duminică, 26 iunie 2011

10 lucruri de învăţat de la japonezi

...Acesta a fost titlul unui e-mail primit recent de la nişte prieteni care sunt în legături foarte strânse cu Ţara Soarelui-Răsare.
Părerea mea?
Admirabil. Frumos, în teorie. Dar total greşit; inaplicabil pentru manelărimea autohtonă. Românul nu va învăţa niciodată nimic, pentru că nu poţi învăţa un vierme cum să fie leu.
Observi, aprobi din cap, identifici obiectivele pe care ar trebui să le atingi, dar atât. Eşecul, mlaştina morală este înscrisă în mentalitatea de grup.
Şi totuşi, ce am avea de învăţat? Enorm de mult, tone de civilizaţie. În urma unei priviri de ansamblu, grosiere, top ten-ul ar sta cam în felul următor:

1. Calmul
Cu 3 luni şi ceva în urmă, poporul nipon a fost lovit o catastrofa inimaginabilă pentru mioritici. Fotografiile surprinse la locul dezastrului încă mă înfioară..însă în tot acest timp, nu am văzut nici o imagine cu oameni care-şi băteau piepturile cuprinşi de sălbăticia disperării. Durerea în sine a fost elevată, profundă prin liniştea ei.
2. Demnitatea
În timp ce la noi gloata se omora pentru o pungă cu 2 peşti stricaţi, niponii formau cozi disciplinate la apa şi alimente, chiar şi în cazul unei situaţii limită. Nu există gesturi dure, pentru că toţi se confruntă cu aceleaşi probleme ca şi tine. Hmm...ciudat! Nu o dau în bărci cu valoarile creştine, preamărirea aproapelui şi credincioşia fără seamăn în Divinitate. Ce proşti! Păgâni!! Păi la noi, frate, e treaba aia cea mai adevărată pentru care să merită să-ţi rupi capul!
3. Seriozitatea
În timpul cutremurului, "zgârie norii" s-au legănat, dar nu au cedat. O şosea distrusă de extorsiunea degajamentului a fost reconstrită complet, în numai 3 zile. Plajele devastate de tsunami au fost refăcute. În numai 3 luni, urmele dezastrului au şterse aproape complet.





4. Cumpătarea
Într-o lipsă acută a orice, oamenii au cumpărat doar cât au avut nevoie. În faţa pericolului toţi suntem egali în drepturi, cu toţii avem aceleaşi nevoi.
5. Ordinea
Pe tot timpul situaţiei de criză, autorităţile nu au înregistrat nici măcar un singur jaf.
6. Sacrificiul
400 de muncitori au rămas să pompeze apă de mare în reactoarele nucleare. Obligaţi sau nu, ei au acceptat să primească o moarte lentă şi chinuitoare pentru a-şi proteja semenii.
7. Înţelegerea
Aeroporturile au personal specializat care se ocupă cu căutarea pasagerilor care nu s-au îmbarcat în avionul pentru care şi-au luat bilet.
Datorită crizei prin care trece întreaga ţară şi din solidaritate pentru conaţionali, patronii restaurantelor au redus preţurile.
Yamaguchi-gumi, Sumiyoshi-kai şi Inagawa-ka, ramuri ale Yakuza, au organizat centre de primire pentru sinistraţi şi au strâns zeci de tone de ajutoare, în lumea întreagă. "În vremuri de criză, nu sunt Yakuza, civili sau străini. Sunt doar fiinţe umane şi trebuie să ne ajutăm unii pe alţii", a declarat unul dintre liderii clanului Sumiyoshi-kai.
8. Instruire
Bătrânii şi copiii, toată lumea ştie exact ce să facă în caz de urgenţă. Şi au facut doar ce a trebuit. Nimic mai mult, nimic mai puţin.
9. Conştiinţa
Şe ştie că pentru a economisi energie, administraţia a decis oprirea curentului electric pentru un anumit timp. Dacă oamenii erau surprinşi în magazine de o pană de curent, ei puneau marfa în rafturi şi aşteptau în linişterepornirea caselor de marcat.
Obiectele pierdute şi apoi găsite de altcineva sunt inapoiate proprietarului, Nu există ideologia "ce-am găsit, al meu să fie", pentru că acest lucru echivalează cu furtul..iar cine fură e un om slab, incapabil să-şi procure ceea ce are nevoie.
Japonezul nu se înjoseşte să facă asta. Nu este inferior nimănui, nu dă dovadă de slăbiciune.
10. Reţinere
Niciodată media nu a transmis informaţii senzaţionale, alarmiste, panicante. Frica întunecă judecata, îndeamnă la acţiuni pripite, impulsive.

