O incursiune în rahaturile cu miere ale realităţii - Part III

Capitolul III
Fabulimea Cântecacei

Cel mai frumos pe lumea asta este să trăieşti prin artă...să simţi vibraţiile din spatele sentimentelor, să le respiri..Să te laşi purtat pe aripile lor diafane şi să îţi creezi o lume pură, de vestală, unde focul iubirii te mistuie încet, încet, mai repede, MAI REPEDE...A,A,A! Acum TE FRIGE, TE ARDE DE ÎŢI SAR CAPACELE!!
Acesta să fie motivul pentru care, de ceva vreme, toate copiliţele sunt căsăpite de talent? Ai, n-ai treabă, o vedetenie se freacă ademenitor pe vreo scenă; împresurată de lumini beculitoare multicolor, mai mult dezbrăcată decât îmbrăcată, cu voluminoasele-i baloane bălăngănindu-se înebunite în cele 4 zări, tânăra se rupe în figuri, se coţăie cu sentiment şi îţi behăie afectată în ciocănel: OH, My baby, My baby, Mi Amor...”Te iubesc..sc..sc..sc...sc...sc...Mă crăcesc”..sc..c..sc..sc..sc..sc..sc...

Stau eu strâmb şi încerc să mă gândesc drept...(din păcate nu prea îmi iese treaba asta)...De când e ea micuţă, mititica, cum îşi dă seama că e o răpitoare de răsuflare? O fluieră colegii de şcoală după ore?? Stau în spatele ei şi ling podeaua atinsă de parfumatele-i picioruşe??? Îi mai lipeşte din când în când vreun jmecher câte o palmă peste funduleţ (ca să nu mai fiu bădăran şi să zic cuvântul cu ”b” - adică ”BUCI”)?? Sau se uită pur şi simplu în oglindă şi zice: ”Băăăă…să mi-o trag! Da’ bună m-a mai făcut mămiţica asta a mea! Dacă ies aşa pe stradă, te pomeni că dă benga în toţi masculoii din cartier!”
Bine, bine...sexoasă, sexoasă, dar s-o ştim şi noi! (ţipă publicul de sub geam). Vrem să te cunoaştem...vrem să te vedem în toată spendoarea, vrem să te....eeee...vrem şi noi multe – dar are legătură numai cu IUBIREA, stai calmă! (mai bine să fie o surpriză, că plăcerea e mai mare) Şi imediat, gingaşul bobocel de trandafiraş înfrorit este pălit de o ditamai idee: îţi înfige un microfonci între buze, se crăcănează (provocator) peste vreo cameră de luat filmări şi...brusc, este o prinţesă! O minunată, care trăieşte totul prin prisma muzichiei/artei. Perfectă ca o doină, suavă ca o crin imperial altoit cu o orhidee exotică....cu forme apetisante şi seducătoare! Da, da, da!

E clar! Să fii cântăciosă este Mama Perfecţiunii! Toată lumea adoră zâmbetul tău tâmp de vacă beată, toată lumea se zbânţuie pe orăcăielile tale! Eşti atât de talentată, încât nici dacă te-ar fi fătat augusta ta mamă într-o discotecă, pe ritm de D.J. Vasile, nu ai fi avt atât de mult succes!

Doar că eu m-am săturat! În afară că mi se pare degradant pentru mine (ca să nu mai zic de lumina roşie în care se pun exemplarele astea)...Nu mai pot cu toate panaramele care îţi încântă urechile cu melodii emoţionante, în timp ce ele stau pleoştite pe un podium, ca la saună! Îmi cam vine să vomit...cine puii mei le lasă pe astea să urce pe o scenă? Chiar aşa de facil este să devii talentată?? (mă rog...şi o râmă dresată e mai hăruită ca astea!) Că mă încearcă un dor afurisit de vreo câţiva ani să cât şi eu din trâmbă! Şi dacă mai şi strănut, apoi împletesc totul cu o tuse măgărească, un sughiţ şi...finalul apoteotic: o pârţîială zgomotoasă din dosul camerei, am pus de o întreagă orchestră! OMUL-ORCHESTRĂ!!

