Despre cum era să-i bat obrazul lui Steven Spielberg

Hai la mulţi ani şi sănătate, că-i mai bună decât toate - mai ales pe gripelniţa asta!

Doamnelor şi domnilor, astăzi avem petrecere! Sunteţi invitaţii mei şi dau de băut la toată lumea! Intraţi, poftiţi, nu vă sfiiţi... Hai, hai, că azi e zi de mare sărbătoare: tocmai am aflat că sunt bărbat cis şi vreau să marchez momentul cu surle şi trâmbiţe, dacă tot n-am avut "party de gender reveal" ("petrecere de dezvăluire a genului", pentru necunoscători) la vremea când m-am născut. Ce să fac dacă pe vremea aceea nu erau la modă asemenea tâmpenii?

Stai oleacă... cum adică "ce să fac"? RECUPEREZ, asta fac! 

Da' hai, că nu vă mănânc! Sunt bărbat cis, nu extraterestru carnivor! Adică, pe scurt, termenul acesta mai pretenţios spune că genul pe care mi l-a dat Dumnezeu este acelaşi gen pe care îl am şi eu în cap la mine! Norocul meu c-am avut neuroni masculi care, după ce au explorat ce-i mai jos de talie, s-au strâns la şedinţă de brainstorming: are şoseţele albastre, deci e bărbat; noi bărbaţi... perfect! Hai c-o dăm lejer la pace! Voturi pentru: UNANIM! Voturi împotrivă: ZERO! Abţineri: ZERO! S-A VOTAT!

Vorba cântecului: "sunt bărbat la trup, bărbat la suflet, vreau să înţeleg şi să iubesc...nu contează cât de scurt am părul, important e cum şi cât vorbesc"! - pentru că în ziua de azi, contează ce spui că vei face, nu ceea ce faci cu adevărat!

Eeeee....

Totuşi, nu vreţi să vă povestesc şi cum de-am reuşit să mă încadrez în noile standarde ştiinţifice? Eu, care credeam că-s caz pierdut pentru umanitate... incapabil să mă înscriu în orice grup, de oriunde ar fi el! Adică, na! Nu-s eligibil nici măcar pentru grupul de carte de pe ulicioara mea, că mă doare-n cot de dezvoltarea personală şi nu mă primesc p-acolo, până nu-mi bag minţile-n cap! 

No... şi uite aşa, când credeam mai abitir că-s propria mea mulţime, PAC! Mă trezesc clasificat, etichetat şi aşezat în ordine alfabetică pe rafturile societăţii care luptă cu înverşunare împotriva oricăror forme de etichetare şi clasificare neincluzivă.  Minunat!!!!

Şi cum spuneam:

Totul a început de la o ştire pe care am prins-o din zbor: un activistă (formulez în acest fel pentru că genul acestei persoane pare a fi fluid şi foarte nesigur) LGBTQ+alte litere a întrerupt o piesă de teatru despre un bărbat transgender, pentru că rolul acestuia era interpretat de un bărbat ne-transgender. Ceea ce este o ofensă gravă adusă spiritului civilizator european şi o încălcare monstruoasă a principiilor de echitate, reprezentare, toleranţă, iubire, egalitate, fraternitate, adevăr, transparenţă, veridicitate, etc, etc, etc.

Corect! Aşa şi este: domnu' femeie are mare dreptate! Sunt întru totul de acord! Chiar şi eu mă simt ofensat - nu înţeleg de ce,  dar mă simt... Probabil pentru că mama nu m-a învăţat să fiu un nesimţit! Nesimţit cât doi, am mai fost, c-apoi tind şi eu spre cea mai bună versiune a mea! Dar UN nesimţit, n-am fost niciodată!

De fapt, m-a ofensat atât de mult chestia asta, încât mi-a schimbat întreaga viziune asupra vieţii. Serios vorbesc, mă simt un alt om!

Uite, de exemplu, aseară: m-am uitat la un film. "Lista lui Schindler" - film de Oscar, multipremiat, alea, alea. Credeam că-mi va plăcea, că mă va emoţiona - aşa cum am făcut-o întotdeauna; dar noul eu s-a simţit ofensat de-a dreptul de această neruşinare! Sunt scârbit până la lacrimi, ce să vă mai zic?

