Ne globalizăm.
Ceea ce este...bine? Poate da, poate nu. Ştiu doar un lucru sigur: în fiecare zi, avem câte o sărbătoare - pe care o petrecem şi noi, că d-aia suntem în rând cu lumea!
Prin urmare...LA MULŢI ANI! La mulţi ani ziua de azi, că e Ziua Mondială a Reciclării! Să fim sănătoşi, bucuroşi, la card groşi şi să reciclăm cât mai mult! Şi mai des...iar în timpul liber, să plantăm copaci - ca să avem ce tăia! Nu de alta...dar în ultimii zece ani, de exemplu, s-au organizat atâtea acţiuni de plantare în zonă, încât ar fi trebuit să fie ditamai jungla, d-aici şi până-n Bulgaria! De-ar fi crescut atâta pădure, nici nu am mai fi avut nevoie de autostrăzi şi nici de maşini. Ne plimbam eco, agăţaţi de liane, precum Tarzan!
Doar că n-a fost să fie şi în realitate, (pare că) nu s-a schimbat nimic. De aceea zic: ori lucrăm în stilul meşterului Manole şi ce plantăm ziua, de-plantează omul rău noaptea... ori cresc pădurile când mă duc eu dorm eu şi până mă dezmeticesc bine, s-au şi tăiat! Din două, una!
Tot azi se împlinesc cinci ani de când a revenit Putin la putere, pentru al patrulea mandat: 18 martie 2018. Dar nu petrecem, că tocmai a fost declarat criminal de război... deci "la NU mulţi ani"!
Însă...
La mulţi ani ziua de ieri! Ieri...hmmmmm...ce-a fost ieri? Aaa, stai că ştiu: Ziua Mondială a Somnului!! La mulţi ani! Să ne fie ţara casă, s-avem mândruţa frumoasă! Cine are, să-i trăiscă, cine nu... să işi dorească? Nu mai ştiu cum e mai bine; cuplurile văd oameni singuri şi fericiţi peste tot, cei singuri văd cupluri fericite pretutindeni! Deci, problema asta rămâne în dezbatere...
Contează, doar, că ieri a fost Ziua Somnului - o ocazie minunată de a dormi pe noi. Deci să avem somn liniştit în continuare, că F.N.I. lucrează pentru noi - vorba reclamei din antichitate.
Şi tot ieri am mai serbat Ziua Sfântului Patrick - o sărbătoare de prin Irlanda...dar mai contează? Când se lasă cu băute, hai să dăm mână cu mână şi să ne cinstim - c-apoi, nu ştiu alţii cum sunt, dar eu mă simt tare necinstit! Aşa că nu mai refuz nimic... zic bogdaproste şi gata: gâl-gâl-gâl, pe şoseaua gâtului, ca să întâlnesc şi români fericiţi! :)
Treaba e că trebuia să ne îmbrăcăm în verde, ca să fim cu toţii nişte lepărconi de-o seamă, uniţi în cuget şi simţiri! Da' nu ştiţi ce-s lepărconii; nu-i bai, că explic acuşica: noi le-am zice spiriduşi, însă nu prea mai e de bun gust să vorbeşti pe limba noastră. Oamenii culţi în cap vorbesc o română stricată, amestecată cu o engleză şi mai stricată - că dacă vrei să fii globalist, renunţi la orice ţi-ar putea trăda apartenenţa şi cauţi să umbli, mereu, cu jumătăţi de măsură. Logic!
Pe scurt, ieri trebuia să ne îmbrăcăm în verde. Aşa cică e tradiţia irlandeză şi unde-i lege, nu-o tocmeală. De ce e lege, nu ştiu! Dar tradiţiile nu sunt soluţiile unor probleme pe care le-am uitat? Aşa că nu mă întrebaţi de ce.. purtaţi verde şi gata!
Eu, spre ruşinea mea, nu am fost în trend; cred că am uitat, sau ceva. Aşa că am luat pe mine un hanorac albastru; iar la treabă, un costum popular (de-al nostru). Foarte frumos, cu motive tradiţionale şi toate cele adiacente: brâu, clop... dar ne-verde! Îmi pare rău şi promit să mă-nveghez pentru la anul...
La mulţi ani şi pentru ziua de alaltăieri! A fost ceva pe 16 martie? Trebuie să fi fost!
Pe 15 martie a fost Ziua Ungariei. Pe 14 martie a fost...ăăă... White Day! "Ziua cea albă", mai pe româneşte - o sărbătoare pornită din Japonia, ca răspuns la Valentine's Day. Acolo se obişnuieşte ca pe 14 februarie, femeile să îşi cadorisească jumătăţile şi restul iubiţilor; dar ca să fie şi ele băgate în seamă, a fost creată Ziua Albă, care se serbează o lună mai târziu - când bărbaţii (de această dată) îşi cadorisesc jumătăţile şi restul iubitelor care i-au cadorisit de Ziua Îndrăgostiţilor. Vorba aceea: o mână spală pe alta şi amândouă faţa.
