Educaţie şi autodezvoltare

Am vrut să scriu ceva pentru Ziua Educaţiei, care a fost pe 5 octombrie. 

Doar că, după multe gândeli şi răzgândeli, am renunţat. Ce mai este de spus? Suntem de Doamne fereşte, cu litere mari, îngroşate şi subliniate. Dar ştim cu toţii asta şi acceptăm situaţia, pentru că nu ne (mai) deranjează. Ba, mai mult! Nesimţinia a devenit sinonimă cu îndrăzneala şi curajul, deci o aplaudăm cu nesaţ şi încântare!

În plus, chiar dacă pentru mulţi se totul se rezumă la sistemul de învăţământ, educaţia comportă atât de multe valenţe, încât este aproape imposibil să spui de unde începe şi pe unde ar trebui să se termine. Sau...cine este de vină pentru că suntem unde suntem.

Însă nimic nu ne opreşte ca, o dată pe an, să ne burzuluim, să ne plângem, să arătăm cu degetul şi să identificăm vinovaţii care ne-au adus în situaţia actuală. 

Apoi se face 6 octombrie şi trecem mai departe...pentru că viaţa şi internetul ne oferă alte momente pentru a ne mândri cu inteligenţa, capacitatea de analiză şi corectitudinea noastră. Vorba aceea: "Sunt smerit şi mă mândresc cu asta"!

Când a urinat, în văzul tuturor, marele cantautor de pe scena Arenelor Romane, din nou am vrut să scriu despre educaţie. Nu de la educaţie a pornit totul? Nu ea ne deosebeşte de animale? 

Până la urmă, ce ne opreşte să urinăm şi să defecăm oricând ne vine şi pe unde ne vine? Că doar avem scuză: nevoile fiziologice, nene! Natura ne cheamă şi noi răspundem! Jos textila şi-i dăm drumul...c-apoi ce altceva putem face? Doar n-om strica o găleată de maţe pentru câteva minute de ruşine!

Doar că, după multe gândeli şi răzgândeli, am renunţat. Între timp, săriseră suficienţi moralişti care au arătat cu degetul, au disecat şi au condamnat gestul îndrăzneţ... uitând că, încă de prin anii 90, trupa Rammstein avea un moment în concert când cântau melodia "Bück dich/Apleacă-te" şi simulau între ei nişte gimnastică pe la spate, după care, printr-un falus artificial scos prin şliţul pantalonilor, stropeau spectatorii cu lichid. Iar publicul se bucura şi era în extaz.

Arc peste timp, până în prezent... când regulile s-au schimbat şi a venit momentul să ieşim din peşteră, pentru a privi adevărul în faţă. Aşa că... ce-şi spune vedeta noastră? Dacă le-a mers ălora, mie de ce să nu-mi meargă? Da' pe viu, că nu ne mai ascundem după deget?!

Şi-a ieşit ce a ieşit.

Apoi a venit momentul cu noul cuvânt introdus în DOOM nu ştiu cât,  când s-a legiferat "supatul", o variantă regională a complementului de loc "sub pat". Şi iar a luat internetul foc.

Am vrut să scriu şi despre asta. Doar că, după multe gândeli şi răzgândeli, am renunţat. Mă cam doare în cot de modificările creţe care apar permanent în limba ce-o vorbim... un sentiment pe care îl simţim cu toţii, că d-aia se foloseşte romgleza la nivel naţional.

Deci, hai să trecem peste şi să revenim la educaţie şi autodezvoltare - pentru că, tot răsfoind internetu-n lung şi-n lat, inteligenţa articială mă bombardează, de pe diverse profiluri, cu un test de înţelepciune sub forma unui set de intrebări care mă ajută să trăiesc mai frumos şi să-mi descoper propriul eu divin din mine. Şi "tu-ul divin din tine"? Nu ştiu dacă e corect!

Cert e că setul acesta de autoanaliză a fost conceput de un bătrân de 120 de ani, pe patul de moarte. Sau de un psihoterapeut de renume mondial. Sau de un antrenor spiritual. Sau de un guru. Sau de o măicuţă bătrână, cu brâul de lână, care stă cu ochii lipiţi de poartă şi îşi aşteaptă nepotul. Sau de un medium. Sau de un filosof antic. Sau de zei. Sau de inteligenţa artificială. Nu ştiu sigur, că l-am regăsit în multe variante.

Dar e interesant şi-l voi parcurge aici, să vadă toată lumea! C-apoi...sunt corect şi nu am nimic de ascuns! 

Să-i dăm drumul!

1. Dacă ai primi o cutie cu tot ce ai pierdut în viaţa asta, ce ai căuta mai întâi?

Hmmmm... cred că m-aş uita după colecţia de surprize de la guma Turbo, că mi-e tare dor de ea şi regret că am aruncat-o.