Însă, cel mai mult mă enervează îngânfarea (”nihil novi sub sole” – v-am spart! Sunt dăştept, sau sunt dăştept?)! Pot să înţeleg că un butoi de untură te susţine din greu să urli din rărunchi într-un par cu gămălie; pot să pricep că dacă Comeata Minunată şi-a răsfrânt buzoacele şi a bâţăit de câteva ori din şunci, acum se crede vreo miraculoasă (că vorba aceea...”Două buzişoare, două ţăţişoare; asta e toată averea ta, domniţă”). Doar că are o superioritate în comportament, de parcă e Venus scoborâtă printre muritorii descărnaţi! Se laudă atât cu valorile spirituale pe care şi le-a însuşit, condamnă din gros minciuna, ipocrizia, făţărnicia şi minciuna (”2 la primărie, 2 la prefectură”), dar toată atitudinea ei urlă a preacurvism! Visează că este înconjurată de Cupidonei despuiaţi, susţine cu tărie dragostea adevărată şi castă...în chiloţi, cu curu’ bombat în prim-plan, sau cu o mimică extazică. Îţi laudă munca prestată câţiva zeci de ani prin conservatoare, dar dacă îi opreşti cd-ul, rage mai abitir ca un măgar cu un spin sub coadă. Dă lecţii de întreţinere şi frumuseţe naturală, însă cheltuie mii de biştari pe lună (păi dacă stiliştii de pe Pământ sunt zevzeci la cap?? Se descurcă şi ea pe unde poate...), cu medicii esteticieni (liposucţii, că nu e în stare să bage nişte gimnastică dimineaţa, şi e cât o vacă gravidă; tapetări de dinţi cu mai ştiu eu ce înălbitori; tatuări de buze; injectări cu acizi pentru volum, cu paraziti pentru întinerire...etc, etc, etc, etc). Vorbeşte numai căcaturi culese din te miri ce cărţi, dar nu are pic de cultură socială. I se pare normal să fie lăudată, aplaudată, ovaţionată, că doar pentru că are înaintările de 10 kilometri (că parcă fix aici stă frumuseţea şi delicateţea!), iar bichineii prind aripi şi zboară de la locul lor (or fi ”Forever” cu aripioare???). Se crede vreo înţeleaptă de la care trebuie să culegem lumină (dă şi curent electric? Poate de aceea i se mai zice prin unele cercuri intime ”ţiparul electric”, nume de cod: ”Renelul brazilian”), şi ea nici nu ştie să vorbească citeţ.

Băi, orbetelor cretine în cap!! Puteţi să cântaţi şi din scaunul cu rotile, că pe mine mă interesează muzica, cu crăceala voastră! Staţi şi în cur şi în cap...numai nu mă mai frecaţi la icre cu mugeala aia croncănită! Vă numiţi dive...pentru ce? Că vă fleşcăiţi pe câte vreun macac obsedat, pe acorduri bubuite de Körg???
Sophia Loren e divă. Brigitte Bardo este divă. Celine Dion e divă. Fără silicoane, fără perversităţi dansante sau apropo-uri deocheate. Dar doamnele acesteastea muncesc, băi! Şi-au închinat viaţa artei, pentru a fi demne de titlul ăsta!

