Se afișează postările cu eticheta Albă ca Zăpada. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Albă ca Zăpada. Afișați toate postările

luni, 26 mai 2025

Albă ca Zăpada şi poveştile moderne

"Plouă, plouă, plouă...vreme de beţie! Plouă, plouă, plouă, ce melancolie"!
"Ploua infernal şi noi ne iubeam prin mansarde...în luna lui Marte"!
"Ploaia care va veni, le va potopi pe toate! Să-ncercăm să facem noi, un oraş fără păcate"!
"Plouă cu bărbaţi, aliluia...plouă cu bărbaţi! Amin! O să mă duc afară şi-o să mă ud până la piele...oooo, da"!
"Cântăm în ploa-aie...cântăm în ploaaieee"!....
"Poate dacă ploaia s-ar opri şi din cer n-or să mai cadă lacrimi... stelele-ar răsări, tu ai veniiii"....

...şi mai ştiţi ceva cu ploaia? Că e o vreme total bacoviană pe afară şi plouă cu clăbuci, de trei zile-ncoace. 

Dar... nu-i problema. Cu ocazia asta, abia am avut şi eu timp să mai văd un film, că îmi doream şi nu puteam. Vorba aceea: "Păsărica-i cu noroc, tragi cu puşca, nu ia foc". No, aşa şi eu cu filmul meu cu noroc; îl porneam şi nu treceam de generic, că şi trăgeam la aghioase. Asta, desigur, până am prins momentul propice - şi am văzut "Albă ca Zăpada/Snow White", varianta 2025. 
Teoretic, filmul acesta nu-i nimic altceva decât desenele animate din 1937, transpuse în film live-action. Practic... e mult de comentat.

La nivel mondial, filmul a fost tratat ca o odioşenie - deşi, unii dintre cei o mână pe prieteni pe care îi mai am, mi-au spus că le-a plăcut. M-am bucurat pentru ei şi mi l-am propus şi eu spre vizionare, să-mi fac o părere proprie.
Iar după ce l-am văzut, am rămas cu întrebarea: este un film bun?

Dacă te raportezi la el ca la o ecranizare fantezistă, din ciclul "Cenuşăreasa este o croitoreasă medievală foarte bună, care primeşte hate de la concurenţă; zâna e un zân negru, nehotărât în privinţa genului pe care îl are, aşa că poartă crinolină peste pantaloni, iar tunsoarea periuţă se asortează de minune cu bărbuţa modelată fantezist; prinţul e un timid şi fricos, care se îndrăgosteşte de Cenusăreasă (dar nu îi spune că o iubeşte, ca să nu-şi eticheteze relaţia) - apoi abdică de la tron şi o urmează într-un turneu mondial prin marile metropole ale lumii, ca să îşi prezinte creaţiile vestimentare" - şi nu iei în calcul povestea şi nici măcar animaţia originală, ai putea spune că e un film bunicel. Efectele sunt superbe, actorii îşi fac treaba, melodiile sunt melodioase, peisaje sunt grandioase... Deci e drăguţ, ce să zic?
Până la urmă, reinterpretările nu sunt un păcat. Andrsej Sapkowski, de exemplu, a introdus-o pe Albă ca Zăpada în lumea Witcher - dar acolo era o tânără ostracizată pe toate părţile şi de către oricine, violată în prea multe rânduri, bandită, murdară şi plină de păduchi. Iar în universul în care monştrii mitologici sunt simple creaturi care îşi văd de treaba lor, iar oamenii sunt adevăraţii monştri, ideea funcţionează. Şi chiar e de succes!

Însă, dacă te apuci să compari "Albă ca Zăpada" 2025 cu animaţia originală...îţi dă un rezultat cu multe virgule. Foarte multe, de fapt!
Iar problema tocmai asta este: filmul a fost promovat ca fiind ecranizarea unei poveşti pentru copii, dar actualizată pentru audienţa modernă. Şi de aici, se rupe totul...pentru că ştim cu toţii, copii de astăzi nu mai sunt încântaţi de simplitate şi frumos, ci de corectitudine politică, drepturi sociale egale - cu iz de propagandă comunistă şi valori care sunt valori, doar dacă sunt privite din anumite puncte de vedere.

Pentru început, Albă ca Zăpada nu mai este albă ca zăpada, de unde şi numele. Rolul este jucat de o actriţă cu descendenţe columbiene, care mi se pare foarte drăguţă - doar că nu se potriveşte deloc, cu rolul. Iar alegerea aceasta a fost cu intenţie, pentru că nu cred că în toată lumea nu există o domniţă care să se potrivească cu cea descrisă de poveste! Până şi eu cunosc una - pe care nici măcar nu trebuie să o îmbraci în costumaţia specifică! Doar te uiţi la dânsa şi exclami: "Asta-i Albă ca Zăpada, frate"! Şi te bucuri că poveştile prind viaţă. 

