Stargazeru'

Ia să vedem...cine îşi mai aminteşte de Deta?
E un simbol cu care exprimă variaţia a 2 parametri! E o literă de pe capu' lu' Doamne-Doamne! Nu, e o trupă de comando care joacă în filme!
Uăi, gara! Am zis "DETA", nu "delta" sau "alfa", sau "omega"! DEEEE-TAAAA...comuna aia în care s-au ciomăgit unii şi poliţia făcea cheerleading de pe margine. "Dă-i! Rupe-l! Trage-i! Şi peste mână, şi peste mână! Şi în cap, că cu ăla a gândit prost! Şi peste gură, că aia a vorbit...Eaşa, vezi că ştii?"
Pfuai...de fapt ce bazaconii zic şi eu? Nu se ştie cu siguranţă ce s-a petrecut acolo; atâta doar că am dovada video că toată daravela a fost prevăzută de înţelepţii vremii:

Rog a se urmări reacţia poliţiştilor, care se întorc cu spatele fluierînd, în timp ce cetăţeanul îţi ia păruială. Tare, sau ce? Lovitură!

Tocma ieri vorbeam cu cineva, că habar nu ştiu cum să-mi aleg cariera care să mă ducă pe culmile gloriei din viitorul probabil. Ieri nu ştiam, da' acu ştiu! Acum sunt mai deştept cu o secundă! Acum am realizat că vreau să mă fac prezicător!
Şi aşa am făcut un test J-Vis şi mi-a ieşit că nu prea mă împac bine cu patronul...cică sunt mare la creativitate (şi nu numai...aş avea talente nedescoperite de arheologi chiar şi prin câmpurile ştiinţelor exacte), am o fire independentă, poetică, chiar, înclinată (Ete, vezi? Asta puteam să-ţi zic şi eu, din prima! De ce puii mei să fiu şi eu drept, ca tot omul, când pot să fiu înclinat, ca neomul?!) spre nu ştiu ce fel de fel de artisticării şi brizbrizuri ornamentale . Deci nu suport conducerea...şi atunci ce fac? Aoleu, muicăăăă... Tulai, Doamneeeee... ce fac? Bingo! PFA pe...ghicitorie. Merge? Din punctul meu de vedere e cea mai mişto meserie ever! Ajungi faimos - uneori celebru, te cheamă la tv să desluşeşti cu ciorapu-n cap sensurile existenţiale ale universului, vin credulii gârlă să le dai leacuri băbeşti pentru noroc la dragoste, la loz în plic - da, ştiu, tot p-acolo - succesuri la examene, d-astea obişnuite. PERFECT!!
Poate am şi eu noroc să dau peste o bunăciune care doreşte aflarea viitorului, că i-l spun lejer! Ce, nu mă credeţi? Dau în bobi mai ceva ca Stângaciu în minge! Am o dexteritate de nici măcar eu n-o văd...d-apoi voi că sunteţi bieţi mireni!

Da! Io am curaj să îi ghicesc fetii, fain frumos. Îi iau mânuşaţa într-a mea, mă fac că o caut de brăţara bogăţiei, trag cu ochiu' la muntele lui Venus, mă-nvârtoşez cu linia inimii la pătrat (Ce zic eu aici? La cub, frate, dacă-i divă d-aia bună rău), scot radical din linia capului şi gândesc retrospectiv: lumea nu evoluează. E o minciună asta cu progresul... Tehnologia evoluează, omul niciodată! Planul Afectiv şi Conştiinţa transced timpul. Emoţiile sunt aceleaşi ca acum 100, 1000, 5000 de ani. Râdem la fel, suferim la fel, regretăm la fel, plângem la fel - Mamă, ce-mi vine-n cap cânticul ăla cu "don't cry for me Argentina", că mai ai puradei acasă; atâta doar că nu se potriveşte cu contextul :D Ufffff...nu suport să văd pe cineva că plânge. Lacrimile închid în ele o durere nemărginită, liniştea adâncă şi completă izvorâtă dintr-un interior zbuciumat. Pereţii se năruie, praful se ridică în vălătuci groşi, negri şi înecăcioşi. Tavanul se surpă într-un ecou infinit, chinuitor şi continuu. Celulele pleznesc ascuţit, pieptul se încovoaie răguşit sub puterea suprarealistă a unei gheare imense, care strânge fără milă. Şi atunci plângi. Nu vreau să te văd plângînd.
Adică în general e sunt Jason + Freddy Krueger + Texas Chainsaw Massacre...numa să nu te văd că plângi. Dup-aia...nu mai răspund de reacţiile mele. Nici usturoi n-am mâncat, nici gura nu-mi miroase!

