiţa gustoasă! ”
Ce înseamnă damblageala cu vâscul? Aduce succes? Ştiu că Vasilică făcea asta pe la noi, dar abia după Rebeliune (“Puneţi mâna pe Vasilică, ca s-aveţi noroc tot anul!”). Acuma no…două succesuri (şi ceva vânzări anterioare) nu strică pe lângă casa omului. Aşa că, ia neamule vâscul, ca să ai an îmbelşugat! (cum poate o plantă parazită să îşi aducă bunăstare, nu pot pricepe; oricât mă zbat la creieri, tâlcul acesta nu îl pot desluşi)
Şi mai e bucuria sărutatului…cum o prinzi pe una sub vâsc, pac! Ai ştampilat-o pe buze…
A!A!A! Asta-i şansa lui Trăienel! Mai ieri spunea cu lacrimi în ochi, că încă îşi doreşte să guverneze alături de liberali. Cum este o vreme a iertăciunii, a…ăăăăă...reconcilierii (ptiu! Că nu mai ştiam vorbele Gloriosului), acum e cel mai potrivit moment să se jeluiască printr-o scrisoare la Moş. Apoi, cu ochişorii cruciş şi pumnişorii strânşi, se roagă să se îndeplinească dorinţa, vizualizează măreaţa scenă… Parcă îl vede aievea pe Boc Cel Mic în vârful unei mese (la 1 metru şi-o flegmă, mai trebuie să foloseşti şi instrumente ajutătoare, din când în când), sprijinind o cracă de vâsc, iar dedesubt, pe Luminăţia Sa şi pe Antonescu, prestînd din greu pentru înfăptuirea tradiţiei împrumutate din vecini.
Până una, alta, să îl aşteptăm cuminţi pe Santa... Că cică acesta este cel mai important moment al întregii sărbători. Acum este Crăciunul, Naşterea Domnului. În murmurul colindelor, să fim cu toţii mai buni, mai iertători, să avem încredere în dragii noştri conducători şi să dorim fericire, linişte şi pace în lume, tuturor semenilor noştri. (plus alte bla-blauri din astea). Şi nu în cele din urmă, să avem o masă plină cu de toate, din care să nu lipsească cele cuvenite.
P.S.: Mişto încheiere, nu? Plină de sensibilitate şi gânduri bune, specifice perioadei.
Spoiala sărbătorilor
Dimieata, aşezi 9 lumânări aprinse într-un pahar, în formă de cruce, apoi faci 3 mătănii, spui “Tatăl Nostru” şi Rugăciunile Speciale De Cerere. Repeţi, până faci 40 de mătănii. Ca să nu îţi ocupi mintea cu numărătoarea, ţii evidenţa cu ajutorul unor beţe de chibrit; după fiecare serie terminată de mătănii şi rugăciuni, pui unul deoparte. La sfârşit, nu ai voie să mănânci timp de 2ore, iar lunea, miercurea şi vinerea, nu ai voie să mănânci până la ora 15.00. Totul se repetă timp de 7 zile consecutive şi se petrece sub post, pentru că altfel nu este valabil.
Cam asta este reţeta succesului, aşa cum am dat de ea pe undeva. Când totul îţi merge da-n daoaselea, pentru a reveni un om de succesuri, cam asta trebuie să faci…iar Dumnezeu te va ajuta negreşit.
Da, sigur! Parcă şi văd scena:
Viaţa pe planetă curge nestăvilită, iar tu eşti o persoană mizerabilă, printre multe altele. Dar te decizi să aplici prescripţia minune şi Dumnezeu Îşi îndreaptă atenţia asupra ta; potriveşte ceasul şi se pune pe numărat…ca să vadă dacă nu tragi chiulul la vreo mătanie. Apoi urmăreşte atent orologiul din Rai, ca să nu ciumva să tea puce vreo poftă de dulce, sau înaintea orelor stabilite. Nici o secundă în minus, nici o secundă în plus. Am zis!
Doar că, vine eu cu întrebările…pentru că mi-e tare greu să ced că Dumnezeu a dictat vreunui călugăr toate aceste norme, iar respectivul le împărtăşeşte cu restul prostimii. La fel cum îmi e greu să cred că acelaşi Dumnezeu va sta chitit pe ceas, ca să nu îi încalci vreo secundă din timpul stabilit. Sau că îti numără mătăniile şi lumânările.Sau că se uită cu binoclul după forma în care le-ai aşezat. Sau că ţine atât de mult la nişte formalităţi, la sporăvăirea “pe deasupra” a unei rugăciuni, de 40, 50, sau 1000 de ori pe zi. Ce-I asta?? Adică, CE-I ASTA???
