"Plouă, plouă, plouă...vreme de beţie! Plouă, plouă, plouă, ce melancolie"!
"Ploua infernal şi noi ne iubeam prin mansarde...în luna lui Marte"!
"Ploaia care va veni, le va potopi pe toate! Să-ncercăm să facem noi, un oraş fără păcate"!
"Plouă cu bărbaţi, aliluia...plouă cu bărbaţi! Amin! O să mă duc afară şi-o să mă ud până la piele...oooo, da"!
"Cântăm în ploa-aie...cântăm în ploaaieee"!....
"Poate dacă ploaia s-ar opri şi din cer n-or să mai cadă lacrimi... stelele-ar răsări, tu ai veniiii"....
...şi mai ştiţi ceva cu ploaia? Că e o vreme total bacoviană pe afară şi plouă cu clăbuci, de trei zile-ncoace.
Dar... nu-i problema. Cu ocazia asta, abia am avut şi eu timp să mai văd un film, că îmi doream şi nu puteam. Vorba aceea: "Păsărica-i cu noroc, tragi cu puşca, nu ia foc". No, aşa şi eu cu filmul meu cu noroc; îl porneam şi nu treceam de generic, că şi trăgeam la aghioase. Asta, desigur, până am prins momentul propice - şi am văzut "Albă ca Zăpada/Snow White", varianta 2025.
Teoretic, filmul acesta nu-i nimic altceva decât desenele animate din 1937, transpuse în film live-action. Practic... e mult de comentat.
La nivel mondial, filmul a fost tratat ca o odioşenie - deşi, unii dintre cei o mână pe prieteni pe care îi mai am, mi-au spus că le-a plăcut. M-am bucurat pentru ei şi mi l-am propus şi eu spre vizionare, să-mi fac o părere proprie.
Iar după ce l-am văzut, am rămas cu întrebarea: este un film bun?
Dacă te raportezi la el ca la o ecranizare fantezistă, din ciclul "Cenuşăreasa este o croitoreasă medievală foarte bună, care primeşte hate de la concurenţă; zâna e un zân negru, nehotărât în privinţa genului pe care îl are, aşa că poartă crinolină peste pantaloni, iar tunsoarea periuţă se asortează de minune cu bărbuţa modelată fantezist; prinţul e un timid şi fricos, care se îndrăgosteşte de Cenusăreasă (dar nu îi spune că o iubeşte, ca să nu-şi eticheteze relaţia) - apoi abdică de la tron şi o urmează într-un turneu mondial prin marile metropole ale lumii, ca să îşi prezinte creaţiile vestimentare" - şi nu iei în calcul povestea şi nici măcar animaţia originală, ai putea spune că e un film bunicel. Efectele sunt superbe, actorii îşi fac treaba, melodiile sunt melodioase, peisaje sunt grandioase... Deci e drăguţ, ce să zic?
Până la urmă, reinterpretările nu sunt un păcat. Andrsej Sapkowski, de exemplu, a introdus-o pe Albă ca Zăpada în lumea Witcher - dar acolo era o tânără ostracizată pe toate părţile şi de către oricine, violată în prea multe rânduri, bandită, murdară şi plină de păduchi. Iar în universul în care monştrii mitologici sunt simple creaturi care îşi văd de treaba lor, iar oamenii sunt adevăraţii monştri, ideea funcţionează. Şi chiar e de succes!
Însă, dacă te apuci să compari "Albă ca Zăpada" 2025 cu animaţia originală...îţi dă un rezultat cu multe virgule. Foarte multe, de fapt!
Iar problema tocmai asta este: filmul a fost promovat ca fiind ecranizarea unei poveşti pentru copii, dar actualizată pentru audienţa modernă. Şi de aici, se rupe totul...pentru că ştim cu toţii, copii de astăzi nu mai sunt încântaţi de simplitate şi frumos, ci de corectitudine politică, drepturi sociale egale - cu iz de propagandă comunistă şi valori care sunt valori, doar dacă sunt privite din anumite puncte de vedere.
