Alternate realities

Sunt sătul de ţărişoară. Nu mai pot cu Posteriorul Şef, cum se foloseşte el de palate comuniste (Videl ce dracu' aştepta, că doar şi el şi-a tras ditamai cartierul de camere, tot pe malul aceluiaşi lac). Mi se face pielea de...găină?? când mai aud de Trompeta (aş fi spus Vuvuzela, că tot e termen la modă; doar că utilajul acesta de bălăngănit creierii e destul de suplu, ceea ce nu e cazul acum) Blondă a Băzeului. Mi se fleşcăie din cotor că Bote face chiloţi ŞI emisiuni, mă doare-n cot că Diaconescu joacă rolul de martir pentru presă. Mă îngreţoşează şi îmi provoacă o ditamai răsculare a ficaţilor cam tot ce ţine de peisajul ăsta dezolant şi blagoslovit de Domnul Dumnezeul nostru ("Ptiu, ptiu ptiu, apără-ne şi ne păzeşte de FMI Cel Întunecat"). De fapt, ce mai la deal, la vale?? Mi-e scârbă de tot, mi-e silă de realitatea asta purulentă, jegoasă şi fără nici o noimă. Uneori sunt atât de scârbit încât mi-e lehamite şi să mai mănânc, pentru că ştiu că şi hrana mă leagă pe undeva de ţărişoară. Deci chiar nu mai pot. Nu mai cred în nimic, şi în nimeni; am o puternică împresie că dau rateuri şi la credinţa în Atotputernicul Păpuşar, care cică ne urcă/coboară de pe scenă doar dint-un zvâc al falangei divine. El ne ţine guvernează viaţa (cred că aici vine tare din urmă, cu pleata-n vânt şi bicepsul încordat şi Majestatea Luminată a neamului), El este ţiitorul norocului nostru, din care ne dă câte-un vârf de linguriţă, să nu se urce la cap.
Am nevoie de o vacanţă (care deja durează de aproape o lună) lungă, extrem de lungă, (cam cât vreo 10 vieţi??). Deja fazele cu autismul sunt o picătură într-un ocean, vânătaia de simdrom Down este o joacă de copii. Românica este o cameră de tortură, din care trebuie să evadez cumva şi nu mai ţine autosugestia. Cu trupul nu am deocamdată nici o şansă, aşa că îmi închistez spiritul într-o cameră de refugiu proprie şi personală. Mă rupt de tot, mă izolez complet în altă realitate...o lume aseptică a Pământului De Mijloc, unde Tolkien a avut talent în pix pentru a crea gnomi, elfi, hobbiţi, enţi, goblini şi uruk' hai, dar a uitat să-i inventeze pe dobitoci. A, da! Ocazional mai trag şi o buşeală zdravănă cu Rockport Police. Care Rockport, vă puteţi întreba?? Celebrul oraş dominat de vitezomanii din Blacklist, unde Mia bagă strâmbe sub acoperire şi sergentul Crock...ăăă...Cross beleşte şmecherii din Corvette-ul lui cel negru! Rockport din Need For Speed Most Wanted!

Când eşti închis în box formation-ul organelor legii, când elicopterul îţi bagă praf în "ochi" şi în faţă drumul îţi este blocat de un baraj de SUV-uri şi panglici de ţepi, când îţi rozi şi degetele deoarece Cooldown-ul creşte prea încet, nu ţi se urcă adrenalina în slava cerului?? Nu te dedici trup şi suflet pentru completarea fiecărui Milestone, nu îţi bagi piciorul în toţi băseii patriei şi îţi sigilezi orice simţ care comunică cu exteriorul?
"Most Wanted" este peste "Carbon" şi "Undercover" (în unele privinţe). Am terminat jocul de vreo 5 ori până acum, dar nu a pierdut nimic strălucirea de început. Mai am puţin şi fac 6 episoade ca la Star Wars, dar la mine e aceeaşi aventură, în reluare. Hihihi!

P.S.: God save The Queen! Nu ştiu ce relevanţă are, dar eu vreau...plus că sună mai frumos decât "Doamne, apără-l pe Cârmaci"!

Update pentru necunoscători:


Ştiu că nu pare mare lucru, dar alta e senzaţia când eşti în focul misiunii, când te implici afectiv în acţiune.

