"Cu creeonul pe hârtie..." (part III)

Drumul Oaselor – Un nou început

O conservă veche şi putrezită de tren. Toante pe tocuri, supra-înălţate pentru o depistare mai uşoară, de mână cu pitici rotofei şi raşi în cap. Boschetari beţi şi nămâncaţi (oare de unde au bani de băutură?). Copilandri ştirbi, nespălaţi şi drogaţi de aurolac, cu o mână întinsă şi una strânsă pe pungă. Bănci rupte şi murdare. Manelişti albi, cu pantofi lungi, albi; pantaloni largi şi albi; tricou cu guler ridicat, mulat şi alb; freză oxigenată şi ţepoasă. Manelişti negri (chiar tucurii de-a dreptul), cu pantofi lungi, negri; pantaloni mulaţi, negri; tricou cu burtoacă, mulat pe kilele de celulită; freză neagră şi lungă, gelată. Ţigani jegoşi şi nespălaţi, care put de îţi defrişează părul din nas. Curve bălăngănitoare pe duduielile unui local de fitze, din faţa gării. Târfe-urlător-de-colorate, ce se vând oricărui babuin păduchios, căruia i se scoală cheful de zbenguială. O babă nebună şi lăţoasă, care strigă după cineva. Poliţişti care se plimbă semeţi. Afişe colorate ţipător, care povestesc despre bogăţiile patriei, lipite pe pereţi murdari şi dărâmaţi. Cişmele pline de rugină, adevărate ghene de gunoi. Alte scaune rupte şi pătate de varul de acum doi ani. Alt tren vechi şi ponosit. Atmosferă stătută şi acră, plină de aburi săraţi de transpiraţie şi miresme de spray înţepător. Căldură râncedă. Alţi ţigani jegoşi, alte copile zdrenţuite şi soioase, cu bebei în braţe, care cerşesc ceva...“cât te lasă sufletul”, pentru sărmanul copil. Înaintare de convoi funerar. Scârbă, sufocare şi sudoare. Aglomeraţie şi nervi. Apatie crâncenă.

România, land of chois.

P.S.: Oare vezi aşa ceva şi prin gările multi-supra-aglomerate din Tokyo, Osaka, Saigata, Niigata, Sapporo, Kyoto sau Chiba?

P.S.2: Imaginea este dintr-un adevărat Lend of Chois. Doar că nu al nostru.

P.S.3: Data viitoare prepar eu.....(pauză prelungă de efect, în care mă trag de cravată – nu prea mă omor cu papionul şi nici nu am aşa ceva).....cina. Şi era să uit: Mmmuaah
Itadakimas! (cum ar spune nihon-san), sau “Poftă-n maţ!”, cum ar spune un vecin.

Aoi Ano Sora

Vă mai amintiţi când Românica trebuia să primească nişte milioane de euro, iar trecătorii îşi dădeau cu părerea în legătură cu utilizarea pomenei? Câte bordeie (nu bordeluri), atâtea obiceie; adică, câte minţi, atâtea dorinţe: unii visau autostrăzi ca-n Vest (sau cel puţin ca în India şi China), alţii voiau protecţii anti-criză pentru micii întreprinzători; mămicile cu prunci în braţe voiau programe mai bune pentru protecţia copilului şi în general, ceva bun pentru copil, mămăicile voiau sisteme sanitare puse la punct, agricultotii doreau învârtoşarea agriculturii. Iar un nene a trântit pleaşca, la sictir: “Păcat că n-avem noi puterea de decizie. Ăştia mai mici…”

Gura lu’ Nene, adevăr grăieşte. Dar atunci: de ce s-a mai făcut şarada asta? Ca să-şi justifice nişte umflaţi banii pe care i-au cheltuit? Mda…”după ce că eşti prost (a se citi tâlhar), te mai caci şi-n drum”. Sau nu? A fost doar ceva propagandistic, ca să vedem noi, “ăi mulţi”, că puhavii de la conducere se interează cu adevărat de problemele ţării? Doar o manea zdrăngănită, ca multe altele? Parcă aşa aş crede…
Dacă eu ziceam că aş vrea…ehehe....
Vreau să primesc eu toţi banii, să îmi iau un T-34 (pentru a mă deplasa în bune condiţii pe minunatele noastre autostrăji suspendate), o iefteneală de apartament-viloacă de vreun million de biştari (ca să o oftic pe fata aia mare a lu’ Marinar* - apropos! Tot nu ne-a explicat şi nouă, amărăştenilor de rând, DE UNDE A AVUT 800 DE MII DE EURO SĂ ÎI ARUNCE PE O GRĂMADĂ DE MOLOZ ŞI FIER-BETON!!!!) şi de restul…îmi făceam o firmă de tractări, că am înţeles că aici se află Izvorul De Unde Curge Banii Necontenit. Doar te conectezi şi gata! .
Sau, după model Ritzian, vreau să mai iau ceva bani de la un Minister (chiar nu mă interesează care) şi să achiziţionez una bucată scenoacă plătită de alţii, pe care să se caţere tot conţinutul Căşii Poporului şi al Cotroceniului, să îmi prezint şi eu omagiile lipicios-de-închinăcioase…
Dar dă cineva o ceapă degerată şi putrezită pe ceea ce îmi dorec eu? NUUUUUUUU….Păi şi atunci, de ce atâta tam-tam cu banii ăia? Oricum o să îi sugă vreun pufos încrăvăţat…iar pe el îl va suge o tută dornică de poşetuţe…şi gata! CIRCUITUL BANILOR ÎN NATURĂ.
End of story. Punct. Caput. Asta la vista, Baby!

