miercuri, 11 mai 2011

Bezele cu miez

Dacă nu mi-ar displăcea total naţia asta, pe cuvânt că aş adora-o. AŞA CEVA n-ai văzut de când mama te-a făcut...tre' să fi sloi de piatră ca să nu ţi se sensibilizeze măcar o frântură de corazon în faţa unei aşa arătări supranaturale!
Petshop de acvariu scrie pe ţara asta, pe cuvânt de cercetaş!

Nu am pretenţii că-s vreo culme a potenţei civilizatoare sau vreun penetrator atroce al rafinamentului precoce, însă dezgustul mă inundă fără milă, ori de câte ori încerc să scot capul în lume.
Deci nu mai pot. Tribălimea autohtonă mă disperă, mă seacă ca un cancer în metastază!

Urăsc să merg ca omul, pe trotuar şi să dau peste cocalari din ăia gravi, soiul care pleznesc de virilitate şi coolăciune, cu mersul lor legănat, burta pe genunchi şi ceafa pe bigudiuri. Dar cel mai mult îi urăsc când lansează flegme mucioase pe asfaltul din proximitate, că cică aşa fac machomenii care se respectă...

Urăsc să trec pe lângă dudui senzuale care îmi râgâie în nas cârnaţi şi bere. De! Cică e trendy să fi dezinhibat şi independent. Naked truth, nene, naked truth!
Urăsc să mă înghesui în trolee, ca să apuc un loc liber pe scaun. Dar cel mai mult urăsc să-i văd pe alţii cum fac asta, fără nici o apăsare de dragoste, de neam, de ţară. Amintirea ultimei experienţe de gen încă îmi clipoceşte în creier: cohorte de femei se înghesuiau să intre câte 5 deodată pe uşa unui autocar, în scopul de a-şi ocupa binemeritatul loc în spaţiu. Logic că nu puteau...aşa că odată ce mi s-au şucărit creaturile şi au dat-o pe înjurături din alea cu toţi morţii generaţiilor prezente, trecute şi viitoare, de ţi se scula părul pe ceafă de scârbă.

Breaking news-ul beculeşte isteric pe ecran: "Îmbulzeală la sfinţirea bisericii Adormirea Maici Domnului din capitală" Pauză: cine e din capitală? Maica Domnului, Adormirea, sau Biserica? Anyway, să trecem peste detalii.
Deci..."Îmbulzeală...aşa, am mai zis. Credincioşii au forţat gardul de protecţie. Unei persoane i s-a făcut rău."
Băi, dăm pe din-afară de credinţă, ce mai? Cum vedem că e rost de ceva sfânt, ne repezim la pupat mai ceva ca o turmă de dobitoace turbate. A, da! Urăsc şi asta! Mi se pare greţos să-ţi ştergi mucii sau urdorile cu patrafirul, doar pentru că umblă vorba prin târg că dacă atingi locul defect de haina protului, Ăl de Sus te cocoşează cu minunea.
Dar pornisem de la îmbulzeală şi am deraiat.
Eu ştiam că mergi la biserică să reflectezi la nemurirea sufletului şi să-ţi găseşti un echilibru interior, nu să înfigi coate prin ficaţii cui nimereşti, să te calci pe cap cu (foarte) aproapele şi să-l tragi pe Dumnezeu de barbă, ca să-ţi îndeplinească cererea! Clar, sunt eu învechit şi nu mai ţin pasul cu avansul vremurilor. Observ grobianismul situaţiei fără probleme; culmea e că nu-i pot pătrunde defel esenţa.
Concluzie: am o eroare în sistem.

CU TOATE ACESTEA
Deşi suntem pielea de pe carasul decojit, noi avem fantezii că am îndoit banana şi prin urmare suntem gaura de la gogoaşa cu gaură (măcar prima parte a afirmaţiei e adevărată). Orice se întâmplă oriunde pe planetă, Românica noastră trebuie să se bage în seamă, ca supozitorul pe timp de boală.
Se întâmplă nasoale în Islanda. Dacă vulcanul ăla erupea aşa, de capul lui, fără să ne afecteze şi pe noi, nici măcar nu auzeam de el! Deci, ce-şi zice năzdrăvanul? "Mamăăăă...mă trece o erupţie, de-ţi lasă gura apă...dar la dracu' mă mai apuc de treabă, dacă nu am vână să îmi trimit emanaţia şi peste mioriticii carpato-danubiano-pontici?!" Ori, aşa ceva nu se poate...Cum să ne sară tocmai pe noi? Vine noru', pleacă noru', noi rămânem tot cu chelu' - vorba poporului care l-a votat. ORI, dacă norul nu mai venea, folclorul naţional nu era mai sărac cu o vorbă de duh? Cauză şi efect.
Se cutremură pământul la japonezi; repede...s-au înregistrat ceva decese de români morţi? Nu, că pe noi ne apără Providenţa (se vede treaba că pupăciunea moaştelor de anul trecut încă are efect, hihihihihi). Japonejii...Lasă, frate, că ăia-s păgâni, o meritau! Pedeapsă divină, ia aminte!

