La mulţi anişori, de Ziua Micuţei Uniri!
Noi suntem români, noi suntem aici, pe veci, stăpâni!
Da, da, ştiu că mă puteţi încadra în categoria nostalgicilor, la fel cum ştiu şi că istoria nu prea mai prezintă interes pentru prea multă lume. E timpul să privim spre viitor, spre lumea perfectă care ne aşteaptă după colţul pe care trebuie să-l dăm, ca să o putem vedea!
Deci, să mergem înainte! "Ai, ai, ai, tot înainte cu tupeu"! - vorba melodiei. Trecutul e în trecut, că d-aia a trecut... fuse, fuse şi se duse, a zburat puiul cu aţa, adio şi n-am cuvinte!
Dar ce va să vie...să vedeţi fericeală atunci!
Bine, dacă e să mă întrebaţi pe mine, mergem din prost în mai prost, în orice domeniu al vieţii. Dar nu din vina noastră! Luaţi fiecare în parte, suntem nişte oameni minunaţi - iar pe câţiva am avut norocul să îi cunosc şi eu. Dar la o privire de ansamblu, nu ştiu cum se face, că se hăiseşte căruţa din ce în ce mai rău şi iese ceea ce vedem cu toţii.
Dar până la urmă, noi să fim sănătoşi! Şi haideţi să gândim pozitiv: oricât de rău ar fi, încă e bine!
Prin urmare, propun să lăsăm prostiile deoparte şi să ne bucurăm ...mai ales că de ceva vreme, mă tot gândesc să mai scriu şi eu despre ceva frumos. Cred că se fac câteva luni de când caut un subiect acceptabil, pe care să îl pot trata cu bucurie sinceră şi mai ales, fără a cădea în laude deşarte. E adevărat că nu l-am găsit, însă mă încăpăţânez şi nu renunţ la căutări!
Până una alta, mă ţin de cuvânt şi râdem...aşa că vă voi prezenta un filmuleţ pe care l-am descoperit acum câteva zile şi care vorbeşte despre elegănţeala snobismului. E delicios! Vreţi să îl urmărim?
Dacă da, iaca aici minunăţie:
[Rankink Best Arieff Moments]
Nu ştiu alţii cum sunt, dar pe mine mă distrează nenea din imagini - iar râsul afectat şi impetuos este de milioane! Mm - hihihi - hahahaha!
Perfect de acord, frate! Nu-s căzut ieri din copac şi înţeleg rostul politeţei şi al eleganţei, însă...uneori este prea de tot! Şi la ce să ne fandosim, când Dumnezeu ne-a dat mâini numai bune pentru a le folosi chiar şi când mâncăm unele feluri de mâncare? Vorba 'ceea din bătrâni: "Puiul, peştele şi pizza, se mânâncă cu mânuţa".
Am tâmpit, ca să mănânc mazărea cu furculiţa? Sau să tai cu cuţitul boabele de porumb de pe ştiulete, ca apoi să le fugăresc (elegant) cu furculiţa prin farfurie? Muahahahaha!!!
Totuşi, ţin să menţionez că şi acest om normal şi perfect funcţional mănâncă greşit banana. Mi se încreţeşte pielea pe mine când îl văd, serios!
De fapt, staţi să o iau cu începutul: treaba cu mâncatul corect al bananei este o problemă internaţională, de care se preocupă toţi cercetătorii lumii.
Ce Putin, ce Ucraina, ce Bolojan, ce tăieri şi ce sărăcie? Astea au fost, sunt şi vor mai fi! Supravieţuim cum putem, scapă cine poate. Dacă poate; dacă nu...ghinion!
Însă dilema bananei este alful şi omegul vieţii, cel mai mare necaz al omenirii - iar în prezent sunt trei modalităţi de abordare a acestei probleme:
1. Unii oameni, printre care mă număr şi eu, ţin banana în mână de la capătul A şi desfac coaja de la capătul B. De ce aşa? Pentru că în capul meu, cel puţin, codiţa aceea seamănă cu un mâner; o toartă, dacă vreţi. Şi mi se pare normal şi natural să apuc banana de la acel capăt, care are o aderenţă mai bună.
2. Alţi oameni, precum nenea din clipul de mai sus, ţin banana de capătul B şi o desfac de la capătul A. Când am văzut tehnica asta pentru prima dată, m-am crucit cu toate mâinile, pe cuvânt! E adevărat că se desface coaja puţin mai uşor decât la prima variantă, dar mă întreb ce mai faci când ajungi la capăt cu mâncatul. Nu există riscul să te spoieşti pe mâini sau să îţi pice banana din mână?
Mi se pare contra-intuitiv aşa ceva - dar , mă rog! Fiecare cu normalitatea lui, ce să mai zic?
3. Oamenii din a treia categorie sunt cei mai inventivi: ei rup banana pe jumătate, apoi mănâncă cele două bucăţi.
Întrebare întrebătoare:
CUM SE DESFACE CORECT BANANA?
Nu ştim, deoarece există argumente valabile de toate cele trei părţi. Şi-apoi să te ţii scandal, porcăieli şi înjurături pe internet... c-apoi de ce îl mai avem, dacă nu îl folosim la socializare??
No, dar după lungi controverse, cercetătorii au ajuns la un consens ştiinţific şi au decis că cel mai corect mod în care se desface o banană este cel pe care îl folosesc maimuţele.
Şi-acum vă veţi întreba: "Bine, bine! Dar cum face maimuţa"? - iar eu vă sar în ajutor: conform observaţiilor asidue, când i se face foame unei maimuţe şi decide să se alimenteze cu o bacă produsă de anumite plante erbacee din genul Musa (fruct pe care oamenii normali l-ar numi "banană"), ţine de capătul A şi desface de la capătul B.
Aşadar, s-a decis: Ce face maimuţa, să facă şi omul! Eu, cel puţin, fac asta nativ...deci sunt şmecher cu doi de ŞM şi nici măcar nu mă chinui!
Băi, ce-mi place când sunt corect şi am dreptate! Apropo, vă stau la dispoziţie şi cu alte sfaturi de viaţă, oricând aveţi nevoie. Prima sedinţă de consiliere este gratuită, a doua şedinţă are preţ dublu, iar de la a treia şedinţă, ofer o reducere de 50% din preţul celei de a doua şedinţe.
Sunaţi, întrebaţi şi nu veţi regreta...pentru că altfel, nici nu ştiţi ce pierdeţi!
Să bem pentru asta!
Te invit aici, nu vei regreta... am atâtea surprize plăcute, aceasta e şansa ta!
Serios, nu glumesc! Vă cinstesc cu o "Lacrima lui Ovidiu" dulce şi bună, de se lipeşte de suflet, nu alta!
Şi-apoi dans, că-i zi de sărbătoare:
[Zdob şi Zdub & Fraţii Advahov - Trenuleţul]
