Mărturisire de credinţă şi alte considerente (adiacente)

Notă introductivă: 

Cred în tehnologie. Cred în progres. Cred în medicină. Cred în eroii din linia întâi, din linia a doua și din linia a treia (ca să nu discriminez pe nimeni). Cred în lupta anti-corupție...ăăăă...anti-pandemie (mă scuzați, m-a luat valul). Și mai presus de toate... Cred în vaccin. Vaccinul e puternic. Vaccinul mare, vaccinul e tare. Vaccinul e idealul meu în viață, nu femeia cu mustață.

...iar acum să trecem la lucruri serioase:

Nu ştiu cum şi prin ce minune, am ajuns să fiu înscris într-un grup de Facebook care se ocupă cu adularea cărților. Dar nu mă deranjează; deși nu mă închin la citit, nu am porţie pe zi de lecturat şi nici măcar nu citesc de-a valma, orice îmi pică în mână - doar pentru a mă lăuda că-s cititor avid şi devorez o carte pe zi, e interesantă o schimbare minimală a decorului. 

No. Şi pe acest grup, printre reclame la cărţi şi solicitări de lecturi fascinante pentru un domn de 60 de ani care are doi copii, o gospodină care vrea un roman misterios sau recomandări de cărţi captivante pentru un adolescent care se dă cu rolele și urăște cititul, am găsit şi o întrebare de intelectual: "Ce ai face dacă ai fi pentru o zi președinte"? 

E! Acesta-i un exerciţiu de imaginaţie foarte interesant...nu găsiţi? Mai ales că preşedintele este socotit a fi acel domnitor (luminat), care ordonă şi se execută întocmai şi la timp, conform voinţei sale. Deci: ce-aş face dacă aş fi pemtru o zi preşedinte? Habar nu am...dar probabil că aş aboli carnivoreala, ca să fim cu toţii vegani şi să ne integrăm în Spirală. Aş mai salva, din nou, Roşia Montană şi balenele cu cocoaşă, aş interzice accidentele rutiere şi aş da o lege prin care să fie pace în lume şi pace pe pământ...din astea. 

Dar nu intraţi în panică: noroc că mulţi oameni sunt mai deştepţi ca mine...şi printre zeci de persoane care au ales să se lupte cu penalii, mi-a plăcut mult de cineva care ar vaccina obligatoriu pe toată lumea, de la cap la coadă. Pentru că, nu-i aşa, trebuie să terminăm şi noi cu această pandemie, ca tot restul ţărilor civilizate.

Ceea ce e corect! AŞA NU SE MAI POATE! 

Şi pentru că vaccinarea nu rezolvă problema decât pe termen lung, pentru că serul cică e "imunizator" la vreo 10 zile după a doua doză (pe scurt, cam într-o lună de la ziua înţepării), pe termen scurt avem o singură pavăză împotriva molimei ucigătoare: restricţiile. Şi vreau restricţii dure! Cât mai dure posibil! Ca să nu dispărem ca naţie, trebuie restricţii pentru nevaccinaţi, tăticule! D-alea grave de tot, rele! Ăștia care nu s-au vaccinat trebuie să fie  închişi în casă ca în celule, nu ştiu! Treaba lor! Izolaţi de comunitate în afara oraşului, precum ciumaţii! Nimic nu este de ajuns în lupta contra carcalacului. Părerea mea.

Dar autorităţili care trebuie să protejeze contribuabilul din mine ce fac? Îi blochează pe nevaccinaţi să între în mall şi alte locante neinteresante. Doar atât? Ce oroare! HUOOOOOO!!!! Cine nu sare, nu vrea schimbare!!! P-S-D, ciuma roşie! P-S-D, ciuma roşie! JOS GUVERNU'!

Reiau, dacă nu s-a înţeles din prima: VREAU RESTRICŢII DURE PENTRU NEVACCINAŢI! Trebuie să se vadă, fără putinţă de tăgadă, cât de ticăloşi suntem! Cât de ipocriţi şi cât de urâţi din punct de vedere moral am ajuns!

De ce spun asta? Simplu.

Nu-mi aduc aminte ca în toată istoria asta a omenirii să se fi întâmplat ceva pentru răul poporului. Așa se face că, indiferent cât de odioasă a fost, motivul oricărei minunăţii de porcării era BINELE POPORULUI.

Nu mai zic de castele indiene şi sclavagism, că-s prea vechi astea...dar mai ţineţi minte Holocaustul? Ăla cu rasa ariană şi evreii care erau socotiţi o pleavă ce trebuie eliminată? Urât, urât, ştiu! Câh, caca, am evoluat de atunci!

Apartheidul vi-l mai amintiţi? Susţinea supremaţia albilor...noroc că s-a desfiinţat acum vreo 30 de ani, pentru că am evoluat şi ne-am civilizat. Conştiinţa noastră a atins un grad superior de existenţă şi practic, mai avem să ne înălţăm trupurile - că spiritele sunt, deja, printre stele. 