Pentru început, Albă ca Zăpada nu mai este albă ca zăpada, de unde şi numele. Rolul este jucat de o actriţă cu descendenţe columbiene, care mi se pare foarte drăguţă - doar că nu se potriveşte deloc, cu rolul. Iar alegerea aceasta a fost cu intenţie, pentru că nu cred că în toată lumea nu există o domniţă care să se potrivească cu cea descrisă de poveste! Până şi eu cunosc una - pe care nici măcar nu trebuie să o îmbraci în costumaţia specifică! Doar te uiţi la dânsa şi exclami: "Asta-i Albă ca Zăpada, frate"! Şi te bucuri că poveştile prind viaţă.
Da' mă rog...nu ne proptim în detalii!
Problema e că marea e formată din picături, iar filmul din detalii, care se tot adună!
Şi uite aşa, Albă ca Zăpada îşi trage numele din momentul naşterii, care s-a petrecut iarna, în timpul unui viscol grozav. Că nu aveai cum să o întorci altfel, ca să iasă numele binecunoscut.
Apoi: tatăl împărat al Albei ca Zăpada, se recăsătoreşte cu o doamnă foarte drăguţă - care-i Gal Gadot, Femeia Fantastică! E ce trebuie... şi e rea, că aşa cere rolul. Doar că nimic nu îi arată răutatea.
Adică, na, sunt nişte semne subtile: de când vine la conducerea regatului, porumbeii de pe cer se transformă în ciori, peisajele colorate devin sumbre şi gri, oamenii sunt mereu trişti şi săraci, iar regina e zgârcită şi nu vrea să împartă nimic, cu nimeni. Ba o mai pune şi pe prinţesă la slujeală şi diverse treburi gospodăreşti!
Dar în rest...prinde un furăcios şi nu-l omoară - ci îl leagă de-o poartă, ca să-l vadă lumea. Noroc că e salvat de Albă ca Zăpada, pentru că are suflet bun. Şi gata, subiect închis! Nu există urmări pentru nimeni.
Mama vitregă are, însă, o obsesie cu frumuseţea şi se tot uită în Oglinda Fermecată, să întrebe dacă e cea mai frumoasă din ţară. Şi când află că Alba ca Zăpada e mai frumoasă, pentru că are suflet mai bun (adică e urâtă, dar bunătatea sufletului o face cea mai frumoasă?), dă ordin să fie omorâtă.
Bineînţeles, vânătorului i se face milă de ea şi o lasă să fugă în pădure - şi ajunge fata la casa... creaturilor magice şi de poveste. Sau ceva de gen. Pitici e clar nu sunt, că e jigneală mare să vorbeşti aşa urât, în ziua de azi.
No, cert e că doarme acolo, o găsesc ăştia, se minunează şi ţin sfat, dacă să o primească pe Alba sau nu - care oricum vrea să plece, că trebuie să salveze regatul de maică-sa vitregă şi să fie lider. Dar cedează rugăminţilor piticeşti şi acceptă să rămână, până la urmă - deci, logic, că îi pune pe pitici să-şi cureţe căsuţa, pentru că o femeie modernă nu mai face şmotru acolo unde stă.
Din contră: ea cântă şi dansează, răspândind voie bună. Iar în pauză, ajută piticii cu o vorbă de duh...pentru că uitai să vă spui: ăştia îşi dădeau cu bullying şi cu hate unii altora, într-o veselie! Mutulică, cel puţin, e terorizat, săracul... şi e mut nu pentru că nu poate vorbi, ci din cauza caracterului introvertit şi a traumelor pe care le are. Noroc că-l ia prinţesa cu binişorul, îl învaţă să fluiere şi-l vindecă. Ce poate fi mai simplu de atât?
Şi cam atât cu creaturile magice. Nu au alt rol în poveste. Mai apar în scena priveghiului pentru Albă ca Zăpada, o dată în scena în care se duce prinţesa să îşi recupereze palatul de la regina cea rea şi în scena de final, când dansează.
