Viaţa la extreme

Acum aproape 400 de ani, René Descartes afirma franc: "Cuget, deci exist”; nu "Simt, deci exist”...CUGET. Cu puţin timp în urmă, o ostalgică de geniu spunea că Universul s-a născut din tupeu. Tupeu şi nu sentiment; tupeul este logic, este raţional.

Sentimentele pure sunt ademenitoare, dar mincinoase. Îţi întunecă raţiunea, te face să gândeşti strâmb, găunos. Mintea atinsă de sentimente devine o entitate bolnavă, ceva nedefinit care funcţionează în parametri nebuneşti. Lumea este iraţională, însă doar raţiunea pură te ajută să supravieţuieşti. Într-o lume ilogică, singura logică este şansa. Şansa este logică, pentru că nu discriminează. Sentimentele o fac...ohohooooooo...atâta timp cât simţi, creezi deosebiri, te înconjori cu principii segregaţioniste, bazate pe aparenţe; bazate pe un singur lucru: îmi place, nu-mi place. Se spune că prima impresie contează...de ce? "Iubesc”...nu mai spune! Profiţi de nişte oportunităţi, pe care, ca persoană solitară, nu le-ai putea avea.
Speranţa, entuziasmul, sunt cele mai sigure căi spre dezamăgire, pentru că sunt contra naturii; "Ce faci? Sper”...însă lumea înconjurătoare este un sistem entropic bazat pe acţiune. Acţiunea consumă energie, care în timp ajunge la 0 şi procesul se termină. Legile fizicii nu permit existenţa perpetuumulu mobile, pentru că nu există eternitate. Nu există naştere fără moarte. Veşnicia este doar un convenient social.
Entuziasmul este o părere, o himeră. "Uau...ce frumos! A răsărit soarele...să ne bucurăm. O să fie o zi minunată!! O, my jumping Jesus, ce splendoare va fi! A răsărit soarele!!” Băi, eşti idiot?? Soarele răsare de câteva miliarde de ani şi...ghici ce?? Va mai continua să facă asta, încă câteva miliarde de ani de acum încolo! Ce poate fi atât de frumos într-un simplu proces natural?? A răsărit soarele...iar eu am văzut o turmă de oi pe tăpşan. Şi, ce-i cu asta??

Dar nu, dom’le...cică gândirea pozitivă te ajută. Abordarea afectivă, contactul cu lumea exterioară prin stroboscopul sufletului, doar te mint.
Sentimentele pot fi manipulate. Sentimentele distrug rasa umană. Din cauza lor s-au pornit războaie, sau comis atrocităţi inimaginabile. Sentimentele sunt o caracteristică a societăţilor inferioare şi primitive. Ele creează doar haos, strică ordinea universală. Lumea spartană a rămas întipărită adânc în istorie, pentru că era logică, şi nu emotivă.
Sentimentul te chinuie, rana nu se vindecă niciodată. Sentimentul îţi schimbă viaţa pentru totdeauna, naşte cicatrici care într-un final, ajung să te definească. Sentimentul te ameţeşte cu căldura lui, te moleşeşte. Frigul raţiunii te căleşte.

Raţiunea este lucidă şi clară, eficientă. Rece. Egoistă, pentru că viaţa este egoistă. Ce este egoismul? O preocupare pentru satisfacerea nevoilor proprii. Ce este altruismul? Acţiunea dezinteresată în favoarea altora...pentru satisfacerea eului personal. Logic.
Gândirea nu lasă loc de ambiguităţi, de porniri sensibile, de impresii.

