Mai am un singur dor…

Când eram mai mici, “aviara gripa” a intrat în ţărişoară că un şobolan flămând într-o magazie de brânză virgină (adică nu era încă afectată de complicatele transformări biochimice ale maturării); pe vremea aceea, găinile au fost declarate “ina-mari (nu ina-mici) publici”, fiind “kilărite” (neologism împrumutat de la idolii noştri de peste ocean) pe loc…maşinile ne erau împroşcate cu spârcâici clăbucios ori de câte ori aveam drum prin zonele calamitate…iar curţile ne erau bântuite zilnic de ciudaţi băieţi albinoşi care ne vânau ouoătoarele cu sârg, săltîndu-le chiar şi din oala cu ciorbă care fierbea pe foc.

Timpul a trecut, lumea a mai evoluat, Uniunea s-a dezvoltat…dar nenorocita de boleşniţă s-a modernizat (şi ea)!!! Şi-a mai adăugat un indicativ la codul de identificare şi a mai scăzut câteva unităţi numerice (din acelaşi număr de înmatriculare), apoi a pornit-o hai-hui pe mapamond, chitită acum să decimeze populaţia nevinovată a porcinelor. A început din Mexic, şi într-un final a ajuns pe Bătrânul Continent; iar cum Românica, vrînd-nevrînd, face parte din bucata asta de pământ, gripelniţa a intrat şi pe plaiurile noastre oieritice, păstorite cu devotament şi multă dragoste de către gloriosul nostru conducător (pe care îl iubim şi îl slăvim, în culcare şi-n sculare).

Doar că…în simplitatea mea de cetăţean trăitor pe aceste coclauri colaro-manelaro-şmecheroase (pline de lenduri of ceois), mai am şi eu un singur dor, în liniştea serii - nu ştiu dacă dorinţa mi se va împlini, dar strâng cu tărie din pumni, îmi imaginez că suflu în “lumnarea” cocoţată pe tortul meu de îmbătrânit, şi sper…repetîndu-mi în gând, aşa:
“Vreau să dea boala secreţiilor nazale apoase în toţi porcii plini de osânză puturoasă, care îţi bîţîie codiţa îmbârligată pe zdrăngănelile lui Guţîîî (TRĂIASCĂ GUŢÎÎÎÎÎ), Vijeliilor de Salami de Aur şi Copiilor Minune (mâncători de gem şi scremători de prune); să se tăvălească în chinuri, şi să îşi strănute pe urechi toate aerele de îngălaţi suferinzi de "macioşenie gorileasco-golănească"...
Mai vreau ca scrofişoarele (folosesc diminutivul pentru că trebuie să fiu “gentălmen”, nu?) revărsate de aerele de (an)dive care îi însoţesc, să aibă aceiaşi soartă umedă şi înfloritoare, dătătoare de plăceri ascunse şi de excitaţii nervoase la neuronel…

Şi mai vreau încă ceva...dar această părticică de dorinţă o donez cuiva care chiar are nevoie de ea. (persoană importantă, "cu un suflet minunat" - nu spun cine)

Cursă Contra-Cronometru

Tocmai vorbeam de Românica reală...ţara în care, printre multe alte mizerii, tehnica noastră sanitară este de căcat (chiar dacă avem specialişti în domenniu). Deci...întrebare de 1000 de puncte: Ce faci dacă nu îţi permiţi să pleci până la Paris sau Viena ca să faci o operaţie de apenticită sau să îţi scoţi o măsea, ca orice porc îngălat şi putrezit, plin de snobism şi de fiţoşenie?

Mi-am promis să fac tot ce îmi stă în putere să o ajut pe Ioana...Sincer, nu o cunosc personal; dar ştiu prin ce a trecut, şi bănuiesc cam prin ce trece şi acum. Şi încerc să fac orice care o poate ajuta cumva...Cei care gândesc oarecum ca mine, sunt rugaţi să ofere o mână de ajutor. Sau măcar un deget...
Of! Sper să fie bine...cumva.

