Lupta noastră, cea de toate zilele

Vineri. 10 august 2018. Protestul Diasporei. Ziua Z.

Sau...nu. În cele din urmă, a ieşit doar o bătaie de stradă plină de excese, din care se încearcă să se mai obţină măcar un efect emoţional: o nouă stare de inflamare, menită să creeze contextul unei posibile schimbări. În definitiv, tot poporul fierbe şi cu toţii "neam săturat"!

De fapt, nu chiar toţi. Adică, mai nimeni...şi totul ţine doar de locul în care te uiţi: vezi o piaţă plină de oameni şi te aştepţi la reeditarea răscoalei de la Bobâlna! Însă ţara nu este doar o piaţă. Şi în timp ce unii se bat cu pumnul în piept că apără democraţia, litoralul geme de lumet, staţiunile montane sunt arhipline, iar distracţia este ridicată la rang de cinste. Vorba bătrânilor de odinioară: "unul trage ca să moară, altuia dânsa i se scoală". Aşa e viaţa, diversă.

...pentru că fiecare om joacă un rol; îşi creionează personajul pe care şi-l doreşte, aranjează elementele realităţii în aşa fel încât lucrurile să coincidă cu propria viziune a adevărului şi-şi trăieşte filmul.

Aşa se face că unii se văd martirizaţi pe altarul patriei, alţii se cred campioni ai libertăţii, fără de care stirpea românească s-ar duce de râpă. Unii se simt filosofi ce înfierează tarele sociale şi conduc masele populare spre lumină, alţii se văd promotorii unor concepte spirituale noi, care vor stimula evoluţia speciei prin timp şi spaţiu. Unii suferă de foame şi-şi aşteaptă sfârşitul, alţii se vântură prin cluburi şi sparg sute de mii de euro pe o şampanie. Unii se bat ca-n "Rocky", alţii dansează ca-n "Dirty Dancing", iar alţii, mai sensibili, trăiesc în filme romantice - cu oameni frumoşi, magie şi spirite inocente.

Ăştia suntem, nu avem ce-i face. Visăm la idealuri care să ne apropie şi să trăim ca fraţii, dar călcăm în picioare orice şi pe oricine, în slujba propriului adevăr. De aceea au apărut marile frământări ale istoriei...de la războaie şi până la Inchiziţie - când o aluniţă ieşită în cot, spre exemplu, era interpretată ca stigmat al diavolului. De ce? Pentru că asta voiau oamenii să vadă şi aveau nevoie de o personificare a răului; sau, de un motiv pentru care lucrurile mergeau prost. Şi au inventat vrăjitoarele.

La noi, până-n revoluţie îl aveam pe Ceauşescu. El era de vină pentru toate relele. L-am omorât şi...nimic! N-a curs lapte şi miere pe şanţ. Apoi au apărut, pe rând, Iliescu, Constantinescu şi cei 10 000 de specialişti ai săi, care trebuiau să scoată ţara din năcaz. Pe hârtie ieşeau calculele, dar au dat-o-n bărci cu praftica.

A venit vremea Băsescului şi răul avea o nouă faţă. A plecat şi el, dar, din nou, laptele şi mierea s-au lăsat aşteptate. Pentru că acum avem un nou cui în talpa dezvoltării: Dragnea şi P.S.D.-ul. Dacă nu ar fi existat ăştia, am fi fost în stare să colonizăm şi spaţiul cosmic! Ce americani, ce U.E. şi ce N.A.T.O.? România, frate! Leagănul civilizaţiei mondiale! Ceea ce nici nu are cum să fie altfel...că doar strămoşii noştri daci au inventat focul şi O.Z.N.-urile!

Aveam potenţial, este clar. Dar acum, nu! Nu se poate! Dragnea e de vină!