Da' mă rog...nu ne proptim în detalii! 
Problema e că marea e formată din picături, iar filmul din detalii, care se tot adună!
Şi uite aşa, Albă ca Zăpada îşi trage numele din momentul naşterii, care s-a petrecut iarna, în timpul unui viscol grozav. Că nu aveai cum să o întorci altfel, ca să iasă numele binecunoscut.

Apoi: tatăl împărat al Albei ca Zăpada, se recăsătoreşte cu o doamnă foarte drăguţă - care-i Gal Gadot, Femeia Fantastică! E ce trebuie... şi e rea, că aşa cere rolul. Doar că nimic nu îi arată răutatea. 
Adică, na, sunt nişte semne subtile: de când vine la conducerea regatului, porumbeii de pe cer se transformă în ciori, peisajele colorate devin sumbre şi gri, oamenii sunt mereu trişti şi săraci, iar regina e zgârcită şi nu vrea să împartă nimic, cu nimeni.  Ba o mai pune şi pe prinţesă la slujeală şi diverse treburi gospodăreşti!
Dar în rest...prinde un furăcios şi nu-l omoară - ci îl leagă de-o poartă, ca să-l vadă lumea. Noroc că e salvat de Albă ca Zăpada, pentru că are suflet bun. Şi gata, subiect închis! Nu există urmări pentru nimeni. 

Mama vitregă are, însă, o obsesie cu frumuseţea şi se tot uită în Oglinda Fermecată, să întrebe dacă e cea mai frumoasă din ţară. Şi când află că Alba ca Zăpada e mai frumoasă, pentru că are suflet mai bun (adică e urâtă, dar bunătatea sufletului o face cea mai frumoasă?), dă ordin să fie omorâtă.   
Bineînţeles, vânătorului i se face milă de ea şi o lasă să fugă în pădure - şi ajunge fata la casa... creaturilor magice şi de poveste. Sau ceva de gen. Pitici  e clar nu sunt, că e jigneală mare să vorbeşti aşa urât, în ziua de azi.



No, cert e că doarme acolo, o găsesc ăştia, se minunează şi ţin sfat, dacă să o primească pe Alba sau nu - care oricum vrea să plece, că trebuie să salveze regatul de maică-sa vitregă şi să fie lider. Dar cedează rugăminţilor piticeşti şi acceptă să rămână, până la urmă - deci, logic, că îi pune pe pitici să-şi cureţe căsuţa, pentru  că o femeie modernă nu mai face şmotru acolo unde stă. 
Din contră: ea cântă şi dansează, răspândind voie bună. Iar în pauză, ajută piticii cu o vorbă de duh...pentru că uitai să vă spui: ăştia îşi dădeau cu bullying şi cu hate unii altora, într-o veselie! Mutulică, cel puţin, e terorizat, săracul... şi e mut nu pentru că nu poate vorbi, ci din cauza caracterului introvertit şi a traumelor pe care le are. Noroc că-l ia prinţesa cu binişorul, îl învaţă să fluiere şi-l vindecă. Ce poate fi mai simplu de atât?
Şi cam atât cu creaturile magice. Nu au alt rol în poveste. Mai apar în scena priveghiului pentru Albă ca Zăpada, o dată în scena în care se duce prinţesa să îşi recupereze palatul de la regina cea rea şi în scena de final, când dansează. 

În rest, Alba pleacă de la pitici, se întâlneşte cu o trupă de haiduci foarte diversificaţi în culoare şi naţionalităţi, îi salvează când sunt atacaţi de trupele palatului, prin agăţarea propriei rochii într-un copac - momeală ce îi zăpăceşte total pe soldaţi, apoi pleacă mai departe, ca să-şi vadă de lidăreala ei. Şeful haiducilor, care era băiatul salvat de prinţesă la începutul filmului, pleacă la palat să o bată pe regină, dar este prins - şi atunci vine scena cu mărul otrăvit, pe care vrăjitoarea/regina mamă vitregă ajunge să i-l dea Albei ca Zăpada. Dar nu ca să-l guste, ci ca merindă pentru drumul spre salvarea şefului de haiduci (care nu e prinţul, dar e dragostea ei adevărată). Doar că fata muşcă imediat din el şi pică lată. De ce? Probabil de foame ce-i era... 
Neprinţul se salvează singur, aleargă spre prinţesă, o pupă şi o trezeşte. 

Bine... povestea originală nu e cu trezitul prin  pupat decât în cazul Frumoasei Adormite. În "Albă ca Zăpada şi cei şapte pitici", fata, chiar aşa şi moartă cum pare, îi cade dragă prinţului - care îi roagă pe pitici să i-o ducă la palat, ca să se uite la ea toată viaţa. Doar că un pitic se împiedică, racla se zdruncină şi Albei ca Zăpada îi sare bucata de măr otrăvit din gât, fapt pentru care înviază.
Dar la Disney, nu e aşa şi mergem înainte.