Omul nu a evoluat. Este de ajuns să compari orice operă din trecutul istoric cu o operă din prezentul fatidic. Dincolo de distanţa temporală sau spaţială - Space: the final frontier. These are the voyages of the starship Enterprise. Its continuing mission: to explore strange new worlds, to seek out new life and new civilizations, to boldly go where no man has gone before - subiectele sunt tratate la fel, omul este acelaşi. Neschimbat. Păi de ce maximele latinilor se pot aplica şi astăzi? De ce Jerome K Jerome - un nene care scria acum vreo sută de ani şi căruia îi tot încurc numele cu prenumele - filosofa despre diverse trândăveli într-o societate victoriană, când te împiedici de aceleaşi cioturi şi în orice organizare actuală? "Despre trândăvie", "Despre timiditate", "Despre arta de a te hotărî", "Despre nemaipomenita importanţă a lucrurilor pe care am vrut să le facem". Sigur, sigur...astea sunt cele mai importante. Ce faci are un rezultat palpabil, ce VREI SĂ FACI poate remodela lumea aşa cum o cunoaştem astăzi. Şi când te gândeşti că eu vroiam să mă fac cosmonaut. :)) Acu' nici măcar "Cosmopolitan" nu mai citesc, să mă situez cel puţin în aceeaşi arie semantică! Dar şi dacă mă făceam...păzea! Poate crăpam în accidentul navetei "Columbia" şi mă rezolvam cu ghirlande de flori şi salve de tun! Hip-hip-ura!!! Vive la mort, vive le guerre, vive Légion Etrangère!!
Mă întreb însă, pe unde mai scoteam cămaşa dacă vroiam să mă fac Batman şi-mi ieşea Robin? Nu de alta, dar niciodată nu ajung la rezultatul propus - cred că am centrul bulon deplasat - şi no...dacă eram Robin, nu mai eram Batman. Atunci mă alăturam şi eu altui ghinionist care a vrut să fie Robin şi a ieşit Batman, apoi puneam de-o echipă de justiţiari. Tam-tara-rammmm....Behold, my brothers! (Ştiţi ce era naşpa rău? Iar nu aveam companion şi eram ca un pantalon cu un crac, ca o şosetă desperecheată; am auzit mereu de Batwoman, Batgirl, dar niciodată de vreo Robingirl! Shit! Shit! Jesus Christ, God damn it!! Shaisse! Merde! Kuso! Kut! Rahat cu zeamă de varză + în puii mei, de câteva ori! Chiar, când revine "În puii mei"? Nuuu ŞŞŞTTTiiuuuu...Nu ştiu, nu ştiu, cre' că nu ştiu!")
Clar, lucrurile pe care vrem să le facem au o importanţă covârşitoare; nu ştiu dacă ne definesc...aici apare o problemă interesantă: suntem modelaţi de ceea ce suntem în adâncul sufletului, sau ceea ce răzbate în exterior? Să mor, dacă ştiu!
Important e că nu spunem, nu facem, nu reacţionăm. Aş fi strigat DA! Da, DA, DA, în ritm de hip-hop! ROMÂNIA DA! Şi apoi? 'Om trăi şi 'om vedea, în papucii mă-sii! Da' ce să fac dacă îmi zboară mintea? N-am la îndemână nici o centură de castitate, nici măcar o botniţă, ciocniţă, ceva!! Un coleg de facultate mi-a şi zis: "Frate, vrei să pleci din România? Fă ceva să te expulseze! Dă foc la Casa Poporului, fă statul de ruşine!" BĂĂĂĂ... În primul rând, dacă pun pălălaie la Căsoaca Populară am o mică impresie ca ma degrabă văd o celulă pe dinăuntru, decât expulzare. Şi Statul se face singur de ruşine, cum dracu să-l mai fac şi eu? Ce e o picătură într-un ocean?Cam acelaşi lucru ca...nu pot să zic formula originală...let me think a minute...un fir de păr în faţa frizerului!