Broasca, scorpionul şi porcul

Un scorpion care dorea să treacă un râu a rugat-o pe broască:
- Ia-mă ssssi pe mine în ssssspinare.
- Să te iau în spinare! a răspuns broasca. Nici nu te gândi! Dacă te iau în spinare, după cum te ştiu, ai să mă înţepi şi am să mor!
- Nu fi proasssstă, i-a spus atunci scorpionul. Nu-ţi dai ssseama că, dacă te înţep, ai ssssă te duci la fund, iar eu, care nu ssstiu sssă înot, am sssă mă înec?
Cele două vieţuitoare au mai vorbit astfel o vreme, iar scorpionul s-a dovedit atât de dibaci, încât broasca a primit să-l treacă pe malul celălalt. L-a luat, aşadar, pe spinarea ei, umedă şi lunecoasă, i-a spus să se ţina zdravăn şi a pornit să treacă râul.
Când au ajuns la mijloc, unde apa este mai adâncă, scorpionul se gândea: "Yummy, yummy, mamă ce mi-aş înfige acul în pielicica asta fină şi jilavă!" Şi a înţepat-o pe broască. Aceasta a simţit cum otrava îi pătrunde în trup şi a început să se ducă la fund, cu scorpion cu tot.
- Vezi! Ce ţi-am spus eu? Ce-ai făcut?
- N-am ce face, a răspuns scorpionul, înainte de a fi înghiţit de apa rece a râului. Asta mi-e firea.


„Porcul....l-am votat şi el ne-a trădat”
[Un bătrânel obidit anonim, urlător la protest]

Păi şi ce flota lui speraţi să vă facă?? Voiaţi să vă pună-n băţ??
„Eu tot pe domnul Traian îl aleg, că nu mai vreau comunişti. Are nume de conducător cuceritor. Facă ce-o vrea cu bugetarii, nu mă interesează! Mie pensia tre’ să mi-o dea! E dreptul meu!”. N-o să uit vorbele astea pe care le slobozea o turmă de pensionari prin decembrie, înainte să se-mbrace să dea buluc la vot.. Na, acum să vă mai dea prin gură numai pensii, până v-oţi sătura! L-aţi vrut, îl aveţi! Linge-ţi-i ciorapii şi să n-aud pâs!

Ce vă mai frecaţi atâta şi vă lamentaţi?? Aţi dat încrederea unui „porc”, acum doar n-oţi vrea să fie cuprins de crize de căţeleală şi să vi se gudure pe la picioare! El face ce ştie, că doar d-aia e porc, la dracu! Asta-i e firea! V-aşteptaţi la maniere şi recompense în găleţi portocalii?? E PORC, ÎN MAMA MĂ-SII!! Aruncă cu rahat în ce nu-i convine, băseşte pe cine are norocul să-i fie în anturaj, dă ministere pe preferinţe şi taie pensiile şi salariile retardaţilor care au crezut în năvala comunistă şi sărăcirea ţărişoarei de rezervele de sare!

Sătănel has entered the building

Moţiunea s-a dus de suflet, s-au calmat apele.
Numai că acum sunt asaltat de o altă stare de spirit; nu e revoltă, nu e răsculare, nu se pune la cale vreo revoluţie sau lovitură de stat, ci este vorba despre speranţa într-un ajutor exterior (şi nu e vorba despre debarcarea americanilor sau aterizarea vreunor extratereştri fix pe Casa Poporului, care să ne ia cu ei pe planeta lor). Ştiu că am mai scris despre asta, dar este un subiect care, pe lângă faptul că este extraordinar de fascinant, îmi trezeşte cea mai adâncă stare de ironie şi amuzament, în fiecare clipuţă de viaţă când mă întersectez cu el: singura soluţie salvatoare - intervenţia Divină.
Faza cu cerşitul de la semenii mai chibziuţi e deja de domeniul antichităţii, pentru că acum se ţinteşte sus, milogeala are dimensiuni cosmice! Şi cine e Atotputernicul care te ridică şi te coboară la orice tresărire de geană??? Cine ridică sprânceana şi schimbă ordinea mondială?? Însăşi Primordiala Forţă Creatore, Începutul şi Sfârşitul oricărei existenţe, Cel Care doar prin Cuvânt aranjează materia universală după Voie!

Suntem în căcat?? Nu mai ţine cu Salvatorul care băseşte-n praf şi imediat se găsesc lingăi care să îi aprobe ideea. După model udrescian, tot poporul pleacă capul şi se roagă la Dumnezeu, naţiunea întreagă se întrece în efectuarea de acatiste care mai de care mai gâdilicioase la urechile Sfinte. Zici că se joacă ”Te-nchini şi câştigi” la nivel naţional, nu alta! Deci n-am mai văzut aşa ceva! Avem un neam scârbavnic unde ”să vadă lumea” e sport naţional, o adunătură care se întrece în belirea caprei vecinului (pe sistem ”dacă n-o poţi întrece, distruge-o”), dar cum se lasă seara, din pământ din iarbă verde răsar ditai catavisierile si credincioşii încep a-şi turna cenuşă-n cap cu o mână şi a smulge părul cu cealaltă, poate-poate s-o îndura Domnul de ei şi îi scoate din nevoi! Bă, da’ să-mi trag palme, de-ar pune măcar unu’ osul la ceva! Ultima dată când am făcut observaţia asta, mi s-a răspuns sec:
”Dumnezeu îţi dă, dar nu-ţi bagă şi-n gură! Trebuie să te rogi cu credinţă neţărmuită ca să fii ascultat”
”Păi tocmai! Îţi dă Domnul – de exemplu o ţară, o gură de plai pe picior de Rai??, dar dai şi tu din coate să ieşi din mizerie!”
Şi-odată ce văd cum castă ochii la mine, i se umflă o venă la tâmplă, face trei cruci la repezeală şi se pune pe urlat: ”PTIU, PIEI SATANĂ!! Uite, uite Necuratul cum îşi bagă coada şi mi se împotriveşte rugăciunii fierbinţi!”
Deci sunt o prezenţă maladivă pentru patrie, o malefica întrupare a Iadului – Sătănel mai pe alintat, că văd că este trendy asta cu drăguţăleala ieftină. Băi, să-mi trag! Scuze, dom’le, nu ştiam că sunt înconjurat de sfinţi care obţin toate necesare traiului doar prin rugăciune! Stai atunci cu gura căscată şi aşteaptă să vină paserile ceriului să-ţi îndese mâncarea-n gură, dacă e de-aşa! Cioara îţi vâră grăunţe-n gâtlej iar ursul îţi mai trage din când în când câte labă cu miere, ca să ai destulă glucoză la gândire!