După pupat, prinţesa se deghizează în Scufiţa Roşie şi pleacă spre palat, însoţită de un alai de animale, creaturi magice sub formă de pitici şi haiducii cei diverşi. Convinge şi gărzile să vină de partea ei, pentru că le ştie numele şi ocupaţia... apoi stă stoică în faţa reginei, ca să fie omorâtă. Doar că regina e atât de rea încât explică faptul că răutatea ei ţine de percepţie, pentru că supuşii trebuie să fie conduşi cu mână de fier, nu cu blândeţe. Apoi fuge la palat, îi explodează Oglinda Fermecată în faţă şi se mumifică.
La final, toată lumea se îmbracă în alb, cântă şi dansează, pentru că au scăpat de rău, iar Albă ca Zăpada a devenit liderul care trebuia să fie. 

No, ăsta-i filmul. Bunuţ, dacă îl iei ca atare. Ilogic pe alocuri, dar nu contează...am văzut filme în care unii şi-au înşurubat un motor de rachetă pe capota maşinii şi au zburat cu ea în spaţiu, să facă drifturi pe acolo.  
Dar cu povestea nu are absolut nimic în comun. Şi poate de aceea, s-au şi supărat mulţi.

Mie mi s-a părut un film fad. Dacă tot  s-au apucat să explice lucrurile, de ce nu au făcut-o cum trebuie? 
Regina e rea şi nu prea...dar sigur are nevindecat copilul interior. Din cauza urâţrniei, probabil că şi-a luat şi ea bullying când era mică şi a devenit obsedată de frumuseţe şi control. Piticii-s bulitori doar ca să le ţină Alba ca Zăpada o prelegere de bune maniere, prinţul neprinţ e şi el pe acolo, ca să pupe niţel şi să cânte, haiducii diverşi sunt ca pătrunjelul în supă: nici nu-ncurcă, nici n-ajută. Gărzile de la palat apar şi dispar fără explicaţii, iar Albă ca Zăpada e lideră şi bună la suflet. De ce? Iete d-aia!

Uite aşa, am mai văzut un film de succes. Şi sunt mai bogat cu... habar n-am! Şi copil de-aş mai fi fost, tot  nu ştiu ce trebuia să învăţ din acest film; însă nu-i problemă, că am şi eu, limitările mele. 
Spre exemplu, în timpul unui vlog, un nene spunea că nu îşi lasă copilul să ia contact cu povestea "Albă ca Zăpada". Ce să înveţe de acolo? Cum o fată minoră locuieşte cu şapte bărbaţi maturi în casă şi le slugăreşte la treburile gospodăreşti? 
Eu nu am pus niciodată problema aşa, pentru că nu înţeleg de ce aş face-o. Dar, na... de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere.

Să bem pentru asta!    
...şi-un cântec vesel să cântăm, că am făcut destulă fotosinteză pe ziua de astăzi!


[Nightwish - Phantom of the opera]

P.S.: Piticii sunt oribili cu crăci. Cel mai drăguţ, de fapt, e Mutulică. În rest, toţi mi se par tare deformaţi. 

marți, 14 februarie 2023

Poveşti cu dragoste

Sunt zile în care totul merge pe dos. Pot să gândesc pozitiv până-mi iese pe nas, mă pot prosterna la Univers (că e urât să mai zici Dumnezeu; şi dacă totuşi o zici, jigneşti oamenii care se închină altor dumnezei şi discriminezi) ore întregi, îmi pot umple mintea de vizualizări benefice şi mindfulness până mi se face capul cât bostanul, pot aprinde lumânări în cruce sau mă pot băga într-o şedinţă prin care să-mi trag o pereche de palme şi să mă stropesc cu reveneală... Nu se schimbă nimic şi lucrurile tot anapoda ies! 

Dar sunt şi zile în care parcă-mi creşte inima şi mă apucă o fericeală atât de mare, încât parcă-i vecină cu idioţenia! Râd din orice, cânt în gând frânturi de melodii şi-mi vine să străbat străzile în paşi de dans, ca-n secvenţa aceea cu Dan Spătaru...cum îi zicea? "Eu şi-o umbrelă" - sau ceva. C-apoi, umbrele am, slavă Domnului! Şi mai mari, şi mai mici, şi pentru două persoane - în caz că mă îngraş...şi pentru copii, dacă grijile mă subţiază mai mult decât e cazul. Pe scurt, sunt pregătit pentru orice!



