Iniţial, am vrut să scriu despre despre covidul ucigaş - că nu l-am mai băgat în seamă de mult şi nu vreau să se simtă discriminat. Plus că, mie mi se pare de râsul curcilor felul în care pandemia nu prea mai are treabă cu boleşniţa în vigoare, ci a devenit mai mult administrativă. Aşa că, din zori şi până seară, discutăm despre valabilitatea certificatului verde, testele care-s bune şi dau erori, relaxarea de restricţii, drepturile de care se mai bucură cei care se mai vaccinează şi nu prea, doza n-şpe de booster - care e obligatorie pentru un vaccin care nu te protejează, dar îţi oferă posibilitatea de a beneficia de nişte drepturi recunoscute de unii şi stigmatizate de alţii...în fine! Porcărioare din astea birocratice....
Dar m-am răzgândit! Şi propun să schimbăm registrul, ca să ne mai bucurăm oleacă. Vreau să mai privim si spre luminiţa de la capătul tunelului, nu doar să ne văităm de întunecimea din interiorul lui.
Uite, de exemplu, înţeleg că vine războiul peste noi - deocamdată, la nivel de vorbăreală...motiv de glume şi miştouri cu nemiluita, c-apoi de! Mâncăm războaie la micul dejun! Fortza STEAUA!!!
Păi după ce ne luptăm, de zeci de ani, cu tot felul de antihrişti precum comunismul, corupţia, penalii, Dragnea, ciuma roşie, carcalacul vieţii...ne mai agităm noi în faţa ruşilor? Care nici măcar nu ar avea treabă cu noi...dar, mă rog! Trebuie să băgăm capul în poză măcar pentru meme-uri, că-s tare amuzante! Vorba aceea: "Până când mai putem face glume cu Putin? Până trece Prutul..."
Doar că eu nu vreau să fac glume pe seama nimănui. Am o fire împăciuitoare, aşa că propun, să ne amintim de vremurile bune, când ruşii făceau şi lucruri frumoase...
[Ну, погоди! Все серии - Ну, погоди! - Выпуск 1]
...iar americanii nu se lăsau mai prejos:
[Chip and Dale - Working for Peanuts]
După care...hai să încheiem apoteotic, că viaţa ne tot oferă ocazii să zâmbim!
Pandemie, război, crize sau alte certuri minore şi boli... ce va fi, ce nu va fi, de-un spectacol tot o să avem parte!
Acum ceva timp, pe când campania de vaccinare era la începuturi şi organizarea scârţâia (nu că acum ar merge ca unsă), pe la centrele de vaccinare se mai creau şi busculade. Ştirile tratau subiectul şi-n dungă, normal...iar la un moment dat, se difuzează nişte secvenţe cu o doamnă care, ofuscată de cineva ce nu păstra distanţarea, se răţoieşte plină de indignare: "Da' stai dom'le mai încolo, ce mi te urci în cap aşa? Ori eşti pesedist? Şi te pomeneşti că mai eşti şi antivaccinist"! - ceea ce era total ilar, din moment ce lumea era acolo pentru vaccin.
Buuunnn...şi ce învăţăm noi de aici?
Simplu: cu câteva luni în urmă, simpatizanţii PSD era socotiţi ca fiind pleava societăţii. După câştigarea luptei cu ciuma roşie, teroriştii şi cel mai inamic public au devenit cei care mai întrebau câte ceva despre vaccinul covid: temuţii antivaccinişti. Serios...dacă nu ar fi existat asemenea specimene, în România ar fi umblat hoarde de câini cu covrigii pe coadă! Da' ce covrigi zic? Colonizam planeta Marte şi puteam fi şi eu fermier de ghimizdroci pe acolo...patron în adevăratul sens al cuvântului!
...apoi, într-o dimineaţă, vedeam cum se aleargă pe cer două nave extraterestre, una din ele îmi ateriza în ogradă, din ea cobora un roboţel care mă informa că-s una bucată fiu pierdut şi regăsit al Regelui Maimuţă al XIV-lea şi trebuie să salvez prinţesa din ghearele temutului Darts Vader. O eliberam, ne căsătoream. ne urcam pe tron şi trăiam împreună fericiţi, până la adânci bătrâneţi!
Să-mi trag pălmi, ce viaţă de huzur mi-a fost răpită ! Şi când te gândeşti că aveam totul planificat...
În fine!
