Hristos a înviat şi bine ne-am regăsit!
Nu-s vreun culturnic într-ale portativului şi nici doctor docent în teoria cheii sol, însă voi scrie despre muzică, în cele ce urmează. Mai exact, despre Eurovision 2026...care nu-i cu muzică, neapărat.
Aşadar, să-i dăm drumul:
Ştiu că multă lume s-a bucurat de performanţa României de la Eurovision. Am înţeles că nu mai paricipasem în ultimii doi ani - dar nu cred că am pierdut nimic. Sau mă rog... am pierdut, dacă ne-am propus să fim campioni la mascaradă şi circăreală ieftină.
Dar a trecut şi nu mai contează acum.
Important e că, după multe încercări, am reuşit să ascult şi eu melodia "Choke me", care ne-a ajutat să izbândim în apucarea medaliei de bronz. URAAA!!!
Ce-i drept, acum vreo două zile mai auzisem oleacă de refren dintr-însa şi nu m-a dat pe spate. Sincer, mi s-a părut doar o reclamă BDSM (practici erotice sado-masochiste, dacă nu ştiţi ce înseamnă acronimul), numai bună pentru fanii "50 de umbre ale lui Grey": te leagă, te-ntinde, te bate, te pupă, mai un bici, mai o iubire, mai o cătuşă cu lanţ, mai o sufocare, câteva palme şi un uriaş AH-AH, OH-OH.
Cam dizgraţios...şi am sperat că m-am înşelat - mai ales când am văzut cât de aplaudată a fost! Aşa că mi-am propus să ascult şi eu minunea de hit!
...ceea ce desigur că a necesitat timp, pentru că am lucruri mai bune de făcut cu viaţa mea. Dar oricum, azi i-a venit ora şi ceasul. Zis şi făcut: dau o căutare pe Youtube, găsesc, ascult şi... hai cu finalizarea, că m-a lăsat rece.
Vorba 'ceea: "la prima vedere mi-ai părut prost; la a doua vedere, m-am convins". No...fix aşa şi eu: nu am rămas cu gura căscată şi nu m-a impresionat deloc. Îmi pare rău... ce să zic mai mult? Nu pot lăuda ceva ce nu îmi place, doar ca să-mi dau aere de patriot.
Mai ales că se pare aceeaşi invocaţie BDSM care mi s-a părut şi la prima audiţie, oricât de trunchiată a fost ea.
Aşa că m-am apucat să cercetez situaţia, ca nu cumva să am eu vreo dereglare la simţul artistic. Am luat versurile, le-am studiat, am căutat pe ici, pe colo şi am descoperit că însăşi cântăreaţa spune că mega-hitul ei este despre lupta împotriva anxietăţii şi îndoielilor. Poate aşa o fi, ce să zic?
Dar mi-e greu să cred că în conversaţia cu frica ta interioară îi zici "All I need is your love, I want it to choke me, choke, choke me. Born for you to control, I want you to choke me, choke me. Love me, make my lungs explode"!
[Alexandra Căpitănescu - Choke me / Eurovision 2026]
Adică, mai pe româneşte, te chinuie frica şi îndoielile, iar tu te retragi în tine şi-ţi bagi anxietatea în şedinţă. Dar nu îi zici "Ptiu! Piei, satană, du-te unde a-nţărcat mutu' iapa"! Nu gândeşti pozitiv, nu zici că ai suflet magic şi Universul îţi dă frumuseţuri, doar pentru că ai capul plin de flori şi fluturaşi.
Nu, nu... ci iei taurul de coarne şi îi spui în faţă: "Tot ce am nevoie este iubirea ta, vreau să mă sufoce, sufoce, sufoce. M-am născut pentru ca tu să mă controlezi, strânge-mă de gât, strânge-mă de gât. Iubeşte-mă, fă-mi plămânii să explodeze"!
N-oi fi eu vreun mintos cu diplomă, dar asta nu e conversaţie interioară cu anxietatea din dotare, niciodată în viaţa ei! Că nu are cum să fie, oricum ai lua-o: nici de la stânga la dreapta, nici de la dreapta la stânga, nici de la centru spre oriunde!
Dar nici nu se poate spune direct treaba asta, aşa că o dăm cotită şi ne facem că nu înţelegem evidenţele. Şi abia asta mă enervează: de ce ne ascundem după deget? Dacă tot am ieşit la rampă cu imnul drăgoştii cu lovituri, aia e! Ţap-pac, stai să-ţi trag, pân' la ziua, praf te fac, JAP-JAP! Strânge-mă de gât, strânge-mă de gât, strân...strân...strân!
Dăm poporului ce cere şi ce apreciază! Ăştia-s oamenii, cu ei defilăm! Ce rost are atâta fandoseală şi falsă candoare?
Altfel, da... cântăreaţa are voce. Şi o imită pe Tarja Turunen de acum 20 de ani, când cânta la Nightwish - ceea ce am apreciat, pentru că îi iese destul de bine. Însă melodia "Choke me" tot nu îmi place; emană un vibe (v-a plăcut asta?) obsesiv, are ritmul unei maşini care se chinuie să înainteze cu frâna de mână trasă şi pare un screamăt de neputinţă. Mie mi-ar fi fost ruşine să ies cu ea şi la o serbare câmpenească din Cuca Măcăii - d-apoi la ditamai concursul de muzică internaţională!
...deşi, la ce mizerii se cântă pe acolo în ultimii ani... vai de zilele noastre! Nu trebuia să ne înscriem şi noi în trend?