Astăzi, însă, nu mi-am mai pierdut vremea cu analize psihologice fără sens şi m-am hotărât să mă relaxez total...c-apoi de! Nu d-aia sunt in vacanţă de schi? E adevărat că nu ştiu să schiez şi n-an nici o pornire să mai învăţ acum, la senectute...dar dacă-i musai să mă distrez, cu plăcere! Aşa că am ales să fac slalom super-uriaş printre fel de fel de răsfăţuri care-mi plac de numa numa! Se-nţelege. :))   

Prin urmare, dis-de dimineaţă, adică pe la un 10.30 (că doar nu eram nebun să mă trezesc de la 6), mi-am făcut un ceai de portocale roşii, îndulcit cu niţică miere. O mi-nu-nă-ţi-e! Te scoală din boli şi te curăţă de orice neajunsuri! Într-o bună zi, cred că o să mă cureţe de tot...dacă plec urechea la un articol citit recent, care spune că ceaiul la plic e cam nociv, pentru că are nu ştiu ce fibre de plastic prin dânsul şi nu prea face bine la om. Dar nu-i bai... cât o fi, o fi. Şi-apoi aia a fost!!  
Mai târziu, am mâncat ciocolată Heidi cu aromă de nuci verzi. Doamne, cât de bună este! Mirifică! Ambrozia care îndestula zeii olimpieni este pistol cu apă pe lângă ciocolata asta - şi mă puteţi crede pe cuvânt, că-s mare ciocolafil şi-am încercat cam tot ce am găsit pe piaţa de la noi. Mi-au trecut prin mână...adică prin stomac şi câteva sortimente de ciocolată elveţiană, adusă direct de la mama ei; dar tot nu se compară cu explozia de arome a nucilor verzi. Vă spui cu mâna pe inimă, că nu există ceva mai bun de atât! Heidi cu nuci verzi este o regină printre oameni, o zeiţă printre muritori! E ca Arnold Schwarzenegger, pe lângă Danny DeVitto.  
Sau ca să folosesc toată bogăţia descriptivă a limbajului modern, pot spune că "Este wow! Este cool! Este...ştiţi voi"!

Spre finalul zilei, am băut un pahar de vin dulce bisericesc, ca să-mi ung articulaţiile.... şi m-am hotărât să văd un film de inimă roz-bonbon, că-s sătul de stiri despre baloanele chinezeşti de spionaj! 
Şi am ales..."Albă ca Zăpada şi cei şapte pitici", varianta Disney, din 1937. Nu am văzut niciodată adaptarea asta de la cap la coadă şi în plus, toată tevatura cu interzicerea animaţiilor clasice mi-a trezit curiozitatea. Adică: ce poate fi atât de odios la Albă ca Zăpada, încât trebuie arătată cu deştu', înfierată şi suprimată? Vorba aia: găsim în librării până şi cartea lui Hitler, care nu a fost tocmai un arhanghel. Deci... de ce atâta agitaţie?
   
Cum am spus anterior, copiii nu văd lumea aşa cum o vedem noi - iar poveştile au, în principal, un rol educativ; conceptul e simplu: într-o lume plină de pericole, cei mici sunt învăţaţi să asculte şi să fie buni, pentru a izbândi. Desigur că pe Scufiţa Roşie o mănâncă lupul şi e tragic, chiar traumatizant. Dar la final, fetiţa este salvată şi înţelege că dacă asculta de sfaturile mamei şi nu se abătea din drumul spre căsuţa bunicuţei, necazurile puteau fi evitate. Chiar şi din poveştile care au în prin-plan răutatea mamelor vitrege se pot trage învăţăminte, cea mai importantă pildă fiind aceea că un părinte nu poate renunţa la fericirea copilului în favoarea propriei fericiri. Deci nu poate iubi şi nu se poate căsători cu cineva care îi respinge copilul, doar pentru că e fotomodel.

Şi uite aşa revenim la  "Albă ca Zăpada": o poveste despre invidie şi neacceptare, răutate, inocenţă şi triumful iubirii.
Ca să mă documentez mai abitir, am citit povestea din trei surse diferite, în trei variante diferite: o carte cu poveşti ale Fraţilor Grimm, într-o ediţie de prin 1992 pe care am primit-o cadou de la mama şi încă două repovestiri mai recente şi mai blânde, destinate generaţiilor noi şi sensibiloase la inimă. 
Sincer, nu mi se pare nimic strigător la cer. Desigur, dacă vrei să cauţi nod în papură, povestea se poate analiza în stilul adoptat de mine în postarea trecută - caz în care ajungem la nişte concluzii elucubrante, ce te fac să te sui pe pereţi, cu părul măciucă pe tine. Dar dacă o priveşti serios, ce învăţăm din Albă ca Zapada? Numai lucruri bune:
1. Femeia frumoasă, dar mândră şi rea, este ca un inel de aur pus în râtul unui porc. Vezi împărăteasa cea cea, "frumoasă ca o cadră, dar mândră şi rea".
2. Candoarea Albei ca Zăpada o ajută să iasă din situaţii limită, aparent fără ieşire. Îndeamnă la bunătate şi omenie şi scoate la suprafaţăcele mai alese calităţi umane. Că d-aia o lasă vânătorul să plece şi nu îi scoate plămânii şi ficatul (sau în altă variantă, inima şi ochii), ca să demonstreze că a îndeplinit porunca.
3. Ajutorul poate veni de oriunde, dacă este primit cu umilinţă. Şi uite aşa, Albă ca Zăpada este salvată de pitici; iar pentru a le recompensa bunătatea, prinţesa acceptă să le gospodărească prin căsuţă. 
4. Fără raţiune, bunele intenţii, blândeţea şi naivitatea duc spre pierzanie...pentru că mărgăritarele nu se aruncă la porci. Nu de aceea Alba pică în plasa mamei vitrege de trei ori şi acceptă să fie strânsă cu cingătoarea, să i se prindă pieptănul otrăvit în păr şi să muşte din mărul otrăvit?
5. Oricât ar fi răul de mare, până la urmă, dragostea învinge şi fiecare îşi primeşte răsplata pentru propriile fapte. Şi uite aşa apare prinţul şi salvează situaţia.