joi, 23 iunie 2011

Reconstituire dubitativa

Stau tuflit pe canapea şi consum media de zor, cu gândurile rătăcindu-mi prin boscheţii planetei. Aceleaşi ştiri...mi-e scârbă. Vasul Ales al Poporului băseşte în mănuşă şi reorganizează ţara în funcţie de cum i se împrăştie emanaţia, norodul e ameninţat cu deposedarea averilor corupte, ungurii cer autonomie - să-mi bag păru-n bigudiuri, ăştia au un fetiş! Ce-or face cu slobozenia, dacă o au? O ţin sub cheie, în cămară? Dorm cu ea sub pernă, în lipsa tabloului cu Udrea? Pe cuvânt, nu înţeleg ce vor...Limbă oficială? Guvernare proprie? Educaţie în limba maternă?? Păi să ducă dracu' în Panonia mă-sii, că acolo o au deja aşa ceva! Ce, îi ţin cu forţa?? Sau nu, iar sunt rău. Nu vor asta. Dar atunci...ce? Autonomie. Şi ce înseamnă asta, pă real? HEI!! Se poate să articulaţi o propoziţie cu subiect şi predicat??
Anyway
Plictiseală crâncenă. Apoi, am început să râd isteric...DECI CE-A ZIS AIA????

"Rectorul Institutului Romano-Catolic din Alba Iulia a fost lovit cu o bâtă în cap, de 3 indivizi. [...] Ministerul de Externe ungar a reacţionat imediat; diplomaţii noştri au reuşit, însă, să-i convingă că a fost doar un conflict izolat, fără conotaţii etnice."
http://observator.a1.ro/observator23/Observator-23_39294.html

Adică, mai mulţi neni cu o bâtă l-au smardoit pe un nefericit. Şi cum au înfăptuit asta, mai exact?? Grup, grup...da'toţi odată, sau pe rând?

L-au ţintuit pe om cu privirea de zid şi apoi?? Au ţinut de par cum ţin îndrăgostiţii cuţitul când taie tortul de nuntă, ori s-au aşezat la coadă, ca la casa de bilete?
"Un-doi-trei...ŞI!!", sau "JAAAP!! Na, mânca-ţi-aş ficaţii...BĂ!! Gălăgia!! Linişte acolo-n spate, ce dracu'!! Vă vine rândul şi vouă, aveţi răbdare!! Ce vă grăbiţi aşa, ca fata mare la călărit trotuarele?!!
Ordine şi disciplină, frăţicule...io o dată, tu o dată, ălalalt o dată...împărţim în mod egal loviturile, că n-avem decât o sculă! Dar staţi liniştiti, că e destul pentru toată lumea."

ACEASTA-I ÎNTREBAREA.

Apoi vine diplomăciosu român să calmeze spiritele: Hahahahaha! Liniştiţi-vă, A FOST O GLUMĂ! Smile, u're on Candid Camera. Nu a fost nimic grav, nu, nu, nu...

luni, 20 iunie 2011

Ciocu' mic, publicitate - part II


Noul Mennen Speed Stick Waterproof: protecţie eficientă chiar şi după contactul (ooooo) cu apa!! (ăăăăăăăăăă)

Întrebare de 1000 de puncte:
După ce te termini de ieşit din piscină, cum faci diferenţa între udeala de la apă şi transpiraţia de la organism? O miroşi? O guşti?? Ce e incolor, inodor şi insipid e apă, ce e incolor, sărat şi duhneşte ca un hoit e sudoare??

Şi oricum...După ce ai aburit toantele cu cascatoriile tale scufundace, nu e mai eficient să-ţi faci dracu' un duş, decât să te spoieşti la axilă cu parfum?? Să-mi trag pălmi, asta e la fel ca la inventarea pampers-ului: în loc să schimbi, în pana mea, un scutec răhăţit şi puturos, specialiştii caută de zor materiale care să absoarbă putoarea. WTF?????
Observ din ce în ce mai des că omenirea are tendinţa de a gela căcatul şi ai face moţ, când mai igienic este să îl elimini prin spălare. Mă crucesc, dar nu pricep, neam! (cred că am procesorul virusat, clar)

Stai, să o iau de la cap, că poate sar amănuntul cel mai esenţial; las şi treaba cu piscina, că nu toţi au bani de aia. Deci:
Umblu pe stradă, parfumat, cu freza-n vânt şi mers în reluare - ufffff-uffff-ufffff. În jur răspândesc miros de levănţică, păsăricile se opresc să îmi soarbă aroma. Nu transpir. De nicăieri, cineva îmi toarnă în cap o găleată cu apă - Care-ţi gâţii mă-tii...nu, nu cu d-astea, că-s bine-crescut...uuuuuusssssssaaaaaaaaa...coafura rezistă!
Băga-mi-aş, am încurcat reclama!!!Rev-rev-rev.
Merg pe stradă...ufffff-uffff-ufffff...găleata cu apă în cap...fără obscenităţi...M-am udat fleaşcă; dar în continuare nu transpir, PENTRU CĂ AM DEODORANT JMECHER, BĂĂĂĂĂĂ!!!!
Aşa?? Sau cum, că nu-mi ies scenariile!!!

De ce mi-ar trebui antiperspirant subacvatic, în condiţiile în care s-au inventat metode de contracepţie :D mult mai simple?
Ştie cineva?? Anyone??? (Echo...echo...echo...)