Şi m-am hotărât să-i bat obrazul lui Spielberg pentru o asemenea impertitenţă! Dacă nu era acasă când veneam eu, îi aruncam cu noroi pe geamuri, îi terfeleam rufele puse la uscat... Adică plănuiam d-astea nasoale - să-l traumatizeze şi să aibă coşmaruri noaptea! 

Dar când să-mi fac rezervare la avion, mi-am dat seama că mă forfăia burta. "Hmmmm"... îmi zic: "Pesemne mi s-a pus de-a curmezişul omleta de la prânz! Păi unde să mă mai duc eu, câine surd la vânătoare şi să mă apuce vreo urgenţă prin avion? Dacă-i toaleta ocupată, ce fac? Mă rog de auto-pilot să tragă pe dreapta ditamai hardughia, ca să-mi caut eu tufiş, pentru a-mi depune agoniseala în mod civilizat"? 

Nu se poate aşa ceva... Exclus! Ia, mai bine, să stau pe coada mea, deocamdată.

No. Şi am fost nevoit să-l iert de chelfăneală pe domnu' Spielberg! A avut noroc, pezevenchiul...

Dar tot nu l-am iertat de tot! Păi cum adică şi-a permis să bage bărbaţi albi şi ne-evrei, în roluri de evrei? Şi cum a avut tupeul să pună actori englezi în roluri de nazişti? Păi stai aşa, frate, că nu-i aşa.... 

În spiritul principiilor de echitate, reprezentare, toleranţă, iubire, egalitate, fraternitate, adevăr, transparenţă, veridicitate, etc, etc, etc, eu solicit/vreau/cer răspicat,  ca naziştii să fie interpretaţi de nazişti! Şi mai vreau evrei în rol de evrei, lagăr de exterminare în rol de lagăr de exterminate şi tancuri în roluri de tancuri! 

Păi ce-i aici? Sat fără câini? Ne jucăm de-a telecinemateca de carton sau facem artă modernă??

Ia stai, că iar mă apucă ofensa: păi... mânca-v-aş eu guriţa voastră...v-am prins! În rolul lui Superman, de ce nu l-aţi adus pe Superman? HA? Cu ce mă încălzeşte că văd pe ecran un neica-nimeni cu cearşaf pe spate şi legat cu sfori, care mă minte că zboară printre nori? Şi-n filmul "Cleopatra", unde era Cleopatra? Plecase la spa şi n-aţi găsit-o acasă, aşa-i?? Mda... ce să-ţi povestesc!

UNDE E T-REX-UL MEU DIN "JURASSIC PARK"? Voi ştiţi că toată viaţa mi-am dorit să văd dinozauri în realitate şi aţi traumatizat un sufleţel de copil amărât şi nevinovat când a aflat că aţi angajat păpuşari în rol de dinozauri? Nemernicilor! HUOOOOO!!!!!

Îl vreau pe Master Yoda! Îmi vreau sabia mea jedi cea reală, nu jucării de puradei! Îmi vreau eroii din copilărie!! Macron, Voltron, Optimus Prime, Conan Barbarul, James Bond, Iron Man şi toţi Avengerii -  în propriile lor roluri! Nu mai vreau impostori şi prefăcuţi! Îl vreau pe Ahil Peleianul în rol de Ahile, nu pe Brad Pitt. Bine...a fost ok şi el, dar a avut o singură problemuţă: NU-I AHILE! Şi nici măcar fi-su lu' Peleu nu este!!!

Vreau un cap mafiot în rol de Vito Corleone, nu pe Marlon Brando! Ce să ştie el, dacă nu a făcut parte din mafie, niciodată? Şi da... îl vreau pe E.T. extraterestrul, în rolul de extraterestru! E.T. cel real, care face bicicleta să zboare! Nu mă interesează cum îl aduceţi! Îl clonaţi, îi faceţi chemare intergalactică... e fix problema voastră! Indienii de ce au putut să găsească elefanţi prieteni, când au făcut "Prietenii mei, elefanţii"? 

Ia uite mă, la ei! Umblă cu fofârlica şi se umplu de bani, pe spinarea mea! 

Ptiu, ce m-am ofensat... Doamne, iartă-mă, că-mi vine să...să... nu ştiu! Da-mi vine!

Gata! Hai la petrecere, mai bine, că nu se mai poate! Bem, mâncăm, mestecăm Orbit, dansăm, chefuim! 

