vineri, 4 martie 2011

Hâţână hâţână-mă...

Cum dau drumul la tv sunt asaltat de cutremur. Previziuni, zone cu risc seismic ridicat (în principiu tot teritoriul ţării, care este o cociobărie deplorabilă), strategii de acţiune, numere de urgenţă. Hmmmmmm...ciudat.
Peste vreo câteva ore, găsesc un jurnal de ştiri...acelaşi lucru. Schimb canalul, degeaba. Încep o zăpare frenetică pe telecomandă, fără nici un rezultat. Cutremur, cutremur şi iar cutremur. Băi fraţilor, aţi intrat în anul morţii? Mai vrea şi omu' să audă vreo informaţie de interes (dacă Columbeanca şi-a luat cu ea şi conţinutul toaletei - pe care l-a depus ea, cu mânuţele ei - pe lângă cada din baia lu' Iri din apartamentul aceluiaşi Iri; ce divă apetisantă a devenit Gingirica după ce şi-a pus silicoane d-un kil; câte multi-sute de autostrăzi vor răsări pe teritoriul Românicii în următoarea sută de ani...adică vom fi atât de dezvoltaţi că ne vom trage autostradă cu 6 benzi pe sens şi de la poarta livingului până la uşa wc-ului din curte. Actualităţi d-astea serioase, care ne pot schimba viaţa).


Eu vreau să mă cultiv si voi mi-o frecaţi cu cutremurul...păi treabă-i asta?
Apoi m-am prins.
Azi este 4 martie 2011...cică se împlinesc 34 de ani de la marele cutremur din '77. Ocazie cu care se reiau tradiţionalele tocşoaie de gen, pentru a se ajunge la aceiaşi concluzie: suntem pastă, dacă se gândeşte planeta să se scarpine puţin între numele băsescului. Hâţa-hâţa...Zduf! Suntem muci! AOLEU!! Păi ce-ai făcut, tati?
Nu mai avem timp nici măcar să ajungem la orgasm, orcât de precoci am fi în domeniu. Oh Oh Ih Conme se amână...poate cu altă ocazie.



"Şi...domnu' specialist cutremolog, ce se întâmplă în cazul unui cutremur?"- întreabă reporteriţa, cu glas afectat, pătruns până-n străfund de intensitatea momentului. Bă, eşti proastă? Ce coasta lu' Adam să se întâmple? Păsăretul râde la soare, pământul emană o muzică îngerească, cerurile se deschid şi începe să plouă cu peştişori de aur, satisfăcători de dorinţi!!

Auzi, auzi! Ce se întâmplă...
Dar noroc cu specialistu' lu' peşte, care ne salvează din caznele encefalice.
"Păi...domnişoară, nu am de unde şti. WOOOOOOWWWWWWW...FANTASTIC! APLAUZE!!
În '77 lumea s-a panicat grozav, văzduhul era plin de gemete şi strigăte de ajutor, şi - ceea ce m-a îngrozit cel mai mult - se spărgeau magazinele în draci. Dar fiţi liniştită...acum nu va mai fi aşa. Suntem mai evoluaţi, dispunem de tehnologie ultimu' răcnet, avem autorităţi mai competente, care pot inverveni în cel mai scurt timp, avem strategii, un program complet informatizat care va intra în curînd în funcţiune. Acum, suntem pregătiţi."

