Să tot fie vreo două săptămâni de când oraşul Ploieşti a fost zguduit de noul scandal al domnului Goe, care a fost zugrăvit în culorile curcubeului...şi în tot acest timp, m-am întrebat dacă mai merită să discut şi eu despre subiectul cu pricina.
Nu de alta...dar a fost descusut şi de-a lungul şi de-a latul şi-n dungă! În plus, am mai scris despre statueta domnului Goe din gara Ploieşti Sud, la vremea când a fost amplasată (adică prin 2023, parcă). Iar acum, după trei ani, părerea nu mi s-a modificat: în continuare, consider că este o monstruozitate, o operă de artă de cel mai prost gust posibil şi un kitsch atât de oribil încât mă furnică pielea numai când îl văd. Locul ei nu ar fi nici măcar la bâlci, d-apoi ca monument reprezentativ pentru un oraş întreg.
În primul rând, nu înţeleg de ce ai înghesui o statuetă prea mare sub o arcadă prea mică.
Dacă era coloană în stil greco roman, mergea. Dar nu e...şi efectul vizual este hilar!
Asta până când a apărut altă poznă: în cadrul nu ştiu cărui festival de artă urbană, "artisticii" au decis să-l curcubeieze total pe d-l Goe şi a ieşit subiect de scandal la nivel naţional. Vorba aceea: "Feel the rainbow, taste the rainbow. Skittles"!
....ceea ce ar fi fost ok, dacă statueta era mâncabilă. Dar nu este.
Însă curcubeul este simbolul mişcării LGBT care, în ultima vreme ne bagă pe gât diverse segmente de ideologie prin tot felul de filme, animaţii sau orice se poate.
Şi uite aşa, s-a făcut zarvă în popor şi toată lumea a dat năvală la gară, ca să vadă odioşenia. Unora le-a plăcut. Altora...nu. Şi cu toţii şi-au scris punctul de vedere, pe toate platformele de socializare la care au avut acces.
În timp, însă, discuţia a degenerat şi unii ploieşteni, prin diverse voci şi comentarii pline de răutăcizme, au ţinut să sublinieze cât de urât este oraşul lor.
Nu ştiu ce să zic.
În opinia mea, un oraş este frumos sau urât în funcţie de mai multe aspecte: amplasare geografică, eleganţă arhitecturală, prezenţa spaţiilor verzi...într-un cuvânt, un oraş cu o anumită armonie vizuală, care îţi dă un sentiment de linişte.
Ploieştiul, însă, nu bifează nici măcar un singur punct din această listă. Deci, da: este un oraş urât. Mizerabil şi trist.
Aia e.
Unii spun că emană comunism prin toţi porii clădirilor gri şi mohorâte. Aşa că autorităţile locale s-au gândit să îl coloreze şi au contractat pe nişte unii, care au scris pe clădiri diverse citate. Sau au vopsit, în fel de fel de culori, tramvaiele pre-decembriste. Sau l-au creat pe domnul Goe şi au colorat pasajele din gară cu desene minimaliste, demne de-o creşă sau o grădiniţă, cel mult.
Iar acum, după tot acest heirupism artistic, Ploieştiul s-a transformat total şi a devenit un ghetou. Mizerabil şi trist.
Aia e.
Poate-s eu de vină...pentru că "arta urbană" - aia cu spray şi pete abstracte de culoare, nu mi se pare artă, ci doar haos fără rafinament, proporţie, simetrie sau echilibru. Şi nu îmi place. O fi vreo culme pentru alţii...dar în mintea mea, "arta urbană" este asociată cu sărăcia şi puţinătatea spirituală. Cu ghetoul, mahalaua sau favelele din Brazilia.
Iar Ploieştiul pare că este o mahala.
Desigur...porţiunea centrală (adică două parcuri şi câteva sute de metri de şosea şi clădiri) arată bine, să zicem. Este oarecum curată, iar de sărbători, când este împodobită cu luminiţe şi se face noapte, arată chiar frumuşel.
În rest...tone de gunoaie, kilometri întregi de trotuare strâmte şi sparte, şosele pline de găuri, clădiri în paragină, vegetaţie crescută aiurea, rugină, bălării, gări care se deschiolează şi din nou, multă mizerie. Şi aer împuţit, de la diversele rafinării din zonă.
