Fără titlu

Bravo bravissimo! Felicitări! Congrats (cum ar spune un meseriaş american)! Mă plec în faţa domniei voastre.
Faza cea mai tare e că a câştigat în Italia, nu la noi! La noi, în afară de faptul că nu avem concursuri serioase de profil, nici nu o băga nimeni în seamă, chiar dacă ar fi luat premiul I cu coroniţă.
Dacă are puţină minte, fata asta s-ar căra din ţărişoară în secunda 2. Românica este mult prea strâmtă pentru ea, pentru aspiraţiile ei. Spunea că şi-ar dori, i-ar plăcea să devină o cântăreaţă cunoscută. Va fi, dar nu la noi. Aici, piaţa muzicală este suprasaturată de tute care se zdrumică din toate organele, se crăcesc de 2 ori şi bagă apoi un semi-oftat afectat, lucrat pe un sintetizator. Aici nu s-ar integra, aici ar fi mâncată de vie, umilită în ultimul hal.

Nu are rost să-şi bată capul cu prostii. Nu are rost să spere, nu are rost să încerce. Emigrează şi lumea se deschide dinaintea-i.
România e doar o...dezamăgire zdrobitoare, ca să nu mai folosesc alte invective mai apropiate de adevăr, dar care zgândăre neplăcut cea mai adâncă fibră patriotardă a unora. România e doar o mare, mare dezamăgire, ambalată în hârtie de ziar şi legată frumos cu sfoară, spre a se servi caldă. Ca să rezişti aici, trebuie să îţi pui neuronii pe bigudiuri şi să faci ce face toată lumea. Ţara noastră este un mucegai într-o cutie Petri, izolat aseptic de restul planetei. România este o erezie, un ucigaş al spiritului şi al planurilor de viitor. Aici doar dai petreceri de adio, dacă ai noroc şi pleci pe tărâmuri mai primitoare. Dacă nu...rămâi prins în lupta pentru existenţă, te afunzi în ea, îţi creezi propriul microcosmos unde să fiinţeză. Renunţi la vise...în principiu renunţi la tot şi te transformi într-o rotiţă stricată, parte a unui sistem canceros.

Viaţa pe coclaurile naţionale este solicitantă. Atât de solicitantă, încât toată energia mea se canalizează într-o singură direcţie, cu ignorarea a tot ceea ce este de prisos. Din timp în timp, însă, mă surprind realizînd complexitatea vieţii, mulţimea uluitoare de factori care aici lipsesc cu desăvârşire, în orice domeniu. Construieşti un coteţ pentru câine sau porneşti o afacere, mergi la o şcoală sau ieşi la pensie, asfaltezi o stradă sau faci teme la lumina lumânării, ţara noastră se poate caracteriza printr-un singur cuvânt: deplorabil.
România este o dezamăgire afundată în tristeţe.
De aceea, nu mă feresc să o spun: cum aveţi ocazia, plecaţi, fraţilor, şi nu vă mai uitaţi în urmă. Fugiţi mai abitir ca Împieliţatul de tămâie. Oriunde, nu contează. Dacă vreţi o viaţă, adoptarea altei patrii este singura soluţie.
Luaţi la pachet, românii sunt...o dezamăgire (cum altfel?). Paradoxal, când sunt luaţi individual, apar o claie de valori. Acelea, trebuie să plece. Urgent, pentru că timpul nu aşteaptă pe nimeni, oricine ar fi el.

Sunt intoxicat de diverse ipoteze care spun că Udrea se vrea preşedinte, cu Băse ca premier. O fi aşa, n-o fi aşa. Chiar dacă suntem optimişti şi presupunem că după Întâiul Pârţâitor va veni un Mântuitor care să lucreze vârtos la scoaterea naţiei din mocirlă, în timpul vieţii noastre nu vor exista progresuri (mai ştii cine mă citeşte?) prea mari. Udrea preşedinte, Băsescu premier. Curaj gâină, că te tai! Real sau nu, vin vremuri căcăcioase, iar toată hârtia igienică din lume nu ne va ajuta la nimic. Plecarea este unica soluţie. Cu atât mai mult cu cât ai un dar...nu e păcat de el să îl iroseşti? Nu e păcat să dai mărgăritare în gura porcilor?

Vitalitate băsesciană

Nu iar, ci din nou

Gluma-i glumă, pamfletu-i pamflet, blogu-i blog, noaptea-i noapte, ziua-i zi, mâncarea-i mâncare, căcarea-i căcare, diva-i divă şi sexoasa e apetisantă, dar eu nu înţeleg lumea în care trăiesc. Încerc din greu în fiecare zi, dar nu reuşesc. Mai repede învăţ să levitez sau să mănânc carne de vită şi să elimin copite, dar să pricep cotloanele vieţii ăsteia, pace! Deci nu pot. 'Oi avea nevoie de vreun ajutor specializat, cum îmi sugera nevinovat amica condeească? Poate...nu ştiu. Cert este că prefer să nu îi răspund, să trec cu vederea preţiosu-i sfat, pentru că orice îmi vine acum în minte sigur-sigur nu o avantajează, iar numărul oamenilor cu care mai socializez din când în când riscă să scadă vârtos, spre domeniul subunitar.

