Sfinţenie la purtător

Oficial, naţiunea a intrat in fibrilaţie pascală, iar eu simt cum îmi creşte presiunea în sucul celular. Mă ia ameţeala când mă gândesc la ce va să vină...cozi interminabile la orice, nervi întinşi la maxim şi înjurături printre dinţi, aruncate cu dărnicie în stânga şi-n dreapta, apoi bătăi şi codălăuri la bucate sfinte.

VINE PAŞTELE, şi toată lumea se pregăteşte pentru asta!!
Este timpul să fim asaltaţi de reportaje despre ce bucate de tradiţie îşi mai permite românul. Se propteşte o precipitată printre nişte hălci de carne, îşi înfige microfonul între buze şi începe să se întrebe afectată CE PUNE ROMÂNUL PE MASĂ?? (Tanti, alooooooo, TANTI...pe masă, tot românul va pune întâi şi întâi O FAŢĂ DE MASĂ! Garantez!! Gata, ne-am liniştit?).
Normal că nu; ce suntem proşti? Deci: doamnelor şi domnilor, astăzi o să vorbim despre ştirea care macină conştiinţa naţională ca mucegaiul într-un lemn putrezit...DA, Irinuca a plecat de la Izvorani! Dar eu vroiam să mă refer la CEALALTĂ ştire care ne seduce neuronul mioritic...NU, PEPE NU S-A ÎMPĂCAT CU ZĂVO! Vorbeam de CEA-LAL-TĂĂ PRO-BLE-MĂĂ DEEE SEE-ZOOOON...aia cu haleala...
AAAAAAAAAAAA!!!! Păi zi frate aşa, să priceapă şi omul!!!

Deci, încă o dată! CE BUCĂŢI ÎŞI MAI BAGĂ APROAPELE ÎN GURĂ, DE SĂRBĂTORI? Anul trecut...pfuai! Bei, a fost giugic! Poporul a introdus la maţ, mai ceva ca-ntr-un spital de urgenţă pe timp de război! Era criză, da' nu prea; pe când acum...nu mai este bani! Nu ştiu ce-om mânca, toate ale e scumpe de mori! Ce bani de cinemauri şi muzee? Conform unui sondaj, islandezii merg de 4-5 ori/lună la chestii d-astea de deştepţi, noi...ioc! Cei mai proşti din curtea şcolii! Nici măcar o dată pe an...GREŞIT! NOI O FACEM ÎN FIECARE ZI! Mergi la alimentară, THRILLER! ŞOC ŞI GROAZĂ!! Mielul are ditai biletul în frunte: vă rugăm, nu atingeţi exponatul! Adică cum, nici măcar să punem degetul să se impregneze aromă, ca apoi să îl sugem cu sârg la ocazii?? NU, NIMIC! Muzeu de istorie naturală, nenică! Admiri şi pleci, ce puii mei să faci? Ciobanii preferă să vândă marfa pe piaţa internaţională (emancipare, nu aşa!), decât să se certe cu muşterii autohtoni şi pe ultimul bănuţ.
Bine, bine, şi românu' ce mai mănâncă? E Paşte, trebe musai miel!! Cum să stai aşa, fară mielul tradiţional? Unde-s cele cuvenite de pe masă?? Ha?? Miel, avem nevoie de miel! Ce Paşte e ăla fără miel?? Ar fi ca un Crăciun fără porc, la naiba! Spune-mi ce ai în farfurie ca să-ţi spun ce sărbătoreşti! Cum să pui pe farfurie altceva decât miel...vrei să mă încurc??