Nu-mi este greu să prevăd viitorul. Dezastre naturale vor fi mereu. "Mâine, la ora 6, vine Apocalipsa!".
Hmmmm....Ori a venit şi n-am fost pe fază, ori n-a venit deloc. Cum, nu a venit???? PĂI AM VRUT SĂ ZIC MÂINE DIN ANUL VIITOR...Mda, până la anu' poate îmi iau şi eu un rând de haine mai acătarii, că n-am chef să mă dea ăştia în ziar la rubrica "Cel mai prost îmbrăcat de Sfârşitul Lmii". Şi la naiba-n nădragi, poate reuşesc să-mi iau şi un ceas deşteptător, să fiu şi eu treaz la THE BIG EVENT. Da' aicea nu bag mâna-n foc, nu ştiu cât mă costă vestimentaţia. Vreau ceva deopotrivă elegant, atrăgător, chic, chec :D, emancipat, retrograd...stai, cum e termenul? VINTAGE, modern, post-apocaliptic, sportiv, casual, business + underground and citty-hall.

No, şi îi ghicesc la tut...ăăăă...domnişoară. Dacă trecutul e la fel cu prezentul, pe cale de consecinţă logică, viitorul prezentului nu va fi la fel ca prezentul? Simplu! Dacă pct.-ul A paralel cu pct.-ul B şi pct.-ul B paralel cu pct.-ul C, nu înseamnă că pct.-ul A este paralel cu pct.-ul C? Geometrie de clasa a şasea, la naiba!
Îi ghicesc, că nu mă doare gura. Nu de asta sunt plătit? Ammmmmmm....Ammmmmmm...Ammmm...văd că e moda dedesubturilor la vedere! Te rog eu, nu te mai apleca aşa, că mă distragi la atenţie şi-mi pierd şirul gândurilor.
Băi, da' văd!


Yes, maam, i see everyting. Everywhere. Everytime....
Doar că nu observ.

Dar de mâncat, nu bem nimic?

Gata! M-am hotărât: o să-mi botez sânii! P-ăsta îl cheamă "Puternic" şi p-ăsta "Amărui"!
HĂ!! FATĂĂĂĂĂ, VEZI CĂ EŞTI PROASTĂ??? ŞI CU "ŞI"-UL CE FACI???
TARAAAAAAAAAAAAMMMMMMMMMM

AJUTOR!!! Am orbit, am orbit!!! Mutaţi mutanta d-aici, că-mi opreşte copilu' din creştere!!! Sperie mistreţul din pădure, înţarcă scroafa în coteţ!

Cam asta a ieşit când am încercat să mă gândesc cum ar fi dacă lumea asta ar fi condusă de femei. Mdea...ce să fac şi eu? Păi despre ce să mai scriu? Plictiseală crâncenă: Băsescu băseşte, Udrea udreşte, Boc..ghici ce face! Boceşte? ŢŢŢŢŢ. N-ai ghicit, n-ai ghicit, treci la loc eşti păcălit!! Boc...eaaaaaa...păi Boc se urcă pe scaun când şterge pe jos! (Noroc că nu o face). Anyway, plictiseală. Splin.
Aşa că dau dezlegare minţii să penetreze ea ce subiecte vrea neuronul ei!