Deocamdată, eu sunt bărbat cis şi mă mulţumesc cu asta. Dar aştept, cu nerăbdare, apariţia bărbaţilor orto-, meta- şi para-... C-apoi trebuie să existe şi d-ăştia, dacă tot o dăm pe izomeria compuşilor organici. În definitiv, ce mai e omul, dacă nu un alt compus organic? Un biet consumator, un transformator de mâncare în rahat, care încălzeşte clima şi distruge planeta?

Iar peste ani şi ani, să vezi ce distracţie va fi când o să ne căutăm pereche la matrimoniale - că dacă se plăteşte la numărul de cuvinte, am pus-o de mămăligă! Faci împrunut la bancă, să ai bani de-un anunţ... pentru că zece cuvinte acoperă numai descrierea genului. Şi nu te joci cu d-astea, că na! Trebuie să fii explicit! Altfel, cauţi duduie get-beget şi te trezeşti că-ţi vine-o mândră cu şarpili încolăcit pe picior (dacă ai noroc să scapi aşa de ieftin)...

Da' momentan, încă e bine.  Aşa că, hai să bem şi gata cu vorba!

  

   

[Maria Tănase - Bun îi vinul ghiurghiuliu]

Marea demascare?

9 martie 2022.
Dis-de-dimineaţă mai spre prânz, ies şi eu, ca omul, să îmi iau câte ceva de-ale gurii - echipat corespunzător... cu două rânduri de măşti, mănuşi în fiecare deget, cizme de unică folosinţă, halat dezinfectat în clor, ochelari, caschetă şi cipici de pungă peste încălţări. No, şi când am ajuns în centru...mă uit în stânga, mă uit în dreapta...şi era ceva ciudat. N-am băgat de seamă din prima; apoi m-a pălit lumina cunoaşterii şi am început să tremur: oamenii umblau în gura goală! 
CUM??? Săriţi!!! Sunaţi, repede, la 112! Să vină Poliţia! - că aşa ne-au învăţat autorităţile: când vedem pe cineva care nu poartă mască, înseamnă că e duşmanul poporului şi trebuie să chemăm mascaţii! Da' acum...ce duşman? Erau cohorte întregi de duşmani!
Impacientat şi cu frica de moarte în sân, am scos telefonul; şi tocmai când mă pregăteam să formez numărul de urgenţă, observ pe display un breaking news cutremurător: "De azi am scăpat de mască"!

...şi în secunda doi, m-am devăluşat complet!  

Fraţilor, am învins! Mihaela, dragostea mea, am învins! Oricare dragoste a mea, am învins! DAAAA!!!! După lupte seculare care au durat doi ani, după ce am învins pandemia de câteva ori până acum, în sfârşit, am învins pandemia!! Trăim vremuri istorice! URAAAA!!!! Trăiască, trăiască, trăiască şi-nflorească! Moldova! Ardealul! Dobrogea! Şi Ţara Românească! Basarabia e Bucovina! Pardon! Basarabia e România! URAAAAAAAAA!!!! A venit ziua dreptăţii, ziua sfânt-a libertăţii!!!

Astăzi este 11 martie 2022; a treia zi de libertate...şi tot mă simt cu chef de party!! 

Bem, petrecem, bairam! Curge vinul, bată-l vina, de inundă România... Să vină gagicile şi să rupă mesele! Dar cu umilinţă, că e totuşi război. Şi mai e şi ditamai postul.  Nu se cade să ne dăm prea mult în stambă...

De aceea, eu voi sărbători mai modest şi vă voi împărtăşi, în cele ce urmează, câteva sclipiri ale vieţii cotidiene - peste care am dat în timp ce navigam prin mediul înconjurător. 

Sunteţi gata? Atunci să începem:   

 1.  

Acum, de ce să mint? Şi mie îmi plac oamenii care... dar mai mult îmi plac oamenii când. Şi cel mai mult şi mai mult, îmi plac oamenii unde. E adevărat... sunt pe cale de dispariţie; dar tot au un quelque chose diferit...un ce mai aparte! Cum să nu-i iubeşti?

2. Într-una din serile trecute am aţipit în faţa televizorului. Şi deodată, printre pisici verzi care se fugăresc pe norişori plini de irişi coloraţi, aud o voce: "Pentru o viaţă mai bună, fii obilin"! 