Mişcarea "Black Lives Matter" v-o mai amintiţi, că fu acuşi, recent! Ăia de distrugeau statui prin parcuri şi condamnau de rasism oameni care au trăit acum sute de ani şi nu aveau o minte avangardistă, care să se gândească la drepturile omului; dar în prostia lor, au mişcat câte ceva şi au rămas în istorie... Foarte urât! Noroc că ne-am civilizat de atunci.

Bun. Acum hai să ne întrebăm ce s-ar fi întâmplat dacă accesul în diferite incinte era condiţionat de culoarea pielii. CUM?? RA-SISTULE ce sunt! Nici măcar nu ştiu cum pot gândi aşa urâţenii!

Dar...dacă accesul era condiţionat de orientarea sexuală? Sau de gen? CE??? HOMO-FOBULE care sunt! Neruşinare crasă şi nemernicie de cea mai joasă speţă!

Poate era mai bine dacă se permitea accesul pe ici, pe colo și păstrarea locului de muncă doar pe baza corectitudinii religioase? Sau a dietei alimentare? Sau a cetăţeniei? Da...e clar! Sunt un XENOFOB nenorocit. Bleah! 

Acum trăim într-o lume aproape utopică...o lume în care se interzice chiar şi folosirea unor simple cuvinte precum "bărbat" sau "femeie", pentru a nu răni orgolii. Într-o asemenea lume egală, minunată şi nouă, nu e normal tratamentul discreţionar şi uşor dictatorial? 

Cum altfel putem descrie superioritatea vaccinaţilor faţă de cei nevaccinaţi?

Ştiu, nu răspundeţi! Este un gest cetăţenesc admirabil, o măsură luată pentru binele poporului, ca să nu se întâmple nasoale. Pentru că...nu tot pentru binele poporului Inchiziţia ardea pe rug pe oricine nu credea ce voia dânsa? Nu pentru binele poporului s-au creat lagărele de concentrare? Nu pentru binele poporului, oricine nu era din rasa caucaziană era considerat inferior? Nu pentru binele poporului s-a inventat Jihadul? Nu pentru binele poporului s-au purtat toate războaiele lumii?

Deci e clar ca lumina zilei:  nevaccinaţii trebuie restricţionaţi, dacă vrem să scăpăm de boala asta care ne macină zilele. Până când o viaţă amară? Până când va mai exista acest virus criminal? Până când îi vom mai tolera pe nevaccinaţii care împrăştie epidemia fără nici un pic de simţ de răspundere! HUUUOOO! Jos cenzura! Steaua campioană!

Deşi, am o întrebare: ţinând cont de faptul că vaccinul nu oferă decât o protecţie împotriva carcalacului şi nu imunitate (conform medicilor, care spun că şi dacă ai vaccinul la zi, te îmbolnăveşti şi transmiţi mai departe), iar pandemia este declarată în funcţie de numărul infectărilor, cine împrăştie mai bine carcalacul? Potenţialii purtători nevaccinaţi -  cu acces limitat prin mediul înconjurător şi controlaţi la milimetru, sau potenţialii purtători vaccinaţi - care pot merge oriunde, oricând şi oricum, fără nici cea mai mică grijă a vreunui control?

Nu ştiu ce să zic şi nici nu are importanţă. În aceste timpuri grele, nu trebuie să mai despicăm firul în patru...ci să facem ceva. 

Haideţi să haidem!

Şi începem în forţă, cu o pauză de masă; un păhărel, două, trei...patru, cinci, şase... o muzică bună...apoi mai vedem!

[Lupii lui Calancea şi Surorile Osoianu, feat. Guz - Purtata] 

Botez cu cântec

Voiam să încep şi eu postarea într-o notă pozitivă şi nu ştiam cum...până am deschis televizorul şi am aflat că anul acesta preotul nu va mai veni cu botezul în casele oamenilor. Adică nu va mai intra în casă...ci va boteza din poartă....sau ceva. 

Bun, şi cum face asta? Înmoaie busuiocul în aghiasmă, îl leagă de cruce şi crucea de un bumerang pe care îl zvârle din toate puterile, în timp ce cântă "În Iordan botezându-Te, Tu, Doamne"? Păi asta-i direct sală...lucrezi bicepşii şi plămânii în acelaşi timp! Forţă şi cardio! 

Zvârrrrr...şi busuiocul sus, pe-o creangă! Şi dacă-l dă pe casă, cine se urcă după el, să-l dea jos? Ne jucăm de-a "nenea tata lu' Ionuţ, ne daţi şi nouă mingea"? Sau săracul părinte e nevoit să vină cu desaga de cruci, busuioace, sârmă şi bumeranguri de rezervă, pentru orice eventualitate?

De fapt...nu vă agitaţi! Conform reporterului care relata ştirea, preotul va putea intra şi în casă, la "insistenţele exagerate ale enoriaşilor".

Stai, frână!! Cum arată insistenţele exagerate? Eu, de exemplu, vreau să îl primesc pe părinte şi în casă. Dacă trebuia doar să insist, o scoteam la capăt: "Haideţi, părinte...vă rog io...chiar nu puteţi să intraţi"? Şi preotul bifa că s-a respectat legea şi am insistat, deci toate bune şi frumoase. Dar cum insist exagerat? Întind covor roşu prin curte, să se vadă din avion că-s cetăţean respectator de legi? Sau nuanţa de exagerare o dau din vorbe? 