Femeia...eterna şi fascinanta femeie. Cum ar fi lumea asta dacă ar fi condusă de femei?? O greţoşenie puturoasă şi nu una hilară, cum este acum! Când ieşi pe stradă nu păşeşti sub cupola circului, ci în Casa Ororilor!
În primul rând, toate reclamele ar trebui trecute printr-un proces de rebrănduire. Berea şi fotbalul nu vor mai fi nişte atribute caracteristice masculului necioplit, ghiorlan şi brutal, ci şi ale femeii. Prin urmare, cum vor fi ele ademenite spre acest gen de consum, altfel decât prin reclame?
Bine...nu că acum n-ar fi destule fătuci de beau bere mai abitir ca...ca oricine, de altfel.

Când eram tânăr, îmi căzuse şi mie cu Tronc! BUF TROSC! Mi s-a pus, pata pe tine - o fată. Piele catifelată, dalbă şi fină ca petala de crin; ochii mari, uşor migdalaţi, discuri solare de adâncimi sidefate; buze cărnoase, rumene şi moi ca fraga câmpului (care, cum mi-a spus cineva, s-ar fi mulat perfect pe...porcule şi măgarule-ncălţat! Cum îndrăzneşti să gândeşti aşa ceva despre ea?), dinţi mărunţi, şiraguri de mărgăritare sclipitoare, păr de aur bucălat, spice fierbinţi ce se avântau în valuri fremătînde spre pământ, sâni - Nicole, Nicole, oh, Nicole. Poţi să vii şi cu o mască de sudură pe minunatu-ţi chip, că pe cuvânt de onoare dacă observ în primele câteva ore - siluetă de gazelă, boare mlădioasă peste păduri luxuriante. Nepământesc. Întrupare neprihănită a lui Isthar, ce mai la deal, la vale?!

Kyle Minogue - Where The Wild Roses Grow

Asculta mai multe audio diverse

No, şi după multe antrenări şi poticneli, cu chiu, cu vai reuşesc să scot bunăciunea în oraş. Nimic neobişnuit....doar că în capul meu parcă se hotăra soarta planetei! "Aoleu, frăţicule, cu ce mă îmbrac? Cum o să vorbesc eu cu dânsa (eram politicos, măi, nu jucărie), că mă apucă ameţeala şi mă-mpiedic în vorbe numai când o văd?! Ce vom mânca? Ce vom bea? Monument de stângăcie intergalactică cum sunt, precis dau pe mine ceva, sau îmi pică din gură, sau răstorn, sau vărs şi mă fac de cacao total! Dacă mi se scurg ochii prea rău şi-mi patinează vorbele pe limbă, ieşindu-mi numai bâguieli retardate? Dacă deschid uşa să intre în local şi ea se avântă în acelaşi timp cu mine, neştiind că în principiu, în orice încăpere publică, bărbatul intră primul - pentru a feri tânăra domniţă de holbarea instinctivă şi total nepotivită a celor din interior? Dacă, dacă, dacă? Ce comandăm, da' mai la iefteneală, că era închis la bancă şi nu mi-am scos miliardul din cont?!"
În fine...ne întâlnim - breathtaking cu aromă de scorţişoară. She was more beautiful than anyone that I've seen până în zilele noastre. Ba nu...am mai întâlnit pe cineva desprins din aceeaşi dimensiune de splendoare negrăită acum vreun an. Hehehe...nu e amuzant cum Începuturile şi SfârşUturile sunt întotdeauna apoteotice?
NEVERMIND!!! Ne plimbăm, îi cumpăr flori, apoi îmi propune să mergem să bem ceva. La mine sau la tine? Uuuuuuuuuuu...Nu, dragilor, la un restaurăntăraş. Între timp, în capul meu iară se dezlănţuise Apocalipsa: "Asta...adică DÂNSA - c-aşa am stabilit - sigur bea apă plată cu lâmâie, cel mult o apă minerală - dar nu, că îi provoacă gaze şi sigur se va simţi jenată. Eu ce puii mei iau? Alcool nu beau (decât forţat de împrejurări), că n-am chef să merg pe stradă puţind a drojdie pe lângă un buchet ameţitor de Floarea Pasiunii. Nu, e prea bădărănesc! Îmi iau suc..dar dacă par lipsit de masculinitate? De un cocktail mai select n-am bani...la naiba-n puii mei! Mai bine stăteam acasă! Bou eram dacă făceam asta! Adică mă invită Întruchiparea Graţiei la ieşeală şi eu o cânt la drâmbă, în singurătatea camerei mele de cămin???
Comandăm. Ea: "eu aş bea un..." - staţi, că niciodată nu-mi iese...e ceva cu Hakkinen dar altfel...gata! Deci ea: "Aş dori un Heineken la halbă!" Eu...ştiţi faza aia din desene, când le apare picătura pe cap şi cad palancă la pământ? No, la mine ploua în averse!!!!

