vineri, 9 octombrie 2009

Mori liniştit. U.Dre.A.(A! A! A!) culege mere (de aur) pentru tine



Motto:
“Oglindă, oglinjoarăăă....cine e cea mai ciment bi-ministreasă din ţară??? ”



Elena ruls! E cea mai tare din parcare, serios! Nambăr oan ză croun ză neişăn! Eu o propun pentru funcţia de preşedinte! Îi tăiem pe toţi de pe liste şi ne-o punem pe EA! UNICA, INEGALABILA, EXCEPŢIONALA, OSCARIZATA...ELENAAA UDREAAAA!!!! (aplauze furtunoase). Şi Băselu' să fie prim-ministru (aşa o să putem spune şi noi fără să greşim, că este călare pe situaţie – pe principiul “Woman On Top”).
Plus că, dacă ar fi să luăm iniţialele distinsului nume, ar ieşi...nici mai mult, nici mai puţin decât U.E.!! Ce mai vreţi? Nu vă este clar că Elena este o pronie cerească pentru noi, amărâţii de rând? Sub ea, o să crească nivelul (de trai), o să ne înfiebântăm, o să ne sară din ţâţâni...poarta turismului românesc, o să devenim o ţară de pseudo-pacifişti înverziţi la un grătărel prin pădurile patriei! O să...Ah! Oh! Nu mai ştiu ce o să facem (sau ce-o să ne facă), dar o să ne-mproşcăm cu noroc!
Şi mai e ceva...Se ştie că fără sâni, nu există paradis! Iar Elena noastră (nume de cod “Nuţi”) chiar le are (am probe solide în acest sens....doar că nu le pot arăta aşa...la oricine! Îmi câştigaţi întâi încrederea...poate şi ceva atenţii...o şpârlă babană...apoi mai vedem ce va mai fi!)! Se ia în piept chiar şi cu Elena din Troia, pentru că o face de ruşine! O tăvăleşte prin noroaie! E nult mai tare ca destrăbălata aia, care a învrăjbit cetăţile antichităţiiaia! E o SuperElenă!!! Tam TaRaRammmmm....
(Ca atare, am şi dat sfoară în lume că se caută un SuperParis să ne-o răpească, să o ducă departe....departe! Peste un catraliard de mări şi un infinit de ţări!)

De vreo 40 de ani, Escu ne-a băgat în gard! Fie că s-a numit CeauşESCU...apoi IliESCU, ConstantinESCU, iar IliESCU, BăsESCU, probabil pe viitor AntonESCU, OprESCU sau din nou BăsESCU (pe Geoană nici nu îl pun la socoteală, pentru că se termină în “ă”, care este prima literă din “ăăăăăăăăăăăă-o-leuuuuuuuuuu”; adică nimic bun din start).
Pe când Elena Udrea....e altă treabă! În afară că ea nu are nici în clin nici în mânecă cu ESCU (deşi lumile vorbeşte altceva pe la colţuri), numele ei se termină cu “A”. Adică, exact ce strigă poporul când e în extaz: A, A, A, A, A! Vrem...Vrem...VREM!!!!

E CLAR! NICI NU MĂ MAI GÂNDESC!
UDREA PREŞE-DIN-TĂĂĂĂ!!!! UDREA PREŞEDIN-TĂĂĂĂĂ!!!!!


