Numele ei este “Fata de la pagina 3”. O blondină provocatoare de numai 20 de anişori…o delicată bunăciune cu dimensiuni apetisante (87-60-90), care suceşte minţile la masculi de cum le apare în raza căutăturii privirilor.
Dar ce s-ar face ei, micuţele bestiuţe, dacă ar vedea-o pe dulcea făptură, miraculoasa apariţie angelică, pozînd într-o cămăşuţă de noapte elegantă şi sexy, prin care răzbate falnică o pereche de nuri obrăznicuţi şi drăgălaşi şi senzuali şi mumoşi foc şi pară şi ce mai vreţi dvs? Dacă acoperâmântul acesta firav ar fi prea scurt, iar gingaşa puritate ar trage cu candoare de el (probabil în încercarea timidă de a-l mai lungi puţin), pentru ca ochiul sălbatic al privitorului să nu aibă o panoramă clară asupra pajiştei din faţa răsăritului? Dacă cealaltă mânuşiţă, parfumată cu rafinament şi delicateţe, ar ridica uşor voalul prea aspru şi prea greu care îi răneşte cu barbarie petala coapsei? Să mai presupunem, de dragul artei fotografice, că minunata creatură cu bucle aurii ce se împrăştie mlădios peste albul feroce al gâtului, te-ar privi galeş, pe sub genele-i întredeschise incitant. Dacă albastrul cerului din ochii ei s-ar prăvăli neostoit peste tine, invitîndu-te parcă să cunoşti nemărginirea? Şi dacă 2 fragi sângerii şi înrouraţi s-ar arcui desfătător spre tine, într-o veşnică chemare mută?
Probabil bărbaţii, simpli muritori, nu ar putea îndura miracolul unei asemenea apariţii…
Dar minune din Cer!!! Fremătătoarea boare de lumină chiar există!…Nu este un miraj…Poate doar un vis pierdut prin jungla murdară a concretului, care declară suav, prin cuvinte scăldate în luciri de luceferi târzii: “Nici un bărbat nu îmi poate rezista, dacă este întreg la minte”.
Sau cel puţin, aşa crede ea!
Teoretic, ar trebui să încep cu descrierea amănunţită a momentului exact al dimineţii în care îmi beau cafeaua lejer şi arunc o privire peste actualitatea care se mai desfăşoară neîngrădit şi despuiat pe la noi. Însă, nici nu îmi place să fac asemenea avalanşă de cuvinte fără rost, nici nu îmi citesc ziarul liniştit, la o măsuţă cu umbreluţă. Şi mai ales urăsc cafeaua, din toţi rărunchii! Cu tot sufletul meu, din tot cugetul meu! Nu pricep de ce s-a mai inventat pe lume şi nenorocirea asta, la fel cum nu înţeleg ce plăcere îţi poate oferi trasul dintr-un şomoiog de frunze uscate. Dar în fine...am ajuns la concluzia că eu nu pricep cam multe din lucrurile care se fac. Să fie vreun semn??
Ştiu că sar din tipare, că nu m-am bucurat de satisfacţia pe care ţi-o oferă adolescenţa, atunci când comanzi plin de importanţă, cafeluţa de dimineaţă şi execuţi un mix de amăreală colorată cu suspensii solide în mediu gazos şi ănecăcios; dar fix din cauza asta nu mai este soare afară! Ăsta e cam ultimul lucru de care ar trebui să mi se rupă…o bucăţică din inimioară.
Anyway…răsfoiam şi eu ca tot omu’ care se respectă, o chiloţăreală colorată în creştetul dimineţii (m-am trezit cam abătut şi simţeam nevoia unei crize de râs)…Abia ce mă terminasem de tolănit pe un covor şi scanam diagonal paginile, când CE SĂ VEZI???? Dau peste o oripilantă (cică se credea vreo minunată în mintea ei), care se rupea în îndoituri lascive şi candide! AOLEU, MUICĂ!!! BAU-BAUL!!