"Părinte, intraţi"! "Nu se poate"! "Dar vă rog frumos, intraţi"! "Nu se poate"! "Dar vă rog foarte frumos, intraţi"! "Nu se poate"! "Dar vă rog extrem de foarte frumos, inimaginabil de magnific şi superlativ de foarte minunat să intraţi"! "Nu se poate"! "Haideţi părinte...vă rog io exagerat şi insist exagerat de frumos să intraţi exagerat"... "Bine, taică".

Aşa?

STOP! Problemă: cine constată că rigorile legii au fost îndeplinite? Dascălul? Nu merge... în primul rând nici nu are atribuţii legale pentru asemenea îndatoriri şi în al doilea rând, dacă e mai plictisit şi nu mai aşteaptă să insiste (exagerat) omul respectiv? De fapt, dacă intră direct în curtea cetăţeanului, fără să aştepte să mai fie invitat!!! Nu. Se. Poate. Aşa. Ceva!!!! Pe timp de pandemie? Doamne fereşte - pân' te nimereşte, normal!

Deci, pentru a nu zădărnici eforturile de stârpire a carcalacului, propun ca alături de preot şi de dascăl, să fie prezent şi un agent din acela matrimonial - cum se numeşte? Omul ăla cu tricolor pe el, care constată că au fost îndeplinite condiţiile cerute de lege...OFIŢER, măi! No, deci...alături de preot şi dascăl, propun să fie prezent şi un ofiţer constatator, ca să ia act atât de exprimarea consimţământului liber şi deplin, cât şi de îndeplinirea condiţiilor cerute de lege. Şi angajăm şi fotograf, ca să existe dovadă la dosar că n-a fost penal ofiţerul respectiv şi a luat mită vreo bucată de cârnaţ, ca să închidă ochii la săvârşirea botezului ilegal. 

Păi nu? Eu, cel puţin, am trecut de vârsta în care mă vrăjeau 2 ochi frumoşi...acum nu mai cedez decât de la 4 ochi frumoşi în sus! D-apoi procurorii, care se lovesc zilnic de minciunele! Ăia tre' să aibă dovada la dosar...hârtia doveditoare! Altfel, ce facem aici? Ori suntem legali, ori nu mai suntem?

Hotărât lucru, un fotograf este complet trebuincios pentru asemenea situaţii.

DAR STAI, asta nu e tot! Constatarea constatare, poza poză...dar dacă eu nu insist suficient de exagerat? Iar nu respect legea şi mâine-poimâine mă trezesc că mă huiduie vreunu' că-s corup şi penal! Mai ştii? Nebuni se tot inventează şi-s şi la zi cu toate upgrade-urile! Nu chem, mai bine, şi o echipă de filmare, ca să înregistreze fericitul eveniment? Fotograful face poze, e un fel de back-up; dar filmătorii duc greul...ei trebuie să filmeze totul din mai multe unghiuri - ca să se vadă, fără putinţă de tăgadă, cine-s personajele din imagine şi că n-au pixelul albastru pe ele! 

Adică na...dacă eu primesc botezul, apoi mă îmbăt şi fac o glumă nesarată săracului preot? Sun la 112 şi-l denunţ că mi-a intrat în curte fără să-mi mai aştepte insistenţele mele (exagerate)? Ce facem? Ne uităm la dovezi, desigur! În poze e clar că nu se aude ce am spus...deci, apelăm la caseta video; şi dacă nenea cameraman se scobea în nas fix în momentul zero, când trebuiau să se întâmple insistenţele - motiv pentru care nu a prins taman secvenţa împricinată? E! D-aia trebuie mai mai multe unghiuri de filmare!

Păi ce facem...tot eu să mă gândesc la toate detaliile?

SI ASTA TOT NU E TOT!! Până acum, ca să pot primi şi eu botezul în casa proprietate privată, trebuie să fie de faţă... zece? Hai, 10 persoane! Păi dacă li se face foame taman când ajung la poarta mea? Las' săracii oameni să jinduiască după o porţie de mâncare caldă? Unde mi-ar fi spiritul de creştin? Nu-i mai bine să am eu o masă pregătită cu toate cele cuvenite pe dânsa, să nu-mi crape obrazul de ruşine dacă va fi cazul să aşez musafirii la un ospăţ mic?

Şi dacă tot am atâţia invitaţi, oare nu e bine să aibă şi un fundal sonor? Să chem şi lăutari? C-apoi muzică, de unde? La tv se vorbeşte numai de covid, cum să ne închinăm la mască şi cum se bat aleşii pe ciolan...pardon!! Negociază principii care vor aduce poporului bunăstare cu nemiluita - iar de abureli din astea sunt sătul până-n gât! Deci, clar, e nevoie de lăutari! 