Vi se pare ceva rău în asta? 
Ce vindecare de copil interior? Ce autodezvoltare în şapte trepte, ce Immanuel Kant, Kafka şi guru acela cu ochelari de soare, pe care nu ştiu cum îl cheamă? Ce Osho şi tone de cărţi despre succes? Citeşti "Albă ca Zăpada" şi dacă îî înţelegi tâlcul, ştii să te descurci în viaţă. Simplu, scurt şi la obiect.

Cu mici diferenţe, adaptarea Disney ajunge cam la aceleaşi concluzii. DEŞI, latura modernistă a minţii mele s-a răsculat la o singură frază, spusă de piticul veşnic morocănos: "Toate femeile sunt otrăvite! Sunt pline cu tertipuri mişeleşti". 
STAI! Cum a zis? Aoleu şi vai! Blasfemie!!!! În Epoca Modernă mai există asemenea discriminări misogine? Nu se poate! Jos cu capul! Interzicere totală! HUOOOO!!!! Când bărbaţii sunt din ce în ce mai efeminaţi şi femeile din ce în ce mai bărbate, cum poţi să faci asemenea diferenţe de gen? Asta e un atac la adresa întregii umanităţi!!! Un pericol mondial care trebuie stârpit de pe faţa pământului! HUOOOO!!!!! 
Şi totuşi... dacă este să analizăm cu calm, ce ştim despre Morocănosul? Dacă a întâlnit zece femei în viaţă şi toate i-au adus suferinţă, într-o formă sau alta, este corectă constatarea lui? De fapt, chiar şi noi avem nişte vorbe de duh în acest sens: "Cine se frige cu ciorbă, suflă şi-n iaurt"; sau..."Frica păzeşte pepenii". 
Oricum, urmărind scena până la capăt, aflăm că piticul nici nu ştie care sunt "tertipurile mişeleşti". Însă are o reticenţă faţă de femei şi nu se lasă sedus de frumuseţea acestora. Totuşi, Albă ca Zăpada îl cucereşte cu un pupic bine plasat şi toate aminozităţile dispar. Deci, de ce ne-am crampona în tot felul de nimicnicii? Nu ştiu.
Cu toate acestea, o minte luminată poate continua să se întrebe: de ce Albă ca Zăpada este fricoasă şi gospodină? Pentru că e femeie, nu? Adică femeile nu pot fi viteze şi sunt menite doar să fie slugi în bucătărie? HUOOOO!!! Şi de ce prinţul salvează situaţia? Dacă era o prinţesă, ce avea? Şi până la urmă, piticii de ce sunt bărbaţi şi nu eschimoşi hermafrodiţi? Şi de ce mama vitregă este etalon de răutate? Nu cumva e doar neînţeleasă? Şi regele ce a făcut după ce s-a însurat cu ea? A plecat după altele, aşa-i? Că nu mai se spune nimic de el! HUOOOO!!!!
Iar dacă tot analizăm, de ce "Albă ca Zăpada" nu e "Neagră ca Zăpada", în contextul în care culorile sunt simple iluzii ce depind de capacitatea absorbţie şi reflexţie a luminii?? Facem secregare aici, sau cum? Iar susţinem supremaţia omului alb, când pe planetă sunt şi oameni negri, galbeni, maro, roşii şi degradeuri...cu ei ce facem? Nu-i reprezentăm în folclor? 

Noroc că eu nu stau să-mi pierd vremea cu asemenea problematici. Dacă aş elegant, aş spune că nu-mi place să ucid cu mintea tainele ce le-ntâlnesc în calea mea. Dar la baza acestei lipse de curiozităţi cred că stă îngrămădeala mea nativă. De ce să ne mai minţim şi să coafăm adevărul? :))
Constat, însă, două lucruri: când cauţi doar să critici, nu poţi găsi motive de laudă. Iar atunci, orice lucru, oricât de bun ar fi, poate fi demonizat şi aruncat la gunoi, cu argumente la fel de multe precum acelea care îl valorifică şi îl preamăresc. 
...iar cei care speră la o viaţă ca-n poveşti, adică plină de fericire şi frumos, nu ştiu ce cer. Poveştile nu sunt frumoase sau urâte, ci întocmai cum este viaţa: cu momente de bucurie, linişte, răutate, nedreptate, invidie, minciună, dramă şi lacrimi. Însă, spre deosebire de realitate, întotdeauna poveştile se termină frumos. Şi cred că de aceea ne plac, indiferent de vârstă: menţin vie speranţa că până la urmă, va fi bine.  Totul va fi bine...mâinile în aer şi strigă cu mine!
Şi asta e tot ceea ce contează. 

