To Be or Not To Be

Unii spun că:
- Un bărbat adevărat nu trebuie nu trebuie să-şi facă griji în privinţa unui atac din partea trolilor împotriva sa şi a celor dragi.
Eu tocmai ce îmi făceam griji când l-am văzut pe un nene cum urla la stele în mijlocul drumului, în timp ce altcineva se închina cu pioşenie, lângă el. Asta mă descalifică, nu??
- Un bărbat adevărat trebuie să se uite întotdeauna la bustul unei femei când acesta e ataşat de o zână în costum de baie, uneori - când diva are blazer, niciodată când sânii sunt ai unui top-model de plastic. Nelămurire: dacă manechinul de pe plajă are airbag-urile tunate cu silicon şi bujiile pline de colagen, asta se pune ca plastic??
- Un bărbat adevărat întotdeauna îşi strânge şireturile de la bocanci. Dar nu de la orice bocanci: sezonul acesta, Salvatore Ferragamo şi Brunello Cucinelli dau o notă de lux unor piese ca bocancii de luptă sau de munte.
Să crape ţigla dacă mă ducea capul că trebuie să-mi leg şireturile încălţărilor din dotare, marcă originală de pe vapor!
- Ce-şi ia la el un bărbat adevărat când pleacă în vacanţă: tricou cu dungi, pantaloni scurţi, geantă, ochelari de soare şi pălărie.
În principiu, eu îmi iau ce-mi trebuie; în special un sul de hârtie igienică pentru cazul în care mă apucă vreo dorinţă oratorică. Se pune??
- Un bărbat adevărat întotdeauna bea bere la halbă.
Eu beau bere extrem de rar, iar când ies cu o fată, evit alcoolul...până când ea îşi comandă (inevitabil) bere iar eu trebuie să o urmez, pentru a nu o face de râs. Pe ea, sau pe mine. Mă rog, pe ea...oricum, mie mi se rupe.
- De ştiut pentru un bărbat adevărat:
1. Nimeni, niciodată nu se tăvăleşte de râs înainte să tasteze ROTFL (rolling on the floor, laughing) pe mess.
Tiiiii...şi eu care credeam că tre' să faci atac cerebral de atâta râs, ca să poţi da click o pictogramă!
2. "Mulţu" nu e o prescurtare acceptabilă pentru "mulţumesc".
Dar "mulţume"? Sau "sc", că e mai scurt?? Expertu', să vină expertu' şi să decidă!
3. Barurile nu au primari.
Serios?? SĂ MORI TU!! Nu te cred! Zi "zău", cu limba între dinţi! Ia-uite, prostie cât mine de mare! Eu credeam că au şi parlament, nu numai primar. Jalnic, jalnic. Nu mai descopăr America în ritmul ăsta...
4. Ochelarii unui bărbat n-ar trebui să-l facă să pară mai inteligent decât e de fapt.
Dar dacă îl fac să pară mai prostănac, merg??
5. Cuvinte care nu sunt verbe: mesaj, arhitect, concept, birou, cer albastru, cadou, budă.
Adică, cu alte cuvinte, nu există "a mesăgiui, a arhitectui, a conceptui, a biroui, a...cerui albăstrui?? (cum puii mei îl fac p-ăsta verb?? Şi mai ales, ce dracu înseamnă aşa ceva??), a cadoui, a...budui/budăi?"?? Păi şi cine vorbeşte în felul ăsta, că n-am auzit nici la sugari un aşa hal de exprimare..ceea ce e corect, pentru că bebeluşii nu-s şmecheri şi/sau colcalari.
6. Subiecte prea banale pentru lift: vremea, cât de tare e vinerea, Vodafone vs Orange, dureri.
Eu folosesc scările, de cele mai multe ori, pentru că-mi place să-mi folosesc picioarele în majoritatea activităţilor pe care le întreprind. În alte cazuri, nu vorbesc în lift. Salut şi gata, ajunge. De ce trebuie să mă lansez în discuţii mondene cu nişte necunoscuţi pe care îi voi avea în preajmă cel mult 2 minute????
7. "Bruschete" nu se pronunţă "broschete"...
...nici "Sulina Chanel" nu se pronunţă "Sulaina Cianăl". Aşa, şi??
8. Cea mai masculină comandă de cocktail: un Old Fashioned, fără fructe.
Credeam că martini-ul "Shaken, not stirred" e cel mai beton (în teorie). Oricum, nu mă interesează aspectul, nu comand cozi de cocoş sau orice altă galinacee. Nu am fantezii de Peneş Curcanul...mă rog, Cocoşul.
9. Un coş de pâine e suficient.
Aha, s-o credeţi voi! Eu sunt un mare consumator de pâine şi nu dau 2 bani pe părerile altora. Sunt rudimentar, necivilizat, neevoluat, asta e. Nu ştiu cum să spun, dar fără pâine sunt ca fără chiloţi. Degeaba mă întrebuinţez cu masa...peste vreo juma de oră sunt mai flâmând ca un lup hămesit, ai zice că nu am mai văzut mâncare de la Facerea Lumii!. Consum multă pâine, asta e. O mănânc cu cartofi, cu paste, cu ciorbă, probabil şi cu pită, dacă e nevoie; unii spun că nu e sănătos, că denaturez aroma celorlalte alimente...dar pâinea se află printre puţinele mele surse de glucoză, care mai departe, este folosită de creier. Dacă el aşa îmi cere, eu ce să fac? Să îl bat la palmă şi să-l trimit la colţ? Să-l pun în genunchi, pe coji de nucă?
Şi, mai presus de toate:
REGULA DE AUR: nu sufleca dacă nu trebuie suflecat, suflecă dacă trebuie suflecat.
Adagio: mănâncă dacă ţi-e foame, bea dacă ţie sete, dormi dacă ţi-e somn (nu contează cu cine, oricum dormi).