Auzi? Dar dacă am făcut atâta deranj şi am şi ofiţerul (neacoperit, sper) de stare civilă, preotul, dascălul, fotografi, lăutari şi filmători, nu-i mai bine să fac şi nunta? Chem fata, jur s-o iubesc şi s-o respect şi după ce moartea ne va despărţi...şi gata! Împuşc 2 iepuri dintr-un foc: botez şi nuntă în aceeaşi zi!

Ar cam fi o problemă cu fata în sine, dar acuma...na! Chiar ne uităm la toate detaliile? Nunta să mergă, că restul vine de la sine! Da' să fie clar pentru toţi: dacă nu mă însor, nici nu mă mărit! Să nu avem vorbe la proces...

[Dora Show - Durdom pa pa]

Problemă finală: dacă într-o parohie sunt...să zic 500 de case...cam câte luni i-ar trebui preotului să le boteze pe toate, în asemenea condiţii? Termină botezul de Bobotează până la botezul de Sfântă Mărie, din vară? Şi în cazul acesta, ce facem dacă se răscoală lumea că vine preotul cu botezul toată ziua, bună ziua? Nu se face răzmeriţă-n ţară? Tulai, Doamne! O nouă revoluţie este exact ce ne mai lipsea! Tichie de mărgăritar!

No, deştepţii 'ceia care au dat legea "insistenţelor (exagerate)" de ce nu s-au gândit până aici? De ce ne conduc cu picioarele? Păi dacă-i de-aşa, zic să se coboare din scaun, ca să mă urc eu - că văd că-s mai vizionar! Plus că nu mă cert cu nimeni pe bani...o dată că nu-mi place să mă cert şi apoi...dacă-s singur, cu cine să mă cert? Cu mine însumi?

Ia să vedem, sondaj rapid printre alegători: Cine mă votează? 

...c-apoi vă invit la nunta mea! Numai să nu cadă şi vreo stea, c-am pus-o de mămăligă! 

Na...ce să zic? Speranţa moare ultima! 

Până una-alta, să fie cântec şi voie bună!!!!

[Pavel Stratan - Pentru sănătate]

Întrebări de zi cu zi

Gata! Nu mă mai pot ascunde! M-am minţit pe mine şi v-am minţit pe voi...sunt un fariseu care propovăduieşte lumina şi lucrează în întuneric. Sunt un mormânt văruit; un gard vopsit, ce ascunde leopardul. Şi un mişel + ticălos + un Iuda mai mic.

Dar azi am decis să mă eliberez! Am hotărât să spun adevărul şi să suport orice consecinţă, cu demnitatea unui bărbat integru şi modest care sunt! Astăzi pun piciorul în prag şi de mâine vreau să mă privesc în oglindă cu mândrie, pentru că în sfârşit am mărturisit! Adevărul trebuie să iasă la suprafaţă ca untdelemnul, lumina nu mai poate sta ascunsă sub obroc. Conştiinţa mă apasă, sufletul îmi zvâcneşte de durere...Lacrima îmi curge, inimioara-mi frânge. Nopţile-s zvârcolituri, zilele-mi sunt zbârcituri.  

Aşa că DA! Trebuie să scap de povara vinei grele care mă apasă şi să recunosc, deschis, că.... DA! SUNT OFIŢER ACOPERIT!  Adică nu...iar umblu cu fofârlica şi o iau prin învăluire. Crunta realitate este că...pfiu! ce emoţii am... din când în când, mă vizitează şi pe mine perioada aceea a lunii. 

În general sunt om normal, fain şi frumos... apoi, BUF!!! De niciunde, mă păleşte musafira nepoftită: plină de iritare, dezolare, plângeri de milă şi filosofări fără sens, fără cap şi fără coadă. 

Atunci, în clipele cele mai întrebăcioase şi pline de amar, îmi dau seama că-s monument de prostie. Că trece viaţa pe lângă mine fără să pricep o iotă dintr-ânsa şi cu un ochi râd de ea...că trece nebună, ca acceleratul prin haltă şi nu lasă nimic în urma ei; iar cu celălalt plâng...că trece nebună, ca acceleratul prin haltă şi nu lasă nimic în urma ei. 

Stupefiat de această revelaţie, iau distanţă de mine şi observ cu obiectivitate situaţia deplorabilă în care mă aflu...deci mintenaş îmi trag o pereche de palme, să-mi revin din letargie. Şi, minune! Nu-mi revin.

Dar nu renunţ şi adopt altă strategie: îmi mut atenţia de la pustietatea care mă pustieşte şi mă chinui să-mi concentrez energia pentru a aduce lumină în negura închipuirilor care mă bântuie. "Bu-hu-huuuu!!! Bu-hu-huuuu"! - uite aşa îmi fac gândurili astea prin cap, cât e ziulica de lungă! (cred că au auzit că e Halloween sau ceva, altfel nu-mi explic de unde atâta agitaţie pe ele).

Mno. Problema e că, aşa cum spuneam mai sus, sunt îngrămădit şi nu ştiu multe lucruri...iar pe cele care s-au lipit de mine, le fac bine şi ies pe dos. Ghinion!