Caz disperat / O tânară are nevoie de ajutor
Caz disperat la Câmpina.
O tânără de 23 de ani a primit o cumplita veste: Metastaza.
După mai multe intervenţii chirurgicale şi un teribil tratament cu citostatice, rezultatele pozitive se lasă aşteptate. Cum sistemul sanitar din România este neputincios în astfel de cazuri, presată de timp, Ioana aşteaptă o minune de “afară”.
Ioana a reușit să găsească o clinică în Austria, la Viena unde în functie de rezultatul analizelor va primi un alt tratament în urma căruia organismul să raspundă pozitiv și să ducă la înlăturarea cancerului.
Numai analizele făcute la această clinică, în Viena, costă 6000 de euro. Cheltuielile totale ale întregului tratament estimându-se la 50 000 de euro.
POVESTEA
Mă numesc Pîrvu Ioana Laura, am 23 ani, sunt din Câmpina, şi în urmă cu 3 ani (în martie 2006) am luat hotărîrea să excizez o aluniţă situată toracal posterior, în partea dreaptă. Intervenţia a avut loc la spitalul Colentina. După o lună a venit rezultatul de la anatomie patologică şi diagnosticul de melanom malign.
Am fost îndrumată către spitalul Fundeni, şi înaintea începerii oricărui tratament a fost nevoie de o reintervenţie locală pentru a se realiza marginile de siguranţă (intervenţia a avut loc la spitalul Munposan).
A urmat tratamentul cu citostatice (Dacarbazina) timp de 6 luni, şi apoi imunoterapie cu Interferon (3 milioane u.i de 3 ori pe săptamână) timp de încă 6 luni. Între timp toate rezultatele păreau a fi favorabile, dar la un an şi jumătate (decembrie 2007) am constatat o adenopatie axilară dreapta. Am fost sfătuită să mă operez din nou pentru a îndepărta grupul ganglionar, intervenţie ce a avut loc în decembrie 2007 la spitalul Fundeni. Rezultatul de la anatomie patologica a confirmat faptul că era o metastaza dată de melanom.
A urmat o nouă serie de chimioterapie (cu Dacarbazină şi Cisplatin) timp de 6 luni, şi imunoterapie cu Interferon (6 milioane u.i. de 3 ori pe săptămână) până în decembrie 2008 când am observat apariţia unor noduli la nivelul sânului drept. M-am adresat din nou secţiei de chirurgie a spitalului Fundeni, mi s-a recomandat îndepărtarea parţială a sânului. Rezultatul anatomo-patologic a fost tot de metastază dată de melanom. Mi s-a mărit doza de Interferon la 18 milioane u.i., dar la alte 2 luni au apărut alţi noduli tot la sânul drept, aşa că în februarie 2009 a avut loc o noua intervenţie chirurgicală pentru îndepartarea întregului sân. Rezultatul de la anatomie patologică a fost acelaşi, metastază.
Am continuat tratamentul cu Interferon, dar la alte 2 luni am observat apariţia unui nou nodul la sânul stâng. A fost îndepărtat chirurgical tot sânul şi au fost extraşi şi ganglionii axilari, în scop preventiv (în aprilie 2009). Acum am acelasi tratament: Interferon (9 milioane u.i. de 3 ori pe săptămână).
Mentionez că echipa medicală în grija căreia am fost mi-a acordat toată atenţia şi a încercat să mă ajute cât s-a putut de mult. Poate posibilităţile externe sunt mai mari şi acesta este motivul pentru care căutăm un alt tip de tratament în străinătate.

Cei care doresc să o ajute pe Ioana o pot face cu o donaţie oricât de mică în contul deschis pe numele său la:

BRD sucursala Câmpina, Câmpina, Str Bd. Carol 1, Nr 62, Bl 17 A

RON: RO85BRDE300SV55380303000
EURO: RO28BRDE300SV55468743000 cod SWIFT: BRDEROBU

„Ajutor înseamnă şi o lumânare aprinsă la biserică şi o rugăciune spusă din inimă mulţumesc tuturor celor care se implică”
Ioana Pîrvu,
ioanapirvu.wordpress.com/

Varză de Bruxelles

De ceva vreme iar ne îmbrobodesc la greu guvernacii ăştia “neregulaţi la creier”…Se spune că suntem pe drumul de ieşire din Criză, că ce a fost mai rău a trecut; leul redevine leu plin de potenţă, economia reîncepe să duduie, creditele la bănci se deblochează…MĂI, OAMENILOR!! Dacă toţi specialiştii din lume spun că starea asta de zbucium economic va mai dura încă aproximativ 3-5 ani, iar state mai puternice din punct de vedere financiar decât noi încă se tăvălesc în chinuri, Românica este mai brează? A încovoiat ea banana, sau s-a mutat recent în altă dimensiune? Sau asta este doar “regenerarea de campanie”? Bocul ne crede chiar atât de dobitoci? Stă ţanţoş ca un curcan în proţap şi se laudă cu realizările lui, în timp ce restul guvernului e de porc şi plin de “corupţenie”? PĂI…EL ESTE ŞEF DE GUVERN!!! Sau cel puţin, eu aşa îmi amintesc; probabil am fost plecat din localitate vreo câteva luni…