DAR cu tramvaie colorate ca la circotecă, un domn Goe în curcubeu şi clădiri cu litere pe dânsele.
O frumuseţe, ce vă zisei? Aproape că inima mi-ar sălta din piept de bucurie, dacă nu aş tine-o strâns între coaste, ca să nu mai umble de teleleică.
Nu-i vorbă, că d-l Goe a fost multicolorat, încă de la începuturi - doar că uşor mai subtil. Am râs şi atunci, de m-am prăpădit! Noroc că are eticheta lângă ea, să ştie omu' la ce se uită...că altfel, o mie de ani dacă mă lăsai să ghicesc, nu nimeream personajul!
Apoi, când am văzut noua variantă de domn Goe, m-a apucat iar râsul. Am crezut că nişte oameni răi şi-au bătut joc de el şi l-au vandalizat pe toate părţile. Speram să vină autorităţile şi să-l ducă la spălat, pe termen nedefinit...ca să elibereze zona de prezenţa lui.
Da' ţi-ai găsit! Colorăciunea a fost alegerea artistei - o duduie pe nume OUG sau ceva. Staţi să caut... ăăă.. Mă scuzaţi; cică OCU se prezintă artista. No, în fine!
Important e că duduia OCU zice că nu a LGBT-zat un simbol al oraşului. "Nu am vrut să provoc un război cultural. Am vrut să fac artă - a declarat artista pentru Observatorul Prahovean. Ea a precizat că lucrarea este inspirată de curcubeul care apare după ploaie și că susține diversitatea și incluziunea".
Corect.
Curcubeul apare după ploaie şi denumirea Ploieştiului vine de la un haiduc zis Moş Ploae. Aşadar: ploaie colo, ploaie dincolo...ploaie ori ploaie nu înseamnă ploaie la pătrat, ci CURCUBEU.
Iar la bază, curcubeul este de bine, adică reprezintă semnul legământului dintre Dumnezeu şi om, că pâmântul nu va mai fi pierdut prin apă.
Problema este că elgibiteii au preluat acest simbol şi l-au pervertit...întocmai cum au făcut naziştii cu svastica. La origine, svastica este un simbol al norocului, al binelui şi al soarelui, utilizat de diverse religii, de peste zece mii de ani. Prin urmare, dacă mă apuc să desenez svastici pe primării şi diverse monumente, oare mă amendează poliţia?
Nu ar avea de ce; svastica e de bine. Dar dacă unii vor să îl asocieze cu altceva... e problema mea? Eu fac artă şi atât - ca să ne atragem beneficitate de la zei şi Univers.
Nu-i bine?
Înclin să cred că nu.
Şi cu siguranţă, într-o lume în care majoritatea lucrurilor s-au denaturat şi şi-au modificat înţelesul, este cel puţin o nechibzuială să vorbeşti cu dublu sens, în special când scopul se vede din avion.
Deci, da. Curcubeul de pe domnul Goe e fix reclamă LGBT. De ce asta? Pentru că aşa sunt vremurile şi pentru că în noile ideologii se pompează bani cu nemiluita, ca să ne obişnuim cu ele - până vor deveni obligatorii.
Totuşi...mi-e şi groază să mă gândesc ce-ar picta domniţa OUG, dacă ar trebui să creeze simbolul oraşului Băicoi. Ceva aruncat într-un săcotei, presupun. Dar, oare...Ar pune unul...sau poate doi?
Habar n-am. Nu ştiu ce-ar putea artisticăra, însă pot să pariez că tot la un colorit de curcubeu s-ar ajunge, ca să emane bucurie şi incluziune după ploaie.
Ceea ce...să fie la ea, că nu mă deranjează.
Vestea bună e că d-l Goe îşi va schimba hainele în fiecare an, deci urâciunea nu trebuie suportată prea mult. Iar când va veni timpul noii schimbări de look, sper ca Goe să poarte fustă mini şi pantofi cu toc. Să fumeze un cui, se identifice cu pronumele el/ea/ei şi să sară bucuria şi incluziunea din el ca mingea din colţul mesei.
Să bem pentru asta!
Şi-un cântec vesel să cântăm, ca să vedem viaţa în roz-bonbon şi-un mic curcubeu de bucurie!
[Mădălin - Ciao bella, shubi du]