Faza tare e că splendoarea de pe celuloza măcinată mai şi vorbea (bine…cam impropriu spus)! Într-o parte a fătucii, se legănau şmechereşte nişte litere…care alcătuiau cuvinte care dăcât că ne informau că trebuie să fii cu mintea terci, ca să nu o taberi pentru o partidă de zbenguială în scop informativ, (desigur)!
Şi eu la faza asta ce trebuia să fac? Să mă hlizesc ca dobitocul, să mi se scurgă bale pe bărbie de pofta? Se presupunea că o să mă închin de acum încolo numai la porcăria aia de foaie?? Trebuia să fac pe Iaca-Cine (vorba bunicii) bucăţi, ca să îi aflu numărul de telefon şi să dau apoi acatiste pentru o jughineală ca la carte???
Întreb şi eu…că pe cuvânt dacă ştiu cum ar trebui să mă manifest!
Of, of, măi, măi….şi iar tăiem din vene….(pe lung, că este mai exotic aşa)!
Băi…să-mi trag palme peste faţa din profilul mândrei mele ipostaze! De când puşca mă-sii au apărut rupătoare din astea într-ale corasonului???? I se pare că e vreo minunată nemaivăzută pe planeta aceasta??? Chiar şi dacă descrierea de mai sus era un portret întocmai şi la fel după individă (poate dacă ştia să viseze cât toată omenirea la un loc!), nu avea dreptul să zică tâmpenia aia!!
Uite…mie nu îmi place! Ce mi se întâmplă???
Paraşuta aia nu mă face să mi se fluturăcească nici un lepidopter prin stomac, rinichi, ficaţi sau alte din astea…Nu îmi fuge mintea pe la nici o perete umed din Peştera Muierii, nu mi se zburlesc simţurile de nici o culoare!! Nu îmi zbârnâie nici un soldăţel prin garderoba cu care sunt îmbrăcat, nu mă vibrează nici o nevoie urgentă!
Nu sunt întreg la minte??? Posibil…..Sau ar trebui pusă întrebarea altfel: am cumva o minte la care se presupune că ar trebui să fiu întreg? Adică, am de avut...dar reaţionează ea, mititica, la stimuli din mediul extern?
Şi acum…să presupunem că nu sunt redus la neuron. De ce ar trebui să mă răvăşească o târfă care se afişează semi-dezbrăcată prin pagini de succesuri??? De ce trebuie să îmi iasă limba de un cot când o văd pe una deschiloţată care automat devine sexy*?? Şi chiar dacă aş fi picat în cap după ea…ce se presupune că ar trebui să fac în continuare? Trebuie să mă bestializez pentru că îşi arată diferitele organe componente?? Hai măi…să fim serioşi! Te pomeneşti că e şi vreo divenie din din aia care visează cu gura larg deschisă la o iubire zdravănă şi viguroasă…una plină de sentimente înălţătoare şi umede, de filosofii sensibiloase la spiritul din chiloţi.
Tare! Sper din tot sufletul să nu dispară genul acesta de colorături cât mai fiinţez eu pe planetă. Ce naiba? Dacă tot e o viaţă de căcat, să mai am şi eu câte un motivel de a mă binedispune…
* să nu înţelegeţi acum că am ceva cu duduia, sau că trebuie să ai o anumită înfăţişare pentru a fi aşa, cu un farmec mai aparte. Din câte am mai observat şi eu, orice persoană poate fi sexy; dar nu aruncînd textila deoparte...
Intrarea în starea asta am impresia că ţine mai mult de atitudine, de misterul pe care îl poate crea în jurul ei. Cred, nu ştiu. Sau poate este alceva...dar sigur nu o renunţare la imediată la oiectele vestimentare. Ceva cam ca diferenţa dintre erotic şi porno.
