Se afișează postările cu eticheta 1 Mai. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta 1 Mai. Afișați toate postările

joi, 30 aprilie 2026

Tot răul este spre bine!

Hristos a înviat!
Haideţi că a dat Domnul şi am revenit şi eu din vacanţă - ca să zic aşa. De fapt, nu a fost vacanţă, ci doar o perioadă ocupată, în care am avut foarte puţin timp să analizez ce se mai întâmplă în viaţa noastră de zi cu zi.
Prin urmare, mi-am pus pauză gândurilor, am trăit pe pilot automat şi am căzut într-o contemplare atât de adâncă, încât nici nu am realizat că au trecut 4 luni din anul de graţie 2026. De fapt, dacă mă iei pe nepregătite şi mă întrebi de dată, e foarte posibil să răspund că în câteva săptămâni îl aşteptăm pe Moş Nicolae  şi trebuie să ne pregătim pentru sărbătorile de iarnă!
Cam pe acolo trăiesc eu: sfârşit de octombrie, început de noiembrie 2025. Ceea ce...dacă mă uit pe geam şi văd ce frigăraie se încinge pe afară, este posibil să fie exact aşa. 

Dar...gata cu fotosinteza! Am promis că voi reveni la scris!
Îmi făcusem chiar şi o listă cu subiecte ademenitoare, ca să intru şi eu în rândul văicărelilor cotidiene - că doar, vorba poeziei: "Viaţa-i grea, necazu-i mare, semne bune anul n-are". Că de ce să aibă? Combustibilul se scumpeşte de la o oră la altă şi toate preţurile cresc anapoda, oamenii sărăcesc pe zi ce trece, ratele la bănci cică ne dau fiori, americanii se bat ca chiorii prin Iran, ăştia din slava Ucraina nu-s nici ei mai breji, situaţia politică e pe butuci...ce să mai deal, la vale?  E de rău, nenică! Haoleo şi haoleu, vine apocalipsa şi nu mai ştim pe unde să scoatem cămaşa! Dar asta nu se aplică şi la mine, pentru că eu port tricou şi  nu duc grija scosului cămăşii.

Oricum, nu e chiar aşa rău cum se spune. Încă nu e rău. Sau... poate am eu mintea pe bigudiuri şi nu-nţeleg sărăcia? 
Mă uit în jur şi per ansamblu, toate magazinele sunt pline de clienţi, care cumpără orice şi de toate, cu diverse coşuri legate unul după celălalt, ca un trenuleţ. Toate străduţele şi ulicioarele posibile sunt pline de maşini care vâjâie în toate părţile...vacanţele sunt vacanţe... distracţia e distracţie şi mofturile sunt mofturi care este imposibil să nu se îndeplinească. Deci e bine! 
Chiar dimineaţă am văzut o ştire la televizor care ne anunţa că au apărut primele cireşe din 2026, în Piaţa Cibin, din Sibiu. Dar nu cred că-s crescute pe Pământ...ci aduse de Elon Musk din serele de pe Marte sau ceva, că-s doat 180 de lei kilogramul. CÂTT??? O sută optzeci de lei kilogramul...aţi citit bine. ŞI A FOST BĂTAIE PE ELE! S-au vândut ca pâinea caldă... iar dacă cererea este atât de mare, mă gândesc că patronii acelor cireşi ar trebui să dubleze niţeluş preţul - ca să să câştige şi o ei nişte bănuţi în plus şi să aibă pentru zile negre; că doar trăim vremuri grele, nu glumă! 

Aşadar, cum spuneam: eram gata - gata să mă alătur şi eu corului de văicăritori, dar apoi m-am întrebat: "De ce să nu gândesc eu pozitiv şi să nu vibrez pe frecvenţe înalte, ca să-mi atrag de la Univers toate bunăciunile şi lucrurile frumoase"? C-apoi, se ştie: "gândeşti rău, primeşti rău; gândeşti bine, primeşti bine. Şi mai ales, de ce ţi-e frică, nu scapi"!
...iar eu vă mărturisesc că sunt terifiat de gândul că voi câştiga marele premiu la Loto! DOAMNE AJUT...ĂĂĂĂ...FEREŞTE! DOAMNE. FEREŞTE!

Deci nu ţipăm o gură-n sus şi ne plângem de milă! 
Exclus aşa ceva...mai ales că mâine e ditamai sărbătoarea: 1 Mai, Ziua Internaţională a Muncii, care se serbează prin stat degeaba! Şi-apoi, din toată sărăcia noastră ancestrală, tot găsim nişte leţcaie să fugim la o mini-vacanţă cu mici şi bere, cum cere tradiţia mioritică! 




