Specialiştii Nimănui

Pâinea, cerealele, orezul şi pastele contribuie la necesarul zilnic de carbohidraţi, minerale fibre şi vitamina B. Legumele verdeţurile şi fructele reprezintă o importantă sursă pentru fibre şi vitaminele A şi C (nutriţioniştii ne recomandă să le consumăm de cel puţin 5 ori pe zi); carnea, puiul sunt un izvor de proteine; peştele şi bananele conţin fosfor (bun pentru memorie), oul se numără printre cele mai complete alimente. Se ştie că aproximativ ¾ din cantitatea de glucoză ingerată, este consumată de creier; laptele, iaurtul şi brânzeturile conţin proteine, riboflavine, calciu şi fosfor (este indicat un consum cât mai des pe zi). Mierea amestecată cu germeni de grâu şi mieji de nucă reprezintă un amestec-bombă pentru memorie. Alunele au un extraordinar potenţial energetic, pe bază de uleiuri vegetale. (deci, un conţinut caloric redus)
Petru protecţia ochilor, pe timp de vară trebuie să purtăm ochelari de soare prescrişi special pentru noi de către medicul oftalmolog.
Nu se poartă aceiaşi pereche de încălţăminte mai mult de 2 zile consecutiv, pentru a nu se favoriza dezvoltarea ciupercilor. Experţii ne recomandă să avem mai multe perechi de încălţăminte, pe care le vom schimba la maximum 1 an (atunci, vor urma cu sfinţenie sfatul medicului specialist, pentru că numerele de la pantof nu se mai potrivesc cu cele din anul precedent).
Când plecăm la plajă, este bine să cerem sfatul medicului dermatolog. Numai el ne poate recomanda o loţiune de plajă special pentru tipul nostru de piele, care să ne ofere o protecţie eficientă împotriva razelor de soare şi a radiaţiilor.
Când meteorologii anunţă temperaturi caniculare, este bine să consumăm cel puţin 2 l de lichid pe zi (exclus cafea, alcool, tutun)...

AAAAAAAAAAAA!!!!!! Tâmpesc cu nervii capului!!! În calitatea lui de ..... (a se completa pe linia punctată) ăla spune, ălalalt drege, celălalt afirmă....Doar că se trece cu vederea un singur lucru. Un microb, ceva insignifiabil, ceva de neluat în seamă, dar care poate răsturna cu uşurinţă marele car al înţelepciunii experţilor: VIAŢA ÎN ROMÂNICA!!!!!
Încă nu pot scăpa de imaginea bătrânelului năduşit tot, roşu ca un rac fiert, care era în vârful câmpului, la 38-39°C. “Nu muncim, nu mâncâm…ce să facem? Poate ne ajută Dumnezeu şi nu cădem la pat.”. Cam asta e Romaneaua noastră glorioasă…
Cred că trei sferturi din populaţie are salariul minim pe economie. Adică, iau în mână maxim 600-700 de lei…din care peste 350 de lei merg lunar către stat. De restul, o familie de minim 3 persoane trebuie să trăiască timp de o lună…Şi atunci, mi se pare normal să zâmbeşti la toate vorbele goale care ies de pe gura experţilor.
“Mâncaţi sănătos, astfel încât să vă completaţi necesarul zilnic de vitamine”; cam greu asta, pentru că majoritatea abia au la masă o ciorbă de cartofi şi o tocană de păstăi…adevărate delicatese.
“Purtaţi ochelari de soare, ca să vă apere vederea”; asta e o fiţă de şmecher! Bunica nu avea aşa ceva, să trăieşte bine-mersi. E ea aproape oarbă, dar…de la o vârstă, este normal să ai probleme cu sănătatea.
“Luaţi cel puţin o pereche de încălţăminte pe an…”. Nu este nevoie, pentru că abia ce am primit un lot de încălţări, de la un văr. Mă cam strâng ele, ce-i drept, dar….nu pot să dau milioane pe nişte lucruri care tre’ să le iau când fac curat la vacă. Lasă doctori şi prescrierile lor…nu am murit până acum, că am purtat de la alţii. Dacă îs mari păpucii, bag vată la vârf; dacă îs mici, rabd.
“Folosiţi loţiuni cu protecţie solară, când mergeţi la plajă”. Eu nu am fost niciodată la mare…are ceva?
La chestia aia cu apa, este mai uşor; pentru că scot apă din puţ, de câteori mă ia setea…aproximativ. Că nu pot întrerupe treaba, de câte ori mi se face sete…mai rabd şi eu, că îs ditai găliganu’!