Nu cred că recitarea unor litanii te face vreo persoană mai deosebită, mai meritorie. Nu cred că eşti mai bun, mai drept, mai cinstit, doar pentru că ai o memorie bună şi te ţin şalele să te apleci de zeci de ori pe zi. Nu cred că eşti mai înghesuit în Cele Sfinte, doar pentru că nu ratezi nici o slujbă de la biserică. Sau că în loc de înjurături foloseşti blesteme în care acţiunea este preluată de divinitate (care va suporta apoi şi consecinţele…sau nu; pentru că blestemul este just, fiind efectuat de Cineva Superior).
După părerea mea proprie şi personală, cine crede toate acestea este un habotnic cu mintea îngustă. Practic, nu cred că pricepe mare lucru din toată aventura asta religioasă…decât că trebuie să ţină un regim alimentar la toate marile posturi de peste an, trebuie să meargă duminica şi de sărbători la biserică, să nu mănânce “de dulce” mircurea şi vinerea, eventual să citească în disperare toate cărţile de profil care au apărut. Adică să respecte nişte ritualuri, ca un robot; să îl reducă pe Dumnezeu doar la ideea de ritual.
Se spune că neamul nostru este apostolic, pentru că suntem creştinaţi de un discipol al lui Iisus. Se spune că suntem un popor ales…Hai măi, nu mă-nnebuni! Ales pentru ce? Că eu, personal, nu mă simt vreun minunat pus la păstrare pentru o salvare ulterioară. Şi uitîndu-mă la debileala care stăpâneşte din gros neamul nostru mioritic, îmi vine greu să cred că am avea vreo calitate care trebuie păstrată pentru posteritate.
Este Ajunul Crăciunului. Trebuie să fim mai buni, mai blânzi, mai iertători, mai cuviincioşi, mai respectuoşi, mai frumoşi, mai curaţi. Naşterea Sfântă trebuie să ne coboare lumină în suflet şi în gând, neapărat adusă pe vreo aripă de îngeraş scumpic sau pe vreo creangă împodobită de brad. Fulgii de zăpadă tebuir să ne ningă cu belşug şi voie bună, anul nou să ne aducă “frunze-n buze, lapte-n ţâţe, drob de sare în spinare, mălăieş în călcăieş, smoc de flori la subţiori”, conturi pline ochi cu bunătăţi, împlinirea (de la sine??) tuturor dorinţelor şi alte abureli de gen. De aceea, bag mâna-n foc şi îmi pun gâtul la butucul călăului, dacă lăcaşurile de cult nu vor geme de credincioşi, care se vor înjura, şi îmbrânci, pentru a apuca ceva sfinţit…Se vor îmbulzi ca descreieraţii să sărute veşmintele preotului, pentru că aşa vor avea noroc sau vor primi vreun ajutor miraculous, sau…mai ştiu ce gărgăini li se freacă lor prin cap?
Mi se pare totul atât de fad, atât de lipsit de substanţă…încât mă apucă sila.
Deşi probabil ar trebui să fiu vreun arogant, să mă consider centru universal, axă planetară şi buric de pământ (ca să fiu şi eu trendy), nu pot fi aşa. Nu e vorba de slăbiciune…sau poate că da, în cele din urmă. Dar realizez câte ştiu şi mai ales, ce enorminate nu ştiu. Iar acest gând îmi cam taie pofta de mândrie.
Cum spuneam…deşi nu-s vreun pui de geniu, nu pot să cred că toată perioada acesta se reduce doar la prestarea unor tradiţii. Nu cred că idea de religie se reduce la un tipic anume, pe care îl execuţi sau nu. Nu ar trebui să fie ceva mai profund de atât? Să simţim altfel, să trăim altfel totul?
S-a născut Iisus?? Hai cu porcul la căsăpit! “Doar nu trebuie să avem cele cuvenite pe masă? Ce sărbătoare mai e aia în care nu bagi la maţ până vomiţi slănină şi cozonaci?? După ce că mi-au curs balele şi din ochi la pomana porcului vecinului (eram la post şi nu aveam voie), nici acum să nu mă desfătez şi eu? Nu se spune că este un timp al bucuriei? Ia să mă bucur, să mă delectez la mucoasa stomacală!”
