Au început Jocurile Olimpice de iarnă - Beijing 2022. Şi anul acesta avem parte de o micro-flacără olimpică...pentru că, nu-i aşa, trebuie să reducem emisiile de dioxid de carbon din atmosferă.
Ceea ce e corect. Peste doi ani, sper, totuşi, să mai evoluăm...şi să punem un LED, că e mult mai economic! Şi modern. Să ieşim din peşteră, deci!
Bine, totuşi, că nu i-au pus flăcării olimpice şi o mască...sau nu au făcut torţa aia în formă de seringă ori sticluţă cu vaccin, ca să se tragă un semnal de alarmă şi asupra pandemiei! Iar asta mi se pare o discriminare crasă! Cum să uiţi de aşa ceva? Cum să prioritizezi o problemă, în defavoarea alteia? DISCRIMINARE!!! HUOOOO!!! JOS GUVERNU'!
În fine!
Până una alta, vă rog frumos să nu mai râdeţi de copii din "generaţia fulg de nea". Sau "generaţia de hârtie creponată"... Nu ştiu sigur cum se mai numeşte, că nu-s la curent cu toţi termenii ştiinţifici moderni. Bărbaţii ăstia care sunt tineri şi se epilează la sprâncene, se dau cu gel pe unghii şi au nevoie de consiliere psihologică dacă ridici tonul la ei. I-aţi localizat, da? No, bun. Zic să nu mai râdem de ei, că şi noi am ajuns tot nişte mămăligi...
Odată, am fost în vizită la rudele de la ţară. Oameni săraci...stau într-un sătuc aruncat pe-o coamă de munticel. Nu au apă curentă şi nici gaze; nu au curte cu pavele moderne, gard din fier forjat şi nici casă izolată termic, acoperită de cea mai modernă ţiglă metalică. Şi totuşi, trăiesc fericiţi, în sânul naturii. Şi am rămas trăznit când un copilaş în premergător a ieşi prin curte, glojgâind un capăt de covrig...pe care l-a scăpat pe jos Dar maică-sa l-a luat, l-a suflat oleacă şi i l-a dat înapoi puradelului, care deja plângea că şi-a pierdut "jucăria".
STAI!!! CE-A FĂCUT MĂ?? Păi la noi la oraş, în primul rând, îmbăiezi copilul în dezinfectant cel puţin o dată pe oră, preventiv. Şi obligatoriu după ce este pupăcit...să nu cumva să se contaminze cu ceva. Iar dacă, Doamne fereşte, scapă miculuţu' o chestie pe jos, aia e clar la gunoi! Cum să o iei de jos şi să i-o dai copilului... Da' unde suntem aici? ÎN JLUNGLĂ????
[Unde suntem aici? În junglă?]
Nu. Doar că, în trecut făceam multe lucruri "necivilizate" şi nu a murit nimeni din asta. Beam apă din şanţ, mâncam fructe nespălate, mâncam de pe jos, baia generală era eveniment săptâmânal, mergeam la creşă, grădiniţă sau şcoală, burduşiţi de gripelniţe. Şi nu se isteriza nimeni. Nu murea nimeni.
De fapt...chiar şi azi, în vremurile metaversului şi a altor realităţi virtuale, trăiesc oameni în realitatea reală, în mijlocul gropilor de gunoi, printre şobolani şi toate speciile de gândaci. Mânâncă din tomberon, alături de câinii bagabonţi. Nu au centrală termică în baraca în locuiesc, nu mănâncă bio şi nici nu-şi numără paşii dintr-o zi, ca să trăiască sănătos. Şi nu se isterizează nimeni. Nu le plânge nimeni de milă.
...dar dacă apari cu muci pe undeva sau tuşeşti din senin, te caută poliţia pe acasă, că ai atentat la siguranţa ţării. Cum răceşte copilu', e baricadat în casă... să nu cumva să! Bem apă îmbuteliată şi sterilizată, că aia de robinet e contaminată şi-ţi dăunează. Să nu cumva să! Am trăi, de s-ar putea, în baloane de sticlă aseptice...să nu cumva să! Cel mai bine ar fi dacă am trăi total decuplaţi de la viaţă, să nu cumva să avem vreo emoţie pe care nu o vom putea duce. Şi mereu sub atentă monitorizare...să nu cumva să păţim! Diverse...
Am observat această tendinţă de mai mult timp... şi mi s-a părut ilară. Iar de când a apărut pandemia asta, obsesiile au escaladat până la infinit. Acum să nu mă înţelegeţi greşit... normele de igienă au şi ele un rost. Problema e: de la ce punct în colo exagerăm? Nu ştiu ce să zic...
Cert e că înainte să fim atât de deştepţi, eram mai rezistenţi la boli. Şi, de fapt, mai rezistenţi la orice...inclusiv stres şi depresie.
Dar pe măsură ce ne-am cultivat în cap şi am înventat tot felul de gadgeturi, am început să ne păzim din ce în ce mai mult şi am devenit din ce în ce mai bolnavi. Mai şubrezi. Şi mai temători...pentru că, nu-i aşa? Duşmanul e pretutindeni! În politică, în religie, în spitale, în şcoli, la baruri, în maşina care tocmai ne-a depăşit şi mai ales, în fiecare om! E imperativ să ne păzim! Iar frica e cea care păzeşte pepenii... pentru că mai de unde răsare vreun nebun şi face cine ştie ce nasoală?
Deşi, stau şi mă gândesc...până se se inventeze automobilul, nu am auzit de nici un fiu de boier rănit în dragoste, care şi băgat calul pe contrasens şi a intrat într-o căruţă plină cu fermieri ce se întorceau din concediu, de la mare. Şi nici nu suferea nimeni de depresie când trecea samuraiul pe lângă vreunul şi-i lua capul dacă nu-l ţinea plecat, aşa cum se cuvine.
De aceea zic: suntem din ce în ce mai moderni. Şi inteligenţi, clar...că altfel, nu s-ar pune etichete pe bidonul cu antigel, să se ştie că nu-i bun de băut!
Dar de ce suntem din ce în ce mai nemulţumiţi? De ce ne trebuie din ce în ce mai multe spitale? De ce ne paralizază frica de a interacţiona cu mediul înconjurător? De ce nu mai putem trăi fără frică?
În 1898, H. G. Wells a scris "Războiul lumilor" - un roman fantastic, în care oamenii erau atacaţi (şi nimiciţi de marţieni). Şi ar fi cucerit întreaga planetă, fără a întâmpina vreo rezistenţă notabilă...dacă nu ar fi murit. De ce? Pentru că nu erau adaptaţi la mediul nostru. Pentru că nu aveau rezistenţi la bacteriile noastre.
Aşa că mă întreb: nu cumva ne transformăm în extratereştri pentru propria noastră planetă? Iuhuuuu!!! Abia aştept să-mi crească antene!
Da' gata cu melancolia, că nu ajută pe nimeni! Hai la joc şi voie bună... că indiferent de stare, seminţele tot acelaşi gust are! Aşa că propun să facem conştientizările necesare şi să evoluăm către unde vrem...
[Khaled - C'est la vie ]