P.S.: cred că imi fac poster cu vorbili astea de au ieşit pe gura la incredibila asta. Şi mi-l agăţ undeva la vedere, ca să dau cu ochii de el de cum deschid ochii dimineaţa! Să îmi încep viaţa în hohote de râs…
Dar ce s-ar face ei, micuţele bestiuţe, dacă ar vedea-o pe dulcea făptură, miraculoasa apariţie angelică, pozînd într-o cămăşuţă de noapte elegantă şi sexy, prin care răzbate falnică o pereche de nuri obrăznicuţi şi drăgălaşi şi senzuali şi mumoşi foc şi pară şi ce mai vreţi dvs? Dacă acoperâmântul acesta firav ar fi prea scurt, iar gingaşa puritate ar trage cu candoare de el (probabil în încercarea timidă de a-l mai lungi puţin), pentru ca ochiul sălbatic al privitorului să nu aibă o panoramă clară asupra pajiştei din faţa răsăritului? Dacă cealaltă mânuşiţă, parfumată cu rafinament şi delicateţe, ar ridica uşor voalul prea aspru şi prea greu care îi răneşte cu barbarie petala coapsei? Să mai presupunem, de dragul artei fotografice, că minunata creatură cu bucle aurii ce se împrăştie mlădios peste albul feroce al gâtului, te-ar privi galeş, pe sub genele-i întredeschise incitant. Dacă albastrul cerului din ochii ei s-ar prăvăli neostoit peste tine, invitîndu-te parcă să cunoşti nemărginirea? Şi dacă 2 fragi sângerii şi înrouraţi s-ar arcui desfătător spre tine, într-o veşnică chemare mută?
Probabil bărbaţii, simpli muritori, nu ar putea îndura miracolul unei asemenea apariţii…
Dar minune din Cer!!! Fremătătoarea boare de lumină chiar există!…Nu este un miraj…Poate doar un vis pierdut prin jungla murdară a concretului, care declară suav, prin cuvinte scăldate în luciri de luceferi târzii: “Nici un bărbat nu îmi poate rezista, dacă este întreg la minte”.
Sau cel puţin, aşa crede ea!
Teoretic, ar trebui să încep cu descrierea amănunţită a momentului exact al dimineţii în care îmi beau cafeaua lejer şi arunc o privire peste actualitatea care se mai desfăşoară neîngrădit şi despuiat pe la noi. Însă, nici nu îmi place să fac asemenea avalanşă de cuvinte fără rost, nici nu îmi citesc ziarul liniştit, la o măsuţă cu umbreluţă. Şi mai ales urăsc cafeaua, din toţi rărunchii! Cu tot sufletul meu, din tot cugetul meu! Nu pricep de ce s-a mai inventat pe lume şi nenorocirea asta, la fel cum nu înţeleg ce plăcere îţi poate oferi trasul dintr-un şomoiog de frunze uscate. Dar în fine...am ajuns la concluzia că eu nu pricep cam multe din lucrurile care se fac. Să fie vreun semn??
Ştiu că sar din tipare, că nu m-am bucurat de satisfacţia pe care ţi-o oferă adolescenţa, atunci când comanzi plin de importanţă, cafeluţa de dimineaţă şi execuţi un mix de amăreală colorată cu suspensii solide în mediu gazos şi ănecăcios; dar fix din cauza asta nu mai este soare afară! Ăsta e cam ultimul lucru de care ar trebui să mi se rupă…o bucăţică din inimioară.
Anyway…răsfoiam şi eu ca tot omu’ care se respectă, o chiloţăreală colorată în creştetul dimineţii (m-am trezit cam abătut şi simţeam nevoia unei crize de râs)…Abia ce mă terminasem de tolănit pe un covor şi scanam diagonal paginile, când CE SĂ VEZI???? Dau peste o oripilantă (cică se credea vreo minunată în mintea ei), care se rupea în îndoituri lascive şi candide! AOLEU, MUICĂ!!! BAU-BAUL!!
Faza tare e că splendoarea de pe celuloza măcinată mai şi vorbea (bine…cam impropriu spus)! Într-o parte a fătucii, se legănau şmechereşte nişte litere…care alcătuiau cuvinte care dăcât că ne informau că trebuie să fii cu mintea terci, ca să nu o taberi pentru o partidă de zbenguială în scop informativ, (desigur)!
Şi eu la faza asta ce trebuia să fac? Să mă hlizesc ca dobitocul, să mi se scurgă bale pe bărbie de pofta? Se presupunea că o să mă închin de acum încolo numai la porcăria aia de foaie?? Trebuia să fac pe Iaca-Cine (vorba bunicii) bucăţi, ca să îi aflu numărul de telefon şi să dau apoi acatiste pentru o jughineală ca la carte???
Întreb şi eu…că pe cuvânt dacă ştiu cum ar trebui să mă manifest!
Of, of, măi, măi….şi iar tăiem din vene….(pe lung, că este mai exotic aşa)!
Băi…să-mi trag palme peste faţa din profilul mândrei mele ipostaze! De când puşca mă-sii au apărut rupătoare din astea într-ale corasonului???? I se pare că e vreo minunată nemaivăzută pe planeta aceasta??? Chiar şi dacă descrierea de mai sus era un portret întocmai şi la fel după individă (poate dacă ştia să viseze cât toată omenirea la un loc!), nu avea dreptul să zică tâmpenia aia!!
Uite…mie nu îmi place! Ce mi se întâmplă???
Paraşuta aia nu mă face să mi se fluturăcească nici un lepidopter prin stomac, rinichi, ficaţi sau alte din astea…Nu îmi fuge mintea pe la nici o perete umed din Peştera Muierii, nu mi se zburlesc simţurile de nici o culoare!! Nu îmi zbârnâie nici un soldăţel prin garderoba cu care sunt îmbrăcat, nu mă vibrează nici o nevoie urgentă!
Nu sunt întreg la minte??? Posibil…..Sau ar trebui pusă întrebarea altfel: am cumva o minte la care se presupune că ar trebui să fiu întreg? Adică, am de avut...dar reaţionează ea, mititica, la stimuli din mediul extern?
Şi acum…să presupunem că nu sunt redus la neuron. De ce ar trebui să mă răvăşească o târfă care se afişează semi-dezbrăcată prin pagini de succesuri??? De ce trebuie să îmi iasă limba de un cot când o văd pe una deschiloţată care automat devine sexy*?? Şi chiar dacă aş fi picat în cap după ea…ce se presupune că ar trebui să fac în continuare? Trebuie să mă bestializez pentru că îşi arată diferitele organe componente?? Hai măi…să fim serioşi! Te pomeneşti că e şi vreo divenie din din aia care visează cu gura larg deschisă la o iubire zdravănă şi viguroasă…una plină de sentimente înălţătoare şi umede, de filosofii sensibiloase la spiritul din chiloţi.
Tare! Sper din tot sufletul să nu dispară genul acesta de colorături cât mai fiinţez eu pe planetă. Ce naiba? Dacă tot e o viaţă de căcat, să mai am şi eu câte un motivel de a mă binedispune…
* să nu înţelegeţi acum că am ceva cu duduia, sau că trebuie să ai o anumită înfăţişare pentru a fi aşa, cu un farmec mai aparte. Din câte am mai observat şi eu, orice persoană poate fi sexy; dar nu aruncînd textila deoparte...
Intrarea în starea asta am impresia că ţine mai mult de atitudine, de misterul pe care îl poate crea în jurul ei. Cred, nu ştiu. Sau poate este alceva...dar sigur nu o renunţare la imediată la oiectele vestimentare. Ceva cam ca diferenţa dintre erotic şi porno.
P.S.: cred că imi fac poster cu vorbili astea de au ieşit pe gura la incredibila asta. Şi mi-l agăţ undeva la vedere, ca să dau cu ochii de el de cum deschid ochii dimineaţa! Să îmi încep viaţa în hohote de râs…