Totuşi, democraţia a stabilit că majoritatea decide. Şi dacă ea tratează lucrurile în modul acesta…înseamnă că e bine??
Ar cam trebui să închei cu tradiţionalele urări de fericire şi mii de ani, pe care, ca milos ce sunt (mi-e milă să mă ating chiar şi pe mine, de bun ce sunt), le împart cu toată lumea. Fără număr, fără număr, fără număr.
Dar acest gen de clişee mi se par puţin cam aiurea în divesrsitatea asta de sărăcie lucie în care se cam scaldă lumile de pe la noi. Aşa că, nu pot să doresc decât ca fiecare să găsească puterea de a se simţi deosebit. Să zâmbească măcar o clipă…ceea ce nu cred că este greu. Doar faci o aruncare cu privirea prin jur şi te tâmpeşti de râs.
Colind:
“Deşchide uuşa cretine, să fur şi eu de la ti…”nu e ăsta! Am greşit ţedeul.
Deci: 1,2,3 ŞI:
“Foaie verde lămâiţă, noi* suntem sugaci de ţâţă
Şi-am venit să colindăm, pe la căşi să vă urăm!
Cam asta este reţeta succesului, aşa cum am dat de ea pe undeva. Când totul îţi merge da-n daoaselea, pentru a reveni un om de succesuri, cam asta trebuie să faci…iar Dumnezeu te va ajuta negreşit.
Da, sigur! Parcă şi văd scena:
Viaţa pe planetă curge nestăvilită, iar tu eşti o persoană mizerabilă, printre multe altele. Dar te decizi să aplici prescripţia minune şi Dumnezeu Îşi îndreaptă atenţia asupra ta; potriveşte ceasul şi se pune pe numărat…ca să vadă dacă nu tragi chiulul la vreo mătanie. Apoi urmăreşte atent orologiul din Rai, ca să nu ciumva să tea puce vreo poftă de dulce, sau înaintea orelor stabilite. Nici o secundă în minus, nici o secundă în plus. Am zis!
Doar că, vine eu cu întrebările…pentru că mi-e tare greu să ced că Dumnezeu a dictat vreunui călugăr toate aceste norme, iar respectivul le împărtăşeşte cu restul prostimii. La fel cum îmi e greu să cred că acelaşi Dumnezeu va sta chitit pe ceas, ca să nu îi încalci vreo secundă din timpul stabilit. Sau că îti numără mătăniile şi lumânările.Sau că se uită cu binoclul după forma în care le-ai aşezat. Sau că ţine atât de mult la nişte formalităţi, la sporăvăirea “pe deasupra” a unei rugăciuni, de 40, 50, sau 1000 de ori pe zi. Ce-I asta?? Adică, CE-I ASTA???
Nu cred că recitarea unor litanii te face vreo persoană mai deosebită, mai meritorie. Nu cred că eşti mai bun, mai drept, mai cinstit, doar pentru că ai o memorie bună şi te ţin şalele să te apleci de zeci de ori pe zi. Nu cred că eşti mai înghesuit în Cele Sfinte, doar pentru că nu ratezi nici o slujbă de la biserică. Sau că în loc de înjurături foloseşti blesteme în care acţiunea este preluată de divinitate (care va suporta apoi şi consecinţele…sau nu; pentru că blestemul este just, fiind efectuat de Cineva Superior).
După părerea mea proprie şi personală, cine crede toate acestea este un habotnic cu mintea îngustă. Practic, nu cred că pricepe mare lucru din toată aventura asta religioasă…decât că trebuie să ţină un regim alimentar la toate marile posturi de peste an, trebuie să meargă duminica şi de sărbători la biserică, să nu mănânce “de dulce” mircurea şi vinerea, eventual să citească în disperare toate cărţile de profil care au apărut. Adică să respecte nişte ritualuri, ca un robot; să îl reducă pe Dumnezeu doar la ideea de ritual.