Nu vreau să mă lansez mult în subiect, pentru că, în principiu, dacă mă bag în tărâţe, mă mănâncă porcii. Am mai spus-o şi îmi repet chestia asta în cap, cât de des pot. Plus că am probleme proprii şi personale şi nu simt nevoia să mă mai încarc cu altele, ca să ies în stradă şi să urlu la unii - oricare ar fi ei. În definitiv, nu-şi ia  fiecare răsplata propriilor fapte? Nimeni nu scapă... "semeni vânt, culegi furtună"! Şi nu o spun eu, Doamne feri! O spune Evanghelia creştină; sau Vedele hinduse; sau budiştii, falun gong-iştii, zoroastriştii...până şi bioenergeticienii minune ai zilelor noastre, care ne învaţă că universul este un bumerang şi primim ceea ce oferim. Păi şi dacă ne închinăm la ei şi devorăm orice lucrare de dezvoltare personală, care ne arată cum stă treaba cu Matricea Energetică şi Teoria Superstringurilor, de ce ne-am mai agita? 

Oricum, este cert că odată ce creşte înverşunarea pentru susţinerea unei cauze, creşte şi tendinţa spre violenţă. Din partea tuturor taberelor, nu doar a uneia dintre ele. Interesant este, însă, modul în care fiecare se spală pe sine şi aruncă pisica moartă în curtea vecinului, ca să-i demonstreze ce nasol e.

Am multe de spus despre subiect, dar prefer să nu o fac. Totuşi, aş menţiona 2 incidente care ar trebui să pună gaz pe foc şi care, în opinia mea, sunt transformate din ţânţari în armăsari. Nu trebuie să fii savant, sau să ştii cine ştie ce legi...bunul simţ îţi spune că e ceva în neregulă!

Prima întâmplare: vestitul număr "M*ie P.S.D.". Povestea se ştie: îşi face Ixulescu numere personalizate cu o înjurătură, vine în ţară şi se fâţâie cu maşina ici şi colo - mândru de sarcasmul său fără subînţeles, până se prinde Poliţia că ceva dă cu virgulă şi i le confiscă. Poliţia pusă de Dragnea, desigur.

De ce a greşit cetăţeanul? Simplu: Trebuie să fii idiot să crezi că aşa schimbi o guvernare. Plus că, dacă aceste numere de înmatriculare nu erau confiscate, se crea un precedent. Bine, nu conta acum, că se înjura inamicul public număr 1 al ţării. Dar dacă se accepta abominaţia aceasta, nu se împământenea o formă de protest contrară oricărei norme de civilizaţie? Peste un an, dacă apăreau numere cu "M*ie Iohannis", "M*ie A.N.A.F.", M*ie...habar n-am! Şeful de tren care mi-a dat amendă! Vânzătoarea care mi-a dat pâinea fără mănuşă! Educatoarea care mi-a pus copilul la colţ! Soacră-mea, care-mi mănâncă zilele! Doctorul care m-a pus să aştept la consultaţie şi şeful care nu mi-a dat liber când am vrut eu.

Fiecare om are câte un ghimpe-n coastă... şi ce ne-am face dacă ne-am înmatricula maşinile cu toate tâmpeniile care ni se par că ne amărăsc viaţa? Dacă am purta cu toţii tricouri cu mui (bien) destinate te mir cui? Am fi avut tot dreptul să facem asta...exista un precedent. Dar cum ar fi arătat societatea şi ce ar fi spus asta despre noi?

Altfel, da...e minunat să luptăm. Cum s-a trezit şi inocenta aia de striga "M*ie P.S.D." la festivitatea de premiere a turneului de tenis de la Montreal. Perfect! Dar' la sala de lectură a Bibliotecii Naţionale din Ottawa, de ce nu o fi strigat? Sau în sala de naşteri a unei maternităţi? C-apoi vorba aia: nu ştiu ce are sula cu prefectura, dar trebuie să fie o legătură, că altfel nu am protesta!

Şi apoi, dacă mâine se trezeşte un copil de 3 ani să strige prin grădiniţă ce aude la maică-sa, cum ar fi? Şi când e destul de mare să se prindă că aşa se spune când nu îţi place ceva, strigă "M*ie mami", că nu a primit ciocolata dorită, ce mai facem?

Eeee...ce facem? Ne plângem că societatea nu mai oferă modele demne de urmat şi o chemăm pe Supernanny să ne educe odrasla conform normelor date de specialiştii britanici şi rezolvăm situaţia! Simplu, curat şi elegant! 

În rest, da...Dragnea e de vină!

Cum a fost de vină şi zilele trecute, când alt Neica Nimeni a fost oprit de poliţie şi rugat să îşi dea jos drapelul de pe maşină, "pentru că depăşeşte gabaritul autovehiculului". Da, aţi citit bine...A FOST OPRIT ÎN TRAFIC DIN CAUZA UNUI STEAG!

Doar că nu era steguleţ d-ăla de maşină, de 20 de cm...era ditamai drapelul de 2 metri. Desigur, Dragnea l-a sunat pe poliţist să-l oprească pe sărmanul om; şi totuşi, de ce am umbla cu steagul pe maşină? Chiar nu se încurcă traficul deloc? .
Păi dacă e voie...hai s-o facem cu toţii, că tot e centenarul! Ia, gata, de mâine, propun să ne punem câte un drapel pe ce avem fiecare prin ogradă. Ba nu, mai bine punem câte două drapele...unul de-a dreapta şi altul de-a stânga! Şi ieşim aşa, pe stradă, să-l ofticăm pe Mustăcios! Dă-l în mă-sa, doar nu o da telefoane să ne oprească petoţi 20 de milioane de oameni! Sau 18 milioane...câţi 'om mai fi prin ţară. Îi va pica şi lui reţeaua, odată şi-odată!

Până una, alta, eu îmi pun drapelele pe bicicletă, că o scot mai uşor din garaj. În rest...cine vrea, oriunde vrea: pe căruţă, pe camion, pe Dacie, pe Tico...nu contează, roţi să aibă! Şi apoi ieşim prin oraş!
Cel puţin, în Bucureştiul orelor de vârf, ar fi un peisaj splendid...Şi pariu că într-o oră ne spurcăm cu blagosloveli, de nu ne mai spală nici toată Dunărea? Pentru că e imposibil să circuli cu nişte cearşafuri de 2 metri pătraţi fluturându-ţi în ochi! Nu mai vezi nimic în jur, şofezi ca o cârtiţă prin galerii tricolore! Te-apucă nebunia de cap!

Deci, da...e o mare şmecherie să condamni sistemul opresiv pe facebook, dar oricât de ilar ar suna, chestia aia cu depăşitul gabaritului nu este o idioţenie, ci chiar o lege. Nu-ţi trebuie decât puţină minte, să te gândeşti cu capul din dotare care ar putea fi logica şi dincolo de Dragnea, că nu-i el Dumnezeu! Oricât şi-ar dori oricine, nu se învârte soarele după cum vrea un amărât de om!

Una peste alta, privind în trecut, eu nu cred că de vină pentru situaţia în care ne aflăm este un singur om, indiferent cum l-ar chema pe el. Bine, de dragul apartenenţei la un grup, îi putem da un nume...dar şi dacă mâine ar dispărea de pe faţa pământului, cel mai probabil nu se va schimba nimic în vieţile noastre. Pentru că nu guvernul sau preşedintele sunt de vină pentru că generaţia tânără nu mai ştie ce e acela bun simţ, respect, onestitate, demnitate sau valorile celor 7 ani de acasă, ci noi înşine.

Conducătorii sunt doar sateliţi ai poporului.

Şi dacă noi, ca oameni simpli, umblăm cu căşti în urechi pe stradă şi dă tramvaiul peste noi - pentru că nu ni s-a spus că dacă nu ne uităm pe unde mergem, măcar să mergem pe unde ne uităm!
... Dacă tranformăm iubirea în aventuri de-o noapte şi scopul vieţii devine fluturatul prin cluburi, băutura şi pokemonii go!
... Dacă nu mai dăm doi bani pe cultura generală - din moment ce orice informaţie este la un click distanţă - şi percepem lumea doar prin intermediul reţelelor de socializare, care-s pline de orice prostii mai debitează unul sau altul...la ce ne mai aşteptăm?
Cu Iliescu am legiferat "animalul"; cu Băsecu, "găozarul", iar cu Iohannis, "m*ia". Ce spune asta despre noi?

Şi ce fel de conducători am mai merita pe viitor?

Nu contează!
Până una, alta, (încă) avem libertatea de exprimare. Bine sau prost, fiecare spune ce îl duce capul. Şi nu te ia nimeni de pe stradă, să te bage la beci, chiar şi când eludezi regulile bunei cuviinţe.

Luptă, luptă şi dă-i, şi dă-i şi luptă!