Ce e mai grav este că tipul acesta de atitudine prostitual-vedetică se răspândeşte printre tineret, ca păduchii într-o coteaţă plină cu pui! Să vedeţi ce îmi povesteşte o prietenă; o fază la care şi ea a rămas mută...apoi s-a umplut de o indignare feroce, dar în acelaşi timp amuzantă (cu un ochi râzi, cu celălalt arunci fascicule sângerii de L.A.S.E.R. - varianta modernă a fulgerulului olimpian) Cică una i-a făcut anormali pe ăia care nu se duc de disperaţi în cluburi....
Acum, nu ştiu despre alţii; dar gândindu-mă că eu nu am călcat pragul unora asemenea clădiri decât...cred că de maxim 10 ori în viaţă, am impresia că aia a vorbit special pentru mine...Adică, stai aşa! Sunt anormal pentru că nu vreau să îmi zgâlţâi organele prin mine seară de seară? Sunt anormal că nu am plăcerea nemaipomenită să înghit fumul oricărui gelat şi izurile amărui-înţepătoare ale tuturor spoitelor care îşi vomită şi ficaţii din ele???? Sunt anormal pentru că nu vreau să îmi clipocească în ochi toate scânteierile multicolore din reflectoarele alea nenorocite??? Că nu vreau să ies de acolo puţind ca o latrină infectă de tutun putrezit??? Măi...să-mi trag palme peste urechi! Cred că s-a schimbat normalitatea, cât am fost eu să-mi îmbuc sandwich-il de prânz!

Eu ştiu că acum NORMALUL defineşte acţiunile majorităţii. Dar eu zic că ăsta e doar SPIRIT DE TURMĂ! Şi refuz să urmez aşa ceva...

I know I may be vain, so fuckin’ vain. But I believe it’s just stupidity. Tons of it...
First, I didn't know what it means to pown (that's the word, isn't it?) this way of life (especially that normality is a little...sujective?). So i was a little worried....'till I remembered it's true meaning.
So, love me or hate me, for what I am. Nothing more, nothing less than JUST ME!

P.S.: Sper că nu voi părea prea misogin după cât de frumos am putut lăuda divele naţiunii.

- VA URMA -

O incursiune în rahaturile cu miere ale realităţii - Part II

Capitolul II
Străluminata anDivă şi Flamingoul Lingou

De ce cred fătucile că dacă îşi înfig cauciuce de diferite mărimi prin ţâţe şi îşi injectează toxină botulinică în bot (pentru a avea un rictus mai proaspăt, mai neridat) devin nişte mirobolante făpturi, descălecate de pe norii cerului? Şi de ce, toţi ciumpalacii cu prezervativ pe cerebel (ca să le oprescă inteligenţa să ne împroaşte fix în ochi ) devin nişte cuceritori eleganţi, şarmanţi şi fotomodei, doar pentru că mă-sa sau tac-su a ştiut cum să sugă mai bine de la ţeava cu bani bugetari. Ce puii mei? Parcă reuşeai printr-un clipocet strălucitor de inteligenţă, nu doar pentru că eşti copil de Nodică Frânaru’! Mă uitam pe la unele firme…patron abia sculaţi de pe băncile facultăţii! Adică, nu-mi ziceţi mie că ăiaşi-au gătat cu studiile, au servit ca_chelneri o perioadă (timp în care au mâncat pâine cu iaurt), ir câştigul l-au investit într-un mod inteligent; au găsit o oportunitate de piaţă şi au acţionat! După ani de experienţă şi de muncă asiduă, luminăcioşii tineri au reuşit să se transforme într-un om de afaceri plin de succesuri şi vânzări anterioare…Hai măi, ce naiba! Că nu m-am născut acum 2 minute!!

Sau dacă nu ţi-a dat Doamne-Doamne părinţi care să te împingă în cluburile de fitze, jos textila! Te faci vreun flamingo-bou sau dansatoare în bârna vreunui grăsan râncezit, apoi gata! Curge vedetismul pe tine! O pereche de înaintări voluminoase, şi brusc eşti licuriciul-minune, fotomodeala lu’ peşte! Dacă mai bagi şi o poză provocatoare printr-o pagină aparţinătoare de vreo colorătură imprimată, te-ai scos! Eşti femeie de success, independentă, seducătoare şi elegantă şi…pe scurt, o sumă de complimente, calităţi si lucruri miraculos-de-minunate!