Totuşi în rarele momente de luciditate care-mi beculesc prin ceaţa roşie a deşertăciunii, realizez că am nevoie de ajutor... aşa că îl cer de la alţii mai experţi ca mine într-ale problemelor existenţiale: HELP, HELP, ajutaţi un aproape aflat la ananghie, să-şi deschidă capul către inteligenţa de grup şi să răspundă unor probleme despre viaţă, pur şi simplu: 

1. Aţi văzut jurământul lui Clotilde. Marie. Brigitte. Armand?

Eu nu îl văzusem până azi... şi am râs de-am căzut de pe scaun! De rău şi hain la inimă ce sunt, desigur.

Într-o asemenea solemnitate de moment istoric, e normal să mai dai nişte bâlbe. Sau să vorbeşti mai R  A  R şi mai apăsat decât un neştiutor de carte ce scrie la tastatură după dictare. Şi nu e asta o problemă. 

Însă am o întrebare: dacă nu a jurat cu mâna pe Biblie, cum e obiceiul, de ce şi-a încheiat jurământul cu expresia "Aşa să-mi ajute Dumnezeu", cum e obiceiul?

Se dezice de Dumnezeu şi nu vrea să se atingă de Biblie? Foarte bine, treaba ei! E liberă să creadă ce doreşte...însă, dacă tot a schimbat protocolul din cauza propriilor convingeri religioase, de ce nu şi-a încheiat jurământul cu o formulă mai modernă, gen "Aşa să-mi ajute Universul"? Sau "Aşa să-mi ajute Matricea Mamă"? Quetzacoatl? Unicornul cu trei coarne?! Pălămida Vrăjită...nu ştiu! Covrigul Fără Gaură... ceva, orice în afară de Dumnezeu! Cum să invoci ajutorul cuiva în care nu crezi?

Sau, uite idee genială: de ce nu a zis "Aşa să-mi ajute Arborele De Cafea"?! Presupun că bea cafea...şi am auzit că licoarea asta te ajută să treci prin tot felul de probleme! "Cafeaua de dimineaţă te-ajută să scapi de greaţă" - nu aşa era cântecul?

[Doru Stănculescu - Cafeaua de dimineaţă]

No, bun. De ce nu a cerut oblăduirea Cafelei? Nu-i cu supărare...în ziua de azi nu mă mai miră nimic. Deci care ar fi fost problema? Răspuns: Nici una!

Însă, când umbli cu jumătăţi de măsură, ce mai înţelegi? De ce refuzi pe cineva, apoi îi ceri ajutorul?  Ce-i asta..."Du-te-n colo, hai încoace, pupă-mă, lasă-mă-mi place"? Păi ori suntem golani, ori nu mai suntem? Ori schimbăm, ori lăsăm aşa! Să modificăm şi să nu schimbăm, nu se poate. Şi totuşi...nu d-aia suntem ţara lui Caragiale?

2. A înţeles careva rostul măsurilor anti-pandemie? Că eu nu. Mi se pare că regulile astea sunt doar o manea cântată după ureche şi cam atât.

Recomandările alea 3 au devenit tradiţie...cred că şi dacă mă mă iei fără veste din somn, le recit ca pe poezie: "POARTĂ MASCĂ! SPALĂ-TE PE MÂINI! DISTANŢEAZĂ-TE"! - atât sunt de îndoctrinat. Mai am niţel şi-mi pun o mască în ramă, să mă închin la ea şi să-i cer ajutorul împotriva acestei boli criminale care ne torturează existenţa. (CHIAR!! De ce nu a zis Clotilde "Aşa să-mi ajute Sfânta Mască"? Mergea în vremuri de pandemie...plus că îndemna şi la responsabilizare"!).

Şi este perfect ilar...facem un P.R. spălatului pe mâini cu atâta patos, de zici că abia acum l-am descoperit! Mă buşeşte râsul şi când îi aud pe cei din restaurante, cum se laudă cu seriozitate: "Spălăm pe jos, dezinfectăm mesele după fiecare client, servirea se face cu mănuşi de protecţie, la bucătărie purtăm bonete pe cap - e siguranţa perfectă"! Buunnn...şi trebuia să vină covidu' lu' peşte, ca să îţi acoperi capul când faci mâncare, să nu-ţi pice păr în oală? Trebuia să vină pandemia universală, ca să fie curăţate mesele după fiecare utilizare? Trebuia să ne ameninţe virusul, ca să mi se dea covrigul cu mâna înmănuşată? Astea-s noile mari măsuri de protecţie care protejează clientul de carcalac?? Vai!! 

Atunci nu am curaj să mai întreb ce măsuri de asigurarea calităţii şi siguranţei alimentare se aplicau în era pre-pandemie...  

Totuşi, masca trebuie purtată. Era un semn de civilizaţie şi în timpurile mai normale ale trecutului, o puneai chiar şi în cazul unei banale răceli - ca să nu împarţi mucii în stânga şi în dreapta. Aşa se face în Japonia, de când hăi! Bine, la noi se uita lumea la tine ca la ciumaţi, dacă umblai cu masca pe stradă... deci nu se purta. 