Civilizaţia este bazată pe precepte morale, omul este este imoral. Omul civilizat este o imagine, o mască de carnaval. Omul are la bază autoconservarea, care apoi este îmbrăcată în sentiment. Omul este eminamente egoist, instinctiv. La nivel celular este logic şi asta se vede în fiecare alegere pe care o face. Întotdeauna, chiar şi în iubire. Mai ales în iubire...puritatea omniprezentă, a toate cuprinzătoare. Iubirea e de bon ton, e un act social; o caracteristică morală importantă în civilizaţie; o fătărnicie, de cele mai multe ori învăluită în snobism. Niciodată nu vei iubi pe cineva inferior ţie, pentru că ai contrazice legile universului...iar omul este prea nesemnificativ pentru a putea realiza asta. Superiorul îţi garantează un fond genetic bun, care satisface condiţia primordială a perpetuării speciei. Un organism defect este sortit pierii întotdeauna. infiferent de cât de academici şi cizelaţi am vrea să fim. Iubirea, forţa motrice a sistemelor interumane actuale este o vorbă goală mestecată intens, doar pentru atingerea unui extaz auditiv.

Şi totuşi, omul este o fiinţă duală: raţiune şi simţire. Raţiunea pură este o utopie, tocmai datorită sufletului. Unicul lucru care ne trage în jos, singurul care nu poate şi înăbuşit. Îl poţi ignova o vreme, nu pentru totdeauna. O singură imagine, un parfum, o privire, o atingere îl pot aprinde...îţi pot întuneca judecata. În faţa sufletului nu eşti niciodată imun, pierzi din start. Emoţia te cuprinde ca o flamă, te distruge, iar logica nu poate opri asta. Distruge speranţa, temperează pasiunea, dar niciodatp nu o retează de la rădăcină. Sentimentul pur este o utopie, datorită raţiunii.
Viaţa la extreme nu este posibilă.

Raţiune şi simţire...două concepte care delimitează tragismul existenţei umane. Două principii care care nu pot coexista în echilibru perfect, niciodată.

Cerere şi Ofertă

"Băsescu, huidut la reuniunea Partidului Popular European, din Finlanda"
http://antena3.ro/

Uită-te măi la ei, ce moguli nenorociţi! Perfidia şi meschinăria le-a mers până într-acolo încât i-au plătit şi pe finlandezi ca să bage huiduieli din gâtu' mâinii. Răii şi urâţii şi-au întins tentaculele peste toată Europa, nu le mai ajunge ţărişoara asta! Mai ştii că nu au şi o societate secretă?? Inntunecatti...pentru sarea şi poşta plebei. Huo, OPOZIŢIA!!! HUO, MOGULII!!!!
Băi, şi dna Udrea sigur ştia de fază! I-a telefonat preşedintelui şi l-a avertizat, i-a cerut să nu se ducă...precis aşa a făcut! Ce nu ar face dna Udrea pentru Împărat?? Dar el nu şi nu: Batman, Batman! Dacă datoria dictează, cum să se poată da în lături? E nepoliticos să refuzi o cerere, aşa a fost educat. I-o ceri, ţi-o dă, bei, că el ştie mai bine ca tine de ce ai nevoie!!! Nouă ne-o dă aici, să vază toată lumea şi să nu iasă vorbe la proces. Nu se fac discriminări, ne-o dă la toţi la fel, cu aceiaşi voluptate.
Huiduitorii sunt oameni răi, clar!

Mai rămâne duduia Udrea...care i-a cerut, dar nu a primit răspuns favorabil. Sau poate nu ştim noi? Cred că a fost o chestiune care s-a consumat în privat...E nepoliticos să refuzi o cerere, aşa a fost educat; plus că în cazul doamnelor trebuie să te porţi cu mănuşi, dacă vrei să fi galant.

WOW!!! Cât am divagat de la subiect!! Plecasem de la huiduieli, am ajuns aiurea-n bălării! Mai ales că nemulţumirile erau destinate tuturor liderilor populari europeni care s-au întâlnit la Helsinki pentru a concepe un pachet de măsuri anticriză înaintea summitului din 11 martie. Băsescul, acest adevărat Zamolxe al naţiunii, şi-a luat doar partea leului/eurocentului - după caz.