De curând s-a readus în discuţie şi o altă problema. Cică ar vrea să o mărească (UAU!!! O vreau mărită, O VREAU MĂRITĂ!!! Nu că aş avea nevoie...dar aşa e la modă!)......la 65 de ani la femei şi 70 de ani la bărbaţi (Ăăăăăă...aştept până atunci???).
Din ce am înţeles, ăştia vor mă pensioneze atunci. DIN MUNCA DE PRESTATOR LA BURTĂLĂUL UMFLAŢILOR!!! Parcă aşa. Şi totuşi...sincer, nu am ascultat prea atent tâmpeniile astea, pentru că nu mă interesează deloc! Sper din tot sufletul să nu apuc etatea asta! Nu aici, în orice caz. Poate o să fiu dus pe alte meleaguri....dar nu în Norvegia, unde se spune că ar fi cea mai mare speranţă de viaţă! Nu în vreuna din mult-cântatele–ţări–ale-Uniunii, şi nici măcar în State. Eheeee....am eu planurile mele! Aici nu e chiar aşa de simplu cum crede lumea...plus că dacă vă spun, ar trebui apoi să vă omor. Aşa că mai bine tac...
Dar dacă nu îmi reuşeşte cu zburătăcitul prin alte lenduri de ciois, pe cuvânt că îmi strâng agoniseala de-o viaţă într-o boceluţă, mă fac beduin şi mă retrag în mijloc de Sahara! Soare, cămile, oaze, cămile, soare, nisip, soare, cămile, dromaderi, cămile, soare, nisiplajă, soare, plajă, soare, plajă, soare, soare, plajă....La plajă, la soare, cămilele sunt goa-leeeeee....nu mă băgaţi în seamă, nici în...numi-mi uraţi să merg pă la căşile mele de copil, vă rog! Cred că am făcut insolaţie de la atâta soare...şi m-a furat delireala!
Ideea pe scurt, este că nu vreau să râmân aici să muncesc până scuip sânge pe gură, apoi să nu apuc să mă bucur şi eu nici măcar de pensioara, pensiuţa, pensiulica mea amărâtă! Vreau să îmbătrânesc frumos, nu să devin un dobitoc de povară! Şi aici nu pot...pur si simplu nu pot. Adică nu pot îmbătrâni frumos...că dobitoc am devenit deja! Îmi mai trebuie povara...şi m-am aranjat!

CETĂŢENI!!! NU DISPERAŢI!! FAC APEL LA BUNELE VOASTRE MANIERE! LĂSAŢI BLONDINA DEASUPRA, ŞI O FFF....ufff! ce pana mea are de nu iese prosteala asta de cuvânt nenorocit????...FACE EA PE ŢARĂ!
Dovada? În timp ce noi ne-am blegit mai ceva ca niste pufuleţi beţi, bi-ministreasa câştigă mere de aur pentru naţiune! Sau pentru turism...

Eu mă întreb pe ce turism! Le-o fi arătat la ăia din juriu vederi retuşate în Photoshop cu o Românică curată, parfumată şi plăcut uscată în soarele jucăuş al verii? Le-o fi prezentat Ceahlăul la apus, într-o sălbatică spendoare nepoluată de munţii de P.E.T.-uri şi gunoaie de sorginte antropomorfă? (dovadă clară a existenţei uriaşilor pe aceste guri de rai) O.T.V-ul!...Să vină O.T.V.-ul...ŞOC SENZALIONAL ÎN DIRECT!!! STAŢI APROAPE DE NOI! TELEVIZIUNEA POPORULUI, ÎN DIRECT NUMAI PENTRU DUMNEAVOASTRĂ!!! ACUM PE CEL MAI MARE ECRAN DIN ŢARĂ...7 PE 5! EXCEPŢIONAL!!! APLAUZE, APLAUZE!!
În fine...nu se ştie cum, şi nu cred că se va şti vreodată. Cert este că avem merele de aur! Trăim, muncim şi iar muncim! Iar Nuţi ne culege mere, pentru papa bun!