Însă am o întrebare: mai exact...cum acţionează coronavirusul acesta? Întreb, pentru că e foarte ciudat: intru în mall, port mască - pentru că e covid. Mă duc la zona de restaurante, port mască - pentru că e covid. Comand cu masca la gură; e covid... (De obicei repet comanda de câteva ori, că nu se aude ce spun prin mască, hărmălaie şi muzică). Merg lângă masă cu masca...e covid. Mă aşez pe scaun, dau jos masca...trebuie să mănânc. Şi covidul? Iese în pauză de ţigară, cât sunt eu fără mască? Nu mă atacă, să nu-mi strice tihna procesului de hrănire? Acţionează doar de la un metru şi jumătate în sus? Păi atunci hai să mergem pe cu toţii pe vine şi nu ne mai facem griji, că ne tărâm pe sub virus! 

Serios acum! De ce ne ia boala de cap când ne plimbăm printr-un interior, dar nu ne ia de cap dacă mâncăm în acelaşi interior? Stăm la masă relaxaţi şi fără mască, apoi ne ridicăm şi ne trec transpiraţiile că-i pandemie. Ne-atinge cineva, sau trece la mai puţin de un metru de noi şi ne apucă indignarea. Cum vine asta?

3. Tot pe caz de pandemie, că e în tendinţe şi nu mă pot abţine. 

Îşi mai aminteşte cineva câte sute de mii de infectări zilnice erau prin martie? Că nu mai ştiu... eu îmi aduc aminte doar de armata de pe străzi. Patrulau militarii pe T.A.B.-uri, cu arma la piept, de ziceai că ne atacă vreo hoardă de zombie, nu alta! Şi nu am uitat nici de poliţia care punea imnul la difuzoare, de două ori pe zi...că de! La asemenea vremuri de restrişte, când toţi stăteam în case, se murea pe capete şi pericolul era la fiecare centimetru de pas, se cereau cele mai grozave măsuri de precauţie! Nebunia aia cu curcubeele desenate şi lipite pe geam, menite să ne încurajeze (pentru că TOTUL VA FI BINE) le mai ştiţi? Ce vremuri!

Păi acum e fericire şi noroc! Câte infectări avem? Şase mii jumate pe zi? Mizilic! Nu tu curcubee pe hârtie, umblăm unde vrem, e deschis peste tot... suntem liberi să facem ce vrem, dar cu masca la gură. Perfect! 

Dacă era ceva grav, cum se spune la tv, nu ieşeau iar tancurile pe străzi? Nu se intona imnul de stat din orice maşină de poliţie, ca să ne dea curaj? Nu ne-am fi baricadat în case, cu toporişca lângă prag, să avem cu ce ne auto-apăra de virus? 

Normal că da.

Dar nu (re)trăim aşa ceva, deci... e bine. Deocamdată. Trist este că situaţia se înrăutăţeşte rapid.

Şi totuşi, trebuie să trăim clipa prezentă şi să o cinstim aşa cum se cuvine. Nu de alta, dar fericirea niciodată nu stă prea mult şi există sansa să regretăm ceea ce am avut şi nu mai este. 

Aşa că...să fie muzică şi voie bună! 

[Tatiana Stepa şi Adrian Păunescu - Şi totuşi vine toamna....]

Gânduri (auto)izolate

Doam'lor şi domn'lor, puţină atenţie la mine, vă rog...Mulţumesc!
Doam'lor şi domn'lor, am plăcerea de a vă invita la un dans mic şi-o urare foarte specială: la mulţi ani şi multe bucurii de Saint Patrick's Day! Să fie distracţie, să curgă băutura, să ne veselim şi facem bunţi-bunţi în club, până dimineaţă! E distracţie, ce mişto, e distracţie ce mişto!! That's the season to be jolly, fa-lalalala la-la la la!

De la mine pentru toată lumea, să fie PARTY!!! Să vină Petre-petrecerea! Iuhuuuuu!!!!! 

[Voltaj - Hai sus]

Da' ce-s feţele astea nedumerite pe voi? Nu ştiţi cine e Saint Patrick? Sfântul Patriciu...

Mă rog, nici eu nu îl ştiam. Numai azi am aflat că pe 17 martie fu această serbare câmpenească, ce ne aduce tocmai din Irlanda o nebuneală plină de lepărconi şi spiriduşi verzi.  Şi mi-a picat fisa...
Parcă şi văd când a venit acest sfânt anul trecut: lumea nu mai ştia ce verde să-şi pună pe ea ca să fie în rând cu lumea şi Doamne feri, să nu cumva să o sară rândul! Mustăcioare, pălărioare, ochelărei, muţunei, bastonele, vestoane, cămăşuţe, unghiuţe, peticele, trotinele...toate verzi, că aşa era trendul. 

Pfuai de mine, şi ce ne mai rupeam în figuri şi baluri semi-mascate, pe la toate terasele! Practic, nu exista o cârciumă fără ceva verde pe ea, ca să momească tinerii doritori de distracţii şi petrecăreţii care voiau să se zbânţuie fără griji la cluuuuubbbbb!!! Uuuu, uuuuuu!!!! Bunţi bunţi, ce coool!!!!

