...şi câte ceva despre noua bancnotă feministă
Nu sunt fan al hitului Pro TV, "Las Fierbinţi". Şi totuşi, cunosc personajele; chiar mă şi uit din când în când - mai mult accidental, ce-i drept. De obicei cam pe la acea oră mănânc de seară, iar televizorul fiind aproape lângă mine, mă intersectez cu acţiunea. Mai mult o ascult, decât să o urmăresc; da' să nu ne mai uităm la toate detaliile, că nu are rost.
No...aseară, am prins un discurs pro vaccinare, că de! În ziua de azi nu mai poţi râde fără să ţi se bage pe gât şi ceva comentarii socio-politice - motiv pentru care îmi este infinit de dor de filmele cu Stan şi Bran - şi...am divagat. Vorbeam despre dicursul pro vaccinare - care a fost atât de emoţionant încât aproape că m-ar fi trecut şi nişte lacrimi serioase, dacă nu m-ar fi umplut de silă.
...de aceea, cel puţin azi, acum, nu vreau să mai abordez subiectul carcalacului care face surf pe valul 4.
Plus că tema aceasta a început să stârnească pasiuni mai aprinse decât veşnicele contre dintre PSD şi PNL sau rivalităţile perpetue dintre Steaua şi Dinamo...iar eu nu vreau să mă mai isterizez. Am obosit. Sunt extenuat psihic şi nu mai pot.
Aşadar, dragi tovarăşi şi pretini, haideţi să vorbim despre ceva bun şi frumos - cum ar fi, de exemplu, ciocolata. Cine nu iubeşte ciocolata?? Ce om să fii, să nu te încânte o pătrăţică de fericire aromată?
Nu ştiu alţii cum sunt...dar mie poa' să mi se rupă inima pân' se face franjuri şi-apoi să-mi pice şi-un meteorit în moalele capului; sau să sărăcesc subit şi să mă umplu de bube şi-apoi să mă calce şi tramvaiul; cât am nişte ciocolată la îndemână, ştiu că voi supravieţui. Ce mai la deal, la vale? Fără ciocolată, viaţa e pustiu!
Şi-am mai aflat ceva, graţie Magic FM-ului: ştiaţi că atunci când mâncăm o bucăţică de ciocolată, în creier se petrec aceleaşi fenomene ce au loc în timpul unui sărut pasional? Nici eu...dar în cazul acesta, mă sărut pasional de...câte pătrăţele are o ciocolată? Zece, cinsprezece? Păi atunci, eu mă sărut pasional cam de 30 de ori pe zi. (Da, da...puteţi să-mi spuneţi Don Juan de Marco Polo, sau chiar Casanova...că nu mă supăr! Şi în plus, dau şi autografe gratis).
No! Ui' aşa: căutăm sensul vieţii şi dragostea prin fel de fel de cotloane ale vieţii, uitând că ea ne bate la uşa inimii şi ne cheamă din spatele fiecărei vitrine de magazin. Superb, sau ce?
(Pauză de vreo 5 săruturi)...
Mda. Gata, mi-am luat drogul.
Să continuăm, zic... că tot am adus vorba de drog. Ăăăăă...de dragoste, voiam să zic. Ceea ce e cam tot una, dacă e să gândesc ştiinţific. Conform aceloraşi cercetători (britanici, presupun), îndrăgostirea provoacă în creier o stare asemănătoare cu cea pe care o au persoanele care se droghează.
Trăgând linie: care este mai bună? Ciocolata sau dragostea? DRAGOSTEA, LOGIC!! Nu pentru ea luptăm zi de zi, din culcare până-n sculare? Şi d-aia e lumea aşa cum este...
De exemplu, din dragoste şi preţuire pentru femei, nişte organizaţii feministe au luptat până la moarte, ca să cinstim femeia, normal! Şi datorită acestor eforturi supra-pământene ale eroinelor necunoscute, în curând vom avea prima bancnotă cu o femeie pe dânsa.
...ceea ce este o imensă naivitate!
După capul meu, adică...pentru că în mintea mea cea tăntăloaică, aveam impresia că dragul, dragostea, respectul şi orice sentimente frumoase pe care le ai pentru o persoană, îndeosebi femeie, ţi le dovedeşti individual Prin educaţie, printr-un comportament ales, prin tronul vocii, prin cuvinte şi mai ales fapte, prin recunoaşterea eforturilor acelei femei... amănunte din astea. Şi dacă mă uit în jur la câte bălăcăreli sunt, la câte certuri, divorţuri, înşelări şi umiliri, îmi dau seama că da...femeile sunt foarte respectate. Iar dacă punem şi făţăul unei dudui pe o bancnotă, e dovada supremă de iubire! Simt nevoia să mă aşez în poziţie de ghiocel şi să aştept pogorârea raiului, că după un asemenea triumf, ce mai poate urma?
Eventual, recunoaşterea la nivel naţional, internaţional, galactic şi universal a meritelor feminine. Adică...na! Am avut o femeie prim-ministru şi feministele au dormit în papuci când oamenii răi au făcut-o albie de porci. De fapt, era cât p-aci să avem şi preşedinte femeie, dar feministele iară erau prea ocupate cu luptele lor specifice; nu au fost pe fază şi n-au putut să susţină. Dar după ce s-au liniştit apele, au izbândit!
Şi totuşi: cu ce o încălzeşte pe ţaţa Leana că primeşte cei 800 de lei pensie în bancnote cu Ecaterina Teodoroiu pe dânsele? Când le-o termina de împărţit pe la facturi, doctori şi farmacii, dacă îi mai rămâne şi o asemenea dovadă a emancipării feminine în portofel, pentru pâinea cea de toate zilele, precis o va cheltui cu inima pleznindu-i de mândrie. Pentru că e femeie şi guvernul o cinsteşte pe femeia din ea!
Sau când voi reuşi să-mi scot în oraş drăguţa...poate nu mergem la restaurante cu stele Michelin, că-s cam închise. Deci, ca să fie sigur...bem un suc, pe bancă, în parc; o fericire minoră, ce-i drept...care nu se va compara cu explozia de fericire pe care o va simţi când voi plăti consumaţia cu bancnota Ecaterina.
Este normal, o înţeleg perfect!! Chiar şi eu, ca mare iubitor de femei ce mă aflu, abia aştept să iasă minunăţia! Şi o voi cinsti atât de mult, încât nici nu o voi mai cheltui! Cum prind câte o comoară din asta, o înrămez şi mi-o agăţ în perete, lângă tabloul cu masca de protecţie... ca să mă pot închina la ele mai cu folos! Ce tablouri cu naturi moarte, ce Gioconde şi alte Sânziene? Peisajele îmi repugnă, florile nu mă interesează! Vreau tablou cu Ecaterina pe bancnotă!
UNIŢI SALVĂM!!! Hu-HA!!!
Hai! Cu cântec, înainte....MARŞ!!!
[Marco y Sara Bachata Moderna / Aventura - Cuando Volveras]