UDREA PREŞE-DIN-TĂĂĂĂ!!!! UDREA PREŞEDIN-TĂĂĂĂĂ!!!!! UDREA PREŞE-DIN-TĂĂĂĂ!!!! UDREA PREŞEDIN-TĂĂĂĂĂ!!!!! UDREA PREŞE-DIN-TĂĂĂĂ!!!! UDREA PREŞEDIN-TĂĂĂĂĂ!!!!! UDREA PREŞE-DIN-TĂĂĂĂ!!!! UDREA PREŞEDIN-TĂĂĂĂĂ!!!!! UDREA PREŞE-DIN-TĂĂĂĂ!!!! UDREA PREŞEDIN-TĂĂĂĂĂ!!!!! UDREA PREŞE-DIN-TĂĂĂĂ!!!! UDREA PREŞEDIN-TĂĂĂĂĂ!!!!! UDREA PREŞE-DIN-TĂĂĂĂ!!!! UDREA PREŞEDIN-TĂĂĂĂĂ!!!!! UDREA PREŞE-DIN-TĂĂĂĂ!!!! UDREA PREŞEDIN-TĂĂĂĂĂ!!!!!

Mulţimea e-n delir! A intrat în fibrilaţii!!! Chemaţi pe cineva! Chemaţi genistu’ (off…dar ăla e în altă reţea….) Chemaţi pompierii, preotul, pe Sf. Petru! Chemaţi-l pe House!! (Sau nu pe el…că imediat începe: Faceţi o programare la R.T.I! M.N.O! P.R.Ţ! B.Ă.S!P.U.R.! P.S.D! P….Prescrieti 5 flacoane de L.S.D. pe zi, 3 perfuzii de Extazy…De unde vreţi să ştiu eu ce are?? Încercăm, încercăm, descoperim…Poate aşa află că acum 5 generaţii, un zăbăuc a mâncat o pară îmbrumată enzimatic; iar maroneala i s-a cuibărit în creier, care acum dăcât că dă rateuri gravede gândire…)
Chemaţi-o pe Nuţi!

P.S.: Am mai menţionat şi că prea-cinstita turistă de mediu adoră copiii? Atât de mult, încât a dat în mintea lor...

UDREA PREŞE-DIN-TĂĂĂĂ!!!! UDREA PREŞEDIN-TĂĂĂĂĂ!!!!! UDREA PREŞE-DIN-TĂĂĂĂ!!!! UDREA PREŞEDIN-TĂĂĂĂĂ!!!!! UDREA PREŞE-DIN-TĂĂĂĂ!!!! UDREA PREŞEDIN-TĂĂĂĂĂ!!!!!

miercuri, 7 octombrie 2009

No Coment

Gândesc, deci tâmpesc!...

...Pentru că mă rătăcesc cu brio prin meandrele ghinioniste ale concretului porcesc!



Motto:
“Viaţa trece în viteză, ea nu stă pe loc.
Rămâi doar cu gel pe freză, dacă n-ai noroc”
[Ştefan bănică Jr.]

Conform revistei “GQ” (“GeChiu” pe româneşte, “DЗī Kjū” în englezeşte, cică asta este vreo mare vorbă de duh ieşită pe gura artistului. O învăţătură înţeleaptă, pe care nu poţi decât să o urmezi; să îţi ghidezi viaţa după ea…mai ales că, fiind înrudită pe plan psihic cu o teoremă, nu trebuie să o demonstrezi (cred că este ceva ca în armată, unde ordinul nu se discută, ci se execută; taci şi înghiţi). Pentru că tu, în prostia ta de dobitoc încălţat, nu ai toate piesele penntru a proba o aşa complexitate încărcată de mistere. Plus că…forma unei maxime este concisă, memorabilă. Şi dacă în loc de creier ai un tuci cu terci ce duhneşte a stricat, tot îi poţi pricepe sensul, tot îţi dai seama că este o idioţenie să încerci să o porneşti o acţiune de comfirmare..

Totuşi, unii s-au apucat să despice firul în patru. Printre care se află şi respectivul…
Lăsînd la o parte chestia cu trecutul în viteză, întărită de continuarea “ea nu stă pe loc” (că parcă am lâncezit la creier şi credeam că Viaţa trece în viteză pe lângă noi – cu respectarea vitezei legale, desigur – stînd pe loc) eu consider că adevărata genialitate a acestor vorbe o descoperim uimiţi, abia în partea a doua a poemuţului.
Să purcedem, deci, la analiză!.