Am deschis un ochi jumătate şi am încercat să-mi focalizez atenţia către sursa de înţelepciune;  NORMAL CĂ VREAU O VIAŢĂ MAI BUNĂ!!! Dar nu ştiu ce e obilinul...Cum fiu aşa ceva? Mă dau de trei ori peste cap, ca în poveşti? E vreo substanţă pe care trebuie să o adulmec, sau care-i secretul? 

3. Vă mai amintiţi campania "Sunt cetăţean european şi am drepturi"? În esenţă, omul de rând trecea prin tot felul de porcării şi nedreptăţi, dar când spunea răspicat că este cetăţean european şi are drepturi, devenea Dumnezeu şi primea orice voia, la un simplu pocnet de degete. Asta, dom'le, înseamnă să iei atitudine! Până când o viaţă amară? Dacă te fură careva şi îl informezi că eşti cetăţean european şi ai drepturi, se întoarce tâlharul la 360 de grade: "Scuzaţi-mă pe mine, nu am ştiut, de ce nu aţi spus aşa. Insist să vă pup picioarele"! D-astea.

Apoi a venit campania "Stop accidentelor, viaţa are prioritate"! Şi ce să vezi? S-au stopat toate accidentele! Pentru că e normal: când eşti informat, totul se rezolvă de la sine! Adică accidentele nu mai sunt accidentale cu voinţă, pentru a da prioritate vieţii. Şi dacă, totuşi, se întâmplă accidentul, este clar că avem un accident accidental fără voinţă. Simplu! 

Pe baza acestor succese, campaniile de informare au continuat cu sfaturi la fel de practice:

Desigur, mă aştept ca de mâine, să se oprească şi violenţa domestică! Dacă scrie pe panou...e clar că se va întâmpla şi asta! Iar omul, când se va pregăti să-şi violenteze domestic aproapele, îşi va aminti ce a citit şi imediat îl va păli remuşcarea.... pentru că a luat cunoştinţă de îndemn.

De aceea, campaniile de imformare TREBUIE să continue, cu mesaje la fel de adânci: "Decât să fie rău, mai bine să fie bine"! "Să trăiţi bine"! Şi cel mai important: "De nu vreţi să decedaţi, nu uitaţi să respiraţi"!  

4. Îmi place să reciclez. Şi-mi place atât de mult, încât beau şi Pepsi 100% reciclat - mai ales că este îmbuteliat şi în ambalaj din plastic reciclat: 

Vis, ce vă spusei?

...şi cu aceste gânduri, mă retrag. 

Am rămas restant la băutul celor 44 de pahare tradiţionale şi trebuie să intru la recuperări. Mai am...42 de pahare, dar nu e grabă; până la anul, le dau de cap! :)

Hai noroc şi la mai mare!

[Bryan Adams - Have You Ever Really Loved A Woman]

Gânduri (auto)izolate

Doam'lor şi domn'lor, puţină atenţie la mine, vă rog...Mulţumesc!
Doam'lor şi domn'lor, am plăcerea de a vă invita la un dans mic şi-o urare foarte specială: la mulţi ani şi multe bucurii de Saint Patrick's Day! Să fie distracţie, să curgă băutura, să ne veselim şi facem bunţi-bunţi în club, până dimineaţă! E distracţie, ce mişto, e distracţie ce mişto!! That's the season to be jolly, fa-lalalala la-la la la!

De la mine pentru toată lumea, să fie PARTY!!! Să vină Petre-petrecerea! Iuhuuuuu!!!!! 

[Voltaj - Hai sus]

Da' ce-s feţele astea nedumerite pe voi? Nu ştiţi cine e Saint Patrick? Sfântul Patriciu...

Mă rog, nici eu nu îl ştiam. Numai azi am aflat că pe 17 martie fu această serbare câmpenească, ce ne aduce tocmai din Irlanda o nebuneală plină de lepărconi şi spiriduşi verzi.  Şi mi-a picat fisa...
Parcă şi văd când a venit acest sfânt anul trecut: lumea nu mai ştia ce verde să-şi pună pe ea ca să fie în rând cu lumea şi Doamne feri, să nu cumva să o sară rândul! Mustăcioare, pălărioare, ochelărei, muţunei, bastonele, vestoane, cămăşuţe, unghiuţe, peticele, trotinele...toate verzi, că aşa era trendul. 

