Flori de mucegai bolând

Când să spun şi eu că mi-a trecut o zi din viaţă fix degeaba, în care nu am făcut nimic-nimicuţ pentru draga Românica, realitatea îmi trage o scatoalcă zdravănă pe chelie şi mă bagă cu capul în mondenitate! Pentru că, nu-i aşa, trăim într-un tărâm în care Pandora asta naţională (să-i spunem… Scumpicutza Ileana Blondik) a uitat să mai închidă nenorocita aia de cutie iar Speranţa s-a cam volatilizat în neant. Şi unde mai este distracţia, dacă nu ni se aminteşte asta în fiecare zi dată de la Dumnezeu?

Degeaba se scriu manifeste înălţătoare pe cărţi făţoase (la care aderă milioane şi miliarde de entuziaşti), apoi o tânără reprezentantă a tinerimii îşi înnoadă mâinile şi îşi rotunjeşte buzele, în încercarea de a explica cât mai elocvent ce calităţi ar trebui să aibă un conducător iubit. Şi de s-ar unii toţi flăcăii de pe Pământ (Tineret din toate ţările, uniţi-vă-ţi!!!!), sau numai cei din…Sebeş (nume de cod: “tineretul sebeşesc”) care ar fi diferenţa?? Eu am înţeles că fata era frustrată şi a trebuit să se descarce cumva; dar dacă i s-a ivit prin căpşor, fie numai şi pentru o clipă, idea că poate schimba ceva în ţara asta…a cam trăit degeaba pe planeta Românica. Unul, o mie, un miliard, toată Terra…nu se va putea schimba năravul lupilor. Poate doar să îi coafeze, să arate ca nişte pudeli; doar că asta este degeaba (pe principiul “Noi ne facem că muncim, ei se fac că ne plătesc”).
Se impune însă, o micuţă întrebărică. Cum a aflat opinia publică de copiliţa asta salvatoare şi luptăcioasă pentru patrie şi popor? Stă unu’ de la redacţia de ziare să îşi facă prieteni virtuali şi a dat de Manifestul Minune? Intră băieţelul pe internet, îşi pune semnătura pe linia punctată, apoi se duce la mămica: “Mamă, mămă! Să vezi ce chestie betoană am găsit!!! E o plăcere să o citeşti (chiar mai mare decât aceea pe care ţi-o oferă făcutul…prăjiturelelor pentru mine)! Am semnat şi eu…pentru că vreau să ader neîntârziat, la lupta pentru Frăţie, Dreptate şi Adevăr! Fug la Mihai să îi zic şi lui!”. Aşa? Şi de la Mihai la Cornel, apoi la Ionel, apoi la Gigel….apoi la ziar şi tv.?? Nu ştiu de ce, dar mi se pare cam greu de crezut ca o proclamaţie al lu’ Ducă din Luncă să ajungă o petiţie naţională. Dar dacă luăm în calcul un pic de push de la cine trebuie….cel puţin în mintea mea, începe să se înfiripe o aţă de logică.

Degeaba un director de multinaţională a înlocuit bolizii fiţoşi cu biclele de mii de euro. Bucureştiul nu va fi nici mai curat, nici mai civilizat. Copacii nu se vor tăia mai puţin, parcurile nu se vor distruge mai raţional, pentru a face loc unor turnuri de 20-40 de etaje. Circulaţia nu se va fluidiza mai mult, semafoarele nu îşi vor găsi logica de funcţionare inteligentă. Mie mi se pare doar o picătură într-un ocean …(la fel cum e şi chestia aia cu stinsul luminilor timp de o oră, când e Ziua Pământului; parcă dacă se face beznă peste tot Mama Geea zice: “Daaaaaa….buni băieţi! Cred că merită, drăguţii, să nu mă atomizez în infinit. Nu mai contează toate furnalele care mă sufocă, toate drujbele care îmi feliază copacii, sau sutele de miliarde de tone de gunoaie care mi le îndeasă în gât! Ia să le mai dau o şansă micuţilor, că-s de treabă! Măcar până la anul…”)
Şi aici se împune o micuţă întrebărică: Ce mama măsii mă interesa pe mine să îmi povestească că nici nu mai ştie numărul bicicletelor din casă, că are nu ştiu câte costume, pe care şi le schimbă acasă sau la serviciu (unde îl aşteaptă menajera cu garderoba făcută brici), că vrea să fie un model pentru fie-sa sau că pedalează prin ploie ca eroul, apoi ajunge la lucru unde se schimbă la “4 ace”? Profesoraşul de bune maniere pleznea de fudulie precoce şi trebuia să o elibereze, cumva? Dacă ar fi avut bicicleta lu tac-su, pedala prin ploaie, îi cădea lanţul de câteva ori, se mura pâna la piele, apoi stătea să se usuce hainele pe el (cam cum ar face orice românaş obişnuit), se mai fălea atât că protejează natura şi militează pentru un trai ecologic? Eu ced că nu mai dădea nimeni pe el nici măcar un căcat degerat…pentru că nu noi contăm. Fiecare este interesat de burtălăul lui propriu şi personal; restul….poa’ să crape, liniştit, în Iad!