Iar acum, hai cu o melodie de petrecere, ca am vorbit destul!
Şi dacă tot fu Valentine's Day, nu se poate să stăm pe uscat, ca toţi sărakii!!! Hai sus! Şi să fie NEBUNIEEEEE!!!!!!!!!!



[d'Artagnan ft. Candice Night - We're gonna be drinking] 

marți, 31 ianuarie 2023

Totu-i bine şi frumos

Nu ştiu alţii cum sunt, dar în dimineaţa asta, eu m-am trezit cu o ditamai  migrenă!
Ceea ce nu-i chiar aşa de mare bai...c-apoi cum poţi să ştii că eşti viu, dacă nu te doare nimic? Şi oricum, ziua mi s-a îmbunătăţit rapid - când printre ceaiul matinal şi citirea presei libere de pe internet, am reuşit să descopăr o ştire care mi-a înveselit toate orele următoare şi mi-a luat durerea cu mâna! Apoi mi-am dat seama că nu e panică, man! Viitorul sună bine, orice ar aduce el....
...pentru că, acum ceva timp, Disney şi-a interzis propriile animaţii clasice, precum "Dumbo", "Pisicile aristocrate" şi "Peter Pan". De ce?  Cum...de ce? Mai aveţi obraz să întrebaţi???  Din cauza rasismului, NORMAL!!!! Pisicile bogătaşe batjocoresc asiaticii, Dumbo e segregaţionist şi Peter Pan râde de amerindieni. 
Reacţia oricărui om normal şi neafectat de standardele moderne uşor...cum să zic, ca să nu jignesc pe nimeni? Idioate...ce să ne mai dăm după deget? Deci: orice om cu capul pe umeri se revoltă - c-apoi viaţa se ia în piept şi se trăieşte. E nedreaptă şi urâtă şi grea, de cele mai multe ori... dar aia e! Te-apuci acum să arunci pe jos puf de gâscă la fiecare pas, ca să calci pe moale şi să ai călcâie fine? 
Nu zice nimeni să nu ne protejăm mentalul propriu şi al celor din jur de toate prostiile, dar nu e bine nici să exagerăm! Că dacă trece majoratul şi intri în depresie când ţi-ai rupt o unghie, o dăm pe alte patologii.
În plus, copiii nu văd lumea cum o văd adulţii, ci mult mai simplu şi mai curat. Iar dacă simţim nevoia să înlăturăm nişte poveşti pentru că ne educă prost copiii, nu pot să mă întreb de ce copiii ne sunt educaţi de desenele animate şi nu de părinţi.  

Dar nu vreau să despic firul în cinşpe; mai bine să facem un mic exerciţiu de imaginaţie şi să privim lumea prin filtrul standardelor moderne. Caz în care... Aplauze!! Să se înlăture, să se interzică, să se distrugă, să se înfiereze, să se limiteze, să se amendeze - că tot e libertate! 
În epoca Flower Power, când toţi suntem fraţi cu oricine şi sancţionăm prompt orice mucegai comportamental, nu trebuie, oare, să ieşim din peştera ignoranţei? Haideţi să facem pace în lume şi pace pe Pământ! Iar dacă tot ne răscumpărăm greşelile istoriei, abia aştept să-l văd pe Regele Charles al III- lea luând la pupat picioarele indienilor, pentru toate jafurile comise de britanici în India. Sau pe Joe Biden  cum îşi toarnă cenuşă-n cap prin rezervaţiile amerindiene, ca să răscumpere masacrele trecutului. Francezii catolici nu i-au căsăpit pe hughenoţi într-o noapte de Sfântul Bartolemeu, acum vreo 450 de ani? Macron de ce nu s-apucă de îngenuncheat şi pupat picioruşele protestanţilor francezi?
Păi nu?? Parcă aşa se făcea într-o vreme... 