Am deviat grav de la subiect.
Spuneam că nu ă pot adapta la cerinţele lumii în care trăiesc. Din când în când mai pun mici întrebări, dar nu primesc nici un răspuns, de la nimeni. Şi iar mă chinuie mirarea...şi iar dau peste trepanaţi cretinoizi, melci amputaţi şi diferiţi tălâmbi cu guşa pe burtoacă...şi iar trebuie să se dea ei în petec...şi iar îmi ies din pepeni în ultimul hal...şi iar intru-n roşu şi raţiunea mi se duce ţeavă, pe o singură direcţie...şi iar dau semne de scelerare şi primesc sfaturi...ăăă...sfaturi (las-aşa, că e mai bine fără nici o caracterizare, din motivele arătate mai sus).

Na, că iar o luai pe arătură. Hai că a treia oară e cu noroc! Ptiu-ptiu-ptiu, piei ispită!
SĂ-MI BAG (mâna-n buzunar, desigur) dacă eu îmi dau seama după ce fel de reguli funcţionază lumea asta dilimacă în care vieţuiesc! Sunt mult prea rudimentar ca să pricep mostrele de civilizaţie şi aspiraţia spre modernitate. Sunt mult prea schilod la neuron ca să pătrund un asemenea taine ce le-ntâlnesc în calea mea (cum zicea un amic de pahar, la cârciuma din colţ)!
Pe http://www.antena3.ro/, cu trimitere la pagina de cancaniadă (că doar vorbim despre acelaşi mogul), citesc cu stupoare:

"Uite ce Crăciuniţă sexy este Laurette, după ce şi-a pus silicoane!"

Aoleu!
(Mda...s-a dat startul la Crăciuniţe. Cum e una mai cu aere de divă în călduri, cum se pozează în curul gol şi cu căciuliţa de sezon, să bălească Moşul - nu Doroftei - la ea, mai viguros!)
Eu (iar) întreb spăşit: DE CE ESTE SEXY DOAR TUTA CU UGERE? De ce este Laurete asta plină de sexy, doar după ce şi-a pus silicoane? Oricum sperie copii de-i opreşte din creştere...da' acu, dacă are înaintări de vită gestantă, scuze. E o minunată, o splendidă! Când o văd, nici nu ştiu ce i-aş face! (aşa e bine?)
Suntem în anotimpul rece şi există fătuci care îşi aleg fularul la purtător, dar totuşi! Cum s-a încetăţenit ideea că orice fătucă cu pieptoc să-l care-n roabă e ceva de dorit pentru orice mascul care se respectă? De ce se bate atâta monedă că primul (şi singurul) lucru atrăgător la o femeie este o pereche de canistre supradimensionate?? De ce se pune atâta preţ pe mărime? Ce, când îţi iei gacică, iei lăptărie pentru tot oraşul, sau cum?
Serios acum, dar chiar nu înţeleg aşa ceva. (chestiune cu atât mai gravă cu cât, cică, fiind bărbat, automat tre' să fiu goriloi obsedat de diferite bucăţi atârnătoare de organismul mondenelor

Conform dex-ului cel de toate zilele, "sexy" desemnează o persoană atrăgătoare, cu un farmec aparte. Ce este atât de vrăjit la nişte bidoane umflate care stau să explodeze? De ce aş dori la mine în casă o cămilă descentrată, cu cocoşele pe burtă? Tot văd mereu prin ziare: cutărica (sexy şi ispititoare) şi-a scos noii sâni la fotografiat; uite ce seducătoare e cutărica, cu noile ţâţoace pe galantar! Haoleu! Nu mai spune! Arată ca o sacoşă de zarzavat care a făcut implozie, dar dacă are kilele de cauciuc la locul lor, se presupune că trebuie să fiu în limbă şi cu ochii bulbucaţi, beculind a frenezie?
Sincer, m-am plictisit. Am obosit. Mi-e greaţă. Mi se întorc ficaţii pe dos. Am impresia că sunt obligat să înghit nişte imagini, pe nemestecate. Am impresia că sunt forţat să accept să îmi conduc viaţa după nişte standarde idioate,care-mi anulează complet gândirea proprie sau preferinţele proprii.

Unii s-au dat culţi în cap şi m-au sfătuit afectaţi: "Nu-ţi place, nu te uita, nu mai citi". Da, da, vezi să nu! Să mori tu?
Trebuie să fiu orb, ca să nu văd! Oricât mi s-ar încreţi carnea pe mine de....poftă şi plăcere (la ce vă gândeaţi?), încă trăiesc în mizeria asta de colectivitate fie că vreau, fie că nu vreau. (Mai ales nu vreau. În special, nu vreau.) Şi mă înspăimântă claia de lucruri care se presupune să le fac, iar eu sunt total anti-talent...