Dar vine Paştele. Gospodina îşi curăţă ograda, oaia se pune pe fătat, preotul începe spovedirea norodului păcătos, pelerinul pupă moaşte pe bandă rulantă, ziarele oferă gloatei spirit creştin la pachet: DOAR AICI vezi noile silicoane cu care s-a tunat Sexy Floricica; şi nu uita! Azi şi numai azi, ai pachetul special de sărbători: trusa micului creştin - aghiasmă şi pământ sfânt din Ţara (şi mai) Sfântă - la un preţ special! Nu rata!
Unii îţi scot ochii cu Biblia pentru copii în 2 volume (complet) ilustrate, alţii îţi îndeasă pe gât ediţia în 8 volume (revizuite şi adăugite, probabil). Dar de ce să-ţi strici ocularele citind aiurea, când s-au inventat filmele?? "Iisus din Nazareth", fra', ăsta film! Am crescut cu el, e moştenire de familie! Deja face parte şi din tezaurul naţional...Chiar şi Burebista îl urmărea, încă de când era copil. Cum să nu ai aşa ceva în casă?

Vine Paştele...şi orice credincios care se respectă, se purifică prin post. Înjură cu obidă, da' imediat bagă un "Doamne iartă-mă" în barbă; stă cu dinţii-n curu' la tot ce este viu pe planetă, dar mănâncă bălării de pe şanţ, ca să nu-şi spurce sufletul.
Cutremur la japonezi...mama lor de necreştini! Aşa le dă Dumnezeu palme, că prea şi-au luat-o în cap! Omor la libieni...fugi băi d-aci cu rătăciţii tăi! Dreapta credinţă nu e la ei, Domnul le mai dă câte-un şut, ca să-i trezească! Woop their asses, God! Show them who's The Almighty around here! (Uai, da' Dumnezeu e smardoiul cartierului şi face practică pe noi? Nu ştiam; parcă era cu iubirea, alea-alea...da cine sunt eu să pun astfel de întrebări? Crede şi nu cerceta, aşa scrie la Carte!)

Apropo. Ce mai înseamnă să ţii post (alimentar) în ziua de azi? Nu că mântuirea ar sta fix într-o urjumă de carne care ţi-a pângărit stomacul în prohibiţie...dar nici măcar preoţii nu mai ştiu. Cu 300 de ani în urmă, era simplu; e de la animal, nu te atingi. Băi! Fasolea o dă vreo orătanie de prin curte? Nu...deci e bună! Laptele? Îl face vaca, piei Satană cu ispita ta!
Acu, să-mi trag palme, că habar nu ai ce să mai îmbuci! S-a inventat brânză de post, carne de post, ciocolată de post, cârnaţ de post...numai că nu e chiar aşa de simplu. Laptele cică e "de dulce", dar laptele praf e de post! De ce? Laptele praf e lapte deshidratat şi trecut printr-un pulverizator. Deci, unde este trasată linia care împarte hrana după principiile astea bisericeşti? La nivel molecular? Amândouă produsele conţin lactoză...nu ar trebui să fie amândouă la fel? De ce are importanţă dacă îl dă lighioaia sau laboratorul, când compoziţia chimică este aceiaşi?

Vine Paştele...iar românul e prototip de pioşenie. Civilizaţia s-a născut la sat, elavioşenia s-a născut pe aste coclauri. Mi se topeşte inima ca o îngheţată la soare, când văd cohorte de cuvioşi care se roagă cu lacrimi de crocobaur smerit pe la câte-o icoană, pentru bunăstarea aproapelui lovit de tărăşenii naturale; se roagă să-i cocoşeze Ăl De Sus cu bunătăţi, că doar merită! Ştiu că merită!
Chiar deunăzi am văzut o culme de un cocala...ăsta...credincios; amărât, săracul om, amărât; avea o janghină de Dacie, că ţi-era frică şi să te uiţi la ea, ca nu cumva să se năruie sub greutatea privirii tale. Da băi, da credincios om! Ce e-al lui, e pus deoparte, n-ai ce comenta! Credincioasă fiinţă! Parbrizul maşinii era tapetat cu crucioace de toate formele şi mărimile: mici, mari, sclipioace, beculitoare, poleite, aurite, lustruite, încustrate cu pietricele sau ciucuraşi, dantelate, multicolorate, cu clopoţei, cu zorzonei, cu...HHHOOOOOO!!! Să-mi pice ţigla de pe casă, că habar n-avem că o cruce se poate lucra în atâtea miliarde de tipuri. Pfuai de mine şi de mine! Avea nenea ăla o perdea de crucioace pe parbriz...cred că şi-a mutat ştergătoarele pe interior, că altfel nu mai vedea să conducă!
Dar faza cea mai tare: la cel mai loc de cinste de pe acest adevărat altar ambulant, fix sub oglinda retrovizoare, cine crezi că-mi trona? O "iconiţă" cu Hannah Montana!! WOW! Deci...WOOOOOOOW...gata tati, îmi iau jucăriile şi mă duc la scara mea! No comment! Eşti bazat, ce pana mea?