Şi ce e mai grav…fetelea ăştia de bani gata şi curvăsăria paraşutatelor de pe plaiurile noastre se laudă şi se pupă în cur atât de mult, de zici că ei sunt vreo bază a vieţuirii pe planetă, sau ceva. Nu mai pot cu augustele lor persoane! Care e mai dement (a se citi “excentric”), care e mai curvă , care umblă mai abitir din par în par, hop şi laudele! Da ma dă-i în locul lor de obârşie, să mai stea şi pe la casele lor!
Sunt oameni în ţara asta care mor de foame, care ar ucide pentru o bucată de pâine veche. Sportivii care au reprezentat cu cinste poporul român, au ajuns acum să fie muritori de foame, să mănânce din gunoaie sau să se dedea furtului. Şi jurnaliştii-minune îmi freacă creierii cu seducătoarea Cutărică care s-a dezbrăcat pentru a fi admirată în toată splendoarea ei, cu cuceritorul Ixsulică care, deşi se zbate încă în neliniştile tinereţii, a cumpărat un inel de logognă de nu-mai-ştiu-câţi-mii-de-euro. Da’ ce mama mă-sii a făcut el de stau banii ciopor pe capul lui? Singurul lui merit e că este FIU! Na-ţi-o frântă! Toată populaţia ţărişoarei este plină de fii şi fiice…dar unii se zbat în noroaiele neputinţei, iar alţii se fălesc cu superioritatea lor, care este cea mai superiaoră, cea ma tare! Parcă ne năşteam egali…doar că unii sunt mai egali ca alţii (cei mai şmecheri sunt chiar şi congruenţi, paraleli, echivalenţi, incluşi sau …intersectaţi!) .
Băi frate! Mizeriile astea sunt peste tot în lume, nu numai la noi; dar ce e cu atâta urcare-n slăvi? Sunt stele, au succesuri de divenii, se scaldă în lapte şi miere…bine! Dar nu mai îmi scoateţi mie ochii cu strălucirea lor ciumată!

De ce trebuie eu să ştiu cine este Blonda lu’ Iri??? Cine prispa mă-sii e asta? Că mă oripilează cu epiderma ei cât mai dezgolită, imediat ce deschid televizorul. Una-două Blonda lu’Iri s-a dezbrăcat ca să arate cum îi pluteşte slănina prin cadă! Apoi s-a dezbrăcat ca să susţină moralul lu’ echipa naţională (HHHHĂĂĂĂĂĂĂ???????)! Apoi s-a dezbrăcat ca să consoleze echipa naţională (dar e o duduie cu prinţipuri…mititica nu vrea să îi…mângâie pe junior – sufleteşte, desigur – decât pe fotbaliştii burlaci şi neimplicaţi…pentru că nu vrea să creeze probleme de familie). Apoi s-a dezbrăcat deoarece nu mai ştiu ce a vrut să arate…Apoi s-a dezbrăcat…STOP! Da asta nu ştie decât să se dezbrace??? De ce este atât de mediatizată? Ce puii mei face atât de deosebit, încât trebuie să fiu cu ea pe retină la orice oră din culcare şi sculare?? Din câte am priceput aşa despre ea, cică a dansat pe nu ştiu unde, şi-a băgat silicoane (iar acum bărbaţii sunt mult mai atraşi de decolteul ei – păi dacă faţa nu o ajută când pleacă la cucerit?), a mirosit-o Iri la subraţ (câh, caca!) iar acum apare pe unde nici cu gândul nu gândeşti, eliberîndu-se de strânsoarea chiloţilor de pe dânsa. UAU!! Ce de realizări! Dacă aş fi fost vreun talentos cu condeiul, i-aş fi scris biografia, care sigur-sigur ar fi ajuns bestseller internaţional!