Acu, cică terorică ăl mai principal de pe planetă e mort şi înecat. Bine, băi, binile susţinut de sfinţii părinţi (cu ceva ajutor de la Licurici, ce-i drept), a triumfat! Da' dacă nu se năştea Românica pe planetă, mai triumfa o laie! Bin Laden flutura din degeţele către democrăcioşii de peste ocean şi acu', dacă nu se inventa pământul românesc...pământ care a adăpostit închisoarea CIA unde s-a ciripit locaţia total necunoscută a viloacei hapsânului.
Conform publicaţiilor autohtone, ROMÂNIA A ÎNVINS TERORISMUL!!
Na, mai zi ceva! Bagi capu' în nisip ca struţu...ce să mai zici? Un ceai cald şi la culcare!

Ăsta e blestemul naţional, ce să-i faci? Suntem buricul galaxiei şi trebuie să neobişnuim cu funcţia.
Deci somn de voie, tată! Dormi liniştit, viitorul scut antirachetă veghează pentru tine!

duminică, 1 mai 2011

Whispers of butterflies

...Şi a fost îmbuibarea pascală. Mi s-a scârbit, nu am intrat în horă.
Apoi a început nebunia cu paranghelia mondială, galactică şi universală, ocazionată de înjugarea lu' unu de una; nu am înţeles de ce trebuie să dau în debileală metastazică, să intru în şoc anafilactic şi să-mi casc plombele a uluială în faţa acestui mirific spectacol celest, aşa că am stat pe coada mea şi am dormit în front.
A urmat ghiorlănia tradiţională de 1 mai: claie de beţivani şi curv...pitzi promiscue, măi, că nu e frumos să jignesc sexu tunat - printre nisipurile vamaiote; tone de unsuroşi cu osânza la grătar, manele şi şunci dârdâitoare, care se zdrumică din toate buricele; burtoace flasce, gâlgâind de bere; totul ornat cu programele de aniversări îmbibate de spirit pionieresc (probabil ca să ne pregătească moral pentru cele ce va să vină). Ce mai? O nebunie! Faza e că nici asta nu mă pasionează, să-mi trag pălmi! Eu nu-s făcut pentru viaţa asta.
Însă un gând îmi urlă isteric în craniu, iar sunetul de cavou îmi zgârie ciocănelul: "COPILE, BAGĂ-ŢI MINŢILE ÎN CAP, ce Doamne iartă-mă, că e Săptămâna Luminată azi!!!"

Cargo - Bagă-ţi minţile în cap


Asculta mai multe audio diverse

Deci, am purces la ascultarea Vocii; cu realitatea se vede că nu mai puteam...aşa că m-am refugiat în artă; arta altora, se înţelege.



Sport şi măiestrie. Talent şi muncă. Muzică şi dans. Poezie pe gheaţă.
În lumea lor, mintea mi se goleşte şi respiră uşurată. Visează, sau doar se înconjoară de visele altora. Nici nu mai contează...



...evadez în lumea lor şi mă înfior. Trăiesc alături de ei, pentru că sunt tot ce mi-am dorit eu să fiu. Îi admir, pentru că îmi arată nemărginirea omului. Realizez că pentru mine e prea târziu şi mă reîntorc la ei...niciodată la mine.



Între 24 aprilie şi 1 mai, s-a desfăşurat Campionatul Mondial de Patinaj Artistic Moscova 2011. Oraşul gazdă trebuia să fie Tokyo, însă manifestarea a fost mutată, din respect pentru poporul nipon care se zbate să depăşească tripa tragedie din martie.

Este nepoliticos să-ţi manifeşti sentimentele lăuntrice, însă la Moscova, japonezii au fost celebraţi pe tot parcursul competiţiei.



P.S.: Gala Laureaţilor a cuprins un scurt moment dedicat copiilor, în cadrul căruia câţiva patinatori juniori au militat pentru mişcarea contra statului.
La sfârşitul programului, comentatorul nostru se întreba candid: "Când oare vor putea beneficia şi copiii români de patinoare şi profesori de patinaj cu adevărat profesionişti?"
Când?? Ha! Răspunsul este simplu: Când vor părăsi blestemăţia asta de ţară!!

luni, 25 aprilie 2011

Shrouded in Darkness



The Force is not so strong in this one...still, it is done.
Bad to the bone, baby...tananananaaaa...Bad to the bone.
MUAHAHAHAAAAAA.