Descoperirea apei călzi

NU mişcaţi, NU respiraţi! Iarba să se oprească din crescut, păsăretul să îngheţe în văzduh! Toată lumea, toată lumea sare-acum cu mine! Linişte în sală!
Din ciclul "SENZAŢIONAL! Brad Pitt a fost fotografiat respirînd, iar Angelina Jolie...CE CREDEŢI? A fost surprinsă folosind toaleta!! (Avem dovezi! SOLIDE! - dacă era constipată)", vă prezentăm:

"Exclusiv! Nicholas Cage (Nicolae Cuşcă, în traducere liberă) îţi face freza cu gel!
Aflat de o lună în România unde filmează pentru Ghost Rider 2, Nicholas Cage/Nicolae Cuşcă e urmărit non-stop de către paparazzi noştri. Vă prezentăm imagini exclusive; unul dintre hair-stilişti se ocupă de freza acestuia, pulverizînd fixativ... "
[Click Tv, 19.11.2010]

NU îmi vine să cred! Nu credeam să apuc să aflu asta, în timpul vieţii mele! Oare tehnologia spionajului a evoluat atât, dar ATÂT de mult? Deci nu se poate! Trebuie să mă aşez şi să rumeg informaţia!
Auzi, auzi, Nicholas Cage se dă cu fixativ! Băi, dacă îmi lăsai timp de gândire o eternitate, măcar până...măcar până se va trăi bine la Românica, nici că îmi trecea aşa ceva prin cap! Sunteţi siguri? Să nu mă minţiţi, că îmi distrugeţi piatra de temelie a propriului univers! Deci chiar se dă ăla cu fixativ?
INCREDIBIL!!!

Cronicile din Românica: Deştul, discursul şi întristata adunare

Ştiu că nu mă prea pliez pe foamea de senzaţional a timpurilor noastre şi că - de obicei - nu prea sunt în rândul lumii, dar...sincer, I DON’T GIVE A FUCK.
Sărind peste suprasaturaţia îngreţoşată resimţită în momentele respective, acesta este un alt motiv pentru care m-am gândit mult timp dacă se merită să îmi bag şi eu deştu-n cur şi să scriu - cu deontologeală maximă şi afectare vecină cu leşinul - despre subiectul care a rupt gura târgului, pe la începutul lunii: viaţa şi moartea celui ce a fost Adrian Păunescu. Atâta doar că eu mă voi concentra puţin pe decor (se poate spune că am schimbat - puţin - organul penetrator?).

Deşi sunt obişnuit cu mediocrităţile acestui neam tembel, ele nu încetează să mă uimească, în fiecare zi, în fiecare clipă pe care o vieţuiesc pe aicişa, pe la coclaul naţional. Ultima ocazie a datului în petec? Desigur, slujba de îngropăciune a Marelui (şi la propriu şi la figurat) Dispărut, resuscitat şi readus pe sticlă post-mortem. Deci, dacă aş avea ocazia să îmi mai aerisc creierii şi pe alte tărâmuri, iar aici să vin numai în vacanţe (cât mai scurte, de preferat), naţia asta mi-ar produce numai icnete de plăcere şi crize de râs isteric. Pe cuvânt de onoare.
Pregătisem o întreagă pledoarie în sprijinul punctului meu de vedere, dar nu îşi au rostul atâtea vorbea fără sens. Scurt şi la obiect, măi tăticule, că doar de la “simplu” (spre “complex”) am pornit cu toţii - vorba unui alt răposat din trecutul glorios al planetei.

Domnul Dan Berindei, academician doctor în istorie şi filosof de renume naţional, urcă solemn pe scenă, spre a elogia viaţa şi activitatea celui trecut în nefiinţă. “Onorată familie, întristată adunare…” şi imediat, întristata adunătură izbucneşte în aplauze şi urale.

SUPERB! BRAVO! De 3 ORI, BRAVO!!!

Zici "români" şi tragi apa. Caşti gura şi rămâi cu ea aşa, îngheţat într-o uimire perpetuă. “Of, viaţa mea” mai lipsea de pe fundal şi groteasca manelărie era mai mult ca perfectă.