“Rămâi doar cu gel pe freză...”
Băi, da eu ce mă fac dacă nu folosesc gel? Nu mi-am năclăit niciodată părul cu spumă, gel, vopsea…nici măcar cu apă oxigenată sau cel puţin, distilată. Eu ce mă fac? Cum o scot la capăt? Nu am gel, nu am cu ce rămâne??? (pe principiul “n-ai carte, n-ai parte”). Pot apela la ajutorul unui prieten, să iau măcar ce foloseşte calul când vrea să irige ogorul? Sau se pune şi şamponul…adică mă procopsesc doar cu clăbucii de pe freza proaspăt spălată.

“…dacă n-ai noroc”
Aici, se edifică întregul sens al poeziei. Aici este toată chintesenţa şmecherei, aici se ascunde Tâlcul Cel Suprem! Parcă mă şi simt cuprins de spasmele cunoaşterii, cum mă chinuie ele micuţele, cum mă strâng în chingi până îmi pleznesc ochii capului!…Sau astea-s doar crampe după masa de prânz? Hmmm…chestiunea trebuie analizată mai cu atenţie!
Dar să revin…din această încheiere apoteotică, constat că am şansa să o iau în mână (pe viaţă), să rămân doar cu gelul din cap (în cazul meu clăbucii), dacă nu am noroc. TARE! SUPER-MEGA-EXTRAORDINAR–DE-CIMENT-BETON-COOL!!! Că parcă dacă am ghinioane mereu, basculanta de fortuială s-a vărsat în haz…fosa septică (că e mai bine-crescut termenul acesta) din spatele curţii şi de acolo curge lin pe şanţurile patriei! Iar eu ca_cretinu’ nu mă aplec să iau o îmbucătură (asta mă duce la o nouă întrebare: Norocul trebuie să îl ai ÎN TINE, sau PE TINE ca să aibă efect?).
Trebuie să ai pile la fabrica unde bafta (nu e vorba de premiile cu acelaşi nume) alunecă tresăltat pe benzile transportoare? Când este gata sintetizată, caldă şi moale ca o pâine aburindă abia scoasă din cuptor, o ambalezi repede şi arunci un pachet peste gardul companiei?
Sau se vinde la ghereta din parc, alături de covrigii braşoveni şi ăia cu susan….
“Bună ziua! Aş dori şi eu vreo 3 covrigi simpli şi…ce zăresc eu acolo în colţ? Aţi primit un transport de noroc? Este proaspăt??? Că dacă da, aş dori şi eu vreo 3 kile!
Da, staţi liniştită, că am plasă! Mulţumesc! A, A!! Era să uit! Opriţi-mi vă rog mult, încă vreo 15 kilograme…că trec cu maşina să le iau! Doar n-oi fi tâmpit să mă car cu atâta greutate în spinare…Să mi se lungească mâinile până la pământ, ca la maimuţe!”

Aşa??? Efectul căzăturii mele în cap când eram mic se prezintă din nou la apel, sau ar fi cazul să mă apuc sârguincios de studierea Ştiinţei Norocului?

P.S.: Haida de! Băi, da’ ştiţi că-s bătut în cap?
Până şi maneliştii şi-au dat seama de cuvintele ascunse în spatele unor asemenea vorbe…şi cântă lălăit, cu gura până la urechi: “Sunt tânăr şi frumos şi NOROCOS”. Nu ştiu cum au făcut, dar înseamnă că ei au găsit Izvorul Dătător De Emanaţii parfumate ale Zeiţei Fortuna!
E clar că trebuie să mă pun cu burta pe carte, să aflu toate tainele acestui concept!

P.P.S.: Întrebare de un infinit de infinit de puncte:
CUM FAC SĂ APLIC CUGETAREA ASTA ADÂNCĂ, ÎN VIAŢA DE ZI CU ZI??? PE CE DRUM O PORNESC CA SĂ MĂ LAS GHIDAT NUMAI DE EA??