"Breaking news, doamnelor şi domnilor! Chiar în acest moment, managerul spitalului Gerota este infectat cu virusul COVID - 19"! - anunţă prezentatoarea de ştiri, plină de panică.
Ce, cum, ce ziseşi? Chiar în acest moment? Păi stai, tanti, să ne potrivim ceasurile... 3, 2, 1...ŞI!! Oul e în cuib, oul e în cuib! Repet: oul e în cuib! Marcaţi ora, minutul şi secunda, să ştie posteritatea ce pătimim!
...pentru că, da! Trăim vremuri de restrişte şi mare necaz. Ce au suferit bunicii noştri prin război e joacă de copii pe lângă supliciile pe care le îndurăm noi acum! Avem şi rame foto pentru poza de profil la Facebook contra virusului ăsta buclucaş, deci e groasă rău situaţia!
Nu vă daţi seama? Tuse, febră, vergeturi, balonare! De la stat în carantină, cred că dăm şi-n celulită! Obezitate! Nu e cazul la mine...dar din empatie cu suferinzii de molime d-astea, mi se încreţeşte carnea numai când mă gândesc la aşa ceva!
Nu vă daţi seama? Tuse, febră, vergeturi, balonare! De la stat în carantină, cred că dăm şi-n celulită! Obezitate! Nu e cazul la mine...dar din empatie cu suferinzii de molime d-astea, mi se încreţeşte carnea numai când mă gândesc la aşa ceva!
Tulai, Doamne şi fereşte şi păzeşte, că mi se zbate inima în mine ca la porunghiei! Eu chiar nu mai rezist! După apocalipsa din 2000, a lui Nostradamus, apocalipsa mayaşă din 2012 şi alte câteva zeci de apocalipse mai mici - pe care le-am depăşit cu succes, fie vorba între noi - acum ne-a pălit altă monstruozitate cu pericol de extincţie planetară! Pe unde mai scoatem cămaşa? Cum scăpăm şi acum, habar n-am!
Mă ia cu tremurat, zău aşa! Brrrrr....
Ooo...da' staţi că nu v-am spus tot! Aseară, altă crainică din asta de pe la ştiri, tremurând de sărea cămaşa pe dânsa, anunţa cum "virusul ucigaş a făcut noi victime".
Băi, să-mi trag pălmi cu toate mâinile! Care virus ucigaş, frate? Te apucă tusea şi dai câteva strănuturi...nu te lichefiezi instant, după ce ai tras coronavirus pe nas!
Serios, acuma...eu zic să ne revenim! Aţi mâncat ceva stricat şi vi s-a urcat la cap? Ce atâta panică şi nebuneală? De gripa noastră neaoşă au murit 70 de oameni şi nu mai e ucigaşă... Covidul ăsta nu a omorât mai pe nimeni, da' a intrat toată ţara în vrie!
Păi ce treabă-i asta? Până mai ieri ne luam de mână să ne unim şi să salvăm (planeta), că eram mari viteji şi acum ce facem? Ne apucă damblageala de la o tuse cu temperatură? Nu ne dăm cu firma-n cap?!
[Iulian Universalu' şi Stivăn Quasaru' - Maneaua lu Greta]
Ia, daţi-vă-ţi nişte palme peste ochi şi alinierea! THIS IS SPARTA!! A-HUUU! A-HUUU! A-HUUU!
Credeţi că pe Ştefan cel Mare l-a împiedicat o infecţie virală acută să sară din Suceava şi să pună pieptul la hotare? Mihai Viteazul s-a speriat de o bălărie de tuse şi nu s-a mai dus să se bată cu turcii la Călugăreni, că nu se dezinfectase pe mâini? Băsescu nu i-a mai zis jurnalistei ăleia să se urce pe masă, ca să-i arate cum se face - de teamă să nu-i strănute în nas?
Înaintaşii noştri aveau curaj, nu glumă! Deci, gata cu fotosinteza şi lăcrămile de crocodil! Suntem glugi de coceni, sau mileniali? Ăăăă...nu răspundeţi, nu răspundeţi! Să nu încălcăm cine ştie ce drepturi....da' aţi prins ideea!
Totuşi, în toată nebuneala asta, partea bună e că se întorc fraţii noştri români în ţară. Ştiţi voi...ţara aia de rahat, fără autostrăzi, şcoli şi spitale, dar plină de biserici. Apropo! Nu ceream în vară spitale, nu catedrale? Ia uite cum conspiră Universul şi ne dă ceea ce ne dorim, de transformăm în spitale hoteluri, cămine studenţeşti şi alte dependinţe din ograda omului. Fain, ce să zic? Bine că le avem şi pe alea.
La câtă jelanie era când ne conducea ciuma roşie şi trebuia să pleci oriunde vedeai cu ochii, dacă voiai să ai o şansă la viaţă...mă aşteptam ca dacă mă uitam pe geam, să văd numai deşert, ciulini rostogolindu-se în vânt şi vizuini din care ieşeau sărmani flămânzi şi batjocoriţi. Da' uite că nu a fost aşa şi mai avem şi noi câte ceva. Ceva de preţ, dacă diasporeenii au lăsat deoparte viaţa de vis de pe oriunde şi se întorc la mămăliga autohtonă.