De ce mi-e scârbă de naţia asta? (partea a II-a)

Fără alte introduceri lipsite de sens:
- urăsc România pentru că partidul te vrea doar prost; o oaie tembelă care se aliniază cuminte în turmă şi execută întocmai şi la timp ordinul ciobanului cârmuitor. Tot acest neam este o turmă păstorită de un baci hapsân, în creierii munţilor...care, ca orice cioban care se respectă ne-o trage pe la spate cu nesaţ, ori de câte ori are vise erotice şi i se umflă năravul în iţari.
La cursul de genetică am învăţat că populaţia planetei este caracterizată de biodiversitate; aici însă, este anulată. Toţi trebuie să gândim la fel, pentru că cine iese din schemă este înlăturat. Ca într-un stup de viespi, gândirea este colectivă. Nebunia înseamnă sfidarea tiparului prestabilit, exact ca un liliac care dispreţuieşte legile naturale şi doarme cu capul în sus.
- urăsc România pentru că este o ţară unde se promovează falsitatea. Nu contează esenţa, doar imaginea (de preferinţă, cât mai retuşată cu silicon şi acid hialuronic).
Acum aproape 100 de ani când lumea era încuiată şi necivilizată, Maiorescu vorbea despre teoria formelor fără fond...pentru ca în modernitate, noi să o demonstrăm.
- urăsc România pentru că aici, sensibilitatea este o slăbiciune aducătoare de moarte, brutalitatea este privită ca îndrăzneală. Se promovează, se adulează chiar, nesimţirea şi tupeul. Respectul este demodat şi prostesc, trufia te scoate în faţă.
Putreziciunea morală este scoasă pe firmament, pentru că doar aşa poţi răzbate într-o fermă de animale turbate.
- urăsc România pentru că România iubeşte manelele şi spiritul manelistic.
"Lasă băi, că merge aşa" este concepţia de bază a oricărui lucru, treaba făcută de mântuială este lege. Aici nu există management preventiv, ci doar cârpeala de după. De la acordarea salariilor şi pensiilor până la mersul la vot, totul este făcut după ureche, exact ca melodia unui lăutar analfabet care vrea să se dea cult în cap. Contează să ai gagica cea mai mare, maşina cea mai tare, pleata gelată, tricou sclipicios mulat pe burtoacă şi cilaca-cichi-ceaua să-ţi urle în boxe. Crucioacele lucitoare agăţate de toate extremităţile corpului sunt ceva la modă, spoiala gardului este o politică de naţională.
Se promovează incultura, în detrimentul educaţiei. Banul a devenit valoarea supremă, deschizătorul omnipotent de drumuri şi locţiitorul oricărui simţământ.
Manelismul, concept abstract care nu se referă neapărat la ascultăcioşii genului, înghite hulpav această ţară.
- urăsc România pentru că a renunţat la tot ce o reprezenta, pentru a copia obiceiurile altor naţii. Ne destrăbălăm în mizeria aia de celebrare a lui drăgostel cu arcul său năzdrăvan, ne strâmbăm înfricoşaţi la asaltul vrăjitoarelor împrumutate de peste ocean. Teneşii de Drăgăşani au fost înlocuiţi cu teneşii Converse, aro-ul autohton a fost înlocuit cu X5-uri, citronada a pierdut în faţa can-urilor de Coca Cola. Totul este în paragină, o ţară în ruine peste care se apleacă maiestuos gingaţa frunză udrească.
Unii nostalgici cedează realităţii hâde şi glăsuiesc cu obidă: "poate toate lucrurile care le-am avut şi le-am pierdut o duceau mai bine dacă nu se năşteau ăn România". Mda...şi România poate ar fi avut noroc dacă se năştea în altă ţară!
Ţara asta nu are identitate. Nu că ar fi avut vreodată, dar acum, conduşi de manelism, copiem pe nemestecate tradiţiile altor popoare şi ne mândrim cu ele.

Pentru acestea şi pentru multe alte chestiuni puţin mai personale, îmi exprim revolta totală împotriva acestui neam găunos.
Tu ce vezi când te uiţi la România?

P.S.: pentru tot ce cred eu am argumente, doar că ocupam prea mult spaţiu dacă mă apucam să le povestesc. Cine crede că greşesc, aştept să mă contrazică, punct cu punct, iar eu îi voi demonta afirmaţiile (desigur, dacă voi putea face aceasta) în aceeaşi manieră.