They don't really care about...Me (Smooth Criminals)

Motto:
“To you, Michael is an icon; to us, Michael is family”
[Janet Jackson]

Începe să mi se pună de-a curmezişul toată mascarada asta meschină afişată cu aplomb dement la fiecare colţ de stradă, pentru comemorarea Regelui Pop! Mi-e scârbă de toate fetişcanele care se jelesc în hohote, cu lacrimi de crocozaur, pentru că şi-au pierdut sensul existenţei şi Steaua Călăuzitoare a Destinului; mi se opresc fluxurile neuronale când îi văd pe toţi boschetarii cum închină un păhărel pentru Michael, până intră în comă alcoolică (n-ar da Domnul să se îmbete cu alcool metilic!) şi când aud de toţi handicapaţii care dărâmă casa făcută cu trudă de mămiţica lor, pentru că cică sunt nebuni de supărare!
Băi vitelor bolînde de răceala porcină! Nu l-aţi meritat pe Michael Jackson! Cât a trăit, v-aţi bătut joc de el! Aţi râs, ba că umblă cu mască, ba că îi pică nasul, ba că i se dezintegrează faţă şi acum vă daţi mega-fani ai mega-starului? L-aţi supt de bani ca nişte pleoşniţe stârcite, l-aţi târât prin săli de judecată pentru că a iubit copiii şi copilăria, l-aţi hăituit ca pe un criminal!
Michael Jackson are diaree! Precis e de la operaţii....Michael Jackson se plimbă cu copii de mână! Precis e un pedofil nenorocit... Michael Jackson şi-a făcut fermă cu teleguţe şi a mai şi numit-o “Neverland”, ţara lui Peter Pan şi a copiilor care nu vor să mai crească! V-am zis eu că e pedofil?
Nu l-aţi meritat, măi ipocriţi de rahat cu perje!

Michael Jackson a fost un geniu! (chiar dacă şi el, ca orice om, avea defecte) Îşi scria singur versurile cântecelor ce aveau să devină hit-uri (albumul “Thriller” a fost timp de 80 de săptămâni în primele 10 poziţii ale topului Billboard 200), şi-a inventat şi patentat propriile mişcări de dans cu care a cucerit mapamondul, cânta ca nimeni altul...Voi sunteţi în stare să creeaţi ceva? (Altceva decât noi modalităţi de a băga la burtălău...).

Să nu vă treacă prin cap că eu am fost expert în viaţa lui! Eram relativ prea mic ca să pricep întreaga lui genialitate, emormitatea de muncă care o depunea pentru o oră de concert live; eu eram doar încântat doar de muzică şi de mişcarea scenică...de aceea nu mă pot numi un fan înfocat al lui. Mă uitam acum la înregistrarea concertului de pe Lia...păi pentru cât a dansat el atunci, cred că i-au trebuit luni de diete bogate în glucide şi lipide, ca să îţi revină! (Oare vedetele noastre rotofeie - de la atâtea mega-fitze – ar fi în stare să susţină un concert live de 2 ore, în care să danseze până le sar ochii din cap? Dar să susţină o serie de 50 de asemenea concerte..) A depus un efort imens pentru public! Acelaşi public care se hlizea la pozele cu un Michael neras şi obosit, acelaşi public care îl considera ţicnit pentru numărul operaţiilor estetice pe care le-a suferit, acelaşi public care acum face băltoace la ochi, pentru că le-a dispărut idolul.

Mă uitam la ştiri. În faţa reşedinţei Jackson era o turmă uriaşă de jurnalişti, care îţi scoteau ochii, mai-mai or prinde vreo ştire bombă care le va arunca vânzarea publicaţiei la care lucrează, în slava cerului! Băi om-ilor! Cineva a murit! Măcar din respect, nu puteţi fi olecuţă mai liniştiţi? O familie suferă, iar vouă vă arde de declaraţii bombă? Păi atunci, nu sunteţi citavi cu capul...Pe cuvânt că eu îi împuşcam direct între ochi, pe nesimţiţii ăia!
Asta nu mai presă...asta e doar o hărţuire dementă, într-o lume şi mai dementă! O lume care se ceartă cu disperare pe moştenirea Regelui Pop, pe care o durea fix în moalele cotului de Michael şi de cd-urile lui cu cântece, dar care a năvălit ca o turmă de bivoli turbaţi de făneală, imediat ce s-a auzit de moartea lui.


Şi vă mai numiţi idolatri de Jackson...ruşine să vă fie, câinilor!

Moment şi schiţ

•Personagii
Tache: asociatul lui Tică la o firmă de imprimări hârtie (de dragul povestirii, să o numim Imprimeri Naţională);
Tică: asociatul lui Tacche la firmă numită mai sus;
Găurica: denumirea populară a firmei deţinute de cei 2 bogătani de mai sus.

•Expoziţiune şi Intrigă
Tache şi Tică au nevoie de tuş la imprimanta scoţătoare de bani. Din păcate, pentru a se semna contractul de vânzare-cumpărare trebuie să fie prezente ambele părţi de patroni(chiar dacă magazia "Găuricii" este, teoretic, tot proprietatea lor).
•Desfăşurarea acţiunii
Necunoscînd că este necesară prezenţa amândurora, Tică se urcă în Hummer şi se opreşte cu scârţâit de BBS (dotate şi cu spinere de aur) tocmai în faţa "Găuricii". Bineînţeles că nu rezolvă nimic şi se întoare cu ţeava de eşapament între pneuri.
Supărat nevoie mare, Tache îşi ambalează motorul tunat al Maibahului din dotare, îşi goleşte un tub de Intessa în freză şi demarează în trombă, cu acelaşi scârţâit de roţi. Matroana (administratoarea) "Găuricii" nu se lasă însă prostită şi îi dă cu flit, cât ai zice „fitză”. Tache se întoarce mânios acasă...
În sfârţit, cei 2 eroi hotărăsc să respecte legea votată de idioţii de parlamentari.. Se înoadă ei frumuşel la oglinzile retrovizoare ale bolizilor şi pornesc cu cântec spre firmă...GHINION, ÎNSĂ!!! Matroana "Găuricii" era plecată în concediu medical (pentru care îşi propusese o normă măricică de supt la alţi grăsani), plus că stocul de tuş se epuizase complet, în 2 timpi şi 3 mişcări (era marca M.J. – Marele Jaf – dar fanii debil-de-avizi au crezut că este prescurtarea de la Michael Jackson).
•Punctul Culminant
Sanăvă bici! Faching hor! Şit!
•Deznodământ
Tică şi Tache se întorc tunînd şi fulgerînd acasă şi anume pentru că au rămas ne-cumpăraţi.

•Concluzia 1
Când fu Tache, nu fu Tică; când fu Tică, nu fu Tache; când fu Tache şi fu Tică, nu fu tuş la "Găurică”.
•Concluzia 2
Tocmai când se hotărăsc ai noştri rozalii grohăitori să respecte legea "Găuricii", aceasta, ca o nesimţită ce se află, nu mai posedă cele necesare.

Heal the World

Michael Jackson. “A fost Rege. A fost Legendă. A fost Miracolul muzicii pop”. GREŞIT!!! Un Rege nu moare niciodată, o Legendă nu piere niciodată în neant, un Miracol nu îşi pierde magia, în vecii vecilor! Michael a părăsit doar netrebnica scenă a vieţii umane, a trecut în alt plan al existenţei. El trăieşte, prin cântecele sale, moştenirea sa.
Nu mă pot numi un fan obsedat de Michael. Deşi mi-am făcut zeci de întinderi "muşchiuloase" la picioare, încercînd să mi le încălăbăcesc pentru a-mi ieşi un Moonwalk; am luat bătaie-grup pentru el, când am...împrumutat (de tot) de la un văr (fără ştirea lui) un “apţipild” cu Regele Popului; am ascultat melodiile lui, mi-am ros unghiile de nerăbdare, înaintea concertului din ’92; am şi acum interiorul uşii de la dulap tapetat cu posterele cu el; chiar am încercat faza cu “chiloţii peste pantaloni” (aşa îi ziceam în ignoranţa mea de ţânc)...totuşi nu mă pot numi un entuziast înfocat al Veşnicului Copil din Neverland. Mi-a plăcut, mi-a influenţat copilăria, dar nu am fost un ultras jacksonian. Pentru că vreo câţiva ani, nu am mai avut nici un contact cu muzica lui. Pentru că nu i-am vânat albumele, nu m-a interesat TOTUL despre viaţa lui artistică sau privată.

Dar l-am apreciat pentru uluitorul talent, pentru că nu şi-a irosit viaţa în van şi...pentru că a avut curajul să îşi urmeze visul. Indiferent la piedici şi “la ce-o să zică lumea”, M.J. şi-a urmat drumul spre fericire, chiar dacă reversul ei a însemnat degradarea sănătăţii (vitiligo şi cancer de piele - probabil). Am văzut astăzi la tv. cum majoritatea comentatorilor de gen se indignau sau se lamentau din cauza dorinţei lui absurde de a deveni alb. Mie nu mi se pare absurd, pentru că un vis nu este niciodată aşa. Adevărul este că nu înţeleg cum şi de ce a apărut această dorinţă, dar a fost idealul lui. Şi a făcut totul pentru el…indiferent de repercursiuni. Nu îl condamn, ci îl admir. Din suflet, şi pentru totdeauna.Aş vrea să am şi eu curajul lui...
M-a emoţionat şi m-a şocat vestea dispariţiei Geniului Dansator, însă...nu pot să le înţeleg pe persoanele care plângeau în hohote (deşi nu l-au fost alături la bine s-au la rău, nu l-au ajutat la nevoie). La fel cum nu le-am priceput nici pe fătucile isterice care plângeau şi leşinau pe capete, când Michael cânta pe scena de la Lia Manoliu. Atunci, deşi eram ceva mai mic, mi s-a părut de prost gust. La fel ca şi acum...Doar un teatru ieftin, jucat pentru camerele de filmat şi pentru cei ce erau adunaţi acolo. O mascaradă pe care nu o merita...

Moartea omului Michael Jackson mi-a readus în minte nişte întrebări mai vechi: ce se întâmplă cu noi, după moarte? Ce se întâmplă cu conştiinţa, ce se întâmplă cu spiritul nostru? Dar în fine...nu cunosc răspunsul acestor întrebări şi nu îl voi afla niciodată cu siguranţă de 100%, pe parcursul vieţii. Cert este că o părticică a talentului unei legende va rămâne printre noi, imprimat pe nişte bucăţele de plastic. Ceva simplu, dar care cuprinde ceva mitic.

Astăzi am fost martor (indirect, prin intermediul satelitului) la moartea unei stele. Dar şi la apariţia unor câteva sute de netrebnici…oameni care l-au blamat cât era printre noi, dar care acum sunt devastaţi de dispariţia uni simbol al muzicii. Şi mi se pare o ditamai făţărnicia. Toţi care s-au hrănit din tabloidizarea defectelor lui, acum îi cântă succesul şi realizările pe care le-a avut. Şi nu mi se pare corect! Am observat asta de multe ori...lumea îţi aduce aminte cu adevărat de o valoare, doar după dispariţia ei. Cât este printre noi, toţi sunt prea ocupaţi cu procese şi noi modalităţi de a apuca ceva bănuţi! Cum se ridică cineva peste nivelul mediu al societăţii, imediat este anihilat, prin evidenţierea defectelor şi minializarea calităţilor.
Este trist…sau poate că acesta este dstinul adevăraţilor oameni.

UPGRADE: Să vedeţi ce şou urieşesc va fi la înmormântarea lui Michael! Televiziunile din întreaga lume vor înregistra milioane de puncte de raiting, miliarde de oameni îţi vor lua "Adio" de la Rege, prin aplauze furtunoase (cuvântul acesta este o derivare a substantivului "furtun"? Din ciclulŞ cabanoşii sunt locuitorii cabanelor?) şi îndelungate. Sper că O.T.V.-ul nu ne va dezamăgi nici de data aceasta şi va trimite corespondenţi în State, ca să surprindă imagini memorabile (pe sistem turbo, desigur) cu Michael Jackson pe catafalc...

P.S.: Tonul ironic de la sfârşitul postării este intenţionat, pentru că am vrut doar să arăt nevolnicia şi prostia umană, în contact cu culmile ei.

"Hope that someday, you will heal the world through your music, Michael. Just like you wanted to."