Ţara petrecea şi pe mine mă durea la bască; nu le am p-astea cu evenimentele şi nu mă stresez să le caut...aşa că-mi văd liniştit de viaţă. De aceea, nu m-aş fi dus nici bătut la aşa ceva; atât că m-a apucat mimetismul social abia a doua zi, când se termnase tot bairamul...motiv pentru care am fost pus în oribila situaţie de a vrea să petrec, dar a nu avea cu cine. Spăşit, mi-am recunoscut indolenţa şi mi-am propus ca în anul de graţie 2020, să nu mai ratez distracţia. 

Doar că, până am ajuns în 2020, am uitat complet şi iar m-a sărit rândul. Ce-i drept, nici clubăreii nu m-au mai anunţat cu o lună înainte, ca să intru în atmosfera de sărbătoare...şi mi-a sărit ţandăra: nu e corect! Ce facem aici? Mă simt un client înşelat şi părăsit în drum - ceea ce nu-mi convine! Sunt cetăţean european şi am drepturi!! 

Chiar nu e posibil aşa ceva! Nu vă e ruşine, să mă lăsaţi cu ochii în soare? Vreau şi eu, o dată în viaţă, să cheltui nişte bani pe prostii şi să fiu băeat de gaşcă, dar nici atunci să n-am parte de asta? 

Aoleu...am uitat! Stai că-s prost! Îmi retrag cuvintele, nu e vina cluburilor.... Suntem în pandemie, măi! A îngheţat planeta în autoizolare şi carantină, aşa că stăm cuminţi la locurile noastre, ca să nu răspândim oribilitatea de virus care ne bântuie existenţa. Serios, nu-i de glumă! Eu râd şi fac băşcălie, dar situaţia e cu boală şi necaz... aşa că stăm acasă, cu tot cu haştag. 

Bine, în realitate, chiar dacă #stăm acasă, noi nu suntem chiar proşti să stăm acasă...că nu putem să stăm pe uscat, fără mâncare, băutură şi plimbări; aşa că ne mi se pare normală ciomăgirea pentru proviziide la marketuri...Gândim pozitiv: nu ne vom îmbolnăvi şi trebuie să avem ce mânca şi ce bea - pe sistem "cu ce te alegi în viaţă? Cu ce bagi în gură şi ce strângi în braţe".
Şi dacă, prin absurd, vine covidu' peste noi, măcar murim sătui şi îndestulaţi.

Deci...per ansamblu, e de bine. Nu disperaţi, nu vă panicaţi - va fi bine, iar cu haştag. 

Chiar şi românii din diasporă ne încurajează...şi îşi fac multe video selfie prin care urează României de bine. Curaj, România, va fi bine!!!



[Curaj, câinele cel fricos - intro]

Foarte frumos şi bravo lor! E un adevărat regal cinematografic, ce să zic? Râzi de-ţi sar rinichii, când vezi atâta emoţie publică şi fără rost...Dar dacă aşa e moda, nu poţi să te pui contra vântului, că te uzi! Aşa că, până nu se declanşează o nobilă campanie de susţinere care să debordeze de emoticoane, sensibiloşenii şi îmbrăţişări, nu ne simţim bine!

Din partea mea, aplauze! Gestul în sine e de lăudat, nu mă-nţelegeţi greşit! E perfect uman să îţi faci griji pentru cei dragi şi să le transmiţi gânduri bune...dar problema e de intimitatea momentului. E ca şi cum ţi-ai consuma noaptea nunţii în piaţa centrală a oraşului, la cea mai oră de vârf...ca să ştie toată lumea cum îţi alinţi soţia şi ce îi faci, practic, ca să o fericeşti. Ceea ce e ok şi asta, până la urmă - în special dacă te cheamă Titus Steel, sau Piticu' Porno.

Prin urmare, ce este mai profund? Să îţi suni părinţii, copii, familia şi să îi întrebi "Ce faci, mămicule/tăticule/puiuţule, eşti bine? Mă gândesc la voi, mă rog pentru voi. Vă pupi şi vă iubi mult" - sau să te autofilmezi alături de un desen cu un curcubeu, aplaudând şi strigând frenetic "România, nu îţi face griji, va fi bine" - după care să te pui pe Facebook?

Personal, nu pot înţelege scopul unor asemenea manifestări. Declarativ, da...totul este pavat cu intenţii bune. Dar apoi? Dacă viaţa noastră tinde spre un ideal înalt, ce mulţumire poţi să simţi după ce ai desenat un curcubeu pe o foaie şi te-ai postat pe Facebook cu dânsa?

În fine...poate-s eu mai meschin la suflet şi nu-mi mai vibrează coarda sensibilă cum trebuie - de aceea prefer să stau cuminte, în propria ogradă şi să mă bucur de timpul liber pe care îl am. Mai ascult o muzică, mai citesc o carte, mai caut găina de ouă, mai dau cu o mătură, mai vorbesc cu familia...ohoo! Nu-mi mai văd capul de atâta treabă şi chiar nu-i înţeleg pe cei care se plâng de statul acasă. Dacă erau zile normale, tot netul plângea cu lacrimi amare că vine luni şi se începe lucrul. Dacă se stă acasă, tot netul boceşte de plictiseală, că ne simţim îngrădiţi şi vrem altceva. 