Aşa că DA, fetele beau de sting! E bine cu eleganţa şi galanteria, dar nu p-aici pe la noi!
Pauză: despre ce mă bestializam p-aci? Iar se plânge lumea că nu pricepe nimic din vorbele mele, din simplul motiv că nu am un fir fluid şi lin al naraţiunii...mda, ce să zic? Aşa gândire, aşa culme de creativitate întortocheată!
A, da, ştiu! Îmi propusesem să demonstrez de ce bărbatul este ce este şi femeia este ce este. PĂI UITE D-AIA! Bărbatul: îmi botez pumnii: Puternic, Amărui şi restul...organul nepereche: nasul :D! Femeia suplineşte nasul ce ce are ea mai puternic şi ia uită-te ce scârboşenie iese! Bleah!
Clar, femeia n-are cu ce se lăuda, ea n-are nas! Adică are...doar că e de dimensiuni mai modeste. O tentativă, care se finalizează la bărbat printr-o capodoperă. Nănăul lui este sănătos, masiv ca brandu’ umflat de efort (aş fi zis "erect", dar deviaţi de la imaginea pe care o construiesc cu o migală şi răbdare mai ceva ca unui pictor - asta visez, asta pictez - make-up artist pentru purici). Tronează pe întinderea rugoasă a feţei ca Obeliscul între ruinele palatului reginei Hatshepsut din Luxor! Cu o fundaţie stabilă, bine înrădăcinat în arealul înconjurător, bârnăul lui se avântă eroic spre cer, ca o rază solară! Este un adevărat altar închinat virilităţii ancestrale, nu doar un simplu organ! Lungimea acestuia arată dimensiunea viguroşeniei purtătorului, rezistenţa peste timp a fondului genetic. Nasul de bărbat simbolizează vitalitate, renaştere, eternitate, dăinurea în nesfârşit.
Femeia ce are? Un nas mic şi cârn, mai degrabă delicat decât cărnos; finuţ ca o pictură murală pe un bob de orez, nu un monument închinat forţei de străpungere. Nasul ei este o aşchie, nu un butuc d-ăla grosolan, de pădure. Este o schiţă pe un şerveţel demachiant, nu o pictură pe Capela Sixtină. Pare un prunc al Ştrumfiţei, în comparaţie cu năsocul herculean al lui Hercule.