Cam asta este mult gloriosul land of choice. O lume de rahat, o viaţă de rahat, unde nu contează ziua de mâine. “Să mai trăim noi până mâine…” aşa spun toţi.
Şi nimeni nu realizează că filosofia asta de viaţă te face să te procopseşti cu un sistem imunitar în lipsă. Nimeni nu realizează că aşa, te loveşte artrita sau reumatismul, când nici nu ai împlinit 30 de ani (“Lasă mamă, că de-acum, începi să îmbătrâneşti”), orbeşti până-n 40 de ani, îţi faci tălpile franjuri de bătături şi te seacă la inimă, când păşeşti.
Şi aici, nici măcar nu am mai pus diferitele afecţiuni cu care te naşti: probleme de respirat, probleme cardiace, de circulaţie limfatică, şchiopătat, probleme de vedere, cefalii, tumori, vergeturi, hemofilii şi câteva alte milioane de boli din astea.

Ce ne mai recomandă specialistul?????????? “Nu muncim, nu mâncăm…”

Dintotdeauna, au existat bogaţi. Fie că le zicea patricieni, brahmani, daymio, mandarini, nobilime, boieri sau mai nou politicieni, ei au fost mereu, aceiaşi bogaţi. Aşa că, lumea nu a evoluat. Lăsaţi-mă cu frecangeala aia de ideologie europeană, de principuri , concepte abstracte, drepturi şi idealuri. Nu există aşa ceva…”Nu muncim, nu mâncăm. Remember?”. Dincolo de cosmetizările împopoţonate, totul nu se reduce decât la asta. Atât şi nimic mai mult…
A trecut vremea fanteziilor, a dorinţelor. Nu mai avem timp să ne gândim la dezvoltarea noastră interioară, la analiza lucidă a faptelor. Nu mai avem vreme pentru suflet…pentru că dacă nu muncim, murim. Servici-casă, servici-casă, servici-casă, şi nimic mai mult.
Îmi aduc aminte acum de “Moder Times” al Marelui Chaplin…Nici nu ştie cât de mult a avut dreptate. Şi totuşi, nimic nu se schimbă, pe plan mondial. Ei au găsit totuşi un echilibru frivol al acestei stări de fapt….noi nu. La noi e ca în Evul Mediu: boierii se freacă prin trăsuri, iobagii muncesc şi îi ţin în cârcă pe paraziţi.
Şi totuşi, din moment ce avem roboţi care pot dirija o orchestră, presupun că MĂCAR o parte de industrie se poate baza pe robotică. Dar asta înseamnă şomaj, revolte. Pentru că societatea umană este bazată pe bani, la fel ca în pristorie.
Banul. Unicul scop în sine si totodată un mijloc în sine…

Băiiiiiiiii!!! Ce e-n minţile alea găunoase ale voastre? (deşi după demonstraţia de cosit, zbierat – nu cred că aia se poate numi cântat - din fluieras, rânjit din maşina de curse, la păsărica de după aparatul foto, călărit caii….nu cred că e prea mare lucru; dar asta este o altă poveste, care va fi dezbătută pe larg, cu altă ocazie. Acum nu vreau să deraiez…prea mult). Când vă sculaţi din pat şi mergeţi la oglinda dein baie, nu vă e ruşine să vă priviţi la făţău? Voi sunteţi citavi cu capul? Vă funcţionează bine instalaţia – nu aia de excreţie -, sau trebuie să vin cu puţin Domestos? Voi sunteţi întregi la Maţu’Gânditor? Nu vedeţi că moralitatea acestui popor se duce pe apa sămbetei? (cred că s-a şi dus deja..). Unde-s modele? (nu ţoapele alea tâmpe de pe scenă) VOI???????????????? Din cauza voastră, un elev de liceu cerea să nu se mai studieze istorie şi literatură în şcoli, pentru că oricum scoala nu este de nici un folos în viaţă (indiferent de câte căcaturi de spoturi se fac, despre importanţa şcolii; vreţi să vă anunţ de câte ori dau peste copii care nu au şansa de a merge la şcoală? Urcaţi-vă-ţi frumosbastârcile de pepeni dorsali într-un tren personal şi îi veţi găsi prin toate gările patriei…). Importantă este şmecheria, furăciunea, snobismul manelistici idioţenia acută.
Dacă nu sunteţi în stare să faceţi ceva, barem nu lăsaţi pe alţii…