Pfuai de mine, şi ce ne mai rupeam în figuri şi baluri semi-mascate, pe la toate terasele! Practic, nu exista o cârciumă fără ceva verde pe ea, ca să momească tinerii doritori de distracţii şi petrecăreţii care voiau să se zbânţuie fără griji la cluuuuubbbbb!!! Uuuu, uuuuuu!!!! Bunţi bunţi, ce coool!!!!

Ţara petrecea şi pe mine mă durea la bască; nu le am p-astea cu evenimentele şi nu mă stresez să le caut...aşa că-mi văd liniştit de viaţă. De aceea, nu m-aş fi dus nici bătut la aşa ceva; atât că m-a apucat mimetismul social abia a doua zi, când se termnase tot bairamul...motiv pentru care am fost pus în oribila situaţie de a vrea să petrec, dar a nu avea cu cine. Spăşit, mi-am recunoscut indolenţa şi mi-am propus ca în anul de graţie 2020, să nu mai ratez distracţia. 

Doar că, până am ajuns în 2020, am uitat complet şi iar m-a sărit rândul. Ce-i drept, nici clubăreii nu m-au mai anunţat cu o lună înainte, ca să intru în atmosfera de sărbătoare...şi mi-a sărit ţandăra: nu e corect! Ce facem aici? Mă simt un client înşelat şi părăsit în drum - ceea ce nu-mi convine! Sunt cetăţean european şi am drepturi!! 

Chiar nu e posibil aşa ceva! Nu vă e ruşine, să mă lăsaţi cu ochii în soare? Vreau şi eu, o dată în viaţă, să cheltui nişte bani pe prostii şi să fiu băeat de gaşcă, dar nici atunci să n-am parte de asta? 

Aoleu...am uitat! Stai că-s prost! Îmi retrag cuvintele, nu e vina cluburilor.... Suntem în pandemie, măi! A îngheţat planeta în autoizolare şi carantină, aşa că stăm cuminţi la locurile noastre, ca să nu răspândim oribilitatea de virus care ne bântuie existenţa. Serios, nu-i de glumă! Eu râd şi fac băşcălie, dar situaţia e cu boală şi necaz... aşa că stăm acasă, cu tot cu haştag. 

Bine, în realitate, chiar dacă #stăm acasă, noi nu suntem chiar proşti să stăm acasă...că nu putem să stăm pe uscat, fără mâncare, băutură şi plimbări; aşa că ne mi se pare normală ciomăgirea pentru proviziide la marketuri...Gândim pozitiv: nu ne vom îmbolnăvi şi trebuie să avem ce mânca şi ce bea - pe sistem "cu ce te alegi în viaţă? Cu ce bagi în gură şi ce strângi în braţe".
Şi dacă, prin absurd, vine covidu' peste noi, măcar murim sătui şi îndestulaţi.

Deci...per ansamblu, e de bine. Nu disperaţi, nu vă panicaţi - va fi bine, iar cu haştag. 

Chiar şi românii din diasporă ne încurajează...şi îşi fac multe video selfie prin care urează României de bine. Curaj, România, va fi bine!!!



[Curaj, câinele cel fricos - intro]

Foarte frumos şi bravo lor! E un adevărat regal cinematografic, ce să zic? Râzi de-ţi sar rinichii, când vezi atâta emoţie publică şi fără rost...Dar dacă aşa e moda, nu poţi să te pui contra vântului, că te uzi! Aşa că, până nu se declanşează o nobilă campanie de susţinere care să debordeze de emoticoane, sensibiloşenii şi îmbrăţişări, nu ne simţim bine!

Din partea mea, aplauze! Gestul în sine e de lăudat, nu mă-nţelegeţi greşit! E perfect uman să îţi faci griji pentru cei dragi şi să le transmiţi gânduri bune...dar problema e de intimitatea momentului. E ca şi cum ţi-ai consuma noaptea nunţii în piaţa centrală a oraşului, la cea mai oră de vârf...ca să ştie toată lumea cum îţi alinţi soţia şi ce îi faci, practic, ca să o fericeşti. Ceea ce e ok şi asta, până la urmă - în special dacă te cheamă Titus Steel, sau Piticu' Porno.