1. România a crescut prin scădere, în menţionata dvs evoluţie. Mama îmi spunea (la vremea aceea nu eram nici măcar pe planşa de proiectare, deci nu pot spune că vorbesc din experienţă) că lumea era disperată atunci...stare de spirit care cică e la genunchiul broaştei faţă de ce este acum.
2. Unde este ascunsă logistica aia nemaipomenită?? Unde, unde??? Că să-mi trag palme dacă o văzui pe undeva. O fi în rablele de tancuri care explodează când vor să scuipe vreun proiectil, sau în MIG-urile care ne ară cu talent văile şi munţile patriei?
3. Care, mai exact, sunt autorităţite alea "mai competente"?? Vreau nume, prenume, gen şi CNP. Aaaa...apropo! "Competent" nu are grad de comparaţie; ori eşti, ori nu eşti şi punct.
3. Acum ceva vreme se lansa cu ditai fanfara un progam ultraperformant, care cică coordona CAS-ul sau ceva. După 2 zile s-a blocat, fără măcar să fie măcar vreo impresie de calamitate naturală. Şi ce ziceaţi că mai intră în funcţiune??? Program, cu mai cine? Progrămel ăsta...e copil de Mondial, sau ce?
Dacă eram eu reporter, pe cuvânt că aşa întrebam. (FJSC-ul needs me grav, după cum mi-a spus mai mult ca amica condeească - asta vine de la "mai mult ca perfect, nu vă faceţi gânduri").

Până una alta.
La cum evoluează situaţia, cred că te vei considera norocos dacă se clatină pământul şi-ţi pică un bloc în cap. Au început deja rugăminţile de eutanasiere...mâine-poimâine vezi că se organizează slujbe religioase pentru invocarea regurgitaţiei din adânc. Viaţa este un lux din ce în ce mai indisponibil pentru publicul larg.
Da pân' la urmă...o avea grijă Dumnezeuş în caz de nevoie, poate îşi trimite vreo legiune de îngeri să proptească locuinţele binecredincioşilor ca să nu-i stârcească pe evlavioşi.
Ce să-i faci? Dacă Domnul vrea să avem şi noi clădiri ca nişte clădiri, ni le-o face şi p-alea.



Dacă nu...şi privind în jur, se pare că nu, o scoatem noi la vreun capăt.
Sunt încrezător în viitor...oricare (n)ar fi el.

miercuri, 2 martie 2011

Why so serious?

Emil Boc a anunţat că de la 1 martie începem numărătoarea inversă pentru ieşirea din criză. Care criză?? ROMÂNIA A REFUZAT CATEGORIC SĂ INTRE ÎN CRIZĂ (vorba cârmuitorului precoce), apoi a mai ieşit din ea de vreo...10? ori până acum. (conform aceleiaşi surse, de mare încredere)
Eu nu mă bizui pe imbecilităţi. Plus că, sincer, mi se rupe cu talent dacă România intră, iese sau rămâne proptită în recesiune...atâta timp cât viaţa mea nu se schimbă, e inutil să mă aprindă vreo flamă de entuziasm. Oricum, din câte văd, situaţia merge din rău în mai rău; când spui "Gata! Mai naşpa nu mai există", realitatea te păleşte în moalele capului. Aşa că, nu cred că ieşim din nimic. Nu acum, nu mâine, nu peste o lună, un an sau mai mulţi. Nu în timpul vieţii mele...care pentru mine ar echivala cu "niciodată". Nu are rost să îmi fac iluzii. E o idioţenie chestia asta cu speratul, plus că e cea mai sigură cale spre dezamăgire.
"Uimeşte-mă" este filosofia mea de viaţă..Şi mereu rămân năuc în faţa cotidianului. E de bine?

Nu cred că depăşim nici o nasoleală financiară, bancară, mobiliară, automobilistică, turistică, teatrală, fotbalagistă sau orice hram o purta ea. Un 0.01% cu care cică ar creşte economia nu mă încălzeşte cu nimic.
Cert este că primăvara vine cu noi scumpiri: cresc preţurile la alimente, benzină (deci a orice unde fluxul tehnologic include transportul...deci a orice) gigacalorie, până şi la hârtie. Noua lege a muncii va fi adoptată şi aplicată...dragi ascultători! Întrerupem buletinul de ştiri pentru un breaking news de o importanţă capitală pentru destinul ţării: Iri a primit custodia Irinucăi, rodul iubirii sale nestrămutate cu preafrumoasa Moni. Dar nici diva de Izvorani nu se lasă şi contraatacă grav, contestînd decizia instanţei!! WOOOOOOOOOOOOWWWWW!!! Nu se poate, doamnelor şi domnilor!!! Nu pot să credce-mi zăresc felinarele!! În timp ce apetisanta brunetă (atenţie domnilor cu anumite dotări...sufleteşti, desigur - în curând singură) îşi linge rănile primei înfrâgeri, Iri îşi duce odrasla în club şi se distrează fără ABSOLUT nici o grijă! Oare ce vor mai facecei 2 guguştuci? Cum se va termina telenovela despărţirii anului...ce zic eu? Despărţirea secolului!!!
Râmâneţi cu noi, pe programul...2 (n-am găsit altă rimă).
Stay tuned, pentru că nici nu ştiţi ce pierdeţi!