Dacă nici asta nu e egalitate, nu ştiu ce mai poate fi!
Şi tot aşa, din zi în zi, ajungem la 8 martie... Ziua Internaţională a Femeii (şi Ziua Naţională a mamei). La mulţi ani! Mulţi ani trăiască, cine să trăiască?
La acel moment am vrut să scriu şi o postare în cinstea minunatului eveniment... dar am tot avut un gust oarecum amar în acest sens. În primul rând, mi se pare ciudat să-ţi răsfeţi mama, domniţa sau oricare doamnă dragă din viaţa ta cu diverse atenţii, doar pentru că e 8 martie. E cam aceeaşi chestie ca şi la ziua îndrăgostiţilor: recunoştinţa, respectul sau iubirea ar trebui să se vadă tot timpul - nu doar cu ocazia unei zile specifice. Deşi... oferirea unui cadou fără un motiv anume naşte suspiciuni aproape întotdeauna. Cică ai un interes ascuns şi umbli cu fofârlica de dulce; sau ai făcut vreo nefăcută şi ai nevoie de iertare. Aşa că, până la urmă, e mai bine să avem un motiv după care să ne ascundem! Orice comportament diferit de al turmei dă de bănuit şi nu face bine la om.
Şi dacă e până acolo...nu trebuie să trăiacă şi cipăndeii? Femeile nu prea se înghesuie la stripăreală, dar de ziua lor, e musai să fie prezente la tot felul de destrăbălări organizate! Vorba cântecului: "Băutură şi femei, pentru cipăndeii mei. Iar la fete şi fetiţe, un pupic pe aluniţe".
În al doilea rând...în contextul nebuniei moderne cu genurile ambigen şi la alegere, mai e normal să urezi de bine o femeie, cu ocazia zilei de 8 martie? Dacă o jigneşti şi te porcăie de nu te vezi?
Arată ca o femeie, vorbeşte ca o femeie; pălărie într-un picior, ghici ciupercă, ce-i? În principiu, femeie; în practică, ce vrea ea.
Deci, haideţi să urmăm îndemnul lui Dan Barna şi să ieşim din peşteră! Împărţirea societăţii în femei şi bărbaţi este un obicei păgân şi nedrept al trecutului. O asemenea abordare a comunităţii susţine colonialismul şi supremaţia omului alb, ca să nu mai zic că dă dovadă de primitivism şi discriminare, pentru că nu pune voinţa omului la baza universului. Şi nu numai că nu e modern, dar nu mai este corect nici măcar din punct de vedere ştiinţic!
Astfel, un articol apărut acum vreo lună, ne informează despre nişte de cercetători din Canada şi SUA care au propus ca termeni discriminatorii precum "femeie" şi "bărbat" să fie înlocuiţi cu expresii mai civilizate, cum ar fi "producător de ovule" şi "producător de spermatozoizi". Din listă mai fac parte şi alte cuvinte ofensatoare, printre care "mamă" şi "tată" - care nu ştiu exact pe cine supără, dar e clar că nu sunt bune. Aşa că mă întreb: nu ar fi mai bine să nu mai vorbim deloc? Mai bine ne conversăm doar prin emoticoane şi abrevieri... ca să rezolvăm problema mai repede şi să-şi formeze fiecare cuvintele pe care şi le doreşte. :)
Ştiu că pare o glumă...dar, totuşi:
Prin decembrie anul trecut, o recunoscută instructoare de dans de la o facultate din Paris a fost concediată pentru că s-a încăpăţânat să folosească în explicaţiile sale cuvinte profund jignitoare, precum "femeie" şi "bărbat", în locul termenilor mai incluzivi de "leader - cel care conduce dansul" şi "follower - cel care urmează mişcările".
Deci: când te exprimi ca un barbar şi le provoci studenţilor nenumărate anxietăţi şi angoase, cum să te mai poţi numi profesor? E adevărat că este libertate şi fiecare face ce vrea. E perfect aşa, mai ales când "ce vrei" se înscrie în limitele recomandărilor primite "de sus".
Cu alte cuvinte, este simplu: "faci ce vrei, numai să nu alegi"! Şi dacă umbli cu cioara vopsită, suporţi consecinţele.
D-aia zic: ne-aleargă poliţia pe străzi dacă mai sărbătorim femeia sau ieşim din peşteră şi ne liniştim cu toţii? Vedem...
Nu ştiu în ce direcţie vom evolua; dar eu zic că va fi bine. Măcar pe hârtie, că acolo-i bine mereu.
Să bem pentru asta!
Doamne ajută că vinul şi berea nu sunt (încă) ofense aduse umanităţii...deci să ne bucurăm de ele!
...şi să ascultăm ceva de inimă albastră, că muzica face bine la creier. Muzica bună şi ciocolata neagră. :)
[A-ha - The Sun Always Shines on TV]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu