Puterea de a alege

Fraţilor! Carpaţilor! Dragilor! Românaşilor! 

V-aţi trezit, măi, în conştiinţă? Întreb şi eu...că na! Mă simt stingher, aşa... 

De trezit, mă trezesc...nu-i vorbă. Dar mă trezesc în pat, de obicei. Uneori, chiar şi pe vreun scaun; m-am trezit şi-n maxi taxi...m-am trezit şi-n tren sau în autobuz... dar în cunoştinţă d-asta, nu m-am trezit niciodată. Şi mă întreb cum o fi.  

D-aia zic: care s-a trezit în cunoştinţă, ca să-mi povestească şi mie? Serios, sunt atât de curios, încât nici nu ştiu ce o să mănânc la cină! 

Adică, no! 

Era nenea acela, preşedinte wannabe (scuzaţi romgleza, dar am creţi pe cap de la atâta deşteptăciune şi trebuie să-i mai dau o evacuare, că mi se acumulează prea multă în cap şi nu vreau să-mi explodeze mintea)...cum îl cheamă? Călin Florinescu! George Călinescu? Florin Georgescu? Ăăăăăăă... 

No, nu-mi vine acum, dar ştiţi de cine zic! 

Aşa...şi era nenea ăsta, care a fost înlăturat din lista de candidaţi. Problema e că i-au rămas admiratorii cu ochii în soare şi nu mai ştiu ce să facă, săracii, de atâta alean şi dor. Chiar acu' juma' de oră, am văzut la ştiri cum se căina unu' şi-l ruga pe domnu' Georgescu...stai! Mi-am adus aminte: CĂLIN GEORGESCU! De el era vorba! 

Deci: un admirator îl ruga pe domnu' Georgescu să iasă cinci minute în public! Sau măcar un minut sau chiar şi câteva secunde... numa' "să ne spună dânsul pe cine să susţinem". 

Eu mâncam pe vremea aceea - că mi-am creat un obicei prost şi ronţăi, mai tot timpul, câte ceva. Şi ca să nu mă plictisesc cât timp bag la ghiozdan, ascult ştirile la televizor. Iar când am auzit doleanţa săracului om, mi-a rămas lingura-n aer de uimire.. Şi-am început să râd aşa de tare, că m-am stropit cu ciorbă din cap, până-n picioare! 

Stai, stai...adică ce să ne facă domnu' Georgescu? Să ne spună pe cine să susţinem?? Bine, măi...c-o fi Mafalda şi eu n-am aflat! :))))

Iar dacă se umflă tărâţa-n el şi "nu ne spune", ce faci? Mori? Ia, hai să vedem! 

Să-mi trag pălmi!!!

Acuma, oricâţi creţi mi-ar creşte-n cap, tot nu-s vreo lumină de inteliget. Daco-get, desigur, că-s suveranist - conform constituţiei! Sau cum spunea poetul: "Eu îmi apăr sărăcia şi nevoile şi neamul. Căci iubirea de moşie e un zid care nu se-nfiorează de-a ta faimă, Baiazid"! Adică zidul de la baie... ca să ştim despre ce vorbim.

Da', în fine, nu ne proptim în detalii! Atâta că eu credeam că votul este o expresie a libertăţii propriei gândiri. Şi dacă-ţi place de unu' dintre canditaţi, p-ăla pui ştampila. E simplu!

Iar alegerea asta nu trebuie să fie nici măcar logică! Ori că te-a sedus un candidat pentru că are o viziune de viitor luminos pe care i-o împărtăşeşti, ori că-ţi place de el pentru că îi stă părul mişto sau poartă pantofi cu toc, nu contează! E opţiunea ta, valabilă şi indiscutabilă.

Eu aşa gândesc. Şi nu mă interesează care cu cine votează sau de ce. Poa' să voteze cu Obama, Gheorghiu Dej sau Piticul Porno... treaba lui, problema lui! De ce să-mi încarc viaţa cu părerile altora sau de ce să le impun părerile mele?