Meanwwhile
Noul cod al muncii va fi adoptat. Poa' să se pună sindicatele şi-n cur şi-n cap, poa' să iasă lumet în stradă până...până se plictiseşte de Imnul Pinguinului şi îngheaţă la deştete, noul cod va fi adoptat. Clar. La fel cum se va întâmpla şi cu noua lege a educaţiei. Protestează studenţii? Sunt împotriva cursurilor obligatorii (mie mi se rupe, că mi-am încheiat socotelile la capitolul ăsta; dar mă gândesc la freo 2 persoane dragi, care mai au de tras la jug şi pe care nu le voi putea ajuta în nici un fel...) şi a imposibilităţii de a-şi mai da cu părerea la alegerea decanului? Şi unde-i problema? Mda...îşi leagă banderole albe de mâneca hainei, trimit colete cu zacuscă şi murături la parlament (să aibă şi mititeii de-o gustare, trăi-le-ar familia lor de rotundei), spânzură cearşafuri şi diferite bulendre la balconul camerei în speranţa că dau palme morale conducătorilor...



Băi, sunteţi întregi cu capul? Protestaţi, sau vă gâdilaţi la chiloţi? Palme morale??? GLUMIŢI!! Greşiţi din start, presupunînd că ăia mai au vreo moralitate pe care să le-o frecaţi voi!
La ei, la noi nu mai există aşa ceva! Când eram mic, am văzut câini care fugeau cu hălci de moralitate în gură. Pentru ăştia, codul etic nu mai există nici măcar la nivel de micron; e moartă şi putrezită, răspândită în cele 4 colţuri ale planetei! Duceţi-vă-ţi pe acolo şi o căutaţi, dacă poftiţi pălmuiri. Aici, nu mai există aşa ceva. Aici, dacă tot te apuci să vrei ceva, dai o palmă. Şi atât.Punct. Ceri şi gata. Protestezi radical: te arunci de la vreun balcon, îţi dai foc, intri cu camionul în vreun pălăţoc...d-astea. Altfel, te amăgeşti cu iluzii, te saturi sugînd resturile rămase prin dantură (d-aia românul nici nu prea le are cu periajul după fiecare masă), ţi-o freci singur şi pretinzi că faci menage a trois. Nu rezolvi nimic, în puii mă-sii!!

Codul muncii va intra în vigoare, legea educaţiei se va aplica.
Apoi, începe distracţia.



Peste puţin timp, Moni, Iri, Ţumpy, şi alţi divi din ăştia vor fi istorie. Când patronul îţi va pune sula-n coaste (aşa este expresia, n-am ce-i face) perfect legal, să alegi între a-i munci pe plantaţie sau a muri de foame în bojdeuca ta, când Statul îţi va lua cu japca vaca din coteţ, ca pe vremea Moromeţilor, nu ştiu ce importanţă va mai avea chiloţăreala mondenă.

marți, 15 februarie 2011

Ştiu...dar să mor, de vă spun!