Românul are talente în credinţă, n-ai ce spune. Dar vine Paştele şi trebuie să fie şi mai credincios, să se întreacă pe sine. Dacă rugăciunea ar fi probă de olimpiadă, noi am fi campioni mondiali. Asta e de bine, nu-i aşa?

Vine Paştele...prilej de ipocrizie maximă şi ghiftuire până la leşin.
Toţi se plâng de lipsuri, dar facem pariu că după ce trece dileala, se vor arunca la tomberon tone de mâncare? Masa trebuie îmbelşugată, că aşa se cere...vrei să nu mai intre Dumnezeu cu lumina în casă, dacă nu vede toate cele cuvinenite? Şi mai e o chestie: Cum ţi-ai mai exprima bucuria Învierii, dacă nu-ţi muţi alimentara pe farfurie? Apoi...bagi crăpelniţă ca disperatul, da' cât să cuprinzi şi tu? Şi dacă te păstrezi tot timpul anului pentru masa pascală, tot îţi mai trebuie câteva stomace ca să dovedeşti munţii de mâncăruri care ţi se plimbă prin faţa ochilor!

UUUUUSSSSSSSSSSSSSAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA...Vine Paştele!
...Abia aştept să treacă Paştele...

Nana korobi ya oki

...or "Fall seven times, get up eight"

Coz they are the children of the gods.
Coz I know they'll overcome this tough situation.
Coz I believe in them more than I believe in myself.
Coz I don't give a shit about Romania, but I would give my life for them:
Come on Nippon, Yomigaere! Rise and rise again, til the end of time and beyond!

România retardată

Motto:
"Pardon, pardon, e rândul meu,
La rând am aşteptat şi eu.
Aşteaptă şi nu te grăbi
Şi rându-ţi va veni."
Iniţial, am încercat să înţeleg situaţia: Frate, ţara asta are lustru pe jeg de la atâta sărăcie. Oamenii sunt amărâţi, mănâncă o bucată de pâine la o masă, apoi 3 zile se hrănesc sugînd resturile care le-au rămas înţepenite printre măsele (d-aia nici nu se practică spălatul pe dinţi pe la coclaurile autohtone; adică...noi ce mai mâncăm dacă irosim hrana aiurea? Dă-i în mă-sa de dinţi, că doar suntem neam dumnezeiesc şi popor cilivizat! Ne apără dumnezeu de carii; sau dacă Sfântu' nu e pe recepţie, profităm şi noi de avansul tehnologic: punem proteze, la naiba!!) Ţin minte şi acum imaginile cu pensionari septuagenari care se buluceau la o promoţie de de la un mall, pentru că se dădea încălţăminte la reducere....şi în principiu, i-am aprobat. Pensii mici, pantofi scumpi, logic. În condiţiile în care e greu (uneori spre imposibil) să-ţi asiguri pâinea de zi cu zi, achiziţionarea de galoşi pentru o promenadă rustică prin fundul grădinii devine un quelque chose desprins dintr-un episod de Star Trek.