[Boney M - Ma Baker]

Mici nedumeriri pentru o minte odihnită (partea a III-a)

No ni mă, că iar fu Ziua iei! De fapt, a trecut aproape o lună de la fericitul eveniment...dar pentru  că sărbătorim ditamai anul centenar, propun ca Ziua iei să fie în fiecare zi, până la revelion! C-apoi, de! Dânsa ne-a trecut prin toate vicistitudinile istoriei şi nu ne-a lăsat de izbelişte... Vorba 'ceea:

Hamburg - vânt puternic; ia rezistă! Londra - plouă; ia are volum! New York - soare puternic; ia este la locul ei. Hip hip uraaaaaa, trăiască ia!

...şi bineînţeles, jos Guvernu'! Sus Guvernu'! - asta aşa, ca să nu fiu prozelit şi să împac capra şi varza, dintr-o singură lovitură.

Dar nu contează prezentul, momentan. Acum ne cinstim trecutul...aşa cum a fost el, cu bune şi cu mai puţin bune. Una peste alta, avem prilej de bairam şi chef de chef, sau chiar de manifestări culturale. Spre exemplu, am văzut la ştiri că în Bucureşti s-a demarat un program de înfrumuseţare a faţadelor clădirilor anoste cu picturi şi motive populare, înfăptuite de cele mai talentate tinere talente într-ale artei. Şi uite aşa cum mă vedeţi, un asemenea artist se lăuda cu o operă de 250 de metri pătraţi (unică în ţară), care reprezenta "o fată care trage la fus".

Ceea ce mă bucură nespus...este exact aceeaşi situaţie ca-n întrebarea de la Radio Erevan: "De ce tragi sfoara după tine? Pentru că nu pot să o împing!". Aşa şi duduiţa din pictură: trăgea la fus pentru că nu-l putea împinge!

Una peste alta, eu l-aş fi întrebat pe artist: "Te-a bătut soarele-n cap? Ce-i tâmpenia aia cu trasul la fus? Dacă tot vrem să punem naţionalismul în proţap şi să defilăm pe străzi cu piepturile dezgolite şi pline de mândrie, zic, mai întâi, să învăţăm să vorbim româneşte, nu ca pe chat - cu gândul mereu după tras!

În cazul de faţă, tânăra aceea TORCEA. Pe sistem "Morăriţa-i cu fuioru', ţac-ţac-ţac! Şi fuioru-i toarce dorul, ţac-ţac-ţac"! E simplu: fuiorul, adică fusul, toarce. Nu trage nimic, că înţeapă locurile sensibile! Serios, am citit eu, cu ochii mei, într-o poveste!

Pffff...asta e!
Suntem din ce în ce mai deştepţi şi simţim nevoia de a inventa mereu câte ceva, chiar dacă asta înseamnă şi un nou limbaj. Eu, spre exemplu, sunt campion la acest capitol şi chiar par inteligent! Mai mult bâtă decât par, dar no! Acuma chiar ne împiedicăm în detalii...

Oricum, ideea e că ne adaptăm la vremurile moderne, pline de tensiune şi zbucium, în care tehnicile de meditaţie, relaxare şi odihnă a minţii au devenit din ce în ce mai căutate. Ceea ce sună bine, dacă nu ar fi aşa amuzant... adică ce poate fi mai frumos decât să vezi ditamai C.E.O.-ii cum dau bani grei ca să se joace cu lopăţica în nisip? Sau că plătesc sume exorbitante, ca să le amenajeze cineva o pajişte unde să joace alergatea pe culori sau pititea? 

Mai demult se spunea că "proştii au mintea odihnită". Acum însă, s-au mai schimbat lucrurile..şi constat că "mintea odihnită" este o necesitate, dacă vrei să rezişti de dimineaţa până seara cu creierii întregi. Altfel, nu faci faţă - zău aşa!

Pentru că nu mai trăim de mult în stres...ci în cea mai primordială stare de dezordine şi haos.

"Rezistenţa la stres" inseamnă, de fapt, "rezistenţa la haos". Iar haosul nu este stres, la fel cum nici dealurile dobrogene nu-s Everest.