E, acum am dat-o pe răutăcizme. Urât, foarte urât din partea mea... mai ales că Diaspora nu se rezumă la ce vedem noi la tv, la fel cum nici România nu se rezumă ce vedem la tv.
Atât că observ cum viaţa ne mai dă câte o palmă şi ne linişteşte avântul schimbării, pe sistem "fie pâinea cât de rea, tot mai bună-i în ţara mea". Până-n criza asta ipohondrică, parcă toţi eram luptătorii luminii şi ne războiam cu nedreptatea, aruncând la coş trecutul şi îmbrăţişând valorile altora. Ne văitam de orice, ne buluceam în fel de fel de plimblări, protestam din toate nimicurile şi eram cei mai tari din parcare. Dar realitatea ne mai prinde din urmă şi ne arată că, practic, suntem biete frunze în vânt, nu dumnezeii care ne credeam...iar în viaţă, important este să fim alături de familie şi oamenii dragi; oricât ar vrea alţii să credem, existenţa noastră nu gravitează în jurul unui crez politic, sau a ceea ce ai, cât câştigi şi pe unde te plimbi. Desigur că aroganţa e în floare, dar în situaţii grele, brusc ni se schimbă ordinea dorinţelor.
No, în fine.
Voi cum vă descurcaţi cu pericolul letal sub formă de coronavirusul care ne ameninţă existenţa?
Eu sunt complet zen şi dorm ca un prunc, cu băluţe la gură şi limba pe umăr. E Ziua Mondială a Somnului, măi, ce aveţi? Nici azi să nu mă odihnesc, ca omu'? Dorm liniştit, guvernul lucrează pentru mine. Şi, în plus, am încredere în autorităţile competente, mai ales când ne învaţă să ne spălăm pe mâini cât mai des. Ceea ce înseamnă...cât? Dacă un om are contact cu apa o dată pe lună, "mai des" ar înseamna să facă un sacrificiu şi să se spele săptămânal. E de ajuns să se autoprotejeze?
...iar apoi, aceleaşi autorităţi competente ne învaţă să evităm contactul cu persoane suspecte de infecţii respiratorii acute. Perfect! Sună bine...şi practic, cum fac asta? Dacă sunt în tramvai şi cineva tuşeşte lângă mine, ce fac? Bat persoana respectivă pe umăr şi o întreb dacă e suspectă de infecţie respiratorie acută? Poate nici nu înţelege ce o intreb...
[Virus are calculatoarele]
Sau poate îmi trage un şut în fund, că-i încalc dreptul la intimitatea istoricului medical. Sau...poate are infecţie virală cronică. Aia e de bine? Mai intru în panică, sau stau potol şi îmi văd de viaţă?
...ceea ce oricum fac. Nu mi-e frică, nu mi-e frică, de Bau-Bau! Nu mi-e frică, nu mi-e frică, de Bau-Bau!
Iar în spiritul egalităţii de drepturi propovăduite de Uniune şi a iubirii necondiţionate propvăduite de toate mişcările de integrare în absolut şi dezvoltare personală, mă dau un pas îmi spate şi-mi schimb unghiul de vedere, făcând un exerciţiu de imaginaţie: "DACĂ AŞ FI CORONAVIRUS, CUM M-AŞ SIMŢI? Toată lumea fuge de mine, toată lumea mă urăşte şi vrea să mă omoare, toată lumea mă respinge. Asta e discriminare pe faţă! E vina mea că m-am născut aşa? E vina mea că natura m-a făcut ceea ce sunt? De ce? De e lumea este aşa rea şi mă pune la colţ".
De aceea, propun să ne dăm mâinile şi să practicăm tehnica iertării. Ho'oponopopo sau ceva...pentru că lumea este o reflectare a gândurilor noastre. Haideţi să ne asumăm responsabilitatea şi să accesăm miracolul din noi...să emanăm iubire. Să ne căim, să iertăm şi să ne ridicăm vibraţia energetică, exclamând plini de sinceritate: "Te iubesc, Coronavirus"!
Apoi hai să râdem şi să ne bucurăm, c-o viaţă avem şi-o gaură-n urechi - că aşa se poartă cerceii acum, într-o singură ureche. Şi şi de m-o lovi vreo boleşniţă...eeee-he! Ghinion, aia e.
Dacă supravieţuiesc, nu-i bai: înseamnă că mai am câte ceva de făcut pe aici...ori să mai enervez pe cineva, ori să mai fac nişte prostii gogonate, că nu le-am terminat de făcut pe toate. Iar dacă decedez, tot nu-i bai. Nu-s primul, nici ultimul răposat...deci de ce să ne agităm? Fără plâns, fără suspin, voi să spuneţi curat, că m-am însurat, c-o mândră domniţă, sexy duduiţă.
Iar la nunta mea, s-a cântat aşa:
[Jaane Kahan Se Aayi Hai/Habar nu am de unde a venit - Title Song]