Un alt simbol de necontestat al suveranităţii este părul. Men are like "WWWOOOOOOOOOOOOO", Women are like "ai-ai-ai-ai-ai". Ce faci Ileana Cosânzeana? Mă duc să Făt-Frumos! Păi aţi văzut vreun Făt-Frumos chel sau lovit de calviţie? Nuuuuuuuu...dimpotrivă! El are plete, mustaţă - mustăcioara lui, pana corbului - şi...ghinion! Restul nu se ştie, că nici o poveste nu-l surprinde pe Prinţ la duş. Barba-i impetuoasă, semnifică putirinţa; ce era Chuck Norris în tinereţe? Un actoraş ratat. I-a crescut barba...pac! A devenit un sex-simbol, exponent al tăriei şi...stai, că Făt-frumos n-are aşa ceva. DAR NU CONTEAZĂ! Are plete? Dacă n-avea, era spân. Spânul e Shrek, neted în cap ca o bilă de bowling, nici măcar spuzit ca un cur de bebeluş fără pampers; Prince Charming pe de altă parte...semnul lui distinctiv este unduirea cosiţelor în vânt. Spânul: întotdeauna personajul negativ. Lipsa foliculilor denotă lipsa de caracter, urâciunea sufletească, sluţenia trupească. Spânul este o slugă, el nu comandă niciodată; este doar la dispoziţia altora: "Iacă-mă-s, spătâne!" (A, da...şi mai e şi prost pe deasupra!). De ce? Fiindcă nu are păr!
Femeia...ŞOC ŞI GROAZĂ!! Ea îşi îndepărtează părul, acolo unde îi creşte!
"Sunt multe fete bune care au şi părul mare
Sunt şi mai multe fete care-l poartă pe picioare
Dar cele mai multe fete şi-l păstreza între...pe ici-pe dincolo.
Îl flutură şi-l usucă basul şi cu toba mare."
Păi cântecul ăsta e istorie, tată!! De ce? Ia să vedem noi, de ce a apus vremea acestei minunăţii de creaţie lirică...notaţi pe caiet, altădată să ştiţi când vă-ntreb! Răspuns: "Acum, fetele îşi îndepărtează părul". Podoaba capilară străluceşte cu cruzime peste pustiiciunea Saharei. Din motive de trend, pentru a fi adorate de sexu' opus sau pentru a da bine la blitz în club, multe fete renunţă de bunăvoie la simbolul stăpânirii! (Doamne ajută! - băi, şi să mai zici că nu-s credincios! Shame on you)

Păi şi atunci, cum ar putea ele să conducă societatea? Aţi văzut vreun rege fără coroană? Eeee? Până şi ăştia ai noştri puneau ban pe ban din toată sărăcia şi-şi confecţinau o căciulă de blană cu pietre preţioase. PĂI DACĂ FEMEIA IGNORĂ ACEST AMĂNUNT ESENŢIAL, CUM AR PUTEA EA SĂ IA HAMUL ŞI PRAŞTIA???
În spatele fiecărui bărbat puternic s-a aflat o femeie puternică. Atunci vin şi întreb: DACĂ NU ERA BĂRBATUL PUTERNIC, ÎN SPATELE CUI MAI STĂTEA FEMEIA PUTERNICĂ? DUPĂ CINE SE MAI ASCUNDEA?

Iar Mini Me-ul din cap mă freacă pe creieri: cum mai era bărbatul puternic dacă nu avea femeia în spatele lui? Ete, băi, că la asta chiar nu m-am gândit!
Păi atunci punem de-o remiză? Nu de alta, dar se termină şi spaţiul de emisie aşa că...egalitate (până data viitoare, cel puţin).
Femeia este puternică pe partea ei, bărbatul este puternic pe partea lui. Simplu ca bună ziua.

Ce avem noi aiiiiiiiiiiiiiciiii....????

Deoarece în acest moment mă chinuie geniul golănesc şi îmi vin în creier nişte comentarii pregnant misogine, mă lupt disperat pentru a avea decenţa necesară de a sări direct la concluzie:
Cu ce rămânem noi după ce am luat contact cu manifestările Mamei Naturi în toată splendoarea lor? Simplu: dincolo de apartenenţa la specie, dorinţele sunt aceleaşi.

P.S.: Singura contribuţie umană în realizarea acestei artisticării de arhivă este imortalizarea moomentului prin fotografiere