De ce trebuie eu să ştiu de Bote (Botezatu rebrand-uit)??? Face chiloţi??? Super tare, băi nene! (Dar las că îi arăt eu lui! Mă fac…plăsmuitor de şosete! Le fac cu găurici, fără degete sau călcâi (iefteneală de criză), cu bretele…pentru domnii mai eleganţi o să fac şosete cu cravată sau papion…iar pentru jmecheroşii care vor să rupă gura târgului, plămădesc nişte ciorapi cu creastă şi ochelari de soare!). Aştept cu nerăbdare şi cu gura căscată momentul în care îşi va lansa memoriile – povestite în scris sau prin viu grai, pe suport audio. Abia aştept să mă delectez cu povestea vieţii lui plină de meandre şi întoarceri miraculoase de Soartă! Şi hai să zic…încă un luminăcios încerc să îl înghit; dar să o mai învăţ şi pe girlfrendă?? Asta ce a mai făcut, de a ajuns divă? De ce trebuie eu să ştiu că s-a zbenguit în mare?? Mâine-poimâine poate îi aflu şi orarul de ducere la toaletă…Şi într-un viitor nu prea îndepărtat, chiar şi consistenţa, culoarea, starea de agregare, mirosul şi gustul eliminărilor!

De ce trebuie eu să ştiu că EBA a fost cerută de mână la Paris??? Şi nu ca un om normal, ci sub clar de turn Eiffel, cu inel cu diamante de 15,000 de euro! Despre mine, putea să o ceară şi cu o piuliţă! Că parcă se spune că dragostea nu are preţ…Păi şi atunci, de unde setea asta de detalii?? Sunt eu contabilul lu' amorezul ei?? Are vreo datorie la mine şi îi cer vreo răsplată??? Ca să nu mă mai apuc să mă întreb ce a făcut el de are banii aceştia…că doar nu a măturat tot Parisul ca să pună leu-pe-le….adică euro-pe-euro, ca să îi ia la sensul vieţii lui o piatră pe un cerc metalic! Şi nici ei nu îi putea cere un împrumut în rate… Că de, cine este progenitură de president, are! Din manechinărie, din fotomodelism, din luxterănism, din leafa amărâtă de europarlamentar….Cine munceşte, are! Dar băieţelul ei ce munceşte? Şarmanteria e jobul lui??? Cât ia pe oră, că mă bag! Chiar dacă mă fac de râs...poate mă remarcă şi pe mine cine trebuie şi…calea mi-e deschisă!

De ce trebuie eu să ştiu cu ce se îmbracă Lesko? Sau Gabora (chiar…meritul la asta care mai e? Am înţeles că sor-sa şi-a tr…a iubit un om mai în vârstă; dar a mică ce rol a avut la treaba asta? L-a preludiat pe vIrinel? I-a suflat în pânze, sau l-a gâdilit la zonele sensibile - ale inimii, pentru a spori plăcerea????) Sau ce înfulecă nu mai ştiu ce parlamentăcios după frecangeala (nume de cod: “mângâiere”) matinală de control???

Mi se vâră în creier numai mizerii jegoase. Lumea este interesată de bălării sexuale abjecte, curvitudinea e simbol naţional. Şi asta în timp ce tineri talentaţi se chinuie şi suferă pentru a folosi viaţa asta într-un mod cât mai nobil. Oameni care muncesc din greu…doar ca să răzbată cumva prin mocirla asta împuţită care ne înconjoară.

Sincer, sper din tot sufletul să părăsească ţara asta de căcat! Deşi ei sunt viitorul naţiunii fără de viitor. Dar căderea patriei mult-iubite îi poate distruge…şi mai bine îşi cheltuiesc viaţa departe de aici, departe de “generaţia de sacrificiu”. Departe de curve destrăbălate, ţâţoace umflate artificial şi o lume a oglinzilor, unde perfidia ordinară şi tupeul porcesc sunt rege şi regină.
Ei sunt prea fini pentru asta…şi vreau să ne părăsescă! Unii vor suferi…dar e o suferinţă constructivă. Ceva bun nu iese fără aşa ceva…

P.S.: Cabalina din prima fotografie este o cală-divă (deci are sex feminin); doar că în timpul operaţiei de "tunare", medicii au făcut o micuţică greşeluţă...care se va resorbi în interiorul organismului...cu timpul.