Haosul este supremul stresului. O  agitaţie browniană fără cap şi fără coadă, incalculabilă, ilogică şi complet inconsecventă. O furtună de nisip pe care nu o poţi birui stându-i împotrivă. Ca să-i faci faţă, trebuie să îţi goleşti mintea, să te arunci în vâltoare şi să i te dedici complet. Acolo e mama, acolo e tata, acolo e masa, casa, şi orice altceva ţi-ar putea distrage atenţia într-o altă direcţie.

Cu nişte ani în urmă, nu ştiam cum să râd mai mult de japonezi - care ajunseseră să îşi construiască blocuri din cuşete, peste drum de firma la care lucrau, ca să nu mai piardă timpul cu drumul spre casă şi să valorifice fiecare secundă disponibilă pentru eficientizarea productivităţii. Iar acum mă uit în jur şi simt că îmi înţepenesc neuronii de panică: haosul este pretutindeni! Se rostogoleşte peste noi cu forţa unui uragan ce antrenează în dansul lui nebun tot universul. Natura se clatină şi se strânge ca o menghină, cerul se prăvăleşte în huruit de tunete, soarele se topeşte în acoperişul caselor iar vântul smulge, nivelează, se ridică în văzduh şi se trânteşte cu furie de asfalt, în urlete de neputinţă şi nori de ţărână.   

Pe stradă, în mall, la piaţă, în autobuz, la şcoală,  în staţiune, la munte, la mare. la covrigării, în tren sau tramvai; oriunde şi oricând, cu precădere la orele de vârf. Peste tot domneşte vânzoleaza absurdului: toată lumea vrea ceva, toţi vor undeva şi cu toţii vrem în acelaşi timp. Cu toţii suntem nervoşi, agitaţi... prăzi zvârcolinde ale focului interior. Figuri sparte, cu dinţi încleştaţi, rânjete diforme şi respitaţie sufocantă,  ce se învârtesc fără sens, ca într-un caleidoscop al ororilor. Feţe - ochi roşii, rânjete - feţe - rânjete - ochi - rânjete...
Suntem biete coji de nucă în valurile furtunoase ale unui ocean nesfârşit în furia sa. 

Deci, DA!!!! Fără o minte odihnită, ai ocazia să faci scurtcircuit în primele minute după răsăritul soarelui. Iar cine nu o ia pe câmpii în aceste condiţii şi reuşeşte să treacă prin viaţă cu mintea întreagă, deja merită o statuie şi titulatura de erou al neamului! Zău aşa!

Ceea ce nu e cazul meu. De aceea, în efortul de a mă relaxa şi a răzbi prin munţii de negură şi confuzie, am început să îmi pun întrebări despre viaţă pur şi simplu. Nu e timp de filosofie, sensibilitate, răbdare şi bucurie...dar măcar pentru un zâmbet mic, întotdeauna este timp.

Aşa că, mă întreb şi eu, ca Gheorghe, încercând permanent să înţeleg viaţa prin care mă preumblu:

1. Cum se spune corect? "Şoferă", sau "şoferiţă"?

Teoretic, pentru a rezolva această dilemă, ar trebui să vedem ce ne spune D.E.X.-ul - dar aceasta este o carte învechită şi depăşită, care nu ţine seama de noua politică a egalităţii dintre sexe. Deci, câh! Mă lepăd de D.E.X. mai ceva ca de Satana - care e răul suprem, dar întotdeauna politically corect!

Ceea ce înseamnă că mă folosesc doar de inteligenţa din dotare...iar eu cred că ambele variante sunt corecte, în funcţie de punctul de vedere din care începem analiza pe text.

Dacă pornim de la masculinul "şofer" de care ne folosim zilnic, forma de feminin ar trebuie să fie "şoferă". Logic - deci corect.

Dacă pornim de la femininul "şoferiţă", forma de masculin ar fi..."şoferiţ"? Mă rog, nu am auzit de aşa ceva. Dar, trebuie să fie corect - pentru că "şoferiţă" se foloseşte tot timpul.

Păi nu?

2. Mă plimb prin piaţă şi văd următorul anunţ:

Era cât pe ce să mă bucur că mi-a scos Dumnezeu în cale o nouă oportunitate de job, când mă plezneşte înţelepciunea seculară înainte să dau cu capul de gard şi înţeleg situaţia: ăştia angajează relaţii, nu orice neavenit de pe drum! Păi şi eu ce fac, că nu mă potrivesc deloc cu cerinţele angajatorului; nu am relaţii. De fapt, nu am nici măcar o relaţie, să le-o trântesc pe tejghea cât e de mare: "Poftim relaţia! Acum sunt eligibil?"