Dar vorbeam de Udrea...să vedem ce ne mai oferă această străluminată Bendis (nu citiţi "bendix", că stricaţi toată alegoria), zeiţa pădurilor, a dragostei şi de ce nu? a turismului... (extrapolîndu-i atribuţiile pentru timpurile moderne) Dna Udrea, unica entitate dătătoare de lumină, luxtenul neamului...dna Udrea, care "introduce un sistem electronic de evidenţă a turiştilor, în valoarea de 400.000 euro". Admirabil, formidabil, inutil! La ce ne trebuie sistem de contorizat turişti? Se blocheazo programul, la cifra unităţilor! UAU...CE TARE!! E ca şi cum mi-aş lua bolid care prinde 500 în curbă, ca să mă întreacă Aerotermă cu tricicleta! Sau nu...că asta se întâmplă deja; nu e bună paralela...poate perpendiculara??
Deci e ca şi cum...pfuai! hmmm... e ca şi cum mi-aş lua un sistem electronic de evidenţă a turiştilor, în valoare de 400 de mii de euro!! Păi la dracu', la cât lumet ne vizitează, se poate folosi şi abacul!! Numeri pe degete, în puii mei!! Ce să faci cu ditai scula?? (o introduci, măi...LOGIC!)

Iar sunt cârcotaş...Ce mai e 400.000 de euro în ziua de azi? Ăştia işi donează salariul anual spre bunăstarea copu..vai, ce era să-mi iasă!!!...populuţiei, iar noi mai punem botu' la un mizilic de câteva sute de euro. Sunt berea calde, sunt sucu cald...toate alea e calde. E multe rebuturi, cum mărturisea un cetaţean. Ce să te mai încurci în bagatele?

P.S.: Psssssst! Dna Udrea...e cineva acasă? Hai că vă promitem că nu ne uităm când executaţi "mâna greblă se făcu".
"Tiiii...ce avem noi aici?? Se pare că mi-a alunecat ceva mălai în buzunare! Shit! Şi d-abia cumpărasem haina asta!! Acu' trebuie să îmi iau alta...of, of, of! Dar de unde bani??"

Hâţână hâţână-mă...

Cum dau drumul la tv sunt asaltat de cutremur. Previziuni, zone cu risc seismic ridicat (în principiu tot teritoriul ţării, care este o cociobărie deplorabilă), strategii de acţiune, numere de urgenţă. Hmmmmmm...ciudat.
Peste vreo câteva ore, găsesc un jurnal de ştiri...acelaşi lucru. Schimb canalul, degeaba. Încep o zăpare frenetică pe telecomandă, fără nici un rezultat. Cutremur, cutremur şi iar cutremur. Băi fraţilor, aţi intrat în anul morţii? Mai vrea şi omu' să audă vreo informaţie de interes (dacă Columbeanca şi-a luat cu ea şi conţinutul toaletei - pe care l-a depus ea, cu mânuţele ei - pe lângă cada din baia lu' Iri din apartamentul aceluiaşi Iri; ce divă apetisantă a devenit Gingirica după ce şi-a pus silicoane d-un kil; câte multi-sute de autostrăzi vor răsări pe teritoriul Românicii în următoarea sută de ani...adică vom fi atât de dezvoltaţi că ne vom trage autostradă cu 6 benzi pe sens şi de la poarta livingului până la uşa wc-ului din curte. Actualităţi d-astea serioase, care ne pot schimba viaţa).

Eu vreau să mă cultiv si voi mi-o frecaţi cu cutremurul...păi treabă-i asta?
Apoi m-am prins.
Azi este 4 martie 2011...cică se împlinesc 34 de ani de la marele cutremur din '77. Ocazie cu care se reiau tradiţionalele tocşoaie de gen, pentru a se ajunge la aceiaşi concluzie: suntem pastă, dacă se gândeşte planeta să se scarpine puţin între numele băsescului. Hâţa-hâţa...Zduf! Suntem muci! AOLEU!! Păi ce-ai făcut, tati?
Nu mai avem timp nici măcar să ajungem la orgasm, orcât de precoci am fi în domeniu. Oh Oh Ih Conme se amână...poate cu altă ocazie.