P.P.S.: Când voi fi mare, vreau să mă fac FIU!

- VA URMA -

O incursiune în rahaturile cu miere ale realităţii

NOTĂ: Postarea următoare este relativ destul de întinsă, aşa că am hotărât să o împart pe episoade…că şi-aşa am înţeles că e la modă să scrii sub formă de seriale. :D:P

GATA!!! NU MAI POT!! AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA!!!!!!!!
Mi-au ajuns viermuşii la creier, toate avertizoarele de avarie îmi beculesc de parcă-s lovite de streche, gâlgâie furia şi indignarea în oase…Pacă am neuronul atacat de un P.M.S. prococ, care şi-a pierdut discernământul; Inner Me deja urlă ca dementul şi…simt cum îmi iese pojarul pe ficaţi! Pur si simplu, eu nu mai pot cu specimenele cu care mai interacţionez, nu atât de rar precum mi-aş dori!

Capitolul I
Internautul Imbecil şi Ipocrizia Umană

[Dacă ştergi mesajul ăsta jur că nu ai inimă!:" Bună, numele meu este Carmen şi am un copil nou născut, numit Rareş. El înseamnă tot ptr mine, şi recent doctorii au descoperit că are cancer la creier.Din păcate eu şi soţul meu nu avem bani nici măcar să plătim facturile lunare, dar am facut o întelegere cu YAHOO şi AOL şi am căzut de acord că pentru fiecare persoană care primeşte acest mesaj să primim 5 cenţi în schimb. Deci te rog trimite acest mesaj tuturor persoanelor din lista şi ajute-ne. scz pt cei cu dnd!!!lam primit ji yo]

Sau

[o să-ţi moară toată familia în interval de un an....unu câte unu,în ordinea ab în care ţii la ei (nu înjuraţi pls.........nici io nu voiam să îl dau mai departe dar e prea ciudat) asta e pe bune deci trimite!!!!! ştiu K NUcrezi ....dar e adevarata. fără mishto.treaba ta!!!!! deci
sălcudean nicoleta aţi shi voi mai departe mesajul anterior.....vă rog mult,ms mult dăca mă credeţi]

Acum vreo 30-40 de ani, toti copii făceau asta; cred că era în trend sau ceva....Chestia e că nu apăruseră computerele cu internet (pe plaiurile noastre erai baştan dacă aveai un tv cu lămpi), aşa că se scriau frumuşel bileţele ce erau apoi dosite prin cutii poştale sau garduri. Mda...inventivitatea unui copil nu are margini!
Acum a evoluat tehnologia...dar nu şi mintea umană. Să primesc tâmpenii din astea de la prichindei, hai ar mai fi cum ar mai fi. Sunt creduli...şi dacă le spui că “noi fătăm bani”, se vor ţine după ilustrele noastre persoane să strângă averea (să îşi achiziţioneze bombonele, acadele, ciumpilele, flecuştele…porcării din astea)
BĂI!!! DAR SĂ PRIMESC ASEMENEA CRETINITĂŢI DE LA OAMENI CHIPURILE, CU CAPUL PE UMERI????????? Cam cât de sclerozat poţi să fii, ca să faci aşa ceva?? Cât rahat tre’ să ai înghesuit în cutia craniană, ca să crezi că Moartea te ia dacă nu trimiţi nişte litere şi la alţii? Că jumătăţica ta mult iubită îţi apare la status, ca prin miracol, doar pentru că tu ai trimisîn x minute o înşiruire de vorbe? Sau că unii au vorbit la Yahoo să le dea bani pe cantitatea de mesaje trimise? Adică e unu’ angajat care stă cu ochii beliţi în monitor şi numără id-urile care primesc aşa ceva?? Şi cum face asta? Are sechestrat în beciul din podul căşii pe Nea’ Internet iar pereţii sunt blindaţi cu tone de aparate ultimul răcnet care îi veghază şi a mai mică pârţîială ce o disipă în atmosferă???
Dar cred că am damblagit şi eu…de caut argumente logice pentru a contracara o asemenea idioţenie…