Dacă unu' îşi face vacanţele numai în Maldive, mă apuc să-i bat obrazul pentru că nu se plimbă la Mamaia? Dacă altu' bea bere neagră, îl porcăi pentru că nu se dedulceşte şi la cea blondă? Dacă se îmbracă-n verde, îl înjur pentru că nu poartă albastru? 

Poate veţi spune că "da, dar votul unuia ne afectează pe toţi". E adevărat... DAR orice ce facem, fiecare în parte, tot ne afectăm unii pe alţii. Dacă fumezi lângă mine, mă afectezi - că-s alergic şi poate tuşesc, mă înec şi mor. Dacă te îmbraci cu ceva roşu, iar mă afectezi...că poate eu am asociat roşul cu o întâmplare tragică - pe care mi-ai reamintit-o. Mă supăr, fac infract şi iară mor. Ai maşină?? A-ha! Faci încălzire globală şi...mai rău,  murim cu toţii! :))

Aia e, aşa e societatea: ne afectăm unii pe alţii, chiar numai cu prezenţa. Şi mai ales, absenţa.

Dar ne asumăm asta, ce să facem? Altfel, ne retragem în pustnicie şi stăm neafectaţi...deşi, încălzirea globală provocată de noxele maşinii lu' cutare şi cutare tot mă afectează, deci iară mor din cauza altora.       

Dar când vii şi spui "Ooo, Gurule! Arată-ne calea şi spune-ne cu cine să votăm"!, îmi aduc aminte de versurile melodiei "Noi cu cine votăm?", de la Taxi: 

"Nu uitaţi că sunteţi liberi! Nu vă lăsaţi manipulaţi decât de conştiinţa dumneavoastră"

Şi noi am zis...

"Ce să facă? Să ne manipuleze conştiinţa? Pă noi?... He-he! Păi da pe noi nu ne manipulează nimeni, domnu'... Deci, noi suntem un popor liber, care nu ne spune nouă nimeni ce să facem. Noi facem ce vrem noi. Da' nu ştim ce"! 

...şi râd. C-apoi, ce poţi să mai faci în asemenea situaţii?

Aş mai putea să plâng, de exemplu... deoarece, dacă aş privi cu seriozitate, situaţia ar fi foarte tragică.

Când nici măcar nu ştii ce vrei, este o problemă foarte mare şi e infinit de periculos să delegi altcuiva libertatea şi puterea ta de a alege. Practic, îţi anulezi umanitatea...şi atunci, care mai este diferenţa dintre sclavii Romei, care erau priviţi ca nişte "unelte vorbitoare" şi oamenii din contemporaneitate? 

Iar starea asta de...nu ştiu cum să-i zic. Plutire? Inocenţă? Asta aşa, ca să fiu băiat finuţ...

Starea asta, deci, oricum s-ar numi, nu-i totuna cu indiferenţa. 

Indiferenţa presupune asumare, nu acţiune. Vorba poeziei: "privitor ca la teatru, tu în lume să te-nchipui". Asta-i filosofia secretă pe care au descoperit-o marii înţelepţi ai lumii - de la călugării hinduşi, până la convorbirea cu diavolul a lui Minulescu şi "Glossa" lui Eminescu. De ce? Simplu...

Totu-i trecător şi oamenii sunt ciudaţi; aci se pupă, aci se scuipă, aci  se ceartă, se calcă-n picioare şi se ridică-n slăvi - de multe ori, de la o secundă la alta. Poate vă întrebaţi de ce fac asta. Iar răspunsul pe care l-am găsit este "din capriciu; sau din egoism".

O fi aşa, nu o fi aşa... până la urmă, ce importanţă are? Viaţa e un teatru şi noi suntem actorii ei. 