Revenind la realitate: acum, inamicii cei mai temuţi sunt dacii liberi. AUR-iştii. Antivacciniştii. Teroriştii. Vechii PSD-işti, probabil...că de! Ce naşte din pisică, soareci mănâncă - aşadar, trebuie să existe o legătură pe linia ticăloşiei genetice, chiar dacă ea nu există. De fapt, important este ca, întotdeauna, poporul să aibă un duşman-geniu al răului: comuniştii, hoardele de vizigoţi, antivacciniştii, antiprogresiştii, jivinele din pădure, extratereştrii, Dragnia, greaua moştenire, ciobanul din "Mioriţa"...nu contează! E musai să fie un simbol care să fie suficient de demonic pentru a se opune progresului naţional, doar pentru că poate şi de rău ce l-a făcut mămiţica lui.
Iar în acest context, permanent, noi ne aşteptăm mântuitorul care să vină călare pe un cal alb şi să pună, dom'le, piciorul în prag! C-aşa nu se mai poate! Prin urmare, ne aşezăm cuminţi la masa juriului, întocmai ca la preselecţia din "Brigada Diverse" şi din când în când, exclamăm vrăjiţi, la venirea oricărui personaj nou: "Marlene Dietrich"!
...care desigur că nu este ea. Dar dacă pare a fi...ce mai contează?
Asta-i România: "Două rândunici, două mari şi două mici", "Marlene Dietrich", "Cine vă recomandă"?
Pe scurt: HAOS. Un haos din care nu ne alegem decât cu iluzii deşarte şi timp pierdut.
Pe fundalul acestor frământări, a apărut şi pe la noi moda protestelor anti-măsuri, anti-mască şi anti-pandemie, pornite de antivaccinişti - logic! Era şi timpul...prin Germania sunt astfel de tulburări de luni bune, deja...deci mă bucur că am intrat şi noi în rândul lumii. Iar cu această ocazie, cineva mă întreba de ce nu merg şi eu la proteste. Şi nu merg, pentru că nu am de ce.
Desigur că nu e drept ce se întâmplă. Desigur că nu există nici o metodă sigură pentru a te feri de carcalac şi că statul în casă e doar joc de glezne care nu rezolvă problema reală. E ca şi cum pentru a opri accidentele rutiere, interzici circulaţia maşinilor. Sau, pentru a opri foametea, dai amenzi usturătoare celor care spun că ar mânca ceva.
Desigur că măsurile antipandemie sunt ineficiente şi preferenţiale - dar cu cine să te cerţi? Stilul acesta de abordare a situaţiei este cam acelaşi în toată lumea; poate demisiona cine o vrea, să vină cine o vrea...lucrurile tot aşa vor sta.
Deci: de ce să protestez?? Că-s nemulţumit? Normal că sunt; şi ce schimb strigând prin pieţe "Jos ăla, sus celălalt"? Mai ales că domnul preşedinte ne-a anunţat încă de pe la Crăciun că în vară, pandemia va fi doar o amintire urâtă...un coşmar din care ne vom fi trezit mai puternici, mai buni şi mai solidari, spre propăşirea neamului şi gloria lui în veci amin!
Zilele trecute a mai ieşit şi nu ştiu ce cap luminat din conducere şi a asemuit viitorul val 3 al pandemiei cu suferinţele îndurate de generaţia care a trecut prin Al Doilea Război Mondial...Dar domnul preşedinte şi-a reiterat promisiunea: de la 1 iunie, ne luăm adio de la coviduţ. Practic, deja ar trebui să ne apucăm să-i organizăm petrecerea de drum bun....că timpul trece repede şi acuşi bate vara la uşă şi riscăm să părem nepoliticoşi! Păi cum aşa ceva? Vine ditamai virusul ucigaş la noi pe tarla, stă în gazdă mai mult de un an şi când pleacă, îl tratăm cu indiferenţă?
Nu se poate! Trebuie să fie veselie, artificii şi jocuri de lumini! Să ieşim în stradă, să cântăm şi să dansăm - pentru că am fost morţi şi de la 1 iunie vom învia! Londra...Paris...Tokyo...plimbări prin toată lumea! Adio mască, adio îngrădire! Bun venit libertate!
Serios...eu zic să ne pregătim ceasurile! Şi... fii atent, băi covidel-codiţă-de-purcel! Dacă. Până. Pe. 31 mai 2021, ora 23:59:59 nu ai uşchit-o din ţară...eşti mâncat, frăţică! Uită-te bine la mine! Ne-am înţeles??
