joi, 14 mai 2009

Prosteala Prostimii


Motto:
“ - …Pune să deie cu tunurile într-înşii...Să moară toţi! Eu sunt boier mare, ei sunt nişte proşti!
- Proşti, dar mulţi...”
[Constantin Negruzzi – Alexandru Lăpuşneanul]

Am fost atât de absorbit de maifestările tembele ale Europii, adolescenţilor şi manelarilor…încât am uitat cel mai important lucru posibil; cel mai de viitor lucru pentru Românica noastră “boroboaţă” -nu chiar atât de boroboaţă pe cât era la 1918, dar…merge şi aşa; S-A DAT STARTUL NU ŞTIU CĂREI CAMPANII ELECRORALE!!! (cred că pe 9 mai…sau cam aşa ceva; oricum mi se cam “flu-flu” de imbecilitatea asta)
Pe scurt, idea e că nişte porci (“nerăciţi”, încă, cu gripa aia nenorocită), care nu au făcut ABSOLUT NIMIC pentru populaţie, au demarat campania de “o să-uri”; o să fie nişte proiecte uluitoare care se sprijină pe viziuni solide, ce vor duce naţiunea printre stele; o să avem (iar) terminate autostrăzile; o să avem centuri rulante (nu din “ălea” cu ţinte şi bubuline metalice, ca la "poponaci") împrejurul marilor oraşe; o să ne umplem de bani din turismul care va merge ”ca pe roate” (mai ales că avem şi ditamai imnul de promovare);o să avem salarii de mii de euro; mda…o să ne crească încă un cap de…gândit; o să curgă lapte şi miere pe şanturi, nu lături urât mirositoare din canalizările patriei. Plus un bonus: vom avea şansa de a atinge culmile “cele mai superioare” ale extazului (nu tantric!), pentru că ne vom vedea “mult iubiţii şi stimaţii domni Aleşi” (de data trecută). Îi vom aplauda, le vom cânta ode de mărire, LE VOM ATINGE AUGUSTELE LOR “CRAVĂŢI PLĂCUT FLUŞTURĂTOARE” în vântul blând de mai, iar EI ne vor cerşi o nouă ştampiluţă pe buletinul de vot, ca să mai pună câţiva centimetri la “burtălău”… Noi suntem proştii de umplutură, iar ei sunt boierii.