Mă frapează însă, altceva. În majoritatea cazurilor, mesajul tre’ să aibă o coadă gen “scuze de mass (de curând am aflat şi eu că aşa se numeşte “mess-ul în masă”), l-am primit şi eu”. Adică, scuze…dar unu şi-a băgat degetu-n cur, tre să îl imit şi eu, să fiu în tendinţe (o amică mi-a spus că omul este prin definiţie, o fiinţă socială; şi cum nu pot rămâne nesocializat, fără pretenari…vreau şi eu să fac parte din Frăţia “Degeţel”, sau a Clanului “Fundulea cu Dop”)…Şi să mor, dacă pricep chestia asta! De ce trebuie să fac ce am văzut că fac alţii?? Sunt dobitoc şi nu îmi pot decide propriile acţiuni? Creierul meu e doar un şomoiog de paie udate de oaie şi nu îmi mai poate coordona deciziile? Am adoptat cumva, fără ştirea mea, conştiinţa de grup a insectelor? Ce mama mă-sii? “Păi şi eu am primit…scuze!”; Daaa…Un dobitoc a trimis astea, eu l-am urmat! Nu vrei să fii cu noi? Să cântâm voioşi:
“Um imbecil_se legăna_pe un fir de interneeeeeet
Şi pentru că_nu se rupea_a mai chemat un imbecil…
…DOI!
Apoi să aplaudăm ca retardaţii, curgîndu-ne scuipat din gură de inteligenţi ce suntem.

Şi totuşi…câteodată trag concluzia că toată umanitatea este formată doar din tâmpiţi ipocriţi! Noroc că am mai avut un Herodot, un Michellangelo, un Newton, un Mozart care să ne mai salveze demnitatea de oameni…
Nu ştiu cine a fost geniul ăla care a inventat conceptul de modă. Sau poate spiritul de imitare a fost înrădăcinat în noi, dintru începuturi? Cert este că, în fiecare perioadă a istoriei se urma în turmă câte un curent liber-cugetător:
În timpurile Renaşterii, artistul spunea că estetica face plonjon în realitate prin intermediul liniilor curbe – cât mai multe şi cât mai dese; aşa că s-a ajuns ca modelele feminine pentru pictură să fie rotunjoare, apoi durdulii, apoi…grăsuţe de-a dreptul. Starea asta de fapt era una care îţi provoca mândrie, nu complexe de inferioritate. Aşa că domniţele trebuiau să fie trase pe calapodul acesta…pentru că feminitatea stătea doar într-un corp rotundel.
Pe la 1800 (cred), parizienii au spus că o rochie era cu atât mai fenomenală cu cât era umflată de un budan de sârmoace concentrice. Parcă era păunul la împerechere…doar că nu se înfoia masculul, ci femela! Ideea e că oricât de prostesc ar părea, chestiile astea au devenit simbolul bunului gust…şi toato planeta s-a pornit să şi-l însuşeaşcă.
Pe la 1850 (cam aşa cel puţin) erai în lumea bună dacă fumai opiu ca disperatu’.
Acum cică eşti macac…malac baştan dacă ai freaza gelată, şuviţată sau crestată. Dacă ai maşina cea mai tare şi femeia cea mai curvă, dacă îţi bagi acizi în bot sau droguri în venoacă. Dacă eşti înconjurat de un iz de tutun eşti misterios….mai ales dacă piesa asta de vestimentaţie este şi din “aia scumpă”. Dacă eşti beat ca porcu’ şi mergi din gard în gard pe un teren viran, te-ai distrat. Şi de ce puii mei să nu fac şi eu, când toată lumea se destrăbălează aşa? Adică…dacă un dement descoperă că este “fun” rău să îţi împrăştii creierii pe pereţi cu un glonţ plasat cu schepsis? Se apucă toate omenirea să facă picturi abstracte cu urjume de encefaluri pe vavan? Ce tare ar fi! HA HA HA!!!
Şi partea cu ipocrizia…din câte cunosc eu, fiecare individ în parte se crede special, mai nebunache decât turma, mai deosebit (pe principiul “toţi avem câte o păsărică…eu am un stol”). Doar că, poate inconştient, poate fără să o recunoaştem, cu toţii ne raportăm la feşănul care dictează eleganţa…ne complexăm de moarte pentru ce nu putem atinge, încercăm să imităm ce ne este accesibil. Dacă un ghiorlan este jmecher şi cuceritor cu pai în colţ de gură, a doua zi vor apărea alti mii de nătântoci care să îl urmeze. Dacă cineva spune că idealul de seducere este 90-60-90, toate fătucile se vor înfometa sau îşi vor umfla firavul trup cu diferite cauciuce întăritoare (Sau amândouă…) Dacă apare un poster cu un fecioraş ce are corpul plin de steroizi (de la sala de sport, fireşte), toti fecioreii vor vrea să tragă de fiare, ca să îi semene (e tare reclama aia de la Poiana, cu adolescentul care îşi doreşte să aibă şi el muşchi, ca să îl placă şi pe el fetele).
Vreau să spun că fiecare avem un stas de urmat, conştient sau nu.
Ipocrizia însă apare prin acele sloganuri…filosofico-inteligente, care te cred cu material cenuşie făcută franjuri: “Important este ce ai în suflet, nu cum arăţi”; “Gândeşte liber”; “Mintea este mai importantă ca muşchii”; “Crezi în tine”, " Eşti ceea ce vrei să fii", “Urmează-ţi visul”…şi alte mizerii aburitoare de gen..