"Şi...domnu' specialist cutremolog, ce se întâmplă în cazul unui cutremur?"- întreabă reporteriţa, cu glas afectat, pătruns până-n străfund de intensitatea momentului. Bă, eşti proastă? Ce coasta lu' Adam să se întâmple? Păsăretul râde la soare, pământul emană o muzică îngerească, cerurile se deschid şi începe să plouă cu peştişori de aur, satisfăcători de dorinţi!!

Auzi, auzi! Ce se întâmplă...
Dar noroc cu specialistu' lu' peşte, care ne salvează din caznele encefalice.
"Păi...domnişoară, nu am de unde şti. WOOOOOOWWWWWWW...FANTASTIC! APLAUZE!!
În '77 lumea s-a panicat grozav, văzduhul era plin de gemete şi strigăte de ajutor, şi - ceea ce m-a îngrozit cel mai mult - se spărgeau magazinele în draci. Dar fiţi liniştită...acum nu va mai fi aşa. Suntem mai evoluaţi, dispunem de tehnologie ultimu' răcnet, avem autorităţi mai competente, care pot inverveni în cel mai scurt timp, avem strategii, un program complet informatizat care va intra în curînd în funcţiune. Acum, suntem pregătiţi."

1. România a crescut prin scădere, în menţionata dvs evoluţie. Mama îmi spunea (la vremea aceea nu eram nici măcar pe planşa de proiectare, deci nu pot spune că vorbesc din experienţă) că lumea era disperată atunci...stare de spirit care cică e la genunchiul broaştei faţă de ce este acum.
2. Unde este ascunsă logistica aia nemaipomenită?? Unde, unde??? Că să-mi trag palme dacă o văzui pe undeva. O fi în rablele de tancuri care explodează când vor să scuipe vreun proiectil, sau în MIG-urile care ne ară cu talent văile şi munţile patriei?
3. Care, mai exact, sunt autorităţite alea "mai competente"?? Vreau nume, prenume, gen şi CNP. Aaaa...apropo! "Competent" nu are grad de comparaţie; ori eşti, ori nu eşti şi punct.
3. Acum ceva vreme se lansa cu ditai fanfara un progam ultraperformant, care cică coordona CAS-ul sau ceva. După 2 zile s-a blocat, fără măcar să fie măcar vreo impresie de calamitate naturală. Şi ce ziceaţi că mai intră în funcţiune??? Program, cu mai cine? Progrămel ăsta...e copil de Mondial, sau ce?
Dacă eram eu reporter, pe cuvânt că aşa întrebam. (FJSC-ul needs me grav, după cum mi-a spus mai mult ca amica condeească - asta vine de la "mai mult ca perfect, nu vă faceţi gânduri").

Până una alta.
La cum evoluează situaţia, cred că te vei considera norocos dacă se clatină pământul şi-ţi pică un bloc în cap. Au început deja rugăminţile de eutanasiere...mâine-poimâine vezi că se organizează slujbe religioase pentru invocarea regurgitaţiei din adânc. Viaţa este un lux din ce în ce mai indisponibil pentru publicul larg.
Da pân' la urmă...o avea grijă Dumnezeuş în caz de nevoie, poate îşi trimite vreo legiune de îngeri să proptească locuinţele binecredincioşilor ca să nu-i stârcească pe evlavioşi.
Ce să-i faci? Dacă Domnul vrea să avem şi noi clădiri ca nişte clădiri, ni le-o face şi p-alea.



Dacă nu...şi privind în jur, se pare că nu, o scoatem noi la vreun capăt.
Sunt încrezător în viitor...oricare (n)ar fi el.