2. Ai prefera să îţi ştergi cea mai urâtă amintire sau să o retrăieşti pe cea mai frumoasă?

OF! Amintirile mă chinuiesc, amintirile mă răscolesc, nu mai rezist! Totuşi... Nu se poate să-mi şterg memoria cu totul? Ca să fiu mai sigur....

3. Ceea ce priveşti în fiecare zi te face mai bun?

Habar nu am. Nu ştiu. Dar îmi ţin mintea ocupată cu tot felul de prostii, care mă fac să uit; şi cred că-i de bine.

4. Dacă ai mai avea o singură zi de trăit, ai spune cuiva? Cui?

Întrebarea asta e grea. 

M-ar tenta să mărturisesc că aş spune... dar nu ştiu cui, că nu-mi plac dramele şi încurajările fără rost. Aşa că...aş tăcea şi m-aş duce în lume. Unde mă duc picioarele şi unde văd cu ochii.

5. Dacă ai putea să auzi opinia sinceră a unei persoane despre tine, pe cine ai alege?

În principiu, ştiu ce se crede/spune despre mine. Şi mai e ceva: opiniile acestea depind de latura pe care o arăt. Depinde de moment şi de starea celui care susţine acea opinie. Deci, cine mă laudă azi, mâine mă poate face cu ou şi cu oţet. 

Aşa şi d-aia nu pot pot pulover pe gât!

6. Ce spun despre tine lucrurile pe care le urmăreşti? Ceea ce priveşti în fiecare zi reflectă persoana care vrei să devii?

Aoleu... ne jucăm, cumva, de-a roata? Reformulăm întrebările? Cred că filosoful acela antic concepea întrebările de autodezvoltare şi din când în când, mai dădea un swipe pe Insta... că a fost cam neatent la ce a scris!

Şi nu...nu reflectă. Sau reflectă. Sau doar îmi pierd timpul? Depinde.

7. Dacă feed-ul ţi-ar modela viitorul, l-ai schimba? Devii ceea ce priveşti. Urmăreşte influenceri care te fac mai calm, mai deştept sau mai bun!

Poate l-aş schimba dacă mi-ar modela viitorul, doar că lucrurile nu se intâmplă aşa. Şi dacă mă uit în fiecare secundă la Elon Musk, nu înseamnă că devin multimiliardar. Sau dacă mă uit la clipuri cu sportivi, nu devin sportiv de performanţă. Deşi ar fi destul de mişto...că m-aş uita numai la clipuri cu rinoceri!

8. Care "Dacă..." îţi bântuie viaţa?

Răspuns simplu: nici măcar unul. 

Mă tentează să mă gândesc la fantomele iubirilor trecute...însă nu cred că dacă aş fi făcut  ceva diferit, lucrurile ar fi stat altfel. Şi nu-mi pot aroga puterea de a menţine o relaţie de unul singur, pentru că lucrurile nu depind doar de mine. În plus, o casă se dărâmă pentru că are fundaţia proastă, nu pentru că e un cui bătut mai strâmb. Iar cu temelia nasoală, trebuie să fii idiot să îi dai înainte cu lucrarea.

9. Pentru ce aştepţi permisiunea să te apuci?

Pentru nimic. Fac ce pot, când pot, când e nevoie, când vreau. În limitele bunului simţ, desigur. 

Sau întrebarea e pusă în context modern, când trebuie să ceri permisiune pentru orice? 

Cum am văzut într-un film de comedie-dramă, răspânditor de ideologie actuală - când un el (bărbat răpitor) şi o ea (domniţă dulce şi suavă ca o garofiţă) se înţeleg să mimeze o relaţie de văzul lumii, până se îndrăgostesc lulea unul de celălalt. Apoi se adună într-o cameră de hotel, să se iubească. Şi se încing, ajung în pat (aproape dezbrăcaţi), iar el întreabă: "Îmi permiţi să te sărut"?

Se mai ţocăie niţel şi el iar întreabă: "Îmi permiţi să continui cu desţolitul"? Şi după alte pupăciuni, iar întreabă: "Îmi permiţi să te cunosc mai bine"? 

PUII MEI!!! PĂI LA CE NE-AM ADUNAT AICI? 

Mai lipsea să se uite ăla în ochii ei 5 secunde legate, fără să clipească - pentru a putea fi acuzat de hărţuire! Deşi... dacă îi cerea permisiunea... se mai punea ca păcat? 

Habar n-am!

Să bem pentru asta!

Iar acum, hai la dans...că pierdem vremea! 

DU HAST!!! Ăăăăă... Pardon, mă scuzaţi! Bück dich! Şi-un pic de Sonne, că videoclipul este cu Albă ca Zăpada - când se droghează cu praf de aur şi moare de supradoză.

Poate o preferaţi, totuşi, pe aia cu "(Îmi permiţi) să te strâng de gât"? "Strânge-mă de gât, st-st-st-strânge"!

Sau...hai să terminăm cu prostiile şi să ne educăm frumos:

[Metallica - Nothing Else Matters]