Apoi am văzut bătăi la oferte de bormaşini, detergenţi sau zahăr şi m-am sucit; am reevaluat situaţia, ca să mă folosesc un termen prezidenţial. Aici nu mai e vorba de sărăcie...ci doar de primitivism în stare pură. Tembelism feroce. Barbarism animalic.
Românii sunt învăţaţi să stea la coadă, să se cotonogească pentru un solz de peşte sau o coajă de portocală. Face parte din genetica speciei noastre. De ce să negi realitatea? Dacă s-ar da câte o sacoşă cu căcat pe gratis, garantez că ar fi genocid. Apocalistă, nene. Nu avem bombe atomice şi arme, ca să plecăm la luptă?? Las' că inventăm, mintenaş!
Al treilea război mondial va începe de la grupurile de gospodari care îşi vor disputa ultima linguriţă de căcat de pe teritoriul românesc. "Lasă bei, că e bun!! Îl pui la fermentat, aştepţi câţiva ani, îl împrăştii pe ogor şi faci o recoltă...ţâţă de mâţă!! Iei fasolea cât pepenele, nu alta! Uite cum se gândesc dragii de conducători la noi, ăştia mai oropsiţi de soartă..ne dă belşug, ca să nu mai murim de foame!! Dacă nici asta nu mai este gândire în perspectivă şi reformă agrară pe termen lung, nu ştiu ce altceva ar mai putea fi!"

Cea mai bună metodă de stoarcere a strugurilor în vederea obţinerii vinului de calitate este călcatul în picioare a chiorchinelor. După câteva milenii de evoluţie, rasa umană nu a reuşit să inventeze o metodă mai eficace ca acesta, indiferent de câte multi-sute de microcipuri şi roboţi industriali s-ar folosi. Deci: dacă la ăia merge, oamenii de ce nu s-ar frăgezi prin acelaşi procedeu? Bagi nişte vibromasaje după câteva ore de înghionteli la o coadă, de nu-ţi mai trebuie spa şi sala de fitness o lună întreagă! Stai la rând şi te dor muşchi prin locuri pe care nici nu ştiai că le ai!
Iar bomboana de pe colivă vine abia acum: TOTUL ESTE PĂ D-A MOACA! Tre' să fi cretin să nu profiţi de o asemenea ofertă! Păi cum? Şi la pomană să fi prost?

Ceauşescu s-a prins de fază şi a speculat situaţia: dacă mulţimea asta vrea, asta va primi! Apoi dictatorul s-a dus, gloata e debusolată. "Aoleu, nu mai avem cozi? Şi eu unde îmi mai arăt muşchii? Unde mă mai înghesui?? De la nefolosire, coatele se usucă şi pică! Tulai, Doamne!! Vreţi să cad bolnav la pat??"
Noroc că s-au inventat promoţiile şi alegerile electorale, cu pomenile aferente. Deci dacă nu-l ducea capul pe ăla de l-a dus capul să născocească aşa ceva, naţia asta crăpa de inimă rea. Păi cum, măi frăţicule...nici un codălău, nimic? Nu. Adică, nimic, nimic? Nu. Chiar aşa nimic, nimic, nimic?? Poate a mai rămas vreun rest pe undeva... NU! Păi şi eu ce fac acuma?

"Şi ce ai vrea? Să nu mai stea lumea la coadă? Să ne ucidem ca nişte demenţi care nu au răbdare să le vină rândul?" Nu, nu e asta problema.
După seismul de luna trecută, japonezii au trebuit să stea la rând pentru alimente, apă, benzină, lanterne, pături..orice. Era o situaţie de viaţă şi de moarte, însă atmosfera de acolo nu se compară nici pe departe cu cea de la noi. Ei o duc greu, dar sunt mândri în disperarea lor. La noi..dacă înghesui într-un ţarc o haită de lupi hămesiţi şi o turmă de...mioare (sună mai laic, aşa-i?) turbate, nu cred că reuşeşti să provoci măcelul care s-a iscat pentru o plasă cu 2 peşti împuţiţi, primiţi pomană din prea-plinul unui ales de pe care se scurg zoaie de grăsime într-un şuvoi mai abundent decât Oltul (la Cozia, desigur).
Dar şi eu prost! Să încerc să asemuiesc Japonia cu Românica este ca şi cum aş încerca să compar un diamant cu o balegă stătută. Na, ia-o p-asta! Caută asemănări şi deosebiri, fă o listă şi pune în balanţă!


Ufffffffff....ce să mai zic?? Mi-e greaţă şi am o vagă impresie că nici un camion de lămâi nu o va potoli.
"Uitaţi domnu', să vedeţi cum arată România retardată!"