Se spune că neamul nostru este apostolic, pentru că suntem creştinaţi de un discipol al lui Iisus. Se spune că suntem un popor ales…Hai măi, nu mă-nnebuni! Ales pentru ce? Că eu, personal, nu mă simt vreun minunat pus la păstrare pentru o salvare ulterioară. Şi uitîndu-mă la debileala care stăpâneşte din gros neamul nostru mioritic, îmi vine greu să cred că am avea vreo calitate care trebuie păstrată pentru posteritate.
Este Ajunul Crăciunului. Trebuie să fim mai buni, mai blânzi, mai iertători, mai cuviincioşi, mai respectuoşi, mai frumoşi, mai curaţi. Naşterea Sfântă trebuie să ne coboare lumină în suflet şi în gând, neapărat adusă pe vreo aripă de îngeraş scumpic sau pe vreo creangă împodobită de brad. Fulgii de zăpadă tebuir să ne ningă cu belşug şi voie bună, anul nou să ne aducă “frunze-n buze, lapte-n ţâţe, drob de sare în spinare, mălăieş în călcăieş, smoc de flori la subţiori”, conturi pline ochi cu bunătăţi, împlinirea (de la sine??) tuturor dorinţelor şi alte abureli de gen. De aceea, bag mâna-n foc şi îmi pun gâtul la butucul călăului, dacă lăcaşurile de cult nu vor geme de credincioşi, care se vor înjura, şi îmbrânci, pentru a apuca ceva sfinţit…Se vor îmbulzi ca descreieraţii să sărute veşmintele preotului, pentru că aşa vor avea noroc sau vor primi vreun ajutor miraculous, sau…mai ştiu ce gărgăini li se freacă lor prin cap?
Mi se pare totul atât de fad, atât de lipsit de substanţă…încât mă apucă sila.
Deşi probabil ar trebui să fiu vreun arogant, să mă consider centru universal, axă planetară şi buric de pământ (ca să fiu şi eu trendy), nu pot fi aşa. Nu e vorba de slăbiciune…sau poate că da, în cele din urmă. Dar realizez câte ştiu şi mai ales, ce enorminate nu ştiu. Iar acest gând îmi cam taie pofta de mândrie.
Cum spuneam…deşi nu-s vreun pui de geniu, nu pot să cred că toată perioada acesta se reduce doar la prestarea unor tradiţii. Nu cred că idea de religie se reduce la un tipic anume, pe care îl execuţi sau nu. Nu ar trebui să fie ceva mai profund de atât? Să simţim altfel, să trăim altfel totul?
S-a născut Iisus?? Hai cu porcul la căsăpit! “Doar nu trebuie să avem cele cuvenite pe masă? Ce sărbătoare mai e aia în care nu bagi la maţ până vomiţi slănină şi cozonaci?? După ce că mi-au curs balele şi din ochi la pomana porcului vecinului (eram la post şi nu aveam voie), nici acum să nu mă desfătez şi eu? Nu se spune că este un timp al bucuriei? Ia să mă bucur, să mă delectez la mucoasa stomacală!”
Totuşi, democraţia a stabilit că majoritatea decide. Şi dacă ea tratează lucrurile în modul acesta…înseamnă că e bine??
Ar cam trebui să închei cu tradiţionalele urări de fericire şi mii de ani, pe care, ca milos ce sunt (mi-e milă să mă ating chiar şi pe mine, de bun ce sunt), le împart cu toată lumea. Fără număr, fără număr, fără număr.
Dar acest gen de clişee mi se par puţin cam aiurea în divesrsitatea asta de sărăcie lucie în care se cam scaldă lumile de pe la noi. Aşa că, nu pot să doresc decât ca fiecare să găsească puterea de a se simţi deosebit. Să zâmbească măcar o clipă…ceea ce nu cred că este greu. Doar faci o aruncare cu privirea prin jur şi te tâmpeşti de râs.
Colind:
“Deşchide uuşa cretine, să fur şi eu de la ti…”nu e ăsta! Am greşit ţedeul.
Deci: 1,2,3 ŞI:
“Foaie verde lămâiţă, noi* suntem sugaci de ţâţă
Şi-am venit să colindăm, pe la căşi să vă urăm!
Ne daţi, ori nu ne daţi????" :D
P.S.: Ler şi iarăşi ler
* personaj colectiv - mulţimea de colindători care, pătrunşi de Spiritul Crăciunului şi din dragoste pentru tradiţiile milenare ale stătuleţui în care au avut neşansa să se ivească, au plecat la colindat încă din scutece.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)