Maestrul Piersic este uitat. Radu Beligan, Toma Caragiu, Dem Rădulescu, Stela Poposcu, Oana Pellea…la fel. Nimeni nu mai vorbeşte de ei, decât poate la slujba de îngropăciune, când ţara va fi pierdut o imensă stea.
Şi între timp, specialişti spun. Suntem o ţară de specialişti putrezi, fără nici un viitor. Şi fără morală, fără umanitate. Suntem nişte neica-nimeni, plini de ciumă şi alungaţi de toţi cei civilizaţi (măcar puţin)

Nici nu ştiu dacă ar trebui să mi se facă milă…pentru că la primul impuls, mă năvăleşte sila şi scârba.

[Va urma]

Test de Spălătorie Sinaptică

Motto:
“O vacă a iubit un bou [vacă-bou, vacă-bou…]
Era un bou de bibelou [vacă-bou, vacă-bou…]
Şi vaca era mândră tare [vacă-bou, vacă-bou…]
Că bou ca al ei , nimeni n-are! [vacă-bou, vacă-bou…]”

“Ce-şi face omu’ cu mâna lui, se numeşte lucru manual”. Aşa se spune. Şi “dacă vrei să faci ceva să îţi placă, e mai bine să te mobilizezi tu, şi să faci chiar cu mâna ta”. Înţelepciuni populare, aproape de netăgăduit. APROAPE, pentru că acum intru IO în scenă….
M-am pus pe treabă şi mi-am făcut-o cu mâna mea…FÂS!!! Nervi, scârbă, silă, greaţă. Ce e de plăcut? Da , cred că ar fi bine să mă explic, pentru a nu vă face cumva, idei greşite:

Nu ştiu ce nebuneală desţenelitoare de neuroni mi-a venit (probabil de la caniculă), că m-am apucat să butonez telecomanda cu sârg, “într-o nu ştiu care seară, într-o nu ştiu care vară”. Speram să găsesc şi eu ceva pe care să adorm: “speri mata, dar speri degeaba”…mi se bălăngănea un clopoţel de alaRmă prin căp’şor. Şi aşa a fost. Pentru că am dat peste o iediţie de “Trădaţi la iubirea din pipotă” sau “Testare de casanoveală” (sincer, le tot încurc pe riality-şouri-le astea…), unde o panaramă cu lacrimi de vrăjire în ochi, se indigna la manelaru-pretenar care cică că îi înşela iubirea pură şi neprihănită ce i-a dăruit-o. Cu cine???? Tocmai cu ispititoasa (bleah!) de pretenă-sa. Şi urlete, şi strigăte, şi îmbrânceli, şi ameninţări aruncate pe deasupra capului prezentatorului; un film jalnic, cu actori lamentabili, care voia să le înveţe pe tinere speranţe ale semafoarelor despre cât de răi este bărbaţii, cât de ne-sentimentali şi de porci, dacă pot să îşi bată joc de sentimentele frenetice şi înălţătoare care le conduc pe câte unele boite la ochi şi cu portofelul gol.
Norocul meu că eram semi-adormit, ghinionul meu că era DOAR semi-adormit.

Şi mi-am adus aminte de o altă emisiune, la care se uita de năucă, vară-mea. (adunci nu eram adormit…din păcate). Se făcea că unii maciomeni, se credeau super-eroi spidermani; intrau pe platou cu o cagulă găurită pe faţă, făceau 2-3 tumbe răscrăcărate, apoi năvăleau peste o panaramă legată fedeleş de un ficus, pe care cică trebuiau să o salveze până nu apăreau canibalii. Aia urla ca în filme (se credea vedetă de “cinema la tine acasă” cumva?), eroul nu o putea dezlega, tobele te tâmpeau cu ritmul lor sacadat…şi, şiiii, ŞIIIII…A EXPIRAT TIMPULLLLLL!!!! Dar super-eroul d-aia e SUPER! În doi-timpi-şi-3-mişcări, o ia pe grăsunică de subţiori, şi părăseşte scena cu ea în cârcă….
Acum comentariile! Erouleţul a avut prezenţă de spirit, a intrat în pielea personajului…sau mă rog…în costumul lui, da’ a fost foooooooooaarte emotiv. Vedeţi fetelor-prinţeselor, că şi bărbaţii au emoţii? Nu sunt ei aşa de piatră cum vor să pară…Le place doar să se laude, să pozeze în X-Meni - upgradat la Q7- Meni, pentru că pe dedesubt (dedesubtul la ce?????) sunt plăcuţi (curaţi, uscaţi şi parfumaţi).

