miercuri, 30 octombrie 2019

Prin Colectiv, schimbăm! Sau nu...

"Breaking news, doamnelor şi domnilor! Scandal între Klaus Iohannis şi Viorica Dăncilă"!

Cam astea au fost primele cuvinte pe care le-am auzit când am pornit televizorul; doar că asemenea vorbe alarmante nu numai că mă lasă mai rece ca un ţurţure legat de streaşina casei, dar nici nu le mai consider ştiri de ultimă oră...şicanele politice nu mai sunt de mult actualităţi; e ca şi cum ai spune, la o oră de maximă audienţă: "ŞOC ŞI GROAZĂ! UN CÂINE A LĂTRAT DUPĂ O PISICĂ"!...deşi nici asta nu mai e vreun capăt de lume - dacă mă gândesc la căţelul meu, care priveşte pisicile cu atâta lehamite, că ele nu mai ştiu dacă să fugă mâncând pământul, sau să stea calme.
Totuşi, ar putea să fie un breaking news şi ştirea cu pisica, dacă mă gândesc la drepturile ei de om - care-i sunt încălcate grav şi incită la discriminare, fapte condamnabile de Uniunea Europeană. Mai ştii ce ne aduce viitorul? Parcă şi văd cum în câţiva ani ne dresăm pet-urile (cică aşa se zice modern; sintagma "animal de companie" e prea de la ţară) să respecte drepturile animalelor...


În fine...nu despre asta voiam să vorbim!
Iniţial, mă gândeam să ne mai hăhăim niţel, că iar am strâns secvenţe de prin lume adunate. Plus că iar a venit şi prosteala cu Halloween-ul...deci, cum să nu te bucuri când, vorba aia, ai material direct la botul calului? Propun, totuşi, să amânăm hlizeala pe data viitoare; dincolo de toate, astăzi este şi o zi a comemorării şi parcă nu-mi vine să mă mai bucur...

A murit Mihai Constantinescu. "RIP, RIP M.C." - cum ar zice internetul. Dumnezeu să-l odihnească... chiar dacă nu mai este printre noi, măcar a lăsat o urmă frumoasă a trecerii sale pe aici. Până la urmă, nu suntem veşnici şi nu contează că murim, ci cum trecem prin această lume minunată.



[Mihai Constantinescu - O lume minunată]

Mda. Uite aşa se sting şi amintirile unor vremuri mai liniştite: una câte una.
Apropo de asta, nu am putea face o campanie despre optimism şi bucurie? "JE SUIS MARIA"! Nu ştiu! Ceva de gen, ca să prindă la tot poporul...


Ne tot plângem că e plină lumea de răutate şi trebuie să răspândim iubire...de parcă lumea ar fi plină de răutate din cauza unor oameni răi extratereştri, nu tot din cauza noastră!
Cred, totuşi, că problema noastră majoră este că nu ştim să fim fericiţi. Chiar dacă ne urăm să fim plini de zâmbet şi lumină, habar nu avem cum să ajungem acolo. Ne dorim iubire (veşnică) şi dacă o găsim, nu ştim să muncim ca să o păstrăm...aşa că ne batem joc de ea şi o pierdem. Asta e! Cum zicea un preot, odată, omul nu este făcut pentru fericire (îndelungată). Înnebunim, o luăm razna! Nu ne rezistă corpul să gâlgâim de bucurie, tot timpul. Uitaţi-vă la cei bogaţi...cu toţii vrem să fim ca ei; pentru asta muncim şi ne spetim la tot felul de joburi...ca să avem şi să ne permitem diverse. Şi totuşi, ei sunt cei mai despresivi. 

Uite d-aia viaţa e mai cu necazuri...ca să învăţăm să ne bucurăm chiar şi de suferinţă. Cam greu spre imposibil, e adevărat. Şi totuşi, nu asta ne învaţă toţi înţelepţii? Preoţii, terapuţii, radiesteziştii, hipnotizatorii, paranormalii, vracii, psihologii, psihoterapeuţii, antrenorii de succes...toată pleiada de promoteri, speakeri motivaţionali, influenceri şi şefi de clanuri, nu asta ne spune? Cu diverse argumente şi motivaţii, lecţia este cam aceeaşi: căutarea bucuriei în orice necaz. Sau, cum zice o vorbă mai veche: "un şut în fund, un pas înainte"!

Problema societăţii moderne este că nu ştiu cum facem, dar pervertim toate lucrurile bune în altceva...nu prea frumos. Şi iese un mare nimic.

