Dincolo de limita imposibilului

Nu mai pot cu Ridzi! Mă scârbeşte la sânge toată mascarada asta ieftină cu comisiile parlamentare care anchetează scene supraevoluate, imunităţi ridicate, interceptări de convorbiri á la James Bond, cu microfoane ascunse prin stilouri! Îmi iese urticaria pe mine când aud de justiţia care veghează ca un dragon din vârful turnului său şi îi crapă capul oricărui şmecher care se crede cu moţil mai mare! Deşi e un caz grav de abuz în funcţie, pe mine sincer, mă doare fix în cotul din dos; pentru că orice ar bălmăji ăştia pe la televizor, oricâte asigurări de mega-corectitudine ar lansa ei, oricâte ameninţări anti corupţie ar lansa ei, sunt sigur că Monicuţa nu va păţi nimic...Şi ştie şi ea asta, aşa că îi arde alte prostii. (de ex, de termopanele lu’ Năstase!)

Totul e doar un film de ameţit poporul, la fel cum a fost şi arestarea patronului de la Steaua (care a picat la fix...chiar când era în vogă scandalul cu apartamentul de 800 de mii de euro cumpărat din vânzări anteriaoare), chestia aia cu spionul vânzător de Românică, tâmpeala cu ăla care a pitit încărcătorul în ciorbiţa gărlfrendei mult iubite, porcăria aia jenantă cu ţuiculiţa şi cârnaţul şi chiar circul cu mascaţii albinoşi şi încostumaţi, ce spârcâiau clăbuci contra la aviara gripa. Cum spune bunica...nu sunt mai demni de luat în seamă ca o oaie care se vântură prin praf!

Dar stau drept şi mă întreb strâmb....de unde le-or veni toate ideile astea de thrillere? Drăguţii noştri aleşi s-or fi uitat prea mult la parodiile alea cu Austin Powers şi Agent Smart şi Mars Attacks (traduse de “veveriţa_bc”, desigur) iar acum se cred Spielbergi de valoare incontestabilă???? Măi fraţilor...reveniţi-vă-ţi cu creierii!! Chiar atât de proşti ne credeţi?
Ce mă uimeşte este altceva....lumea chiar este interesată de porcăriile astea! Chiar dacă se ştie clar că este de porc toată trebuşoara, că face parte din învăluirea de campanie...naţiunea chiar este interesată! Tocşoaie peste tocşoaie, glazurate cu alte tocşoaie, la care ne uităm cu ochii beliţi la maxim, uitînd chiar şi de ceaţa hămesită care ne ameninţa stomacul! Şi toate despre Ridzi şi ţeapa care ne-a tras-o...repercursiunile monumentale pe care ESTE POSIBIL să le suporte...dovezile incontestabil de necontestat care o incriminează...

M-am săturat! Îmi iau jucăriile şi plec acas’ la mine...

Aşa că voi aborda alt subiect: tonele de cretinitate care s-au vărsat în capul unora!

Am văzut la ştiri cum un braşovean a fost sfâşiat de un leu într-o grădină zoologică; zeci de fătuci cu microfonul în gură ne-au arătat picurii de sânge ai victimei, leu cel turbat la labe, cuşti şi gratii...ne-au relatat pline de tragism povestea îngrozitoare a tânărului...CARE A FOST UN IDIOT CU CRĂCI!!! Cam cât creier poţi să ai, să te duci lângă cuşca unui animal care te rupe în două doar cu o gheară???
Apoi alţi prostălăi...care se duceau să mângâie ursul printre gratii, trăgeau ditamai tigrul de coadă, de parcă era mâţa pe care o ţineau în apartament şi rânjeau sfidători în faţa gorilelor.
Poa’ să tapeteze ăia ce lucră acolo toate aleile cu semne de atenţionare...că dacă şmecherului i s-a umflat tărăţa-n el şi trebuie să se exercite în bărbăţie....o face neîngrădit de nimeni. Nu este democraţie? Nu pentru asta au murit tinerii în ’89? Ce naiba...
Îngrijitorii spun că este lipsă de discernământ şi de educaţie; eu spun că este prostie crâncenă...Cam ce tochitură alterată ţi se poate bălăngăni prin cap, ca să tragi un tigru de coadă? De ce să chinui un animal flămînd, care oricum e pedepsit să trăiască în jegurile noastre de parcuri-zoo? Indiferent că este periculos sau nu...de ce să faci asta? (pe principiul: De ce mi-o strângi în palma ta? Băi om dement...tu nu ştii oare că deşi-s mare, ea mă doare? De ce vrei să te hăpăi eu?). Poate o fi fost vreun nătâng care crede că s-a inventat tigrul ierbivor, sau că aşa a fos el, de când mama lui l-a fătat; cum am mai văzut eu nişte specimene (cică erau divenii mult-dorite), care credeau că plămânii se află în faţa rinichilor.
Şi totuşi...Ce mi-ar fi plăcut ca boul ăla să sfârşeacă ca fel principal la cina pisicuţei...mamăăăăăă...cred că transpiram de plăcere. Să îi scoată la aer toate organele interne şi să îi rupă capul de pe umeri; apoi să se joace cu el, ca cu un ghem de lână!

Concluzia: cine se simte dobitoc în călduri de şmenozeală, să crape în chinuri şmechereşti! De ce să îşi dea el duhul creştineşte, pe pernuţa lui proprie din propriul pat? Nu e mai cool să încerce să stragă în poză interiorul unui stomac de prădător?...Că doar are nişte culori fascinante...de numa-numa!

Misterele neelucidate ale României

Când eram mai mic, eram un deştept! Serios...pentru că aveam mintea care o am şi acum. Citeam mult şi îmi petreceam majoritatea timpului visînd cu ochii deschişi...Poate de aceea, prin paleozoicul copilăriei mele, eram pasionat de mistere: voiam să aflu cine suntem, de ce ne naştem, unde ne ne ducem, de ce au dispărut dinosaurii, cine a construit piramidele, de ce sunt statuile acelea pe insula Paştelui, cine a fost adevăratul Shakespeare, cine a fost Omul Cu Masca De Fier, ce s-a întâmplat cu adevărat la Tunguska, şi muuuuulte, multe altele. Doar că între timp am crescut...iar aria de enigme s-a restrâns drastic. La Romaneaua mea, pură şi simplă.

În cele ce urmează, nu este vorba despre pădurea Hoia-Baciu din Cluj, fantomele castelului “Iulia Haşdeu” din Cîmpina, şi nici măcar despre uriaşii umanoizi din munţii Bucegi. Nu mă întreb ce-a fost în capul baciului moldovean de nu le-a rupt capul de e umeri ălora doi care voiau să îl omoare şi nici de ce Zmeul Cel Rău îşi anunţa întotdeauna venirea prin aruncarea buzduganului.
Sunt doar câteva lucruri minore, pentru a ne aminti în ce hal de ţară trăim…

Să purcedem, deci, la drum:

1. Ce s-a întâmplat cu cei 15.000 de specialişti buratinici ai “Cheiţei de Aur”?
2. Ce s-a întâmplat cu campania naţională de fugărire (şi eutanasiere) ai Marilor Maidanezi Carpatini?
3. De ce plângea Băse după “Dragă Stolo” aşa cu foc, dacă el a avut de câştigat?
4. De ce s-a răzgândit Eternul Afrodit în acceptarea funcţiei de prim-ministu?
5. Unde sălăşluia frumuseţea şi modernismu la poneiul roz cu zvastică pe coapsă şi tras în…os? De ce falusul (sculat pentru apelul de dimineaţă) legat de unu’ care stătea cu burtoaca la soare, era reprezentativ pentru Românica?
6. Când va veni vremea autostrăzilor autohtone (fără a le pune la socoteală pe cele suspendate)?
7. Centurile rutiere di-mprejurul marilor oraşe sunt de fapt centuri de castitate, din moment ce sunt mereu pe minus şi încurcă traficul?
8. Când ni se va explica pe îndelete, tehnologia vânzărilor anterioare?
9. Când se va aplica legea de mărire a salariilor profesorilor?
10. Când anume se va termina de restructurat învăţământul românesc? Ar fi cazul să îl chemăm pe Cuza pentru asta?
11. De ce s-a inventat Ministerul Turismului?
12. Cum anume impulsionează ministrica Undrea turismul românesc, prin călăritul cailor şi al bicicletelor, suflatul în fluierici, datul cu sănii şi trăsuri, plimbări pe malul scoicos al mării autohtone şi tăiatul împrejur al panglicilor hoteliere?
13. Când vor fi buni de mâncat peştocii ministeriali, pe care i-a ginit însuşi Întâiul Turist al Ţării?
14. Ce a păţit numitul Paleologu Theodor, de şi-a incendiat propria locuinţă? Oare sechelele acestui fapt întâmplat întâmplător, deci din întâmplare, se numesc “pleaşcă” şi “cacariseală”?
15. Cam de câte sute de mii de absolvenţi ospătari, lăcătuşi şi tinichigii este nevoie, pentru a fi în graţiile Întâiului Cârmaci?
16. În condiţiile în care plăcinta Udrei are cam acelaşi iz cu cacariseala executată cu sârg de Monica Iacob Ridzi, dacă cea din urmă se vopsea blond, evita demiterea?*
17. De ce orice politician român nu poate răspunde scurt şi milităreşte, la o întrebare adresată de un jurnalist oarecare?
18. Ce înseamnă mai precis sintagma “îmi asum” la un politician român?
19. De ce unii trebuie musai să se laude cu nesimţirea lor înspăimântătoare (evidenţiată în etalarea bolizilor de sute de mii de euro, a cheltuielilor exorbitante pe care le au într-o seară la club sau prin factura super-uriaşă a mobilului), în timp ce alţii mor de foame, sub povara facturilor şi dărilor către stat?
20. Din moment ce micul este ingurgitat oriunde şi oricînd, el poate primi distincţia de "Aliment Naţional"?
21. Dacă te angajezi la “Luxten” cu juma’ de normă, te faci om de succes?
22. De ce mogulii este răi şi se pun de-a curmezişul în planurile Băselului?
23. Cât de sus se vor întinde succesurile lu’ E.B.A.?
24. De ce “trăim în România şi asta ne ocupă tot timpul”**, când naţiunea asta cică face parte din Marea Familie Evoluată (din absolute toate punctele de vedere) a Europei?

Concluzia?
25. NOI CU CINE (MAI) VOTĂM (PRESUPUNÎND CĂ NE TRECE PRIN CAP IDIOŢENIA ASTA)?????????

*Oana Dobre, jurnalist “ Evenimantul Zilei”
** Mircea Badea, fără nici o altă prezentare

Retoriceală târzie - episodul 2

În timp ce copiliţele de 11-12 ani se dau de 3 ori peste culmea modernităţii şi sunt lovite în moalele capului de îndrăgosteală malignă; în timp ce unii mor pe paturi de spital,nebăgaţi în seamă de nimeni; sindicatele profesorilor dau în judecată Statul pentru nerespectarea unei legi votate de boii din capu' la ţărişoară, iar mie îmi umblă mintea după filosofii verzi pe pereţi, Doamna Învăţătoare îmi povestea cu zâmbetul pe buze, despre concediul pe care nu l-a mai avut de câţiva ani.
"Mi-au dat banii pe 3 luni, dar nu pot pleca nicăieri. Voi cheltui prea mult, iar la întoarcere nu mă pot criogena, să nu mai consum nimic 2 luni şi ceva...Într-un fel, sunt invidioasă pe cei care pleacă aiurea pe la mare sau munte, şi măbucur când plouă şi le strică vacanţa. Ştiu că este o bucurie perfidă şi egoistă, dar mă ajută să merg mai departe..."
Asta se întâmplă cu cineva care formează elevi, care pune bazele viitorului ţării. Nu îndrăznesc să râd, pentru că aş fi un prototip de bou...nu îndrăznesc să plâng, pentru că aş jigni-o.
Pot decât să o admir şi să îi citesc bucuria în ochi, când revede acum ditamai oamenii, nişte ghemotoace cu ochi la care a contribuit în formarea lor ca oameni.

Vorbeam mai ieri cu mama...şi îmi spunea, că nici acum câţiva zeci de ani, oamenii nu erau remuneraţi în raport cu munca depusă. Dar, cel puţin, primeau respectul pe care îl meritau. Medicul era admirat, pe lângă învăţător treceai cu pălăria în mână..

Astăzi nu mai este aşa. Parcă s-a damblagit toată lumea! Cu cât eşti mai ostentativ, mai porc, mai nesimţit, eşti mai la modă. Mă crucesc când văd copii de 7 ani cum stau pe marginea şanţului, cu sticla de bere alături şi cu ţigarea în gură...Printre câteva rotocoale de fum, mai o fluieră cu sub-înţeles pe una prea decoltată şi mult prea scurtă-n fustă, mai îşi bagă juniorul prin câteva locuri...Nu contează că sunt ascuţite, tăioase sau moi, pentru că ştiu că aşa au auzit la cei maturi. Deci, aşa este bine.
Şi stau şi mă întreb: cine îi educă pe aceşti copii? Am fost ca ei şi ştiu că nu prea au multe în cap...Sunt doar nişte pagini albe, care aşteaptă să fie umplute. Şi totuşi, cineva îşi bate joc de ei şi le bagă în creieri numai prostii. Le calcă sistematic în picioare neuronii, le pisează cu râvnă dementă materia cenuşie în plină formare.

Totuşi, acei oameni minunaţi care erau pe vremea mea, sunt şi acum, aceiaşi dascăli plini de devotament. Doar că sunt batjocoriţi în ultimul hal, sunt târâţi fără pic de milă prin lăturile jegoase ale exemplelor "de la Curte". Acum ai iniţiativă dacă o dai pe profă cu capul de tablă, eşti admirat şi lăudat dacă îi tragi o înjurătură plină de scârbă, cu referire la origini. Eşti privit ca un zeu de ceilalţi colegi, pentru ai învins sistemul perfid şi pe reprezentanta lui, care nu lasă bunăciunile să îţi excite privirea - şi ceva mai mult, nu le lasă să vină boite la ochi, cu decolteul cât Casa Presei, cu buricul gol şi practic în chiloţi, într-o sală de clasă.

Drăguţ...

Nu ştiu dacă este din cauza sărăciei - a "umilinţelor sărăciei", cum spunea Mircea Eliade undeva (nu prea înţeleg de ce m-a impresionat atât de mult expresia asta, de am reţinut-o. Poate pentru că sărăcia te face să îţi pierzi sufletul? Pentru că atunci când eşti sărac, îţi pierzi orice sistem valoric şi faci lucruri care în mod normal nu le-ai face? Pentru că România toată (mă rog) se află în starea asta?), dar parcă toţi devenim din ce în ce mai seci, mai stricaţi în spirit("la fel cum cerneala penetrează această cretă", aşa suntem şi noi măcinaţi la nivel molecular, de o ciumă a sufletului). Văd asta zilnic, dar nu ştiu ce să fac să opresc nenorocirea auto-distructivă care ne molfăie lent, între măselele ei stricate! Văd cum suntem atraşi cu toţii, centimentru cu centimentru, în acest vârtej de sălbăticire...Chiar aş vrea să fac ceva, dar nu ştiu ce. Habar nu am.

Cineva îmi spunea că în India, un stat sărac, oamenii se salută zâmbind, când se întâlnesc pe stradă. Au în ochi acea luminiţă de fericire, se bucură că întâlnesc oameni..Plus că au o conştiinţă naţională care merge uneori spre obsesie. Cred că nu mai are nici un sens să mai fac referire şi la autostrăzile pe care şi le-au tras prin munţi (care-s parte din Himalaya, nu spârcâituri carpatine sub 2000 de metri), sau la zgârie-norii şi minunăţiile pe care le-au construit prin Mumbai, Delhi, sau Kolkata (am înţeles că acesta este noul nume al vestitului Calcutta)....
Nişte ţigani, veţi spune, nişte eretici închinători la zei. Poate...dar nişte persoane cu o forţă morală de zeci de ori mai puternică ca a noastră, a "drept-credincioşilor". Neam apostolic, neam sodomic, de decăzuţi!

Uneori mă indinez până la nebunie, uneori sunt doar trist...Iar când revăd imaginea Doamnei Învăţătoare în minte, mă podidesc lacrimile.

Romania - land of choice. Come and see...cry a little, then leave this fuckin' "no man's land". And never look back, anything it happends.
Romania...land of choice....

P.S: Nu-i aşa că am nevoie de ajutor specializat? Sunt mult prea învechit....căteodată cred că mi-a intrat prea mult chestia aia cu "pe vremea mea..." pe la neuron. Poate că ar trebui să îmi bag şi eu, cât mai repede, o tunare la mansardă? Aşa, o să "fiu în rând cu lumea".
Sau nu.
NU VREAU SĂ FIU ÎN RÂND CU LUMEA!!! Eu doar reprezint o existenţă simplă...infinit de simplă. Just Me.