În rest, Alba pleacă de la pitici, se întâlneşte cu o trupă de haiduci foarte diversificaţi în culoare şi naţionalităţi, îi salvează când sunt atacaţi de trupele palatului, prin agăţarea propriei rochii într-un copac - momeală ce îi zăpăceşte total pe soldaţi, apoi pleacă mai departe, ca să-şi vadă de lidăreala ei. Şeful haiducilor, care era băiatul salvat de prinţesă la începutul filmului, pleacă la palat să o bată pe regină, dar este prins - şi atunci vine scena cu mărul otrăvit, pe care vrăjitoarea/regina mamă vitregă ajunge să i-l dea Albei ca Zăpada. Dar nu ca să-l guste, ci ca merindă pentru drumul spre salvarea şefului de haiduci (care nu e prinţul, dar e dragostea ei adevărată). Doar că fata muşcă imediat din el şi pică lată. De ce? Probabil de foame ce-i era...
Neprinţul se salvează singur, aleargă spre prinţesă, o pupă şi o trezeşte.
Bine... povestea originală nu e cu trezitul prin pupat decât în cazul Frumoasei Adormite. În "Albă ca Zăpada şi cei şapte pitici", fata, chiar aşa şi moartă cum pare, îi cade dragă prinţului - care îi roagă pe pitici să i-o ducă la palat, ca să se uite la ea toată viaţa. Doar că un pitic se împiedică, racla se zdruncină şi Albei ca Zăpada îi sare bucata de măr otrăvit din gât, fapt pentru care înviază.
Dar la Disney, nu e aşa şi mergem înainte.
După pupat, prinţesa se deghizează în Scufiţa Roşie şi pleacă spre palat, însoţită de un alai de animale, creaturi magice sub formă de pitici şi haiducii cei diverşi. Convinge şi gărzile să vină de partea ei, pentru că le ştie numele şi ocupaţia... apoi stă stoică în faţa reginei, ca să fie omorâtă. Doar că regina e atât de rea încât explică faptul că răutatea ei ţine de percepţie, pentru că supuşii trebuie să fie conduşi cu mână de fier, nu cu blândeţe. Apoi fuge la palat, îi explodează Oglinda Fermecată în faţă şi se mumifică.
La final, toată lumea se îmbracă în alb, cântă şi dansează, pentru că au scăpat de rău, iar Albă ca Zăpada a devenit liderul care trebuia să fie.
No, ăsta-i filmul. Bunuţ, dacă îl iei ca atare. Ilogic pe alocuri, dar nu contează...am văzut filme în care unii şi-au înşurubat un motor de rachetă pe capota maşinii şi au zburat cu ea în spaţiu, să facă drifturi pe acolo.
Dar cu povestea nu are absolut nimic în comun. Şi poate de aceea, s-au şi supărat mulţi.
Mie mi s-a părut un film fad. Dacă tot s-au apucat să explice lucrurile, de ce nu au făcut-o cum trebuie?
Regina e rea şi nu prea...dar sigur are nevindecat copilul interior. Din cauza urâţrniei, probabil că şi-a luat şi ea bullying când era mică şi a devenit obsedată de frumuseţe şi control. Piticii-s bulitori doar ca să le ţină Alba ca Zăpada o prelegere de bune maniere, prinţul neprinţ e şi el pe acolo, ca să pupe niţel şi să cânte, haiducii diverşi sunt ca pătrunjelul în supă: nici nu-ncurcă, nici n-ajută. Gărzile de la palat apar şi dispar fără explicaţii, iar Albă ca Zăpada e lideră şi bună la suflet. De ce? Iete d-aia!
Uite aşa, am mai văzut un film de succes. Şi sunt mai bogat cu... habar n-am! Şi copil de-aş mai fi fost, tot nu ştiu ce trebuia să învăţ din acest film; însă nu-i problemă, că am şi eu, limitările mele.
Spre exemplu, în timpul unui vlog, un nene spunea că nu îşi lasă copilul să ia contact cu povestea "Albă ca Zăpada". Ce să înveţe de acolo? Cum o fată minoră locuieşte cu şapte bărbaţi maturi în casă şi le slugăreşte la treburile gospodăreşti?
Eu nu am pus niciodată problema aşa, pentru că nu înţeleg de ce aş face-o. Dar, na... de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere.
Să bem pentru asta!
...şi-un cântec vesel să cântăm, că am făcut destulă fotosinteză pe ziua de astăzi!
P.S.: Piticii sunt oribili cu crăci. Cel mai drăguţ, de fapt, e Mutulică. În rest, toţi mi se par tare deformaţi.