Nu-i omu' bun de pus tablou pentru viitorime, cu titlul "AŞA NU"? Orice s-ar întâmpla, nu e bine şi trebuie să ne plângem soarta. Dacă-i bine, nu e bine...dacă-i rău, iar nu e bine!

Eu, cum spuneam, încerc să profit de ceea ce am. De fapt, parcă am şi mai mult timp să observ ce se întâmplă în jurul meu...să mă gândesc, să analizez şi să mă întreb şi eu, ca Gheorghe: ce se va întâmpla cu noi? 

Oficial, la dezastrul nuclear de la Cernobîl au murit 56 de oameni - un fleac. În Italia, însă, de Coronavirus mor 400 de persoane în fiecare zi! Abia acum e dezastru + şoc şi groază + teroare la maxim! În toată istoria ei ei sângeroasă şi plină de războaie, specia umană nu a mai fost atât de greu încercată, ca în aceste zile...

[Valeriu Sterian - Vino Doamne]

Drept vă spun, că plânge sufletul în mine. Jelesc, mă gândesc, mă cutremur şi iar jelesc.

...iar când mă gândesc din nou, mă apucă întrebările existenţiale:

1. De ce nu au anunţat autorităţile că fiecare om care iese pe stradă îi dă un vot lu' Dragnea, ca să iasă preşedinte? La ce obsesie naţională e cu acest personaj, se baricadau toţi prin case, să nu-i încalece ciuma roşie închipuită şi scădeau şansele de propagare a pandemiei reale. Nu mai fugea nimeni din spitale, n-o mai lua nimeni teleleu pe străzi, nu se mai călca nimeni în picioare prin magazinele alimentare şi eram mai fericiţi. Şi mai sănătoşi.

Bine, acum vă puteţi întreba care este legătura dintre Dragnea şi Covid. Păi...fix care a fost legătura dintre referendumul pentru familie şi Dragnea - adică nici măcar una. Dar dacă prinde la popor, de ce să ne mai cobim? Să dăm poporului ceea ce vrea: multe herghelii de cai verzi pe pereţi. 

2. Că tot suntem la Dragnea...în continuare mă minunez de felul cum se învârte roata. Vorba 'ceea: "fie roata şi pătrată, tot se învârte ea odată". 

Prin vara anului trecut, nu mai puteam mânca, nu mai puteam respira că nu-i Dragnea la izolare şi răcoare. Uite că justiţia a lucrat şi omu' a intrat acolo unde trebuia să ajungă. Toate bune şi frumoase... Problema e că acum, toată ţara este în izolare, arestată la domiciliu: benevol sau de nevoie. 

Observaţi ironia? Nu spun că-i vreo legătură între cele două evenimente...deşi nu m-aş mira ca peste ceva timp, cercetătorii britanici să descopere că acest coronavirus a fost creat în laboratoarele secrete din Rusia ale PSD-ului, apoi Dragnea a intrat la puşcărie şi după ce s-a pus la adăpost, a dat cu Covid pe planetă, ca să distrugă umanitatea şi să stăpânească tot universul cunoscut. 

Revenind la realitate...după ce ne dăm în bărci cu teorii de atracţie a frumosului, legi care spun că ce dăm -  aia primim, vibraţii de energii necreate şi alte spiritualităţi de înaltă beneficitate, după ce facem un scop existenţial să-l jucăm pe unu' în picioare, se întâmplă să trăim acelaşi sentiment de singurătate izolatoare.
Ironia sorţii, ce vă spusei? 

3. Tot anul trecut, îi porcăiam pe medici că-s corupţi, iau mită şi merită vânaţi până la ultimul, ca să eradicăm ciuma din sistemul de sănătate şi să o înlocuim cu oameni noi şi integri. În prezent, când am dat de greu, ne închimăm la aceiaşi medici...îi aplaudăm, îi martirizăm, le cântăm ode şi lăcrimăm alături de ei.
Păi cum vine asta? De fapt şi de drept, unde este stricăciunea reală? La ei, sau la noi?

Tot aşa, nu pot să uit huiduielile  pe care şi le-au încasat jandarmii şi poliţiştii la parada de Centenar din Bucureşti. Mamă, ce-i mai spurcau şi îi înjurau poporul luptător pentru dreptate şi adevăr...  acelaşi popor care, din nou, palpită de emoţie alături de poliţie şi jandarmerie. 

Pe vremea nu ştiu căror alegeri, Pandele era ultima noastră speranţă. E! Acum, ultima speranţă sunt medicii, poliţiştii şi jandarmii. 

Ce bine, ce bine!

Şi cu acest optimism intens, închei mica filă din viaţa unui amărât auto-izolat la domiciliu. 

Să cânte muzica şi să vină ulcica de ghinişor, că noaptea abia e la început! 

În cinstea lu' Saint Patrick's Day, să fie joc şi voie bună!

[Akcent - Buchet de trandafiri]