Apoi am dat fuga la baie, să îmi fac o spălătură stomacală….

Nu îmi vine să cred ce idioţenii pot să dea ăştia la televizor! Şi e mai înspăimântător faptul că EXISTĂ cineva care se poate uita la aşa ceva! Copii în vacanţă şi singuri acasă, fete tinere sau mai bătrâne (nume de cod: babe), şunculoase care se plictisesc, staaaaau cu ochii beliţi la porcării din astea, netezitoare de circumvoluţiuni…care se presupune că sunt emisiuni de divertisment. Doar că, unde e divertismentul? (Fugea un câine cu el în gură…îmi răspunde vocea unui cor dintr-o piesă-tragedie antică)
Şi ce înveţi de la ele? Că un bou se aruncă peste prima târfă care îi clipoceşte din ochi mai interesant, că există şi masculi sensibiloşi - doar că sărăcuţele femeiuţe dau doar peste d-ăia cu aere de aprigi cuceritori (ca să mă exprim elegant şi să nu zic “curvari”, pentru că e de porc, aşa!) pe care , de fapt, îi şi caută de disperate, că drăguţele duduici vor peste cineva care să le trateze ca pe nişte stâpâne (sorry ladies, but slavery is out of business) şi…a,da! Că fătucile sunt nişte finuţe cât casa şi talentate până-n beci (şi retur), care înjură de oricine, pentru suma corectă.

Eu m-am săturat de idei din astea: femeile sunt nişte îngeraşi pufoşi (de iubire, nu de celulită), divăciuni care se zbârnâie pe planeţica asta mizerabilă (“Planet Dirt”, cum spunea unu' într-un film), iar bărbaţii doar nişte primitivi transpiraţi, care sunt numai cu gândul la hâţa-bâţa! (deşi statistic, am impresia că proporţiile sunt exact pe invers). Cum oare or putea, ele sărăcuţele, să se înghită atâta dragoste (neîmpărtăşită) de la nespălaţii lor parteneri? Sărmanele sacrificoase…nu ţi se rupe (ceva pe la inimă), de atâta jale??
Îm primul rand: când o îngerică din asta acceptă aşa ceva, e…mmmmm...pentru că îşi caută pe cineva cu care se aseamănă, cu care se poate uni (la fel cum murdăria atrage praful) în contemplarea Gemetelor Animalice. Atât. Nu e nici o filosofie aici…Boul şi vaca. Punct.
Apoi: nu ştiu câte femei şi bărbaţi s-au inventat pe lume, care să îşi poată depăşi condiţia de om şi să iubească cu adevărat. Pentru că, dincolo sceleratele alea de vorbe, gen “iubirea mea ţine până când soarele va fi stins cu un cub de gheaţă, “mă hrănesc doar cu dragostea ta” – daia sunt cât un excavator! şi “plutesc printre nori, de câte ori te văd; poate data viitoare, îţi culeg o stea (de pe lună), o împletesc cu dragostea mea şi ţi-o aşez la picioare”, de spoirile cu fard şi rimel, vei rămâne cu cineva care greşeşte, pentru că este este felul de a fi; care se enervează, pentru că este totuşi un om…

P.S.: aştept cu nerăbdare noile producţii de vacanţă:
• “Test de Alcoolitate” – emisiune concurs rialiti-şou, pentru beţivanii din trafic. Suni, te înscrii, sufli şi câştigi!;
• “Trădaţi la portofel” – emisiune concurs irealiti-şou, despre viteza-superluminică cu care îţi dispar banii din portofel, când eşti în înghesuială. Trimiţi o filmare cu dexteritatea ta uluitoare în domeniu pe adresa televiziunii, şi vei fi invitat în platou, unde vei alege câştigul care se piteşte în spatele a 3 uşi ramforsate anti-efrecţie.
• “Inimi Gelate”, pentru doamnele şi domnişoarele prea-stăbătute de fiorii zgâlţîitori ai drăgoştii neîmpărtăşite. Suni şi te înscrii, te invităm la emisiune alături de alte 49 de toante, răspunzi la câteva întrebări de cultură generală, şi ai şansa să câştigi un pacheţel de gel pentru corason, cu pleata în vânt, pectoralii cât casa şi instrumentaţie…ăăăă…aici e secret de serviciu. Inspecţia la acest capitol se efectuează de către un audit personal. (chiar călăritor de personal…)
• “Din prosteală”, şou pentru toţi amorezaţii fără scăpare, care vor să îşi răstoarne căruţa cu alintăciuni mieros-viermănoase în văzul lumii. Iar la final, Zânul-Dinţişor al Emisiunii, îi va îngropa (în premii)..