Mi-am întărit convingerea asta când un gras lălâu tot încerca să ne convingă că noi nu suntem în criză. Că totul e o făcătură de televizor, ca să ne dea ghes să muncim mai cu spor! Păi…băi umflat descreierat şi impotent la neuron! Se moare de foame! Lumea ar vrea ea, săraca, să muncească…doar că e dată afară cu forţa de prin fabrici! Şi tu îmi spui mie că totul e o iluzie???? Că trăim într-o halucinaţie? Păi e o halucinaţie de ţară, băi neruşinatule! Tu tragi 2 vorbe mobilizatoare şi încărcate de tupeu porcesc (pentru prostimea muncitoare), bagi imediat o şarjă de mici şi o stacană de bere (că doar ai consumat energie şi eşti epuizat), apoi te cocoţi în vârful biroului şi grohăi liniştit toată ziulica!! Asta nu e strâmtoare….e o vacanţă interminabilă! Banii curge de la conductă (dacă nu, ai dezvoltată destul de bine funcţia de liposucţie – mai pe scurt…o sugi bine de tot!), luxul e în culmea demenţei, timpul trece, hamalii muncesc cu sârg. Cum să fie criză? “Voi sunteţi întregi cu bibilica??? Grevele, somajul, disperarea, lipsa unei încrederii în minutul următor…sunt doar Fete Morgane, măi…obsedaţilor de femei!”

Mamaie îmi spunea mereu: “Nu-ţi mai bate tu capul! Să mai trăim până mâine şi om mai vedea!”.
Sper să mai putem trăi…deşi eu aş vrea să ajung doar până la momentul în care îl pot tăvăli prin noroiul neputinţei (măcar) pe scumpicul ăsta afacerist de mega-succesuri. Să se perpelească ca un berbecuţ în proţapul imposibilităţii de a zgorni hienele care îl sfârtecă neîncetat! Şi apoi să înceapă o nouă zi...identică şi la fel! Şi pentru mine, şi pentru el...

P.S.: Gata!!!! S-a stabilit!! PE 22 NOIEMBRIE MERGEŢI* LA VOT!!! URA; URA; URA!!!! Cu surle şi trâmbiţe, se schimbă coasa lu’ Tanti Neagra cu satârul lu’ Nenea Cagulat Cu Moţ!

SĂ TRĂIŢI/M BINEEEEEEEEEEEEEEEEEE!!!!!!! (Si să ne punem deoparte, ca nişte întelepţi ce ne aflăm, banii de îngropăciune; pentru că nu se ştie când vine clipa şi nici ceasul.)

*Bineînţeles că eu mă retrag de la mârlănia asta debilă! Fără reverenţe, fără păreri de rău şi regrete. Gata….mi s-a pus în gât şi mi-a ajuns! Am votat şi eu odată, ca să nu mor prost şi să mă exercit şi eu în dreptul cetăţeanului model - care se pare că este şi singurul pe care îl am: să pun ştampila pe slăninşi încrăvăţaţi, asudaţi şi obosiţi fleaşcă! Să le mai umflu cu vreo câteva milioane de euro conturile din Elveţia (alea pe care nu le controlează/blochează nici măcar Obama, d-poi ANI a noastră)

UPDATE:
- Nu sunt contra "Earth Hour" (sunt indiferent la maxim)! Doar că mi se pare o ditamai pierdere de timp, o manea în cel mai pur spirit românesc; pentru imagine şi din nou pentru imagine....Este ceva de genul: tai o pădure de stejar ce se întinde pe 500 de hectare, şi plantezi în locul ei, ca să nu i se observe lipsa, un salcâm. Dar dacă la modă e gargara aia cu "apăratul mediului"...
- Pesimismul meu nu este exagerat, e doar experimentat.

Acum ceva vreme, intelectualii de pe cuprinsul naţiunii (ăia puţini care mai sunt) săreau în slăvi când au auzit de candidatura independentă a ăleia mici a lu' Băselu'. Chiar şi presa internaţională a făcut haz...Doar că s-au agitat degeaba, ca sifonul, cu toţii; BarbieGirl a câştigat cu fix procentul care îi trebuia şi acum se leagănă pe ditamai toacele, la Bruxelles.

Scandalul Udrea durează de ceva vreme. Şi deşi micuţa sfidează en-gross toţi parlamentarii şi trebuia de mult să viziteze prin interior o celulă mucegăită şi cu miros de urină stătută. Doar că domniţa ce-mi făcea??? Se joacă de-a salvamarii, se chinuie să ţină o crosă în mână (pentru că nu e prea obişnuită în poziţia asta), taie panglici şi se comportă ca şi cum ar fi stăpâna ţării şi toţi ar trebui s-o pupinudrească.