Păi nu? 
Sfârâie grătarele, curge bericica, vine mititelul! Muzică, dans, voie bună... O plăjică mică, un soricel exotic, care să ne bronzeze pe spinare... ăsta-i rău? 
Şi staţi aşa, că se deschide şi sezonul de mare! Păi când s-or aduna la o bomboană de veselie toţi tinerii doritori de distracţii, mai contează răzbelul şi alte ielea? Ducă-se pe pustiu, să fie la ei, acolo! 
La noi e bine...ce vă faceţi atâtea griji?

E adevărat că sunt şi oameni care supravieţuiesc de pe o zi pe alta; dar luată situaţia la general... repet: arunc ochii pe geam şi sunt sigur-sigur că nu aşa arată sărăcia! 
Sau...mă rog! O fi vreo sărăcie din aia în tendinţe: machiată, tunată, botoxată, bombă sexy şi siliconată, pe care orice om şi-o doreşte în casă. Mai ştii? În ziua de azi, orice e posibil! 

Ceea ce e bine! Să bem pentru asta!
Şi să curgă micul, să se perpelească bericica! Scoate şi cefuţa de la air-fraier, că-s la dietă şi nu pot să mă arunc în prea mult grătar! Ştim cu toţii că air-fraierul ăsta găteşte natural, e ultima invenţie în materie de mâncare sănătoasă!
Şi-apoi, vă invit la party, că o viaţă avem şi trebuie s-o trăim! Altfel...ne trăieşte ea pe noi! - ceea ce nu ştiu cu exactitate ce înseamnă, dar am auzit treaba asta la un guru d-ăla inspiraţionist (sau cum i-o zice) şi  tre' să fie de bine!

URA!!!!


duminică, 1 mai 2016

Despre muncă (şi distracţia aferentă)

Hristos a înviat!
Iată că (re)veni şi Paştele...acum cel ortodox, că mai fuse o tură, dar pentru confraţii de alte confesiuni creştine (catolici, o parte dintre protestanţi...etc, etc.). Nu contează, deja ne împiedicăm de detalii! Importantă e ideea de comemorare a Învierii speranţei, bucuria şi înnoirea!

Aşa că după două...trei...hai, fie! Patru pahare de vin, zic să ies oleacă din starea de nostalgie caracteristică - că tot suntem şmecheri şi dincolo de spiritual, ne petrecem şi de 1 Mai Muncitoresc. Cum cere tradiţia, desigur: grătare, mici şi bere, vamaioţi, bairamuri, fete goale dansând pe plajă, una, alta, alea, alea! Distracţie maximă, ce să zic? Frumos. Serbăm munca prin ne-muncă.
C-apoi vorba 'ceea: dacă nu acum, acunci CÂND? Şi dacă nu noi, atunci CINE??

Da' şi cu stilul de muncă de la noi...pfuai de mine, ţi-e mai mare dragul! Chiar dăunăzi mă uitam prin jur: i-a apucat o vrednicie pe edilii localităţilor, de rămâi stupefiat! Peste tot se sapă, se înlocuiesc conducte, se asfaltează, se vopseşte, se liniază, se văruieşte...nu am mai văzut atâta mobilizare de la summitul N.A.T.O. organizat taman în Bucureştiul anului de graţie 2008!
Acuma...alt summit nu am auzit să fie p-acilea prin proximitate. E drept că nu stau clipă de clipă conectat la fluxul de ştiri, dar nici din pădure nu sunt! Măcar prindeam ceva din zbor, dacă era cazul! Stau niţel pe gânduri, apoi dau fuga la calendar şi mă păleşte cunoaşterea ancestrală: "VIN ALEGERILE!!!". No, ui la mine cum dezlegai bunătate de mister! Sunt Sherlock, sau nu sunt Sherlock??

Problema nu este, însă, că se munceşte...ci cum se munceşte. Peste tot pluteşte o agitaţie browniană fără sens, iar rezultatele nu pot fi decât amuzante.
Aşadar şi prin urmare, din ciclul "Doi încarcă, doi descarcă. Merge treaba??? Merge, MERGEEEEEE!!!!!", vă prezentăm câteva mostre de aplomb muncitoresc:

La mine în oraş a început curăţenia de primăvară. Bun, îmi zic. Parcă străzile arată altfel când sunt proaspăt vopsite şi măturate; e mai ordine, mai curăţenie. 
Şi uite aşa au ieşit oamenii la treabă...azi, mâine, poimâine, şi taman când să fie lucrul gata, vine altă echipă de muncitori, complet utilată cu nişte ditamai utilaje, care se pun pe răzuit şoseaua proaspăt marcată, pentru turnarea noului covor asfaltic! 
Ceea ce mi se pare perfect logic şi corect!!  Gropile cum le repari? Mai ales că-s multe, muuulte...

