Mon Cri-Cri d’Amour

Ghimizdrocii care îţi cresc în stomac, numai - dar numai – când îţi vezi tuta cum îşi clipoceşte genele…potenţa care îţi umflă mândria, când o simţi că se revarsă fără sfârşit peste tine….miile de stelule multicolorate care beculesc de nebune, ori de câte ori te sărută…mâncăricii care ţi se nasc în palmă, când o auzi cum behăie aiurea, şi vrei să o readuci pe drumul cel drept….DRAGOSTEA. Cu bune şi cu rele.
Pe principiul “Tragi, nu tragi, vremea puştii trece”, presupun că vremea avalanşelor de dragoste trebuie să vină şi ea, musai. Asta pot să o înţeleg; dar de ce trebuie să te transformi într-o râmuţă libidinoasă de câte ori dragostea îţi dă năvală în sufleţel (ca un tăuraş drogat într-un grajd plin de tăuriţe), sau te umple de cucuie şi de ruj (prin toate părţile corpului)…asta nu mai pot să o înţeleg. Oricât m-aş agita (brownian), moleculele de material gri din dotarea capului propriu nu poate să desluşească această problemuţă dureros de dulcik (a se citi “dulcică”, în jargonul oamenilor întregi cu creierii).

Este o seară răcoroasă…Ieşi şi tu ca omul, la o plimbare relaxantă (de unul singur) prin parc…îţi clăteşti (sau măcar încerci să clăteşti) ochii cu verdele naturii (am învăţat cu toţii, când eram mici, că verdele odinneşte retina)…dar tinerii mangă-de-iubăcioşi (şi “doritori de distracţie”, desigur), se ascund “sfioşi” printre copăcei. Lehămmesit până-peste-poate, te întorci acasă, tot ca omu’. Teoretic. Pentru că întâi trebuie să faci slalom super uriaş printre amorezaţii care ocupă trotuarele şi se ling precum câinii hămesiţi în faţa unei fripturi.(Probabil vreunul dintre ei s-a rănit; a auzit că saliva este antiseptică, aşa că…a purces voios pe misterioasa cale a vindecării, însoţit şi de sufleţelul lui jumătate de pereche…). Şi uit-aşa ajungi la locuinţa de domiciliu cu nervii făcuţi zdenţe, şi cu iluzia relaxării atomizată în neant…

Un alt obicei de îndrăgostit-beton este acela al diminutivelor; toate lucrurile înconjurăoare devin mici (bine…cu câteva excepţii), totul luceşte de lumina plăpândă a neprihănirii. Când Arculeţ în Scutecel ţi-a făcut inimioara ciur de săgeţi, aia care îţi prestează concerte seară de seară a devenit, fără putinţă de tăgadă, “femeia ta”. Se dă apoi de trei ori peste cap şi se metaformozează imediat în “puiuţ” (şi alte apelative galinacee), “sufleţel mic şi scumpik”, “steluţă sclipicioasă” sau “îngeraş drăgutzel”; iar apoi vine şi finalul (pentru că, nu-i aşa, nimic nu ţine veşnic)….cardul e o bucată nefolositoare de muciflex plastifiat, contul de la bancă a dat faliment, prin portofel suflă vântul…iar “flocirica care dădea sens existenţei” a devenit “oaie proastă”, “vacă şunculoasă”, "găină tembelă" sau chiar “târfă profitoare”. Offfff….drăguţica asta de iubirică….Nu poţi trăi cu ea, nu poţi să practici kung-fu în pat fără ea…

Şi totuşi...!!! Cum poţi să “puieşti” pe cineva, doar pentru că aşa ai auzit tu că e în tendnţe? Şi de ce “pui”, este apelativul majoritar la care se pot gândi inimile praf de îndrăgostite? Asta e tot ce vă poate cloci mintea aia secetoasă şi arsă de nebuloase, băi…cupidonizaţi de carton!!??? Este mult mai uşor de sucit gâtul unui pui - faptă simbol pentru distrugerea dragostei ajunsă la saturatie?
Cea mai tare fază în legătură cu obicei am trăit-o în facultate, când un cuplu de suflete pereche s-a certat:
“Vezi…că te pleznesc, PUI!”
“Mă mir să fii în stare…pentru că TU NU EŞTI ÎN STARE DE NIMIC, PUI!! Nici chiar să mă…DE NIMIC, PUI!!! AHHHHHHHHHHH!!!”
“Puiurile” zburau ca un supersonic prin cameră, eu mă tăvăleam pe jos şi sughiţam de atâta râs, jumătăţile se păruiau cu scrâşniri din dinţi…de parcă voiau să se facă sferturi!

Deci toată fanfaronada asta este doar o expresie idioată a ipocriziei dobitocilor de manelişti-sentimentali. Şi toantele de superioare intră în “Hora Unirii” fără să clipească! Gata cu feeling-urile de calitate superioară, gata cu fandoseala, fumurile transcedentale de divenie şi cu afirmaţii gen: “nu mă simt împlinită fără cineva care să mă idolatrizeze”, “găsirea Iubirii Adevărate este singura raţiune pentru care exist”, “Vreau pe cineva special de înţelegător” sau “sunt prea gingaşă pentru vitele astea obsedate, care mă sufocă cu solicitările lor de dănţuială nocturnă” . Gata. S-a terminat totul, indiferent cât s-ar pisici lasciv apoi, ele micuţele, în căutarea altui pui obsedat.

Pe cuvânt dacă nu imi e milă de sărăcii pui. Eu dacă aş fi în locul lor, imediat ce cresc mare, aş da toţi scrofii ăştia perfizi în judecată, pentru defăimare….sau i-aş alerga, în vederea decapitării precoce (cum era videoclipul acela). Dar aşa ceva nu se poate face într-un stat de drept, aşa că…încercăm să înotăm, cum putem, prin mocirla asta drăgăstoasă, şi plină de imbecili.

Mai am un singur dor…

Când eram mai mici, “aviara gripa” a intrat în ţărişoară că un şobolan flămând într-o magazie de brânză virgină (adică nu era încă afectată de complicatele transformări biochimice ale maturării); pe vremea aceea, găinile au fost declarate “ina-mari (nu ina-mici) publici”, fiind “kilărite” (neologism împrumutat de la idolii noştri de peste ocean) pe loc…maşinile ne erau împroşcate cu spârcâici clăbucios ori de câte ori aveam drum prin zonele calamitate…iar curţile ne erau bântuite zilnic de ciudaţi băieţi albinoşi care ne vânau ouoătoarele cu sârg, săltîndu-le chiar şi din oala cu ciorbă care fierbea pe foc.

Timpul a trecut, lumea a mai evoluat, Uniunea s-a dezvoltat…dar nenorocita de boleşniţă s-a modernizat (şi ea)!!! Şi-a mai adăugat un indicativ la codul de identificare şi a mai scăzut câteva unităţi numerice (din acelaşi număr de înmatriculare), apoi a pornit-o hai-hui pe mapamond, chitită acum să decimeze populaţia nevinovată a porcinelor. A început din Mexic, şi într-un final a ajuns pe Bătrânul Continent; iar cum Românica, vrînd-nevrînd, face parte din bucata asta de pământ, gripelniţa a intrat şi pe plaiurile noastre oieritice, păstorite cu devotament şi multă dragoste de către gloriosul nostru conducător (pe care îl iubim şi îl slăvim, în culcare şi-n sculare).

Doar că…în simplitatea mea de cetăţean trăitor pe aceste coclauri colaro-manelaro-şmecheroase (pline de lenduri of ceois), mai am şi eu un singur dor, în liniştea serii - nu ştiu dacă dorinţa mi se va împlini, dar strâng cu tărie din pumni, îmi imaginez că suflu în “lumnarea” cocoţată pe tortul meu de îmbătrânit, şi sper…repetîndu-mi în gând, aşa:
“Vreau să dea boala secreţiilor nazale apoase în toţi porcii plini de osânză puturoasă, care îţi bîţîie codiţa îmbârligată pe zdrăngănelile lui Guţîîî (TRĂIASCĂ GUŢÎÎÎÎÎ), Vijeliilor de Salami de Aur şi Copiilor Minune (mâncători de gem şi scremători de prune); să se tăvălească în chinuri, şi să îşi strănute pe urechi toate aerele de îngălaţi suferinzi de "macioşenie gorileasco-golănească"...
Mai vreau ca scrofişoarele (folosesc diminutivul pentru că trebuie să fiu “gentălmen”, nu?) revărsate de aerele de (an)dive care îi însoţesc, să aibă aceiaşi soartă umedă şi înfloritoare, dătătoare de plăceri ascunse şi de excitaţii nervoase la neuronel…

Şi mai vreau încă ceva...dar această părticică de dorinţă o donez cuiva care chiar are nevoie de ea. (persoană importantă, "cu un suflet minunat" - nu spun cine)

Cursă Contra-Cronometru

Tocmai vorbeam de Românica reală...ţara în care, printre multe alte mizerii, tehnica noastră sanitară este de căcat (chiar dacă avem specialişti în domenniu). Deci...întrebare de 1000 de puncte: Ce faci dacă nu îţi permiţi să pleci până la Paris sau Viena ca să faci o operaţie de apenticită sau să îţi scoţi o măsea, ca orice porc îngălat şi putrezit, plin de snobism şi de fiţoşenie?