În altă ordine de idei…Mai sunt unşpe zile până să vom arăta Europii că suntem cetăţeni responsabili, că ne pasă de viitorul nostru, de viitorul Uniunii. ŞI VOM VOTA!(TEORETIC, voi vota.) Voi desemna pe cineva cinstit, care să mă reprezinte în ditamai parlamentul european...SAU NU! Pentru că nu am pe cine...
Mi s-a sugerat să mă dau cu EBA (cu riscul de a-mi pierde câţiva neuroni)...cică e tănără, e o femeie de succes, manechin de marcă şi politician de frunte. E apropiată de restul lighioilor tinere de pe cuprinsul naţiunii...si cel mai important lucru: ESTE INDEPENDENTĂ. Ceea ce înseamnă că o doare la corason (chiar i se frânge în bucăţi) de noi, ăştilalţi, şi nu serveşte nici o meschinărie de interes al vreunei “adunături cu carnet de partid”. Este catindata ideală, este femeia ideală, care ar merge până-n pânzele albe (creeate de Gucci & Leornardo ) ca să ne apere interesele de prostime decartatoare de bani la buget....Doar că are ceva probleme cu exprimarea. Dar ce mai contează un aşa mic amănunt, când ai în faţă “un cineva” atât de special-de-deosebit? O să îşi scrie (i se vor scrie) cartonaşe cu răspunsuri la eventualele întrebări ce i se vor adresa, si gata! Nici nu trebuie să răsfrângă măcar o buză, în încercarea de a vorbi…Problem solved!
Ceea ce nu înţeleg eu este altceva…ce a făcut fătuca asta pentru norodul locuitor pe aceste plaiuri, ca să merite să viziteze Bruxelles-ul ca un proscris? A apărut în reviste colorate? Da…bine. Şi-a tras câteva poze lângă un raft plin-ochi cu bibliorafturi şi mai pline-ochi de semnături?
Sunt intoxicat de zor cu fraze gen: “Va fi votată de tineri, pentru că, făcînd şi ea parte din categoria asta, le înţelege nevoile. Şi este iubită de tineretul alegător…”…Da, sigur! Sunt convins că o parte de tineri şi idioţi "goriloi bifători" o…adică ar iubi-o, dar la partea cu înţelesul…“Mai încet, că bagă pui” . Când îţi fâţâi sucul celular dimpreună cu grăsimile organice în ditamai maşina de fiţe, munceşti la juma de normă şi câştigi pe lună cât un tânăr obişnuit într-un an, cheltui pe zi cât alţii-ntr-o lună îţi faci cumpărăturile din din magazinele “snobilor de Milano” sunt sigur că îl înţelegi taman la fix pe studentul care nu a mai mâncat de câteva zile pentru că şi-a dat toţi banii pe chirie (sau a “sponsorizat” vreun prof cu care tre’ să dea următorul examen), pe absolventul care nu găseşte de lucru pentru că i se cer minim câţiva ani de experienţă în domeniu sau pe cel care e şomer, pentru că este ultimul sosit în “marea familie a multinaţionalei” şi este primul sacrificat la restructurare, pe feciorul care a fost nevoit să abandoneze liceul din cauza lipsei de bani, iar acum râneşte la porcii vreunui manelist împuţit ori pe tânărul în devenire care “bagă din scurt” 10-15 kilometri pe zi cu auto-pingeaua, pentru a se culturaliza. Şi nu numai atât! Duduiţa aceasta pătrunde cu uşurinţă nevoia oricui! Este alături de bunica care este pe moarte, dar nu a văzut niciodată marea; de mama care nu are cu ce să îi cumpere pruncului ei nişte lapte praf, şi…DA! Chiar şi de paraliticul care are nevoie de un scaun electric, pentru a se deplasa!
Doar că întrebarea revine obsedantă: ce a făcut ea, micuţa, pentru noi, până acum???????? Prin ce s-a remarcat, în afară de cuvinte stâlcite, “plurale de success” puse anapoda şi dezacorduri demne de o “economistă masterată”????????? Vrea să mă reprezinte pe mine, în faţa unui întreg continent? Amintirea primului ei discurs plin de opinteli şi de oftaturi, încă îmi stoarce lacrimi de milă….
Aaaa! Să nu credeţi că sunt anti-EBA, cumva. Eu chiar o admir pe domnişoara asta...oarecum. S-a născut la momentul potrivit, în locul potrivit. Are o viaţă care unii tineri nici nu îndrăznesc să o viseze, este cunoscută şi chiar poate face ceva important în viaţă...cred. Doar că nu şi asta, cu europarlamentarele (şi în general, nimic care să necesite vorbitul vorbelor)! E ca şi cum ai pune un “fâţ” (peştoc, masculul fâţei) să îţi tricoteze o haină de blană…
Şi totuşi, sunt aproape convins că Lenuţa va fi aleasa.
Cât despre restul candidaţilor…aceiaşi poveste. O gloată de iluştri necunoscuţi trecuţi oarecum în umbră, plini de tupeu, ipocrizie şi nesimţire crasă (chiar dacă unii le mai au cu sporăvăiala). Nu s-au remarcat prin nimic, care să mă facă pe mine, alegător, să le dau cu ştampila pe chip. Şi să vrei, şi nu ai pe cine vota…

Norocul meu e că nu vreau!