Noroc cu zoaia aceasta de democraţie şi de “stat de drept”, care ne dă voie să “avem puterea de veto, odată la 4 ani”. Noi ne “vetoim” din greu, iar trântorii ăştia bolânzi cumpără căsoaie şi diferite rahaturi la ţoapele curve şi imbecile, care le sug “aroma” transpiraţiei stînd pe “locul mortului” (ce aparţine de câte un “Gipan urieşesc”). Da…ne scăldăm în noroc, nu alta! Suntem până peste cap în noroc, şi îl hăpăim lacomi cu lopata, în speranţa absurdă că va mai scădea şi el, în timpul vieţii noastre. Doar că nu e aşa…
Mă omoară toţi cu proiecte, viziuni şi planuri. Fac reformă în Justiţiţie…adică schimbă niste “bulendre“ albastru-închis cu unele albastru-deschis. Şi atât! Asta e Marea Reformă? “Hai să mestecăm vorbe şi să discutăm discuţii, să le luăm ochii la prostălăi! Ne dau cu pecetea pe hârtie, apoi gata.” Eu sunt sătul până-n gât de chestii din astea…Cred că luna asta o să vomit numai promisiuni, numai abureli şi vrăjeli! O să îmi iasă pe urechi, pe nas şi…în principiu, cam pe toate “căile de evacuare” pe care le poate avea un om. Dar nu contează…Nu contează ce behăie cu nonşalanţă meschină nişte “catindaţi”, pentru că cetăţeanul de rând are probleme mai presante, care trebuie rezolvate imediat (şi nu e de la laxative!). Nu eşalonat, nu “în trepte", nu gradual. La el totul se rezumă la “ce mănâncă mâine” şi la jegul ăla de “job”, pentru care pierde 12 ore/zi ca să câştige 500-600 de lei/lună..Vin facturile, şi se duc 3 sferturi din salariu…apoi “mai trăieşte, băi proletarule! Şi desigur, nu uita să te exerciţi în drepturi şi să ne ajuţi să ne bălăcim osânza prin fineţuri diverse…” DAR DREPTUL LA O VIAŢĂ DECENTĂ UNDE ESTE? S-A STRÂMBAT? S-a pierdut prin bălării, şi aleargă Bănel după el?
Am urmărit astăzi o emisiune, unde mai mulţi specialişti se “dădeau de ceasul morţii” să afle de ce pleacă tinerii peste hotare, şi fug de ţara asta ca “Necuratul (înseamnă că nu a făcut nici un duş de la Facerea Lumii?) de tămâie”. Păi, BĂI CIUMPALACILOR !!!! E vreun tânăr care este tentat să se spetească ca o slugă zi de zi, pe un salariu mizerabil? Există vreun tânăr care îşi doreşte să pornească cu avânt (de parcă ar fi azvârlit de o praştie gigantică) într-o viaţă golită de sens, şablonată, pentru ca la 40 de ani să realizeze că a trecut mult-cântata tinereţe, şi nu a avut timp/bani să facă nimic important? A terminat medicina…în România medicina e de tot căcatul! Mai bine se şterge la…nas cu diploma aia ordinară, şi prestează orice altă muncă, dar NU AICI!!! Aici, singurul câştig îl are când realizează că “şi-a tocit coatele pe băncile şcolii” mai mult de un deceniu, şi a fost doar PIERDERE DE VREME!! Mai multe şanse de afirmare le are lucrînd ca barman sau camerist, prin Grecia, Spania, Franţa (nu cumva în Italia, că eu personal…am ceva dificultăţi în a-i “înghiţi” pe macaronari), Thailanda, Taiwan China sau chiar Botswana sau Congo! Decât să fie medic “respectabil” la noi....orice alternativă este mai bună. Şi uite aşa rămâne Românica “Raiul Idioţilor, Şmenarilor şi Tâlharilor”…
Un profesor din facultate îmi spunea (când eram tânăr) că ignoranţa înseamnă fericire (cel puţin aşa stă treaba pe “picioarele noastre de plai”). Atunci nu îl credeam, dar acum…parcă simt cum mă trece un fior de încredere. Te naşti în vârf de munte, ştii că ai 3 scopuri în lumea asta - să plantezi un copac, să faci un copil, să construieşti o casă; le îndeplineşti şi eşti fericit. Atât. Javrele alea pot să îşi crape capetele seci în “Războiul Ciolanului” de la Parlament, că tu eşti fericit. Gravitatea apare atunci când cobori din vârful muntelui şi realizezi că nu se rezumă totul la un copac, un copil (nu un copil-copac) şi o casă…atunci vezi că tu te lupţi ca disperatul pentru ziua de mâine, în timp ce nişte putregăiţi “ard din scurt” sute de euro, pe moftul unei nătântoace siliconate de a-şi destrăbăla organismul în vreo cocioabă de mega-fitzoşenie. Acela e momentul de “născare” al frustrarii, apoi al nefericirii, apoi al scârbei…

Tot astăzi am citit un articol despre un copil autist, care m-a răscolit peste limita admisă. M-a impresionat cel mai mult efortul disperat al unei mame de a-şi trata copilul…de a-i acorda o şansă la o viată normală. Pentru că toţi îngălaţii de la Ministerul Sănătăţii dădeau din umeri, spunînd “că nu e de competenţa lor”. Dar atunci, de a cui Mama Ciorilor de competenţă ţine? De a salahorului care sapă la şanţuri? De a vânzătoarei de la chioşcul de “newspapere”? Asta e Lumea Reală, “Domnilor doritori de ştampile pe frunte”, nu cea a vorbelor goale pe care le scoateţi pe gură! O lume în care copii îţi abandonează şcolile din lipsă de “mălai” (asta e ca să înţeleagă şi şmecheriţii umflaţi cu scuipat la gură la ce mă refer), o lume în care mori în faţa spitalului pentru că nu ai bani de mită la doctor, o lume în care eşti jefuit, bătut, şi mai faci şi închisoare pentru că nu ai respectat drepturile tâlharului care a intrat în casă peste tine…

Şi exact asta mă aştept să rezolvaţi. Realitatea “prostimii”, nu a “Târmocelii Parlamentare” pline de dineuri, de bairamuri la conacul din vârf de munte şi a coloanelor oficiale “ninonitoare”, care îşi târâie ţevile de eşapament prin cratele din şosele. De REALITĂŢILE VOASTRE, sincer, mă doare fix în inima fundului.
Aşa că dragii mei, vreau să profit şi eu de puterea de de alegător, şi să le dau o “bastârcă” la mufă ipocriţilor ăstora. Şi, nu ştiu ce vor face alţii, dar eu nu mă voi duce la vot. Nu am de ce, nu am pentru ce. Şi nu mă luaţi acum cu “deontologisme” din alea afectate şi nazale…”CUUUUMMM???? PĂI O SĂ IASĂ IAR NŞTE ÎMPUŢIŢI! CUM SĂ NU TE DUCI??????? E DREPTUL TĂU DE DECIZIE…” Şi eu decid, fix o laie! Am de ales între nişte hiene şi nişte şacali…mişto! Ţara va merge ca un transportor cu melc bine uns şi cu rulmenţii noi, dacă se schimbă “Ai Voştri” cu “Ai Noştri”.
Cumva, nu îmi vine să cred…

marți, 12 mai 2009

Fatty Reward




Motto:
“I’m not fat…I’m just fluffy.”
[Gabriel Garcia]