Prin urmare, ce este mai profund? Să îţi suni părinţii, copii, familia şi să îi întrebi "Ce faci, mămicule/tăticule/puiuţule, eşti bine? Mă gândesc la voi, mă rog pentru voi. Vă pupi şi vă iubi mult" - sau să te autofilmezi alături de un desen cu un curcubeu, aplaudând şi strigând frenetic "România, nu îţi face griji, va fi bine" - după care să te pui pe Facebook?

Personal, nu pot înţelege scopul unor asemenea manifestări. Declarativ, da...totul este pavat cu intenţii bune. Dar apoi? Dacă viaţa noastră tinde spre un ideal înalt, ce mulţumire poţi să simţi după ce ai desenat un curcubeu pe o foaie şi te-ai postat pe Facebook cu dânsa?

În fine...poate-s eu mai meschin la suflet şi nu-mi mai vibrează coarda sensibilă cum trebuie - de aceea prefer să stau cuminte, în propria ogradă şi să mă bucur de timpul liber pe care îl am. Mai ascult o muzică, mai citesc o carte, mai caut găina de ouă, mai dau cu o mătură, mai vorbesc cu familia...ohoo! Nu-mi mai văd capul de atâta treabă şi chiar nu-i înţeleg pe cei care se plâng de statul acasă. Dacă erau zile normale, tot netul plângea cu lacrimi amare că vine luni şi se începe lucrul. Dacă se stă acasă, tot netul boceşte de plictiseală, că ne simţim îngrădiţi şi vrem altceva. 

Nu-i omu' bun de pus tablou pentru viitorime, cu titlul "AŞA NU"? Orice s-ar întâmpla, nu e bine şi trebuie să ne plângem soarta. Dacă-i bine, nu e bine...dacă-i rău, iar nu e bine!

Eu, cum spuneam, încerc să profit de ceea ce am. De fapt, parcă am şi mai mult timp să observ ce se întâmplă în jurul meu...să mă gândesc, să analizez şi să mă întreb şi eu, ca Gheorghe: ce se va întâmpla cu noi? 

Oficial, la dezastrul nuclear de la Cernobîl au murit 56 de oameni - un fleac. În Italia, însă, de Coronavirus mor 400 de persoane în fiecare zi! Abia acum e dezastru + şoc şi groază + teroare la maxim! În toată istoria ei ei sângeroasă şi plină de războaie, specia umană nu a mai fost atât de greu încercată, ca în aceste zile...

[Valeriu Sterian - Vino Doamne]

Drept vă spun, că plânge sufletul în mine. Jelesc, mă gândesc, mă cutremur şi iar jelesc.

...iar când mă gândesc din nou, mă apucă întrebările existenţiale:

1. De ce nu au anunţat autorităţile că fiecare om care iese pe stradă îi dă un vot lu' Dragnea, ca să iasă preşedinte? La ce obsesie naţională e cu acest personaj, se baricadau toţi prin case, să nu-i încalece ciuma roşie închipuită şi scădeau şansele de propagare a pandemiei reale. Nu mai fugea nimeni din spitale, n-o mai lua nimeni teleleu pe străzi, nu se mai călca nimeni în picioare prin magazinele alimentare şi eram mai fericiţi. Şi mai sănătoşi.

Bine, acum vă puteţi întreba care este legătura dintre Dragnea şi Covid. Păi...fix care a fost legătura dintre referendumul pentru familie şi Dragnea - adică nici măcar una. Dar dacă prinde la popor, de ce să ne mai cobim? Să dăm poporului ceea ce vrea: multe herghelii de cai verzi pe pereţi. 

2. Că tot suntem la Dragnea...în continuare mă minunez de felul cum se învârte roata. Vorba 'ceea: "fie roata şi pătrată, tot se învârte ea odată". 

Prin vara anului trecut, nu mai puteam mânca, nu mai puteam respira că nu-i Dragnea la izolare şi răcoare. Uite că justiţia a lucrat şi omu' a intrat acolo unde trebuia să ajungă. Toate bune şi frumoase... Problema e că acum, toată ţara este în izolare, arestată la domiciliu: benevol sau de nevoie. 

Observaţi ironia? Nu spun că-i vreo legătură între cele două evenimente...deşi nu m-aş mira ca peste ceva timp, cercetătorii britanici să descopere că acest coronavirus a fost creat în laboratoarele secrete din Rusia ale PSD-ului, apoi Dragnea a intrat la puşcărie şi după ce s-a pus la adăpost, a dat cu Covid pe planetă, ca să distrugă umanitatea şi să stăpânească tot universul cunoscut. 