Dar când vrei să acţionezi şi trebuie să ţi se spună ce sau cum să faci, e nasol. Şi  comod - pentru că nu mai consumi energie, ca să analizezi şi să judeci. Dacă îţi sunt asigurate nevoile de bază, ce mai contează restul? C-apoi, până la urmă, ce vrea poporul? Răspuns: Pâine şi circ! Şi o viaţă cât mai comodă! 

Doar că avem, totuşi, atribute divine: voinţă, raţiune şi sentimente. Nu suntem păpuşi, ca să ne manevreze alţii - ceea ce, oricum se întâmplă, că d-aia s-au inventat relaţiile publice pe planetă. Dar chiar şi aşa, tot avem posibilitatea de a alege să cedăm (sau nu) în faţa diverşilor stimuli.

E adevărat că, de obicei, cedăm... altfel, unde ar mai fi distracţia? Însă, dacă renunţăm şi la libertatea de a alege... ce ne mai rămâne?

Nu ştiu sigur, dar bem pentru asta. Ce ziceţi de-o apă plată cu lămâie, precum fotomodelele? Sau o ciocolată caldă, ca să crească dopamina? Râdem, glumim, plătim...   

Şi-un cântec vesel să dansăm, ca să fie treaba oablă:

 [Zdob şi Zdub feat. Irina Rimes - Dragobete] 

Controverse muzicale

Astăzi este Ziua Internaţională a Solstiţiului de Vară. La mulţi ani! 

Vă urez cele mai răcoritoare urări de bine şi fie ca solstiţiul de vară să vă aducă sănătate, bucurii, împliniri, plus multe alte felicitări tradiţionale. "La mulţi ani cu sănătate... să vă dea Domnul, tot ce-mi doresc"! - că aşa e bine: să-i doreşti aproapelui exact ceea ce ţi-ai dori ţie. :)

Tot astăzi este şi Ziua Internaţională a Yoghei...Yogăi... ZIUA YOGA! La dublu mulţi ani! 

Haideţi să luăm poziţia de lotus cu multe petale şi să ne integrăm în Absolut. Propun ca ora de ascensiune să fie 11 şi 11minute şi 11 secunde şi 11 sutimi de secundă şi 11 miimi de secundă - pentru că 11 este număr magic şi la această oră se deschid portalurile energetice corespunzătoare. Nu e păcat să nu profităm de ele?

Tot astăzi este şi Ziua Internaţională a Muzicii. La triplu mulţi ani! 

Manelele se pun ca muzică? Hai, măi, că a scos Culiţă Sterp un hit...bun de te lingi pe deşte! Mi-a trimis Youtube-ul înştiinţare că e pe val şi de-aia ştiu; nu am de gând să o caut, dar na! V-am zis.

 

Eu prefer să ascult "Nu ştii tu să fii bărbat", a Irinei Rimes. E mai la sentiment, aşa... mă răscoleşte prin locuri pe care nu le vede niciodată soarele - cu precădere, fundul inimii. 

De fapt, chiar am citit că acest adevărat imn închinat iubirii neîmpărtăşite a trezit la viaţă mai multe femei - cărora le-a deschis ochii şi au divorţat de soţii lor, pentru că nu ştiau să fie bărbaţi. 

Doamne feri! Şi dacă vedeau "Războiul Stelelor", îşi scriau la status "Ajută-mă, Obi-Wan Kenobi! Eşti singura mea speranţă"? Păi dacă-i aşa, bine că nu s-au uitat şi la "Masca lui Zorro", ca să-l aştepte pe Antonio Banderas să le seducă!   :)) :)) :)) :)) 

Trist. Uite aşa se duce iubirea de râpă! E clar că bietele femei îşi iubeau bărbaţii; însă sufereau mereu, chiar fără să îşi dea seama! Ceea ce mi se pare corect: ce este iubirea, dacă nu căutarea persoanei potrivite care să te rănească? Dar...până unde? Până când să mai suporte tânăra domniţă metehnele soţului?  