Deci din învăţămintele trecutului glorios: de ce să cred că cineva va face din căcat, bici??? De ce să mai sper că tărişoara se va umple de lapte şi miere, haznalele vor gâlgâi de icre negre nedigerate şi tinerimea va schimba ceva (prin entuziasm, încredere şi voinţă)?

Fermecătoarea Lucea-fără de la malul mării

Motto:
“Să moară duşmancii mei!
Că am faimă la graaasăăăii!
Am şuncuţe, n-am parai...
Da’ rezolv cumva, nu-i bai!”

“Nu prea îmi place să fac plajă topless, pentru că se uită lumea la mine cu invidie şi nu e prea ok!”
Aşa se confesa o sărmană divuţă, condamnată să stea cu costumul de baie pe ea, fix în mijlocu’ plăjii pline de zânuţe despuiate! Cum se poate? Să li se scurgă tuturor ochii după mine???? Hai…că se uită masculii, mai merge! Dar să suport invidia de moarte a cohortei de divenii din împrejurimi???
Cam aşa s-ar putea traduce vorbele ieşite printre jumătăţicile de buzişoare senzuale şi arse de soare, ale sărmanei fătuci confecţionată din spumă de mare şi perle de la Monte Carlo.

Măi…să mor de infart la ficat! N-am mai văzut atâtea tone de modestie vărsate în capul unei persoane, de când mama m-a adus pe gurile astea de coclauri!! N-am mai văzut asemenea frumuseţe mult-prea-seducătoare-seducătoare (de infinit de ori) şi ascunsă vederii, de când…ce mai! De niciodată, niciodată, niciodată!! Şi mă întreb din nou, ca un prost (bineînţeles, retoric): de ce prispa măsii nu a spus că nu stă cu lăsăturile în soare, pentru că e pudică, deoarece crapă de timiditate?? De ce nu a bălmăjit că ştie că unui bărbat îi mai place şi puţin mister din când în când, şi oferă privilor arzătoare de goriloi feroci doar cât să la aţâţe simţurile??? De ce nu a zis că din Cuca Măcăii de unde e ea, nu e cool să faci paradă de colăcei??? S-au, de ce nu s-a abţinut total de la comentarii??? Poate dacă nu mai făcea curent cu gura, îşi mai păstra aerul de filosoafă!

Se zice că îm mintea proprie, fiecare este vreo scurgătoare de bale, sau vreun Mister Universuri (inclusiv d-alea paralele). Da…n-aţi vrea voi să vă tineţi halucinaţiile apreciative încuiate în minte, măi glorioaselor şi glorioşilor! Nu mai oripilaţi lumea cu fanteziile ce vă aleargă brownian prin căpşor! Ce dracu??? Chiar în halul ăsta a crescut fudulia naţională??? Majoritatea de manelari imbecili, nesimţiţi şi snobi, chiar aşa de repede câştigă noi adepţi??
De fapt…acum îmi dau eu seama! O fi fost vreo târfuliţă din aia de zâmbeşte deschiloţat şi strâmb prin pictorialele “celor mai vândute ziare din Românica”? Vreo celulitoasă care şi-a întins grăsimile printre nisipuri, iar acum dă numai vânturi de manechină de mari succesuri??? Vreo misă autoproclamată, cu pretenţii de femeiuţă fatală?? Sau vreo sugă….ăăăă…seducătoare (mă tot încurc în nesimţitele astea de cuvinte care se termină la fel; scuze) de fotbalişti, rămasă neconsolată şi în căutarea unei noi slujbe??

Uneori, îmi vine să mă fac pusnic, pe cuvânt de cercetaş! Îmi trag o chiliuţă în vârf de Everest, mă împrietenesc cu Yeti şi gata! Nu mai văd, nu mai aud…mă rup complet şi definitiv de lume! Abia atunci, când voi fi departe de trufie, îngânfare, tupeu, nesimţire etc. (aş putea să o ţin aşa măcar 2 zile şi 2 nopţi încheiate), pot spune cu mâna la inimă că m-am aranjat (în sens de realizat) pe viaţă…

Încălăbăceala dintre trecut şi prezent - chiar şi viitor, de ce nu?

Aşa se proceda în Era Comunistă. Oare legea de urmărire a telefoanelor (şi nu numai) de către "Băieţii cu ochi albaştri" să ne împingă spre aceleaşi lucruri?



P.S.: Nu-i aşa că am avut nişte actori geniali? Împleteau perfect satira politică, umorul şi arta...Mi se va frânge inima de ţara asta, când generaţia marilor artişti se va stinge cu totul - pentru că, nu-i aşa, până la urmă sunt şi ei oameni. Oare ce se va întâmpla când valoarea va deveni doar o amintire prăfuită, la fel ca ceasul de buzunar al bunicului, care zace ruginit prin pod?
Ne facem catrafusele şi ne integrăm din nou în absulut (sau în orice ne-o lăsa să facem chestia asta), lăsînd aceste meleaguri unora care chiar le merită???