Revenind la realitate...după ce ne dăm în bărci cu teorii de atracţie a frumosului, legi care spun că ce dăm -  aia primim, vibraţii de energii necreate şi alte spiritualităţi de înaltă beneficitate, după ce facem un scop existenţial să-l jucăm pe unu' în picioare, se întâmplă să trăim acelaşi sentiment de singurătate izolatoare.
Ironia sorţii, ce vă spusei? 

3. Tot anul trecut, îi porcăiam pe medici că-s corupţi, iau mită şi merită vânaţi până la ultimul, ca să eradicăm ciuma din sistemul de sănătate şi să o înlocuim cu oameni noi şi integri. În prezent, când am dat de greu, ne închimăm la aceiaşi medici...îi aplaudăm, îi martirizăm, le cântăm ode şi lăcrimăm alături de ei.
Păi cum vine asta? De fapt şi de drept, unde este stricăciunea reală? La ei, sau la noi?

Tot aşa, nu pot să uit huiduielile  pe care şi le-au încasat jandarmii şi poliţiştii la parada de Centenar din Bucureşti. Mamă, ce-i mai spurcau şi îi înjurau poporul luptător pentru dreptate şi adevăr...  acelaşi popor care, din nou, palpită de emoţie alături de poliţie şi jandarmerie. 

Pe vremea nu ştiu căror alegeri, Pandele era ultima noastră speranţă. E! Acum, ultima speranţă sunt medicii, poliţiştii şi jandarmii. 

Ce bine, ce bine!

Şi cu acest optimism intens, închei mica filă din viaţa unui amărât auto-izolat la domiciliu. 

Să cânte muzica şi să vină ulcica de ghinişor, că noaptea abia e la început! 

În cinstea lu' Saint Patrick's Day, să fie joc şi voie bună!

[Akcent - Buchet de trandafiri]

Momente (fără schiţe)

Motto: viaţa e cu este, şi ca dânsa suntem noi

I

Discriminare!

Dacă în Ploieşti există strada Constanţa, în Constanţa de ce nu există strada Ploieşti?

Propun un memorandum..nu! O petiţie online pentru remedierea măgăriei! Ca potenţial ploieştean şi eventual constănţean, simt că drepturile mele de cetăţean european îmi sunt încălcate! Nu ştiu sigur de ce, dar nu contează! Nu suport nedreptatea.

II

Cuplul prezidenţial este format din preşedinte şi prima doamnă.

Dacă preşedintele S.U.A. s-ar fi numit Hillary Clinton, înseamnă că Bill Clinton ar fi devenit prima doamnă a  Americii? Sau se numea "Primul Domn" - că d-aia e bărbat?! 

Deşi... în ziua de azi, în fiecare domn se află o doamnă de care se poate îndrăgosti alt domn - deci e bine oricum.
Sunt tolerant - dar despre asta, în episodul următor.

III

21 martie. Ziua Mondială a Sindromului Down.

Am aflat din întâmlare chestia asta; pe la noi oricum nu s-a serbat nimic. Aşa că dau o raită pe net, să iau contact şi cu alte părţi de planetă, unde lumea este mai empatică. Mai bună. Şi, poate, mai mărinimoasă.

Găsesc următorul mesaj:

Foarte frumos! Molto brava pentru doamna care a venit cu o asemenea idee! 

Logic, am dat LIKE de câteva ori, ca să îmi exprim admiraţia. Nu am înţeles clar ce legătură este între purtatul şosetelor diferite şi teribila boală, dar na...de vină este, cu siguranţă, incapacitatea mea nativă de a gândi în afara cutiei. 

Oricum, mi-am revoluţionat viziunea asupra vieţii...şi am realizat că, de fapt, cu toţii luptăm pentru diverse cauze nobile. Chiar şi atunci când nu o ştim! Spre exemplu, clovnii de la circ au nasul roşu; precis, ei susţin vreo mişcare de eliberare, de prin cine ştie ce colţ de planetă.

Ieri mă plimbam fain frumos prin oraş şi în faţa mea, un domn, a tras o flegmă mucoasă fix în mijlocul trotuarului. L-am boscorodit jumătate de zi, mergând cu mare atenţie, pentru a nu călca prin ce nu trebuie. Totuşi, în lumina noilor informaţii, realizez că, de fapt, domnul îşi exprima dezaprobarea şi protesta împotriva atentatelor teroriste. Sau, poate susţinea protejarea rechinului ciocan; sau, poate, se antrena pentru viitorul tur de scrutin; sau, poate...ohooo...cine poate şti pentru ce idee de înaltă ţinută morală milita el?

Una-ntr-una, e de bine! Suntem nişte oameni buni şi merităm tot ce este mai bun pe lume. Până şi eu sunt un om extraordinar...chiar dacă, în lenea mea nemăsurată, nu mi-am urnit fundul în Piaţa Victoriei, să prostestez alături de întreaga naţiune. Acuma na...în apărarea mea, declar că am purtat chiloţii pe dos, în semn de susţinere. URAAAA!!!!!

Aştept pozele voastre!!! 

P.S.: Pentru domnişoarele între 18 şi 23 de ani, 90 - 60 - 90 cu abonament la sală (pe luna în curs), accept şi poze fără chiloţi.       

IV

Sărbătoresc Floriile. 

E ziua mea. Nu port nume de floare, dar sunt o floare în spirit. Ferice de cea care mă va lua de bărbat. După primele 5 minute o să-şi blesteme zilele...dar zic să nu mai punem căruţa înaintea boilor! Întâi să mă-nsor şi după aia 'oi mai vedea pe unde scot cămaşa... 

Până una-alta, vreau să arăt beton! Am mers la salonul de înfrumuseţare şi m-am epilat, să mi se vadă şi mie frumuseţe de burtă! Păi ce-i cu atâta păr, e junglă? Sau trup de Mister Olimpia? 

Mi-am făcut manichiura, pedichiura, acum sunt la tratament facial pentru scoaterea punctelor negre dintre nas. 

Apoi mă tund. Cică ultimul răcnet în materie de coafură este mireasa bob...p-aia o vreau! 

Pe mireasă, desigur...că în cap sunt aproape chel. Mă port cu părul vâlvoi, să pară mai bogat. 

V

A venit Paştele...Hristos a înviat! Adevărat a înviat! Plouă cu tradiţionalele urări de  "La mulţi ani" şi "Fie ca...". Ne ciocnim ouălelele şi paharelele, în sănătatea noastră; stingem lumina 5 minute, pentru a marca Ora Pământului şi adresăm, în gând, o rugăciune de mântuire a sufletului pentru melcii care au ieşit la plimbare în urma ultimelor ploi şi au murit fleşcăiţi pe asfalt de picioarele oamenilor răi - nu râdeţi, că aşa se face dacă eşti milos şi cu suflet mare! Am văzut pe facebook!  

În sfârşit, mâncăm! Masa-i plină cu toate cele cuvenite...că de! D-aia am făcut împrumut la bancă, să fim şi noi în rândul lumii! Dacă nici acum, atunci când? 

Mama, grijulie, ca toate mamele...îmi verifică babeţica, să nu dau pe mine; îmi umple farfuria cu de toate, să adun diverse vitamine în corp. Îmi dă cu linguriţa - eu sunt prea slăbit; am reuşit să ţin post o zi jumătate şi tremur din toate încheieturile...cred că am şi slăbit vreo 2 kg şi 152 de grame. Cearcăne, sigur am...le văd în oglindă.

După primele 3 feluri (4, cu aperitiv), sunt sătul. Nu vreau să fac abuz...trebuie să mănânc puţin, până îmi reobişnuiesc stomacul cu hrana normală. Dar nu contează...mai avem de mâncat! Sarmale în foi de varză, sarmale în foi de viţă, copane de miel cu usturoi, friptură la tavă, friptură la grătar, cârnaţi, peşte pe grill, caracatiţă în sos de curry, 6 feluri de prăjituri, pască, plus un dish cu alte ouă roşii; de vin nici nu m-am atins - încă.

"Mănâncă tot din farfurie, nu-ţi mai bate joc...că în Africa sunt milioane de copii care mor de foame! Şi tu..."

"...eu ce? Dacă mănânc tot, nu mai mor copii de foame în Africa?"

Asta e.

Aşa e viaţa.

Mai bine să cântăm...că nu se ştie cât mai avem ocazia.