Apropo, îl mai ştiţi pe rusul acela cu "Blblblblblb"? Vitas parcă îl chema.
[Vitas - Blblblblblbl]
Frate...la vremea aceea, acum 10 ani, am râs de m-am stricat, când am auzit ce caricatură a apărut la Eurovision. Dar pe lângă porcăria de melodie care a câştigat anul acesta, "Zdranga-ranga" sau cum îi zice, "Blblblblblbl" pare că a fost compusă de Mozart şi e cântată de Pavarotti, să-mi trag pălmi!
Serios acum..."Zdranga zdranga" e cântec?
Cică a fost creat de patru compozitori de origini diferite, iar mie, tot acest act artistic îmi aminteşte de Kevin din "Singur acasă", când alerga disperat pe scări şi ţipa din toţi bojocii, că l-a speriat un vecin mai fioros.
M-am interesat şi de melodia asta, că na! Mă roade curiozitatea...şi am descoperit că "Bangalanga" provine dintr-un cuvânt din jamaicană, care înseamnă "haos". Ceea ce este. Dar dacă nu-mi place, cum să spun altfel?
[Dara - Bangaranga/ Eurovision 2026]
Poate creatorii de conţinut şi-or pune mintea la contribuţie şi pe viitor, mai cheamă câţiva erudiţi, amestecă nişte urlete de maimuţă şi sirene de ambulanţe, apoi compun "Langadanga 2". Probabil că aia îmi va plăcea, cine ştie?
Deocamdată... las-o jos, că măcăne!
Iar asta e perfect normal. Eurovision nu mai este de mult un festival care onorează cele mai frumoase melodii, ci doar o platformă de lansare şi manifestare a doctrinelor ideologice sau recompensare a dezmăţului.
Am un prieten care e fan Eurovision de când se ştie el. Şi-a făcut colecţie cu toate finalele înregistrate şi nu ratează nimic ce ţine de acest concurs muzical - de la precalificări şi până la marea finală. Chiar îl admir că mai are atâta putere şi energie de investit într-o circotecă de asemenea anvergură...deoarece, pentru mine, Eurovision a decăzut din momentul în care a câştigat bărbatul cu fustă. Sau femeia cu barbă (că nici acum nu ştiu ce era, de fapt). Şi de-atunci, tot într-o cădere o ţine...aşa încât, în anii trecuţi s-a remarcat ăla cu şurubelul aproape gol.
Pe la nunţi se cântă şi acum "My Number one", a Elenei Paparizou. A câştigat Eurovision în 2005, acum 21 de ani. Dacă mă iei repede şi nu-mi dai timp să întreb inteligenţa artificială, nici nu mai ştiu numele cântăreţei...dar melodia o ştiu. Acum ziceţi-mi ce a cântat ciucurelul, acum doi ani!
Cucu-bau! Ce contează? Important e că s-a bucurat şi şi-a continuat cariera de succes, cel mai probabil.
Şi câte cântececare au trecut proba timpului nu sunt? Se transmit de la o generaţie la alta, se remixează, se reconfigurează, se reinterpretează. Se uită artistul, dar arta continuă să trăiască şi să evolueze...pentru că aşa şi trebuie. Asta înseamnă arta, asta este misiunea ei: bucuria.
Nu dai drumul la alarmele antifurt, te scălâmbi, te scremi şi faci ca toate ielele, cu pretenţia că ai creat o sculptură pe bobul de orez din ritmuri angelice!
Da' mă rog...fiecare e liber să aprecieze ce doreşte. Chiar şi "Zdranga danga" aia... "Ranga banga"...STAI! Cum îi zice, de fapt?? Caut imediat...şi cine caută, găseşte!
Dara - "Bangaranga"..."o melodie care luptă cu demonii moderni din interiorul nostru. Bangaranga este momentul în care alegi iubirea în locul fricii" - a transmis artista.
Na, că şi asta luptă cu demonii!
Aplauze! Ce să mai zic?
Dă-i la gioale, nu-i lăsa! Upercut la ficaţi! Calcă-i pe cap! Şi dă-i şi luptă şi luptă şi dă-i! Stropeşte-i cu aghiasmă, HU-HA! Şpagat între doi demoni moderni!
Stai că era să închei şi mi-am amintit ceva: acum vreo 12 ani, avea şi Inna o melodie-n care (cred că) lupta cu demonii moderni. Se numea "In your eyes / În ochii tăi" şi refrenul era ceva cam aşa: "Dinga-ling-aling, dinga-linga-ling, I want your body", adică "Dinga-ling-aling, dinga-linga-ling, îţi vreau corpul".
[Inna - In Your Eyes]
Ce-i drept, "Dinga-ling-aling, dinga-linga-ling" nu e "Bangaranga, bangaranga"... dar exprimarea se mai schimbă şi ea, în timp. Toate limbile evoluează, se modifică şi se transformă, păstrându-şi esenţa vie şi netulburată.
Deci... aplauze!
Ziceţi, mai bine, ce ascultăm de final?
Vreţi ceva pentru oameni serioşi? Că eu propun să ascultăm Nightwish, dacă tot i-am pomenit. Şi trebuie să închei apoteotic!
Deci, să bem! Şi un Nightwish mic să ascultăm. "The Phantom of the Opera", ca să luptăm şi noi cu demonii moderni..
HU-HA! Palme cu piciorul şi şpagat între doi demoni moderni!
[Nightwish - The Phantom of the Opera]