MARE ŢI-E GRĂDINA TA, DOAMNE, ŞI MULŢI IUBĂREŢI FAC PLONJON PESTE GARD, CU POARTA DESCHISĂ…!

Pesimistul din mine spune: “Mai rău, nici că se poate!!!”
Optimistul însă, se zburleşte plin de veselie: “BA SE POATE!!!!!!!!”

P.S.2: Cât de insensibil pot fi…mă uimesc chiar şi pe mine. Păi d-aia sunt bărbat, nu?
Oricum..."Asta visez, asta pictez!" - sau scriu.

Mintea cea de pe la Începuturi

Lume, Luuuuummeeeeeeeeee!!!!!!! Astăzi este mare-meci-mare!! Prima partidă oficială a Stelei, cu Nu-ştiu-cum-peştele-mă-sii (m-au intoxicat ştiriştii cu întâlnirea asta toată ziulica, dar pe cuvânt că nu am priceput bolboroseala aia în ungureşte; sorry!). Important este că se bat nişte unii cu nişte alţii, pe un teren de fotbal.

Sudălmi nemaiauzite.Urlete de javre în călduri. Zbierăte şi labe agitate pe la geamurile vagoanelor. Sticle de bere aruncate în trecători. Gări evacuate, zeci-sute de jandarmi şi poliţişti. Înjurături şi droguri. Înjurături şi ameninţări. Ochi înroşiţi de băutură şi de dorinţe neîmpărtăşite.

Cam aşa s-au prezentat mult-prea-scumpii ultraşi fotbalagişti unguri….N-ar fi venit trenul ăla plin cu unguri spânzuraţi! - vorba unui cântecel drăguţ, care mi se plimbă acum printre rotiţele ceasornicului.
Mă, mânca-v-aş ochii voştri de frunoşi, chiparoşi! N-aţi vrea să vă întoarceţi frumuşel, în paştele vostru acasă la Ungurica voastră, şi să vă destrăbălaţi până cădeţi laţi şi putreziţi pe asfalt? Eu, serios, că nu pricep de ce poliţiştii nu au ampretat toţi demenţii ăia, apoi să îi trimită cu tot cu tren, în cocina de unde au ieşit în lume! Şi să nu mai aibă vreodată dreptul să treacă nici cu un fir de păr în ţara asta!
Pot să înţeleg că sunteţi leşinaţi după smardoiala asta pe o minge, dar chiar atât de turbaţi??? La Pamplona, până şi taurii cei mai primejdioşi sunt eliberaţi pe străzi, printre oameni, dar când veniţi voi, trebuie evacuat totul din calea voastră? Doar la hoardele tătăreşti se mai întâmpla asta….
Nu am crezut că o fiinţă (pretinsă umană) poate involua atât de mult (deşi, avem şi noi nişte specimene…de Doamne-Ajută!!!!). Şi totuşi, nu visam că se poate cădea atât de jos pe Scara Evoluţiei…

P.S. după meci: numai aşa, de orgoliu, mă bucur că goriluţele au plecat cu buza umflată cu cu curuleţul tăbăcit (deşi, repet că nu am nici măcar o umbră firavă de microb-ist în mine). Totuşi, la cât au fost de descreieraţi, ultraşii maghiari meritau să-şi ia un croşeu exact acolo unde îi doare mai mare: la debileală. Ce-mi place!

P.S 2: Se pare că pe bolboroseală aia de echipă a durut-o fix în moalele cotului de urletele voastre sălbaţice, de pronosticurile optmiste şi de scaunele pe care le-aţi deschiolat în tribună; pentru că şi-a furat-o urât de tot, dragi ungurei! Hihihihihi

P.S. la P.S.-uri: dacă v-aţi aşeza voi cu poponelul în sus şi cu capul în jos, să lingeţi străzile ţiganilor până la graniţă? Şi ca bonus*, să vă luaţi un şut între obraji?
Plus că: dacă v-au bătut de v-au ascultat cu urechea nişte ţigani proşti, înseamnă că voi sunteţi şi mai ţigani, şi mai proşti, şi mai amărâţi!

*se acordă la destinaţie