Dar na...nu-mi place să fiu aşa, neimplicat, deci am dat sfoară în ţară printre prieteni, poate s-o găsi vreunu' cu relaţii să ocupe postul respectiv. Cel puţin, aşa speram eu. Pentru că la nici două ore după ce am împrăştiat vestea, mă sună un amic: "Auzi, patroane...ce relaţii vor ăştia? De prietenie, de căsătorie, de-o noapte...ca să ştiu cum mă pregătesc."

Nu ştiam. L-am trimis să întrebe. Nu ştiu ce-a făcut, nu m-a mai sunat înapoi.

Dar eu am dormit liniştit, ştiind că am făcut o faptă bună în acea zi: am răspândit o veste bună, mai ales că toată lumea îşi caută loc de muncă nou.

Unde mai pui că le-am dat şi "Like". Nu era pe facebook anunţul, dar am desenat pe afiş o mânuţă cu degetul ridicat. Din obişnuinţă.

3. "Ai clipit, ai plătit"! Simplu şi eficient!

Stai, stai...ce face???

Cum adică, "Ai clipit, ai plătit"? Dar ce, apărăţelul ăla e radar? Punct vamal? Treci pe lângă el şi cum te-a prins că ai clipit, cum te-a ars la buzunar? Bun, păi atunci înseamnă că dacă nu clipesc, nu plătesc! Simplu! Când trec prin zonă, îmi ţin pleoapele cu mâinile şi m-am scos!
O altă soluţie ar fi să mă comport şi eu ca un om normal şi să nu mai inventez diverse tertipuri menite să mă scape de plata dărilor ce mi se cuvin. Dar...Doamne feri, ăştia mă bagă în sapă de lemn!

Cercetătorii (britanici) spun că un om clipeşte de 14.400 de ori pe zi! Eu, de vreo 16.000 de ori pe zi, deoarece clipesc mai des; mi s-a spus că am ochi frumoşi şi na...încerc să mă vând şi eu mai bine, deci atrag atenţia asupra lor. Desigur, clipesc de 16.000 de ori fără să pun la socoteală şi emoticoanele pe care le trimit din abundenţă...Dacă le-aş număra şi pe ele, mă duc spre 20.000 de clipoceli, lejer! Ce să fac? Comunic prin imagini...cică e o modă printre internauţi să pui câteva imagini şi să ghiceşti la ce se referă. De exemplu: "şarpe-avion"..."avionul cu şerpi"; "cap ciufulit - doamă + biserică"..."Ciufulitul de la Notre Dame". Parcă aşa. Mi se pare că era un film, dar nu mă uit la horroare cu monştri, deci nu sunt sigur.  

În fine, neimportant! Dar dacă trebuie să plătesc de 20.000 de ori pe zi, de unde scot atâţia bani?! Chiar dacă un clipit ar costa 1 leu, tot aş cheltui într-o zi mai mult decât câştig într-o lună! Ajutor, ajutor!! Măcar să mi se dea o listă de preţ, să ştiu şi eu cum mă organizez! Poate primesc un împrumut de la bancă. Fac un C.A.R. de nevoi personale. SAU...

Întrebare: se fac şi reduceri? "Mega Ofertă de Black Friday: - 35%, reducere la clipit"! "Promoţie de sărbători: 1 + 1 gratis" - ca cafeaua. "Abonament timestrial: plăteşti 3 luni, primeşti o lună gratis"! Nu ştiu...ceva!!!

Măcar după 6 seara să fie o ofertă pentru clienţii fideli: clipit la juma' de preţ! Că dacă-i aşa, promit că mă fac mai fidel ca Fidel Castro! Mă abţin în timpul zilei; găsesc eu nişte scobitori, sau măcar  câteva cleme de păr! Cu atâta tehnologie, trebuie să existe o soluţie!

Seara, însă, fac normă triplă! Bătucesc din gene mai tare decât fuge Usain Bolt!