LUMEEEEEEEEEEE....MI-A DISPĂRUT COCALARU'-MANELIST PREFERAT!!! (Să dea Dumnezeu!)...TULAI, LUMEEEEEEE!!! SĂRIŢI!!!!

· Semnalmente: păr ţepos de ankylosaur viril, încadrat de o ”aureolă aurie” de gel proaspăt; faţă ovală asimetrică, cu ochi în care "luceşte" sute de stelule tembele, şi cu bot îmblănit de o entitate sexy şi trendy, care îi protejează toate rândurile (2-3 la număr, funcţie de poziţia observatorului) de bărbie; grumaz puhav (acoperit de un strat trigliceridic, anti-U.V., de culoare ”alb-găăăl-buuuuuui”), încins cu o ”haştapalnă” de lănţoc masiv de pirită (aurul proştilor), şi împlătoşat de un guleric erect, feroce de numa’-numa’. Specimenul umblă ”însultucat” cu tricou ”D&G” alb-sclipicios, altoit cu o mânecă de ”Kenvelo” şi dotat cu un rotundel pufos în zona abdominală. La brâu, printre alte ”flecuşteţe” atârnătoare, i se ”bălăngăneşte” un telefon de culoare căcăniu-degrade plin de fitze, mic cât spârcul unui ”furnic”. În picioare poartă ”şlapi cu deget” (lucraţi în Plastic de Parma, de culoare albastră), aduşi de la o firmă-de-firmă din Germania.
· Semne particulare: ”Paraşuta Parapantă” sexy-şi-rea (poate pe altă planetă) de alături, cu craniul bântuit de umbra unui ”celul codat” (a.k.a. neuron) şi răscolit de un uriaş "Vânt Divin" (Kami-kaze) de "cală casanoavică"*.
· Răspunde la apelativul de ”Bombonel dulcic” sau "Pufulete mic şi scump".

La data dispariţiei, purta ataşată (diplomatic) de cur canapeaua plină de coji de seminţe a unui ”Merţan Bengos-de-Bengos (Tunat şi Trăznit la maxim)”, cu numărul de înmatriculare ”fără număr, fără număr, fără număr” şi seria motorului ”fără serie, fără serie, fără serie”; bolidul a fost fur...ăăăăă...împrumutat (fără ştirea proprietarului) din faţa unei ”magherniţe destinate bestializării nocturne”.

GĂSITORULUI SE ACORDĂ RECOMPENSĂ GRASĂ!!! (mai ales dacă îl uită ”din greşeală” pe lângă ”un loc cu verdeaţă” ce are agăţată la intrare o panglică (de aur) inscripţionată cu tradiţionala urare de ”bun venit”: R.I.P – Rest In Peace.

*Casanoava - varianta feminină a celebrului cuceritor Casanova

duminică, 10 mai 2009

Ziua lu’ Adolescentul de Criză


Toată frăsuneala a început de ieri (mai precis de vineri seara, pentru că româneii noştri sunt tare precoci când vine vorba de distracţie), când cică a fost Ziua Coanei Europa (nu aia de stă la cap de sat şi îţi dă în bobi, ca să afli ce picanterii vor intra în tine pe viitor - pe principiul: “Sunt fierbinte….intru în tine…te fac să tremuri, să gemi şi să transpiri…te epuizez…Nu te speria! SUNT EU, GRIPA!”)…Ci ZIUA EUROPEI! S-au sărbătorit 59 de ani de când pe un ministru de externe l-a lovit străluminarea de a forma o confederaţie de state pentru menţinerea păcii în ”Baba noastră de continent”.…şi aşa, ca un amănunt nesemnificativ: 132 de ani de la proclamarea Independenţei Românicii noastre scumpe (“suufletu’ meeeeeeeeeeu…draagosteaaa meaaaa…”). Dar asta e deja o sărbătoare a împuţiţilor de comunişti, deci se trece cu vederea.
Important este că s-a întâmplat ceva….Şi cum românaşul ştie cel mai bine să sărbătorească întâmplările de marcă ale trecutului, prezentului sau viitorului, oraşele patriei s-au umplut de podeţe metalice pe care s-au cocoţat divi şi/sau dive deschiloţate şi behăitoare, care ne-au împroşcat cu tone de talent şi kile de mega-fitze…Toată lumea s-a distrat, a dansat, a legănat din labe şi din steagurile ”blabastre” cu stelule galbene…A fost cea mai frumoasă zi posibilă! Ca să nu mai amintim că nişte tineri care dădeau peste “plutitorul de siguranţă” de faini (şi cu creier de tenie terciuită de un accelerat), au încins o horă uriaşă într-un centru de oraş…de numa-numa! Parcă era Ziua României… (oricum nu prea ştiau sigur pentru ce se bestializează atât, dar importantă este oricum…DISTRACŢIA)