CĂCAT PE VARZĂ!! Lumea în general, Românica în special, este clădită pe aparenţă; simplu. Nu prea contează ce vrei...pentru că important este să fii cât mai apt pentru o integrare în sistem, cât mai maleabil şi cât mai plăcut ochiului. Nu trebuie să fii diferit, să gândeşti cum ţi se scoală ţie ideile în cap la tine…ci trebuie să fii o copie cât mai exactă a unui anumit model impus “de sus”. Astea îţi aduc adevăratele avantaje, nu ce ai în cap, în suflet sau pe oriunde le mai ţii tu ascunse. Succesurile nu îţi vin muncind, ci plusînd într-un fel sau altul cu curul şi valorile lui! (care trebuie să fie cât mai atrăgător…să îţi crească “cota de piaţă”). Dacă faci asta, nici nu îţi mai trebuie cultură. Poate doar să fii auzit vreodată o manea, ca sa te poţi mişca în balans pe ritmele ei şi să fii în stare să zici AAA, tare şi apăsat.

Aşa că…nu mi-e scârbă că sunt român. Mi-a scârbă că sunt un nenorocit de om idiot…Şi aşa voi rămâne, chiar dacă m-ar răpi extratereştrii şi m-ar duce să locuiesc în constelaţia Alpha Centauri.
Dacă ar fi fost după mine, aş fi ales să mă oueze o musculiţă de oţet (aşa barem eram beat tot timpul şi nu simţeam abstracţiunea ce îi zice viaţă) sau să fiu o râmă! O bălărie mestecată lent de o rumegătoare visătoare, sau nu ştiu…ceva, orice!

P.S.: Am obsevat că problemele astea şi le pun în general frustaţii, deoarece nu pot ajunge într-o anumită stare de vânzări anterioare. Este ceva de genul “hoţul strigă hoţii”…deci nu o cugetare adâncă a vreunui pusnic imparţial şi obiectiv.
Adică nu un lucru demn de luat în seamă. O prostioară de trecut timpul…

- VA URMA -