Hai mă, vă rog eu, nu mă lăsaţi de izbelişte! Daţi-mi o vestă de salvare! Un colăcel, măcar! O speranţă, chiar şi deşartă!

C-apoi ce mai contează o iluzie într-o lume a himerelor şi a realităţilor virtuale? Tre' să fim şi noi fericiţi...
Avantajul prostiei este că vine la pachet cu fericirea. Iar eu chiar vreau să fiu fericit!
Cel mai fericit, dacă se poate! Master and commander!

Să bem pentru asta!



[Andrea Bocelli and Dulce Pontes - O Mare E Tu]

Mici nedumeriri pentru o minte odihnită (partea a II-a)

Gata, s-a terminat comicăria cu protestele? Nu de alta, dar s-au cam banalizat şi oricum nu mai înţelege nimeni nimic din ele! Când rezistenţii, când paralelii, când  toţi în acelaşi timp...Acum cică iar se vor aduna rezistenţii, ca răspuns la...ceva, cred.
E un fel de cursă a înarmării; sau un "Mortal Kombat" fără joystick, în care câţiva deştepţi îşi scot propria gloată în stradă, ca să arate care o are mai mare. 

Până când asta? Nu se ştie...deja protestul a devenit sport naţional şi mă întreb cine am fi noi, ca naţie, dacă nu se mai găseşte nimeni să scandeze prin diverse pieţe. Unde mai pui că o grămadă de vieţi omeneşti ar fi aduse la ruină! Păi ce am  mai distribui pe facebook, dacă nu mai există penali pe care să îi ironizăm  prin tot felul de sloganuri puerile? Cum s-ar mai afirma inteligenţii neamului, care cred că au îndoit banana pentru că s-au hăhăit (subtil şi rafinat) de o Viorica Vasilica? Şi mai ales, din ce ar mai trăi făcătorii de meme-uri batjocoritoare la adresa adversarilor politici, dacă nu ar mai exista acei adversari? Chiar şi asiguratorii de sunet şi lumini, făcătorii de scene şi printatorii de palme d-alea cu haştag ar rămâne pe drumuri, fără obiectul muncii! 

Serios vorbesc: războiul este mult mai profitabil decât pacea -  şi dacă nu ar fi atât de tragic, aproape că ar fi amuzant! 

Da' mă rog...nu mai zic nimic! Dacă mă bag în tărâţe, mă mănâncă porcii şi mi-e milă de tinereţile mele - alea care mai sunt...că na! Timpul trece, nu aşteaptă pe nimeni!

Aşa că îmi petrec vremea încercând să mai desluşesc din tainele omenirii...măcar să rămân şi eu în memoria colectivă, dacă altceva nu fac. 

Prin urmare, iată pe unde-mi mai zboară gândul:

1. "tare" este sinonim cu "mult"?

Aud tot mai multă lume spunând "Mă bucur foarte tare" - şi încerc să-mi imaginez...cum vine asta?  Se bucură cu zgomotul la maxim? Mda, interesant.

Dacă s-ar fi folosit varianta tradiţională, ai fi spus "mă bucur mult"; "mă bucur foarte mult", sau pur şi simplu "mă bucur (mai puţin)". Dar dacă cineva se bucură tare, când NU se bucură tare, cum se bucură? Încet? Pe silenţios? Pe vibraţii ca telefonul? "Bzzzzzzzz!!!! Ce faci acolo, ai fantezii cu muşte? Încerci să gândeşti ca ele, ca să le prinzi"?
"Aaaaaa....nuuuu...mă bucur încet. Mucles"!

2. Îl ştie careva pe Mihai? Mihai...
Hai măi...cum, "Care Mihai"? Regele Mihai? Mmmmm....da şi nu! Mihai, regele pop! Gata, v-aţi dat seama? În ţările anglofone e cunoscut ca Michael Jackson; iar noi, fiind români şi mai ales că aniversăm 100 de ani de România, mi se pare urât să ne mai murdărim de engleză la gură şi cred că ar trebui să spunem simplu şi frumos: Mihai, fiul valetului. 
Aşa spune dicţionarul de engleză: "jack"  înseamnă, printre altele, şi  "valet"; iar "son" se traduce prin  "fiu". Păi nu? 

