Motto:
“Dar de-acuş,
Zise el cu glas sfârşit
Ridicînd un picioruş,
Dar de-acuş, s-a isprăvit…”
[G. Topârceanu – Balada unui greier mic]
Auuuuuuuuu, via-ţa meeaaaaaaaaaaaaaaaa…Tare-s mic şi necăjit…
Cam aşa se văitau “tinerii doritori de distracţie”, ieri spre seară…când mini-vacanţa de 1 Mai Muncitoresc (sau mai degrabă…“1 Mai Băutoresc”) era pe sfârşite. Ţi se rupea cordul când vedeai ”mândria ţărişoarei ăsteia” cu lacrimi cristaline în ochi, oftînd din toţi rărunchii după petrecerea nebună căreia trebuia să îi facă cu mâna, de “tai-tai”…
Au băut ca descreieraţii; au sărit peste focul de tabără, ca nişte adevăraţi Robinsoni zgândăriţi de o întreagă oaste de limbrici; au privit, cu ochii băloşi şi…bicepşi întăriţi la onduleurile de râme decapitate ale “pipiţelor stră-stră-stră....-lucitoare” de cartier; s-au bestializat pe tempo-ul retardat al behăielii de oaie constipată care cică e mult râvnitul de “Imn Turistic*”; s-au jucat baschet, fotbal, şotron, alergatea şi pititea, cu ocazia Sărbătorii Tineretului…A FOST UN VIS SUPER-FAIN DE COOL ŞI MEGA-CAŞTOC DE BETON-ARMAT!!!! Dar, ca orice vis frumos, odată şi-o dată trebuie să se “gate”...Aşa că junii şi junele s-au bulucit ordonat ca un “cârd” de joiane alergate de curfutiţe, spre fabuloasele gări şi ultramodernele şosele ale patriei…Înghesuiţi ca nişte sardine bete în vagoanele jigărâte ale trenurilor, sau aliniaţi ca viermii la rahat (turcesc, din nou) pentru autostop, “tinerii doritori de distracţie” reveneau încet-încet, la titulatura de “tineri-şi-atît”. Au lăsat în urmă plajele, locul atâtor minunăţii de jocuri amuzante şi al unor beţii “ca la mama acasă”, au uitat de munţii de gunoaie si jeg care au crescut “ca prin minune” taman pe locul de campare, şi au plecat la “căşile” lor…(acum este faza cu degetul acuzator care se leagănă lent, în ritmul cuvintelor “Ă-O-LI-CĂ VOR FI SPUŞI!” – sau amendaţi măcar)
De partea cealaltă a emisferei proletare, adică la munte, a fost la fel. Pe potecile asfaltate (intitulate pompos “şosele”) nu aveai loc să arunci un ac! Muncitorimea (cam “afumată”) se întorcea la muncă; HE-HE-HEEEE…dar nu în efectiv complet: pe o pajişte, o bunicuţă încă se balansa pe ritmuri lăutăreşti, urlînd în gura-mare că ea vrea să se distreze! Nu simţea frigul, nu simţea reumatismul…pentru că era prea ocupată cu bălăngăneala şi cu privitul la specimenul atroce de mascul de alături, care molfăia “micişorii tresăltători” chiar de pe grătarul din dosul “Zambilicii” de Dacie…
“OFFFFFFFFFFFF…CE FRUMOS A FOST TOTUL!”
A fost minunat! Dar necazul e că…”a fost”. Turma nesfârşită a bolizilor “şucăriţi” de plinătatea fitzelor revenea în pas de “melc defilator” la Românica reală: la cocalarii idioţi netezi de gelaţi pe creier, dar laţi în guşă, care îţi lipesc sigla căluţului cabrat pe o Dacie, spre invidia duşmanilor…la guvernacii aburitori şi nesimţiţi, care îşi asumă cu nonşalanţă (şi plini de umilinţă) rahaturile care le-au votat în toamnă (pe vremea când se trăia “ca în sânul lui Avram”, în ritmul duduielilor Economiei, fără criză şi boleşnţe animale)…la gripa care, dacă ar năvăli peste milioanele de porci şi “poarce” care sălăşluiesc pe la noi, ar lăsa tărişoara nelocuită…la soferii dansatori, sau numărători de “lovele”, care intră apoi sub primul camion…la viaţa noastra fără rost, de zi cu zi.
* Com tu Rumeinia, dă (l)end of chois, dacă îndepliniţi doua condiţii foarte mportante:
- sunteţi proprietar al unui aparat de teleportare care să vă ajute să ajungeţi în locurile dorite, fără a trece prin găocile mizerabile de aeroporturi ale patriei, sau prin calvarul cratelelor din şosele.
- sunteţi proprietar al unui aparat de teleportare care să vă ajute să ajungeţi în locurile dorite, fără a trece prin găocile mizerabile de aeroporturi ale patriei, sau prin calvarul cratelelor din şosele.
Aşa că, dragi străinezi, vizitaţi a opta minune a lumii antice! Statuile de Aur ale imbecilităţii crâncene, Grădinile Suspendate pe turnuleţe ale maneliştilor “de clasă”, Biblioteca din Pivniţă, Colosul de aur de la turci din Templul lui Adilus…ŞI MULTE ALTELE!
COME TO ROMANIA!
“Dar de-acuş,
Zise el cu glas sfârşit
Ridicînd un picioruş,
Dar de-acuş, s-a isprăvit…”
[G. Topârceanu – Balada unui greier mic]
Auuuuuuuuu, via-ţa meeaaaaaaaaaaaaaaaa…Tare-s mic şi necăjit…
Cam aşa se văitau “tinerii doritori de distracţie”, ieri spre seară…când mini-vacanţa de 1 Mai Muncitoresc (sau mai degrabă…“1 Mai Băutoresc”) era pe sfârşite. Ţi se rupea cordul când vedeai ”mândria ţărişoarei ăsteia” cu lacrimi cristaline în ochi, oftînd din toţi rărunchii după petrecerea nebună căreia trebuia să îi facă cu mâna, de “tai-tai”…
Au băut ca descreieraţii; au sărit peste focul de tabără, ca nişte adevăraţi Robinsoni zgândăriţi de o întreagă oaste de limbrici; au privit, cu ochii băloşi şi…bicepşi întăriţi la onduleurile de râme decapitate ale “pipiţelor stră-stră-stră....-lucitoare” de cartier; s-au bestializat pe tempo-ul retardat al behăielii de oaie constipată care cică e mult râvnitul de “Imn Turistic*”; s-au jucat baschet, fotbal, şotron, alergatea şi pititea, cu ocazia Sărbătorii Tineretului…A FOST UN VIS SUPER-FAIN DE COOL ŞI MEGA-CAŞTOC DE BETON-ARMAT!!!! Dar, ca orice vis frumos, odată şi-o dată trebuie să se “gate”...Aşa că junii şi junele s-au bulucit ordonat ca un “cârd” de joiane alergate de curfutiţe, spre fabuloasele gări şi ultramodernele şosele ale patriei…Înghesuiţi ca nişte sardine bete în vagoanele jigărâte ale trenurilor, sau aliniaţi ca viermii la rahat (turcesc, din nou) pentru autostop, “tinerii doritori de distracţie” reveneau încet-încet, la titulatura de “tineri-şi-atît”. Au lăsat în urmă plajele, locul atâtor minunăţii de jocuri amuzante şi al unor beţii “ca la mama acasă”, au uitat de munţii de gunoaie si jeg care au crescut “ca prin minune” taman pe locul de campare, şi au plecat la “căşile” lor…(acum este faza cu degetul acuzator care se leagănă lent, în ritmul cuvintelor “Ă-O-LI-CĂ VOR FI SPUŞI!” – sau amendaţi măcar)
De partea cealaltă a emisferei proletare, adică la munte, a fost la fel. Pe potecile asfaltate (intitulate pompos “şosele”) nu aveai loc să arunci un ac! Muncitorimea (cam “afumată”) se întorcea la muncă; HE-HE-HEEEE…dar nu în efectiv complet: pe o pajişte, o bunicuţă încă se balansa pe ritmuri lăutăreşti, urlînd în gura-mare că ea vrea să se distreze! Nu simţea frigul, nu simţea reumatismul…pentru că era prea ocupată cu bălăngăneala şi cu privitul la specimenul atroce de mascul de alături, care molfăia “micişorii tresăltători” chiar de pe grătarul din dosul “Zambilicii” de Dacie…
“OFFFFFFFFFFFF…CE FRUMOS A FOST TOTUL!”
A fost minunat! Dar necazul e că…”a fost”. Turma nesfârşită a bolizilor “şucăriţi” de plinătatea fitzelor revenea în pas de “melc defilator” la Românica reală: la cocalarii idioţi netezi de gelaţi pe creier, dar laţi în guşă, care îţi lipesc sigla căluţului cabrat pe o Dacie, spre invidia duşmanilor…la guvernacii aburitori şi nesimţiţi, care îşi asumă cu nonşalanţă (şi plini de umilinţă) rahaturile care le-au votat în toamnă (pe vremea când se trăia “ca în sânul lui Avram”, în ritmul duduielilor Economiei, fără criză şi boleşnţe animale)…la gripa care, dacă ar năvăli peste milioanele de porci şi “poarce” care sălăşluiesc pe la noi, ar lăsa tărişoara nelocuită…la soferii dansatori, sau numărători de “lovele”, care intră apoi sub primul camion…la viaţa noastra fără rost, de zi cu zi.
* Com tu Rumeinia, dă (l)end of chois, dacă îndepliniţi doua condiţii foarte mportante:
- sunteţi proprietar al unui aparat de teleportare care să vă ajute să ajungeţi în locurile dorite, fără a trece prin găocile mizerabile de aeroporturi ale patriei, sau prin calvarul cratelelor din şosele.
- sunteţi proprietar al unui aparat de teleportare care să vă ajute să ajungeţi în locurile dorite, fără a trece prin găocile mizerabile de aeroporturi ale patriei, sau prin calvarul cratelelor din şosele.
Aşa că, dragi străinezi, vizitaţi a opta minune a lumii antice! Statuile de Aur ale imbecilităţii crâncene, Grădinile Suspendate pe turnuleţe ale maneliştilor “de clasă”, Biblioteca din Pivniţă, Colosul de aur de la turci din Templul lui Adilus…ŞI MULTE ALTELE!
COME TO ROMANIA!