I
Discriminare!
Dacă în Ploieşti există strada Constanţa, în Constanţa de ce nu există strada Ploieşti?
Propun un memorandum..nu! O petiţie online pentru remedierea măgăriei! Ca potenţial ploieştean şi eventual constănţean, simt că drepturile mele de cetăţean european îmi sunt încălcate! Nu ştiu sigur de ce, dar nu contează! Nu suport nedreptatea.
II
Cuplul prezidenţial este format din preşedinte şi prima doamnă.
Dacă preşedintele S.U.A. s-ar fi numit Hillary Clinton, înseamnă că Bill Clinton ar fi devenit prima doamnă a Americii? Sau se numea "Primul Domn" - că d-aia e bărbat?!
Deşi... în ziua de azi, în fiecare domn se află o doamnă de care se poate îndrăgosti alt domn - deci e bine oricum.
Sunt tolerant - dar despre asta, în episodul următor.
Sunt tolerant - dar despre asta, în episodul următor.
III
21 martie. Ziua Mondială a Sindromului Down.
Am aflat din întâmlare chestia asta; pe la noi oricum nu s-a serbat nimic. Aşa că dau o raită pe net, să iau contact şi cu alte părţi de planetă, unde lumea este mai empatică. Mai bună. Şi, poate, mai mărinimoasă.
Găsesc următorul mesaj:
Foarte frumos! Molto brava pentru doamna care a venit cu o asemenea idee!
Logic, am dat LIKE de câteva ori, ca să îmi exprim admiraţia. Nu am înţeles clar ce legătură este între purtatul şosetelor diferite şi teribila boală, dar na...de vină este, cu siguranţă, incapacitatea mea nativă de a gândi în afara cutiei.
Oricum, mi-am revoluţionat viziunea asupra vieţii...şi am realizat că, de fapt, cu toţii luptăm pentru diverse cauze nobile. Chiar şi atunci când nu o ştim! Spre exemplu, clovnii de la circ au nasul roşu; precis, ei susţin vreo mişcare de eliberare, de prin cine ştie ce colţ de planetă.
Ieri mă plimbam fain frumos prin oraş şi în faţa mea, un domn, a tras o flegmă mucoasă fix în mijlocul trotuarului. L-am boscorodit jumătate de zi, mergând cu mare atenţie, pentru a nu călca prin ce nu trebuie. Totuşi, în lumina noilor informaţii, realizez că, de fapt, domnul îşi exprima dezaprobarea şi protesta împotriva atentatelor teroriste. Sau, poate susţinea protejarea rechinului ciocan; sau, poate, se antrena pentru viitorul tur de scrutin; sau, poate...ohooo...cine poate şti pentru ce idee de înaltă ţinută morală milita el?
Una-ntr-una, e de bine! Suntem nişte oameni buni şi merităm tot ce este mai bun pe lume. Până şi eu sunt un om extraordinar...chiar dacă, în lenea mea nemăsurată, nu mi-am urnit fundul în Piaţa Victoriei, să prostestez alături de întreaga naţiune. Acuma na...în apărarea mea, declar că am purtat chiloţii pe dos, în semn de susţinere. URAAAA!!!!!
Aştept pozele voastre!!!
P.S.: Pentru domnişoarele între 18 şi 23 de ani, 90 - 60 - 90 cu abonament la sală (pe luna în curs), accept şi poze fără chiloţi.
IV
Sărbătoresc Floriile.
E ziua mea. Nu port nume de floare, dar sunt o floare în spirit. Ferice de cea care mă va lua de bărbat. După primele 5 minute o să-şi blesteme zilele...dar zic să nu mai punem căruţa înaintea boilor! Întâi să mă-nsor şi după aia 'oi mai vedea pe unde scot cămaşa...
Până una-alta, vreau să arăt beton! Am mers la salonul de înfrumuseţare şi m-am epilat, să mi se vadă şi mie frumuseţe de burtă! Păi ce-i cu atâta păr, e junglă? Sau trup de Mister Olimpia?
Mi-am făcut manichiura, pedichiura, acum sunt la tratament facial pentru scoaterea punctelor negre dintre nas.
Apoi mă tund. Cică ultimul răcnet în materie de coafură este mireasa bob...p-aia o vreau!
Pe mireasă, desigur...că în cap sunt aproape chel. Mă port cu părul vâlvoi, să pară mai bogat.
V
A venit Paştele...Hristos a înviat! Adevărat a înviat! Plouă cu tradiţionalele urări de "La mulţi ani" şi "Fie ca...". Ne ciocnim ouălelele şi paharelele, în sănătatea noastră; stingem lumina 5 minute, pentru a marca Ora Pământului şi adresăm, în gând, o rugăciune de mântuire a sufletului pentru melcii care au ieşit la plimbare în urma ultimelor ploi şi au murit fleşcăiţi pe asfalt de picioarele oamenilor răi - nu râdeţi, că aşa se face dacă eşti milos şi cu suflet mare! Am văzut pe facebook!
În sfârşit, mâncăm! Masa-i plină cu toate cele cuvenite...că de! D-aia am făcut împrumut la bancă, să fim şi noi în rândul lumii! Dacă nici acum, atunci când?
Mama, grijulie, ca toate mamele...îmi verifică babeţica, să nu dau pe mine; îmi umple farfuria cu de toate, să adun diverse vitamine în corp. Îmi dă cu linguriţa - eu sunt prea slăbit; am reuşit să ţin post o zi jumătate şi tremur din toate încheieturile...cred că am şi slăbit vreo 2 kg şi 152 de grame. Cearcăne, sigur am...le văd în oglindă.
După primele 3 feluri (4, cu aperitiv), sunt sătul. Nu vreau să fac abuz...trebuie să mănânc puţin, până îmi reobişnuiesc stomacul cu hrana normală. Dar nu contează...mai avem de mâncat! Sarmale în foi de varză, sarmale în foi de viţă, copane de miel cu usturoi, friptură la tavă, friptură la grătar, cârnaţi, peşte pe grill, caracatiţă în sos de curry, 6 feluri de prăjituri, pască, plus un dish cu alte ouă roşii; de vin nici nu m-am atins - încă.
"Mănâncă tot din farfurie, nu-ţi mai bate joc...că în Africa sunt milioane de copii care mor de foame! Şi tu..."
"...eu ce? Dacă mănânc tot, nu mai mor copii de foame în Africa?"
Asta e.
Aşa e viaţa.