[Irina Rimes - Nu ştii tu să fii bărbat]

Noroc că Universul a lucrat în folosul comunităţii şi prin gura artistei, a arătat calea mântuirii de alean şi suferinţi. Cui? CUM ADICĂ, CUI? Oricui se regăseşte printre versuri, desigur... Iar dacă acestea nu rezonează cu vibraţia propriului suflet, e clar că Ghizii Universali vor transmite alte mesaje, cu alte ocazii, prin intermediul altor muzichii.

Totuşi, până la alte notificări, nu ar fi mai bine să punem osul la treabă şi prevenim apariţia problemei, în loc să ne chinuim să o rezolvăm? Aşa că întreb, scurt pe doi: "Cum ştim că ştim să fim bărbaţi"? 

Dacă s-a întâmplat iubirea şi apoi merg lucrurile prost, am înţeles că le aranjează Mama Natură şi ne semnalizează prin mijloace specifice ceea ce avem de făcut. DAR cum să facem să meargă lucrurile bine, fără să se strice căruţa după ce s-a întâmplat iubirea? 

Când se cunosc Ţuţurel cu Gingirica şi se apucă să se îndrăgostească reciproc, vin şi cu lista de cerinţe prin care să demonstreze că ştiu să fie Bărbat şi Femeie? Sau, poate, se întâlnesc la o clacă şi stabilesc un program de comun acord? Criteriile de bifat le scriu de la ei din cap, ori cer păreri prin sat şi apoi le supun la vot? Ascultă muzică la întâmplare şi notează versurile în care se regăsesc? Mai exact, care este firul evenimentelor? Şi apoi, cum stabileşti prezenţa sau neprezenţa bărbăţiei? 

Dacă Gingirica bagă la spălat, face mâncare, stă cu copii şi în timpul liber merge la o băută, ca între fete, se pune că e femeie? Iar dacă Ţuţurel o mai ajută la curăţenie, iar apoi bea bere şi se scarpină pe burtă când se uită la meci, se califică pentru bărbăţie? 

Dacă Ţuţurel o invită pe Gingirica la restaurant şi îi deschide uşa să intre ea prima, e bărbat galant? Sau nu ştie să fie bărbat, pentru că o inferiorizează pe săraca fată, considerând-o incapabilă să deschidă o uşă? 

Şi dacă Ţuţurel ştie că în orice local public, femeia nu va intra niciodată prima...dar Gingirica nu ştie şi are pretenţia de a i se acorda întâietate, Ţuţurel e bărbat? Sau nu ştie să fie bărbat (pentru o fată)?

Şi până la urmă, ce mai contează genul în ziua de azi, când e la modă să nu mai conteze genul? Iar dacă eşti refuzat pe motiv de gen, nu se pune că eşti etichetat şi discriminat?  Păi după un asemenea divorţ, nu se impune un proces la Curtea Drepturilor Omului? BA DA!

Şi dacă acesta este câştigat de Ţuţurel, ceea ce aşa este normal să fie, hotărârea de divorţ este anulată? Adică Gingirica este condamnată să se complacă într-o viaţă de chin interior, pentru că ea se deschide şi Ţuţurel o închide?  

Hmmmmm.... Cum o dai, nu e bine! Am în cap o nebuloasă care m-a făcut să uit şi ceea ce ştiam! Mi-e clar un singur lucru: melodia trebuia să vină şi cu un manual tehnic de implementare! Un Ghid de bune practici, un îndrumar, un vocabular ceva...orice! 

Ce m-o fi mâncat să mă bag în treburile astea? Prost eu, că încerc să mai înţeleg câte ceva din ce se întâmplă în jur...

Ia, gata! Am semnalat sărbătorili de azi... ajunge! Urmează un ceai cald şi la culcare! 

Solstiţiu fericit, Forţa fie cu voi şi multă muzică pe portativ. Sensibilă şi bărbătească, cum altfel? 

 

[Delia - OTZL GLTZ]