Ce ne tot fracturăm limba în engleză? Sau, de fapt, romgleză...care devine din ce în ce mai caraghioasă, semnalează o impostură cât toate zilele şi subliniază apartenenţa la o multinaţională şmecheră - care nu-i din România - logic! Deci, e cu mândria!

Adică, ceva cam aşa:

Oare ce ar ieşi dacă am vorbi cu toţii în acest fel?

"I went to piaţă, pentru că I wanted să-mi iau nişte bread. Şi, ma bad, m-am întâlnit cu un friend şi ne-am drinkălit criţă, de am rămas fără money de pâine. At home, mi-a tras nevasta o cafteală, de am văzut green stars! Asta aşa, ca să îmi remind me că nu trebuie să mai plec cu guys la bere când am something to do".

3. Cum se zice corect? "Neam prostit", sau "ne-am prostit"?

Până la urmă, nici nu cred că are vreo importanţă...ceea ce contează este că am inventat suporturile inteligente pentru bureţi:

Vorba 'ceea: măcar ele să fie deştepte! Dacă mai rezolvă şi probleme d-alea complicate, care au dat internetul peste cap -  gen "Cât fac 3-2+1?", pe cuvânt de nu-mi iau un bax! Că dacă le fată mintea nişte pui, îmi fac crescătorie şi mă bag în afaceri!! 

Puteţi să-mi spuneţi Patronu' de pe acum, ca să vă obişnuiţi!

4. Până una-alta, abia aştept să vină ziua lu'...ăăă... Băi, care vrea nişte cadouri de ziua lui? Staţi, nu vă înghesuiţi, să vă spui ce idei am: pentru domniţe aş oferi o brăţară-ochi-şiret-bej-mărgele; gospodinelor le-aş dărui o veioză-masă-pălărie-alb... Ce? Cum? Nu ştiţi ce-s alea? Sincer, nici eu...dar am auzit că tocmai s-ar fi inventat  şi par interesante, după denumire! Plus că nici nu-s scumpe!

Aşa căutam  prin târg zilele trecute, nişte parfum cu miros de tei pentru un cadou şi i-a picat faţa vânzătoarei când am întrebat dacă are. Zicea că nu a auzit în viaţa ei de parfum de tei... 

Sunt curios ce reacţie va avea când i-oi cere  două brăţări-ochi-şiret-bej-mărgele; sper, numai, să nu mă alerge, că nu îmi bat joc de ea! Pe cuvânt! 

Chiar există aşa ceva: 

5. Mă bucur enorm de mult când comercianţii ies în întâmpinarea dorinţelor mele şi se zbat să îmi facă viaţa cât mai comodă posibil! La câte griji am pe cap...ERA şi timpul ca cineva să mă mai şi răsfeţe! Păi nu-i aşa?

Uite, spre exemplu, îmi place când nu mă mai lasă să mă gândesc eu, cu capul meu, ce-i de făcut şi îmi oferă totul pe tavă...ca la proşti! Doar că eu nu sunt prost! Am, doar, neuronii în vacanţă...

Şi de aceea, domnii de la marketing s-au gândit să îmi ofere un ulei pentru după epilare:

Şi mi-au spus din start: "Patroane, vezi că nu e ulei pentru gătit! Nu e nici ulei pentru masaj şi nici măcar pentru duş! E pentru după epilare"!

Ceea ce e perfect corect. Dacă aş fi văzut eticheta unui "ulei după epilare", nici nu îl băgam în seamă! Pentru că nu mă interesează "după ce e uleiul acela"...ci "PENTRU ce e bun".
În curând, o să ajungem ca-n bancul cu blonda la supermaket când îşi cumpără o cutie cu lapte şi strigă mirată: "Ia uite, dragă! Pe cutie scrie DESCHIDE AICI, iar eu, ca proasta, o deschideam acasă"!

Una peste alta, totul e bine când se termină cu bine!

Şi atunci, la ce să ne mai agităm atât?

Mai bine să ne bucurăm şi-un cântecel să cântăm:

(Antract - Pentru tine, nou)

P.S.: să-ţi urezi singur "la mulţi ani", e jenant oricum ai da-o! Şi sugerează faptul că nu are cine să-ţi deschidă uşa şi să te ureze, chiar şi atunci când dai de băut la toată lumea.
Nasol moment!