"Traian Băsescu, la întâlnirea cu şefii filialelor PDL: Am premierul independent, dar nu vi-l spun"
http://www.antena3.ro/

O vorbă românească spune clar: "De tăceai, filosof rămâneai". Se pare că mr. president joacă în filmul cu Socrate şi tace sfios ca Şeherezada, la ivirea zorilor (Ups! Asta e altă poveste! Am încurcat borcanele...sorry)

Şi...ar mai fi o posibilitate:
Viaţa este rotundă (cam ca burtălăul videanului, dacă chiar vreţi o imagine grafică).
Te naşti cu mintea albă, ca o coală de hârtie; pe măsură ce trec anii consemnezi diferite informaţii şi o umpli, apoi, de la o vârstă, memoria începe să te lase, neuronii leşină pe capete şi gândirea îţi tinde spre starea de neprihănire iniţială.
Nu vroiam să cred acestă teorie...am crescut înconjurat de proverbiala înţelepciune a bunicilor (care nu mai erau chiar holtei şi domniţe, pe vremea când m-am hotărât să apar şi eu pe lume). Şi totuşi...iată dovada!

Super tare, frate!
"Na, na, na,na, na, naaaaaa...eu ştiu şi nu vă spun. Sâc, sâc! Bâz-bâz-bâz, balegă de mânz. Ce, vă ofticaţi? Eu ştiu şi...ghici ce?? Vouă NU VĂ SPUN!!!"
Făceam infantilităţi din astea când aveam 3 ani...că doar d-aia sunt infantilităţi. Le faci când ai o minte necoaptă. Sau când ai creerii terci. Sau când nu îi ai deloc. Sau când îţi curge scuipat din gură de prost. Sau când eşti prea tălâmb ca să ţii minte că după inspiraţie, următorul pas logic este expiraţia. Sau când eşti băsist.
SAU CÂND EŞTI BĂSESCU??



Şi ia ziceţi domn preşedinte: cam pe când vă putem urmări (cu fascinaţie, desigur) cum vă jucaţi cu pu..şca prin ţărână, de-a micuţii şi hoţii?? Pac-pac-pac!!! DUFFFFFFF!!! Trrrrrrrrrrrrrr...fugiţi, scăpaţi-vă pielea!!! Pac-pac-pac-pac-pac! GO, GO, GO, GO, GO!!!! (Rostogolire, fandare, răsucire, eschivare, ochire din cădere, tumbă înapoi) BUMMMMM..TRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRR PAC-PAC-PAC!!!
Serios acuma...nu vă sfiiţi. Ce rost mai are să vă ascundeţi cele mai intime dorinţi ale trupului?? Toate lumea le cunoaşte!!! Daţi-vă-ţi drumul, ce naiba! Oameni suntem! Vreţi să vă scălâmbaţi ca-n Tom şi Jerry? Băgaţi scălâmbăieli pănă obosiţi!! Neîmplinirea viselor duce la frustrări grave...iar noi ne dorim un conducător lucid, cu capul pe umeri şi cu scaun la el (încă se vorbeşte despre cap în propoziţie). Vrem să ni se arate fanta de lumină din viitorul apropiat şi numai dvs ne-o puteţi arăta, pentru că aţi privit-o de atâtea ori, în intimitatea iatacului domnesc. Numai dvs puteţi duce la capăt acestă cimilitură ieftină (Da băi, aţi auzit bine. IEFTINĂ! Nu mai este scumpă, pentru că România a ieşit din criză!).
Deci...acuma sper că nu vă supăraţi de comparaţie... dacă ţara asta ar fi falusul lui Osirid, dvs aţi fi vraja care l-a învârtoşat spre naşterea mult iubitului său fiu, Domnul Aştrilor Şi Al Cerului.
Atât sunteţi de valoros pentru destinul neamului.
Şi să ne mai împiedicăm noi de un nume?? Când veţi fi pregătit, când vom merita să ştim, vom afla. E chiar aşa mare mâncare de peşte?

Ştiu...dar să mor, de vă spun!
Şi eu ce trebuie să fac la faza asta? Să-l aplaud?
MI SE RUPE!!