Acum….“Peste 30 de miliarde de euro vor intra în România. Îi ia cineva? Accesează fondurile CEC Bank, pentru detalii”.
În primul rand: sigur că îi va lua, DOAR CĂ NU NOI!
Apoi…Băi…pufuleţi alteraţi! Porci cu trichină la creier! Băi…mânca-v-aş ochii voştri! (Pe principiul: Dracula, Dracula, ieşi mânca-ţi-aş ochii!!!!) Nu v-aţi săturat să vă bateţi joc de tărişoara asta? Mai vindeţi, măi, şi nişte hamburgeri, nu numai chiftele fleşcăite (mai ales că “Eeei uuud laic teo bei e ham-baaa-ga”**). Serios! Sunt sătul până-n gât de porcăriile voastre chifteloase şi vreau să îmi schimb meniul! Aşa că…Băgaţi din gros, cu burgeri!
Intră în Românica nişte bani…adică la burtălăul vreunui şmecher baban! Restul pulimii se pregăteşte asiduu pe băncile şcolii pentru o viaţă de sclav, iar ăia mai norocoşi mor prin spitalele noastre pline de gândaci şi de jeg! Suntem îndopaţi de mici cu căcaturi despre succesurile care se obţin prin sinceritate, curaj, civism, onestitate şi cuminţenie, doar ca să vedem după anii de şcoală că totul nu valorează nici măcar un pârţ de porc!
Pentru ce să mai fii aşa? Cine nu a observat că viaţa este o junglă, o hazna în care rechinul îl mănâncă cu fulgi cu tot pe un peştişor mai mic…va învăţa odată şi-o dată. Cine joacă în filmele alea cu cetăţeni europeni plini de filosofeli-de-doi-bani despre mânrie, unitate şi fraternitate, încrezător în vreo justiţie, doar să îşi arunce ochii pe geam! Curvele se lăfăie îm mătăsuri, în timp ce unii muncesc 16-17 ore pe zi, pentru câteva sute de lei! Hoţii se spetesc 24 de ore pe zi (uneori chiar şi noaptea) la suptul banilor publici, conduc în Fundul Iadului o tărişoară (glorioasă acum vreo câteva sute de ani), iar robul plătitor de taxe şi impozite le ţine curul dolofan în pumn, toată ziulica! În mileniul 3, când se fac transplanturi de celule stem şi clonări de diferite animale, un bebel moare de la o investigaţie R.M.N.! Într-o mândră ţară aparţinătoare de Uniune, şoferii îşi rup maşinile prin craterele de pe asfalt, oraşele nu au canalizari, copii încă învaţă la lumina lumânărilor sau a lămpii, şcolile sunt mizere (cu toată compentenţa maximă a Androneascăi), se dărâmă peste elevi, sau lipsesc cu desăvărşire, iar bătrânii mănâncă din gunoaie, pentru că nu le mai ajunge pensia şi pentru luxul hrănirii. Curat meritocraţie, coane Băsică!

Şi toate astea se întâmplă în timp unii se hlizesc pe la televizor, se înalţă pe vârfuri şi se mândresc cu conducerea lor pupinbăsesc-de-eficientă! Viermii se zbenguie în ics-cinciuri, curvele se înţolesc dein Europa, vaca dă ouţe, găina lăptic...şi totul e bine când se termină cu bine! Este bine şi pentru una cercetată de ochii lumii, pentru că se ştie prea-bine că a susţinut o campanie europarlamentară de Cascadorii Râsului (sau nu se ştie şi tocmai asta este cauza pentru care “s-a declanşat o anchetă”? "T-ai îmbogăţit fără noi? Nu se poate aşa ceva! "). Şi pentru “domnişorica” care a contracarat imediat, cu ţâfnă periculoasă. Şi pentru beţivanul care bagă din scurt 2-3 beri de seară, îşi altoieşte puţinel nevasta (pentru un somn mai liniştit), apoi mere şi el să se pună la somn, pentru că a doua zi trebuie să se mai muleze pe nişte dorinţe patronice. Şi chiar şi pentru petecul de teren arabil care se usucă în soare, dar care figurează în acte ca fiind irigat zilnic!

Ce minunat de frumoasă este ţara în care trăim! Îţi vine să o iei la fugă, să te tot duci 9 ani…şi să te pierzi pe albastrul cerului!

* Este vorba, desigur, depre Amza Trifan - marinarul principal din "Fetele Marinarului";
** în varianta Inspectorului Clouseau; "I would like to buy a hamburger", în traducere liberă.