Mi-am promis să fac tot ce îmi stă în putere să o ajut pe Ioana...Sincer, nu o cunosc personal; dar ştiu prin ce a trecut, şi bănuiesc cam prin ce trece şi acum. Şi încerc să fac orice care o poate ajuta cumva...Cei care gândesc oarecum ca mine, sunt rugaţi să ofere o mână de ajutor. Sau măcar un deget...
Of! Sper să fie bine...cumva.

Caz disperat / O tânară are nevoie de ajutor
Caz disperat la Câmpina.
O tânără de 23 de ani a primit o cumplita veste: Metastaza.
După mai multe intervenţii chirurgicale şi un teribil tratament cu citostatice, rezultatele pozitive se lasă aşteptate. Cum sistemul sanitar din România este neputincios în astfel de cazuri, presată de timp, Ioana aşteaptă o minune de “afară”.
Ioana a reușit să găsească o clinică în Austria, la Viena unde în functie de rezultatul analizelor va primi un alt tratament în urma căruia organismul să raspundă pozitiv și să ducă la înlăturarea cancerului.
Numai analizele făcute la această clinică, în Viena, costă 6000 de euro. Cheltuielile totale ale întregului tratament estimându-se la 50 000 de euro.
POVESTEA
Mă numesc Pîrvu Ioana Laura, am 23 ani, sunt din Câmpina, şi în urmă cu 3 ani (în martie 2006) am luat hotărîrea să excizez o aluniţă situată toracal posterior, în partea dreaptă. Intervenţia a avut loc la spitalul Colentina. După o lună a venit rezultatul de la anatomie patologică şi diagnosticul de melanom malign.
Am fost îndrumată către spitalul Fundeni, şi înaintea începerii oricărui tratament a fost nevoie de o reintervenţie locală pentru a se realiza marginile de siguranţă (intervenţia a avut loc la spitalul Munposan).
A urmat tratamentul cu citostatice (Dacarbazina) timp de 6 luni, şi apoi imunoterapie cu Interferon (3 milioane u.i de 3 ori pe săptamână) timp de încă 6 luni. Între timp toate rezultatele păreau a fi favorabile, dar la un an şi jumătate (decembrie 2007) am constatat o adenopatie axilară dreapta. Am fost sfătuită să mă operez din nou pentru a îndepărta grupul ganglionar, intervenţie ce a avut loc în decembrie 2007 la spitalul Fundeni. Rezultatul de la anatomie patologica a confirmat faptul că era o metastaza dată de melanom.
A urmat o nouă serie de chimioterapie (cu Dacarbazină şi Cisplatin) timp de 6 luni, şi imunoterapie cu Interferon (6 milioane u.i. de 3 ori pe săptămână) până în decembrie 2008 când am observat apariţia unor noduli la nivelul sânului drept. M-am adresat din nou secţiei de chirurgie a spitalului Fundeni, mi s-a recomandat îndepărtarea parţială a sânului. Rezultatul anatomo-patologic a fost tot de metastază dată de melanom. Mi s-a mărit doza de Interferon la 18 milioane u.i., dar la alte 2 luni au apărut alţi noduli tot la sânul drept, aşa că în februarie 2009 a avut loc o noua intervenţie chirurgicală pentru îndepartarea întregului sân. Rezultatul de la anatomie patologică a fost acelaşi, metastază.
Am continuat tratamentul cu Interferon, dar la alte 2 luni am observat apariţia unui nou nodul la sânul stâng. A fost îndepărtat chirurgical tot sânul şi au fost extraşi şi ganglionii axilari, în scop preventiv (în aprilie 2009). Acum am acelasi tratament: Interferon (9 milioane u.i. de 3 ori pe săptămână).
Mentionez că echipa medicală în grija căreia am fost mi-a acordat toată atenţia şi a încercat să mă ajute cât s-a putut de mult. Poate posibilităţile externe sunt mai mari şi acesta este motivul pentru care căutăm un alt tip de tratament în străinătate.

Cei care doresc să o ajute pe Ioana o pot face cu o donaţie oricât de mică în contul deschis pe numele său la:

BRD sucursala Câmpina, Câmpina, Str Bd. Carol 1, Nr 62, Bl 17 A

RON: RO85BRDE300SV55380303000
EURO: RO28BRDE300SV55468743000 cod SWIFT: BRDEROBU

„Ajutor înseamnă şi o lumânare aprinsă la biserică şi o rugăciune spusă din inimă mulţumesc tuturor celor care se implică”
Ioana Pîrvu,
ioanapirvu.wordpress.com/