Dar nişte amici dintr-o urbe vecină au parte de oameni şi mai muncitori! Pita lu' Dumneze, nu mai încape nici o îndoială! Ăştia s-au apucat de stradă din temelie...aşa că se pun pe săpat, rad tot ce înseamnă asfalt şi înlocuiesc toate cablurile electrice, localizate strategic, la doi metri sub pământ. Muncesc oamenii cu spor, trece o săptămână, treaba-i gata. Minunat, ţâţă de mâţă! - cum ar zice cineva. Şi-apoi vine a doua echipă de profeşionişti, care trebuiau să înlocuiască sistemul de canalizare, aflat la patru metri sub pământ. Nu-i nimic, că d-aia suntem în era tehnologiei şi avem cu ce! Deci din nou încep oamenii să sape...ajung la doi metri, scot pe marginea drumului toate cablurile electrice, continuă până la patru metri şi îţi execută lucrarea. Apoi acoperă totul fain frumos şi când ajung din nou la adâncimea de doi metri, recheamă prima echipă să-şi re-înşire măţăria electrică.
Minunat! Eu ştiu încă de mic că trebuie să o faci o treabă de cel puţin două ori, ca să fii sigur că iese cum trebuie...

În continuare vă prezint câteva fotografii pitoreşti ce ilustrează perfect lipsa atenţiei la detalii - o "calitate" ce ne caracterizează pe toţi, în diverse momente:

Sex shop-ul  second hand....


Biserica vulcanizare....


...puţin zahăr "MĂRGĂRIRAT", pentru a ne mai îndulci puţin:



...şi o problemă de logică:



 "Pe scaun"...bun. "Fii gata"...am înţeles. Dar "Stai jos"? Dacă eşti pe scaun, nu stai deja jos? Sau te aşezi "jos" pe podea? Atunci de ce mai faci reclamă la scaun, dacă sfârşeşti pe podea?
Desigur, există varianta ca "Pe scaun" să însemne că te urci pe scaun, dar stai în picioare. Caz în care revin cu întrebarea: DE CE AI FACE ASTA??

P.S.: nu mă pot abţine şi închei cu un gând bun, pe note muzicale. Îmi acorzi un dans?




luni, 13 mai 2013

Fără comentarii

A trecut nebunia de 1 Mai şi minivacanţa de Paşte; s-a încheiat şi Săptămâna Luminată.
Acum este mai linişte şi îmi pot auzi tăcerea gândurilor în toate formele ei: nerăbdătoare, plictisită, învolburată ca o cascadă, fierbinte ca soarele deşertului sau rece ca un bulgăre de zăpadă.

...iar când faptele s-au sedimentat iar oceanul întâmplărilor cotidiene s-a mai limpezit, în urmă rămâne o senzaţie înspăimântătoare de decădere socială şi gol spiritual. O pierdere.

Când este înţepată de o viespe, bovina reacţionează promp. Scutură din cap, dă din copite, se zvorcoleşte din toate încheieturile şi o rupe la fugă. Nu contează unde, nu există destinaţie. Doar nevoia de a lăsa în urmă durerea, dorinţa de a se retrage în tihna rumegăarei apatice de dinaintea momentului fatidic. Primul instinct, prima senzaţie. Apare stimulul, se naşte acţiunea. Raţiunea încă nu şi-a făcut apariţia.

1 Mai. Toată lumea la mare!!!
Grătărele sfârâind, râuri de băutură, munţi de carne. Plaje aglomerate, muzică în difuzoare, dansuri destrăbălate, bălţi de vomă alcoolică, ochi drogaţi de nesomn şi minţi înceţoşate. Trupuri deşucheate-n lumina dimineţii, dureri de cap, icnete şi mirosuri acre de sudoare stătută. Munţi de gunoaie.
Discoteci pline, urlete asurzitoare, aplauze furtunoase. Dansuri unduitoare, trupuri lucitoare, frenezie maximă, distracţie frate! Nu contează pentru ce, nu contează pentru cine! Este 1 Mai, acum începe şi se sfârşeşte totul! "Mâine" nu există, important este doar momentul prezent.
Apare stimulul, se naşte acţiunea.

La fel ca acum un an, ca acum 5 ani...şi totuşi, nu exact la fel.