Prin amabilitatea stimatei Condeere , m-am pricopsit cu şansa de a lectura o revistă pentru bărbaţi (puternici). Nu mai făcusem niciodată aşa ceva, deci ce-mi zic?? Băiete...ia-ţi inima-n dinţi şi bagă cultură masculină pe pâine, să vezi şi tu cum trăiesc ăia de au sexu' tare - sau mă rog, aşa li s-a dus buhul; pe sex nu l-a întrebat nimeni de consistenţă.

Şi-am citit, am tot citit, zi de vară până-n seară, cocoţat pe câte-un scaun sau lungit sub plapumă, cu lanterna în mână şi cartea pe burtă. Am desluşit ştiinţa băutului de bere şi a facerii de grătare care să de-a norodul pe spate - deşi eu nu mă prea omor după obiceiul ăsta (cu grătăritul, adică...ocazional şi cu datul pe spate, dar asta-i altă poveste), am învăţat ce maşini trebuie să mă intereseze ca să par interesant, cum să aburesc gagici, ce, când şi unde să port, ce să beau, ce să fumez, cum să fumez, cum să merg, cum să stau pe scaun, cum să mă pieptăn, cum să abordez discuţiile în tendinţe, care sunt poziţiile de...ascultat cele mai apreciate de femei. M-am avântat cu nesaţ prin meandrele concretului bărbătesc, am absorbit cunoştinţele mai abitir ca cerneala care penetrează creta şi când m-am simţit destul de cult în cap (adică...fix p-acu), am tras concluzia: NU-S BĂRBAT! Pauză: stai să mă verific! Port şoseţele albe, nu albastre...neconcludent. Altceva?? DA! Pot face elefantul...ietiti, cum îmi iese: întorc buzunarele pe dos şi le fac urechi, iar trompa... e pe vine, aveţi puţintică răbdare!! Băi, are trompă, e elefant. E elefant, sunt bărbat. Elementar, logică de clasa a doua.

Dar stai, ăia din revistă cică nu-s....după cum s-a văzut, am ceva de comentat la fiecare regulă care mi-ar alcătui imaginea de mascul (atroce).
Păi şi eu ce să mai cred acum?? Chem specialiştii să mă evalueze?? - lucru care, de altfel, mi-a fost sugerat şi cu alte ocazii. Trec testul, nu mi-e frică...minteni rezolv necunoscutele din sistemul înconjurător ("Ce-i place oşencei mele, scârţâit de canapele"), dacă chiar se ajunge la aşa ceva. Sunt bun la calcule, pe cuvânt! Deschid parantezele, introduc întregul în fracţie...nimic neobişnuit! Ia, copii, scoateţi o foaie de hârtie! Gata, doamna, scot ce vreţi dumneavoastră (politicos, băăăăă, că altfel nu dau bine la public; sunt un artist, pictez cu cuvinte!)!
Totuşi, conform revistei, nu mă încadrez în patul procustian şi pace! Mda, dar totuşi NU. Cum vine asta?? Uite-aşa: nici călare - nici pe jos, nici îmbrăcat - nici dezbrăcat, EU. Dacă nu eu atunci ciiiineeeee, vorba cântecului. Eu, un mister (ne-mister după diferite publicaţii) neelucidat nici pentru mine...o contradicţie fatală! Tipic, ce să mai zic?? Sunt un dosar X în variantă mioritică. Buhuhuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu.

Sau nu?? Nu ştiu ce să mai fac...cum îmi demonstrez nevinovăţia?? Simplu, n-o fac!
EI trebuie să îmi demonstreze vinovăţia, că d-aia este stat de drept! - cel puţin, pe hârtie.

Notă de subsol: Îndrumarul de la începutul postării sunt este cules din revista de avizaţi (pe cuvânt de cercetaş!), nu sunt creaţii proprii sau fantasme individuale. Nu le-am născocit eu, ci doar după ce le-am reprodus, mi-am permis să le şi comentez; am crezut că este evident acest lucru. Am crezut prost, deci m-am simţit dator să specific.