Nebuneala (cam săracă, de altfel) a continuat astăzi, cu “Ziua Adolescentului” (miop şi “ne-miop”).
Offffffff…adolescenţă dragă…Momentul nebuniilor, al evadării din cuşca tiranică a părinţilor...Luxoasă adolescenţă...şcoală şi "porcoi" de teme (sau nu)…prima dragoste…prima “lipeală”…serile exotice, de băută cu pretenarii prin băncile din fundul clasei sau prin toaletele “slinos-de-înmiresmate”…primii dinţi scoşi, de la bătaia pentru vreo “bunăciune de gagică”, care urma să devină “femeia ta”…mucul de ţigară pasat din gură-în-gură când se strângeau colegii la vreo golăneală jegoasă de “derby” (care oricum se termina egal “prin înţelegere”, ca să nu cumva să îşi spargă ultraşii de suporteraşi debili căpăţânile)…demenţeala de dănţuială pe ritmul Regelui Puţă-Guţă de Platină, din cluburile de noapte supra-aglomerate…Mi se zburduncăne şi mi se frânge (inima) din cotor, numai când mă gândesc!
Se spune că adolescenţa este cea mai frumoasă perioadă din viaţă. DE CE? Pentru că vreunui burtos frustat de apropierea milemiului (de viaţă) i s-a năzărit asta, şi noi, prostimea de rând, trebuie “să servim pe nemestecate”? Sau pentru că este vremea de născare a marilor caractere? (lucru foarte adevărat, de altfel…)
Acum apar “papuşile mici şi sexoase”, care se cred oribil de divine, şi “îşi iau mâinile-n viaţă”, sperînd să ajungă suport de susţinere pentru vreun cefălos galeş şi porcuţ, cu crucioc la grumaz. Acum este vremea când prea-fermecătoarele “dung-dâng-dui fototapete” încep să viseze la un specimen de Făt Frumos tandru, inteligent, cu simţul u-(nu “o”)-morului, visător, sincer (MAI ALES), plin de pacheţele de muşchy (cică asta e scrierea corectă, aprobată de turma encefalică a trendului fiţoşenic) lucraţi la sală (sau cumpăraţi de la alimentara din “spatili blaocelui”), propritar al unui “hârdău” alb de “gipan” (de la mâna a n-şpea). Acum se elaborează marile sugă…cur…Scuzaţi. Nu ştiu ce se întâmplă cu mine de îmi iese aşa ceva…”Deţi:” REIAU!! Acum se elaborează marile, fenomenalele, tera-talentatele dansatoare exotice şi damele privighetori de cântăcioase … Acum se dă gaz "din gros" pentru focul mistuitor al dragostei ce arde în inimile piţipoancelor pline de sentiment, care, sătule de înţepăturile zecilor de “albinuţe”, îşi doresc cu ardoare propriul şi personalul “bărzăune macho, răzbelit şi fălos”…
Adolescenţa esteceva MAGIC! Este o vreme a începuturilor, o perioadă a plămădirii vedetismului care zace în fundul fiecărei persoane. Păcat că “specialitatea” asta de zi a cam fost trecută cu vederea, şi nu a mai sărbătorit nimeni, aşa cum se cuvine: cu micişori rumeniţi, ciorbică la ceaun (toate lângă nelipsita păturice pătrăţaţă) şi chilomăneli sub clar de soare (că tot a dat vara-n noi). Păcat…mare, mare păcat!
Ce se va întâmpla cu lumea asta, ca o “negresă*”, în care trăim, dacă ne uităm şi vechile tradiţii într-ale petrecerii?
SE DUCE TOTUL DE RÂPĂ (PRĂPĂSTENIE, HĂU, GENUNE)! “OF, OFFFFF, măi, măiiii….şi iar tăiem din vene….”

*prăjitură cu multă, muultăăăăăăăăăăăă kakao