Deci nu mai e nimic de făcut, care să stea în puterea omenească. Oricum nu mai era nimic, dar acum chiar nu mai e. Situaţia asta dezolantă şi cam naşpa pe care o traversează regimul Gloriosului Luceafăr răsărit la Murflatar a venit ca o eroare cerească, acum doar Înduplecarea Divină ne mai poate salva! Băgaţi cu drag şi spor, credeţi şi veţi avea! Credinţa poate muta munţii! Dacă pleci capul destul de mult, strângi cu ardoare din pumnişori şi crezi cu adevărat că dorinţa ta se poate înfăptui, mai ştii cum te trezeşti într-o dimineaţă într-un loc unde curge laptele şi mierea din canalizarea Cotrocenilor, unde 15.000 de specialişti montează motoare superluminice în cala Economiei, unde un Cârmaci cu basca trasă pe-o ureche pune naţiunea pe pilot automat spre podiumul marilor puteri mondiale, apoi priveşte mândru la flotila de cuirasate care dă onorul cu câte-o lovitură de tun?? Drapelul flutură uşor în vânt, floricica creşte pe câmpii, flururaşii bagă maratoate între flori, albinuţele zumzăiesc vesele, Obama se roagă (eeeeeeeeeeeeeee...ce ziceam cu rugăciunea?) de Fătul Cu Timona-n Frunte să îi mai împrumute câteva sute de miliarde de dolari, că-l tăbăceşte poporul de la atâta sărăcie care bântuie la ţărişoara lui.

”Noi nu muncim, noi gândim!”, aşa era lozinca pe vremea când republica gemea de intelectuali. Updatată la zi, cred că propaganda ar deveni cam aşa: ”Noi nu muncim, nu gândim, ne rugăm”. Nimic nu se dă pe gratis, aşa că dacă vreţi să executaţi odihna câinelui fără nici o grijă, purcedeţi la îngenunchiat şi căscaţi guriţa mareeeeeeeeeeeeeeeee! Da’ să nu vă pună Necuratul (sau vreun slujitor de-al lui) să mişcaţi vreun pai, că stricaţi toată vrăjeala! Noi suntem simple marionete la mila lui Dumnezeu, el ne dă întotdeauna ce ştie el că avem nevoie, ne dă un scop în viaţă şi puterea de a-l atinge, ne bagă-n gură ca la puii de rândunică. Dacă nu vrea el...punem să ne punem şi-n cur şi-n cap, că nu reuşim absolut nimic şi ţara nu mai iese din derivă! Faza tare e că Dumnezeu e bun şi ne ascultă, dar numai dacă ne rugăm frumos cu mâinile la spate şi batistuţa curată în buzunar şi unghiuliţele cura...staţi că am deraiat pe altă linie. Deci: rugile ne sunt ascultate şi îndeplinite, dacă şi numai dacă îl rugăm frumos şi cu credinţă, dacă fumul ofrandei are mireasmă plăcută!

Criza te-a lăsat fără loc de muncă?? Nu-i nimic: dacă te rogi cu ardoare, Sus e o agenţie de recrutare mega-tare ce te va îndruma spre ceva care ţi se potriveşte! Ţi-a tăiat Marinarul din simbrie şi nu-ţi mai ajunge de întreţinere?? Cufundat în meditaaţia rugăciunii pioase, nu mai simţi caniculă, frig sau foame! Nu au tremurat chiloţii aleşilor la orăcăiala blegită a 3 tăuni înlănţuiţi în parc?? Nu că trebuie să le doreşti răul, da’ să dea Dreptul Judecător (normal) să-i frigă maţele de foame pe ei şi tot neamul lor (plus 3 generaţii de acum în colo) pe lumea ailalaltă, dacă chiar aşa îşi bat joc de proştii care i-au urcat în scaunele punerii şi le-au dat ciolanu-n mână!! Nu că zici nasoale, doar te rogi calm, plin de credinţă şi smerenie...
...şi-apoi ne-am luat la întrecere spre carusel