Da', mă rog! E bine şi cu desenele! Trebuie să începem de undeva să construim acel viitor luminos...Şi pornim cu generaţia tânără. Mlădiţa se îndoaie când e tânără şi e flexibilă, nu când e bătrână şi se rupe! 
Deci de ce să le arătăm copiilor tarele sociale cele mai strigătoare la cer? Susţin şi aprob interzicerile astea, care ne vor curăţa mentalul de orice influenţe mefistofelice. 
Şi mă întreb: de ce doar aceste poveşti sunt interzise, când domeniul animaţiilor este atât de ofertant?
Cu "Albă ca Zăpade şi cei şapte pitici" cum rămâne? Putem, oare, să le povestim copiilor despre meschinăria unei regine care ordonă moartea fiicei sale vitrege, doar pentru că este invidioasă pe frumuseţea ei? Este normal ca o tânără să locuiască alături de şapte bărbaţi necunoscuţi, cărora să le fie slugă, doar pentru a primi un acoperiş deasupra capului? Putem permite îndoctrinarea fetiţelor cu ideea că frumuseţea fizică este tot ceea ce contează în viaţă şi doar aceasta este responsabilă pentru fericirea ulterioară? Putem accepta ideea că Prinţul se îndrăgosteşte de o tânără moartă (în aparenţă), ceea ce mă duce cu gândul la necrofilie? Sau preferăm pedofilia, din moment ce, conform cercetătorilor, Albă ca Zăpada este o minoră de 14 ani, iar Prinţul care o cere în căsătorie are în jur de 30 de ani? Cum să povesteşti copiilor aşa ceva? Ştiu că dragostea nu se votează şi nici nu are gen, număr sau caz...dar totuşi! O linie trebuie trasă undeva! Deşi....


Din "Mica sirenă", o altă animaţie clasică apărută sub umbrela Disney, aflăm despre o mică sirenă care se îndrăgosteşte de un prinţ om. Aşa că îşi vinde vocea, ca să-i schimbe o vrăjitoare coada în picioare. Şi stop! Oare este bine să educăm copiii în spiritul stereotipiilor specifice Evului Mediu? În era informaţiei şi a adevărului, mai putem vorbi despre vrăji şi descântece? Exclus aşa ceva!!! Ca de altfel şi ideea ca o femeie să renunţe la viaţa sa pentru a se dărui unui bărbat necunoscut! De ce? Pentru că e bogat? Adică femeia este un obiect fără minte, care se lasă cumpărat de ăl' cu buzunarul mai doldora??
Şi nici nu vreau să mai menţionez lipsa totală de reprezentare echitabilă a acestei monstruoase poveşti. De ce toate sirenele şi toţi sirenii au culoarea albă? Oare nu există şi sirene mulatre? Sau amerindiene? Sau asiatice? Şi mai ales, de ce sirena se îndrăgosteşte de un prinţ şi nu de o prinţesă? Oribil! Noroc că în curând va aparea în cinema o nouă adaptare a poveştii, care să fie în concordanţă cu realitatea modernă!

"Shrek" este o altă insultă la adresa bunului simţ. Personajul Măgarul cam are ADHD...şi cum poţi să îţi baţi joc de persoanele care suferă de această afecţiune? Belle din "Frumoasa şi Bestia" suferă de sindromul Stockholm. E complet abominabil să le spui fetelor că marea iubire o vor descoperi în persoana care le va lipsi de libertate şi le va abuza psihic! Oare sunt în regulă aceste traume? Păi copilul lor interior ce mai are de zis? Nu va trebui vindecat? Pur şi simplu oribil!
"Bambi" afectează orice suflet de copil, prin scena care îi expune morţii unuia dintre părinţi. Se taie! Jos cu urâţenia asta!  
"Familia Flintstone" ne prezintă inferiorizarea femeii. Adică de ce ea să trebăluiască prin casă cu aspiratorul, iar bărbatul să aibă o viaţă profesională înfloritoare? "Tom şi Jerry" sunt culmea violenţei...în afară de cafteală, ce mai vezi pe acolo? "Hercules" vorbeşte despre Hades şi infern; cum să terifiezi copiii cu asemea fantasmagorii? "Cartea Junglei" este o adaptare segregaţionistă! Să se interzică! "Zootopia" a câştigat Oscarul de animaţie prin 2016...şi îşi bate joc de funcţionarii publici şi de leneşi! Cu ce sunt ei de vină că Dumneze...adică EVOLUŢIA i-a făcut aşa? Poliţia animalelor ce aşteaptă? De ce nu se autosesizează? "Coco" a luat Oscar de animaţie în 2017...şi acţiunea se petrece mai mult prin Lumea Morţilor! Cum aşa ceva? Încă mai credem asemenea minciuni? Să se interzică!
În "Moana", este o secvenţă în care tânăra Moana vede o scoică în ocean şi aleargă să o ia...iar oceanul se dă la o parte şi îi permite să facă asta fără să o înece. Ce se întâmplă cu un copil care vede aceste desene? Oare nu se va apuca să facă acelaşi lucru, încredinţat fiind că Spiritul Oceanului îl va proteja? Fac aritmie numai când mă gândesc ce se poate întâmpla!
Dacă vreun puradel/puradea se uită la "Motanul încălţat", nu rămâne traumatizat/ă când pisica îi este călcată de maşină şi vede că nu mai învie? I s-a dus doar o viaţă...mai are încă opt! C-aşa a văzut la desene...
"Cenuşăreasa" cenuşăreşte ca o servitoare, în propria casă. Şi apoi devine prinţesă pentru că e frumoasă. Nu pentru că e deşteaptă sau abilă într-ale războiului; sau expertă în kung-fu ori director general la o multinaţională... ci pentru că o zână îi dă o rochie deosebită. Adică...diferenţa dintre eşec şi succes este dată de o haină frumoasă? Cum rămâne cu sufletul? RUŞINE SĂ VĂ FIE!!!
"Sunt un mic ticălos" empatizează cu ticăloşii şi răufăcătorii. Prin folosirea minionilor mulţi, galbeni şi mici, insultă cu neobrăzare poporul chinez. Ca să nu mai spun că romanţează şi aprobă sclavagismul! Merită copiii noştri să ia contact cu asemenea mizerii? Să se interzică total şi fără drept de apel! 
"Cum să îţi dresezi dragonul" este o reclamă pentru buleală. Bullying din ăla...cum zic englezii? Oare personajul principal nu fuge în pădure să îşi caute cel mai periculos dragon, pentru că era bătaia de joc a întregului sat? Ce s-ar întâmpla dacă un copilaş de care se râde la grădiniţă vede această animaţie şi fuge să dreseze un urs? Sau se crede Mowgli şi pleacă să danseze cu lupii? Sau îşi leagă de gât o fustă de-a mamei şi se aruncă de pe casă, pentru a zbura precum Superman? Trebuie să încetăm cu minciuna! 

Pe scurt, că mă lungesc mai mult decât este cazul: pentru o lume mai bună, propun să se interzică tot şi toate! Fără filme, că ne bagă numai prostii în cap! Fără cărţi, că ne obosesc ochii şi putem orbi! Fără muzică...câţi tineri nu au murit călcaţi de tren, pentru că traversau liniile de cale ferată fără să se asigure şi cu căştile pe urechi? Fără reţele sociale, care răspândesc o imagine neadevărată a corpului uman şi stau la baza a milioane de depresii! Ce să facem dacă nu toate femeile sunt scobitori cu pieptul mare şi nu toti bărbaţii sunt milionari încă din adolescenţă? 
Să nu se mai dea voie femeilor să predea! Câţi adolescenţi nu s-au îndrăgostit de profesoarele lor şi apoi s-au sinucis, când au fost refuzaţi? Şi să nu se mai permită nici bărbaţilor să fie profesori, pentru că şi ei şi-au abuzat elevii! De fapt, să se interzică şcoala de tot, că şi aşa scoate tâmpiţi!
Fără telefoane şi fără maşini... c-apoi degeaba îţi protejezi copilul de ororile istoriei şi îl înveţi să trăiască sănătos, dacă îl calcă maşina când traversează strada. Şi, de fapt, să interzicem sarcinile total...că numai zilele trecute ce s-a petrecut un accident în urma căruia o graviduţă care traversa strada aiurea a fost lovită de maşină şi a pierdut copilul. Chiar nu vă gândiţi la traumele pe care le indură femeia aceea? N-aveţi pic de milă? Câinilor! Să se interzică gravidia! Şi orice altceva...pentru că toate ne omoară, ne traumatizează şi ne scad calitatea vieţii.

Haideţi să tăiem răul din rădăcină! Io nu mai apuc minunata lume nouă...că nu prea mai am sanse să construiesc ceva bun de acum înainte, mai ales că bate senectutea la uşă. Dar pentru copiii aceştia care vin din urmă...oare nu merită să ne agităm puţin? Măcar pe ei să-i ferim de toate răutăţile lumii... şi să-i educăm să trăiască în nişte globuri de sticlă, din care să admire viaţa aşa cum admiră un copil sărac vitrina unei cofetării. 
Şi-apoi, când se vor confrunta cu moartea celor din jur, să îi învăţăm să-şi ferească privirea. Ceea ce nu vezi, nu există. D-aia e struţul deştept şi-şi bagă capul în nisip când apare nasolul la orizont! Dacă nu mai vede pericolul, ce îl mai poate răni? 
De fapt, ne naştem şi noi cu acest instict. Oare nu închidem ochii, când vedem ceva ce nu ne place sau ne sperie? BA DA!!!! Şi apoi ne manipulează nemernicii ăştia cu desenele lor şi ne bagă idei în cap, ca să nu fim fericiţi şi să ne pierdem magia sufletului! 
HUUUUOOOOO! SUS CENZURA!!!
Cunoaşterea face rău la om! Decât deştept şi nefericit, mai bine nedeştept şi fericit!

Şi-acum să încheiem apoteotic, cu ciocnirea unui pahar de ceva...c-apoi scrie şi la Carte: Vinul veseleşte inima omului şi berea o întăreşte!
Mâncare bună....beuturică...şi-o muzică faină! Că intrăm în luna dragostei şi trebuie să iubim mult! Deci... Să fie pupăceală!



[Elena Gheorghe - Mari vreari]