Tot astăzi comemorăm patru...da! Patru ani de la evenimentul Colectiv. Dumnezeu să îi ierte!
Din câte am auzit, cea mai mare tragedie a vieţii este să se încalce legea naturală şi părintele să îşi îngroape copilul. Deşi, sincer, nu mai sunt sigur dacă aşa o fi...la câte legi naturale încălcăm, pentru că nu corespund ideologiilor moderne, mai contează una în plus?
Nu cred...dar, oricum, dispariţia celor dragi este o durere imensă, pentru care nu există alinare. Căutarea unor vinovaţi, sentimentele de revoltă şi frustrare sunt perfect normale...însă nimic nu poate face acea durere să dispară.

Apoi intervine pervertirea...care mie îmi repugnă total. Nu ştiu, mi-e scârbă de ea, nu o suport. Intuiesc interesul unora de a canaliza emoţiile oamenilor către o finalitate fericită pentru ei, dar tot mi se face pielea de găină şi nu ştiu cum să dau să fug, mai repede, oriunde 'oi vedea cu ochii.
...aşa se face, că diseară, internauţii s-au raliat pe facebook şi se vor strânge în Piaţa Victoriei pentru un marş de protest pentru cei de la Colectiv.

Cum, ce face? Da, aţi înţeles bine...sub masca empatiei, se vor ascunde, din nou, nişte unii, care să strige ce le vine la gură. 
Bine...dacă mă întrebaţi pe mine, chiar şi marşul în sine este fără rost, pentru că nu are nici o finalitate....este doar o expresie a unei emoţii de moment, care nu se va concretiza în nimic, pe termen mai lung. 
Nu ştiu cum se vor simţi rudele celor decedaţi, dar dacă mie îmi moare cineva drag, mă doare fix în cot că la înmormântare, în afară de familie, mai vin 3 necunoscuţi...sau vine tot oraşul, toată ţara, sau toată planeta. Suferinţa nu mi-o alină nimeni! Eu cu mine o duc, aşa cum pot - dacă pot. Găsirea vinovaţilor...bine, măi...asta ţine de imagine. Că nu-mi mai creşte o inimă în plus şi nici nu se întoarce nimeni de pe lumea cealaltă, dacă unu' - sau o sută - înfundă închisoarea.

Dacă e să mă gândesc mai bine, nu pricep nevoia asta a necunoscuţilor de a se băga ca musca-n lapte, în chestiuni care nu îi privesc. În afară de a da bine, ce treabă are nea' Gică din deal să îmi căineze mie durerea, dacă nu o trăieşte cu adevărat? Dacă tot vrea să se roage pentru cineva, de ce nu o face în intimitatea propriei vieţi şi simte nevoia să fie făţarnic? 
Când doi oameni se întâlnesc, se iubesc şi din diverse motive, se despart... îi consolează societatea? O doare-n 3 litere; se întâmplă! Deşi, persoana iubită nu moare, doar pleacă din viaţa ta. Nu o mai vezi decât în poze; nu mai vorbeşti cu ea decât în gând. Aşa...şi? Moartea ce este? Ori că persoana iubită locuieşte la 50 de km de tine, ori că locuieşte pe lumea cealaltă, care este diferenţa? Şi unde-s marşurile de prostesc...ăăăă...protest?! Hai mă, că-i ditamai tragedia! Cine a suferit din dragoste, ştie...nu e deloc plăcut să ţi se surpe universul în cap! Toţi am trecut prin asta! Vreau un marş de susţinere...Sau acum nu mai suntem empatici şi nu mai vrem să protestăm?

Şi...să protestăm împotriva a ce? Am înţeles..."Dragnea la puşcăie", "P.S.D. - ciuma roşie", "Jos corupţia". Bun...dincolo de asta...pentru ce strigăm? Că-s politicieni corupţi? Ă-hăăăă, să fim noi sănătoşi! Politicieni corupţi au fost şi vor fi, cât îi lumea! 
Că se dau avize de funcţionare pe pile? U-huuuu...ce e nou în asta? Dacă ai suficienţi bani, faci ce vrei. Nu e nimic nou sub soare.
Că nu s-au găsit vinovaţi? Păi dacă e vorba de bani, cine să pice? S-o găsi vreun prost mai sărac, care să iasă ţap ispăşitor...da' cam atât!

Eu am învăţat o chestie pe care o o ştiam, dar nu o conştientizam: până să schimbăm lumea, hai să ne schimbăm pe noi. Hai să protestăm împotriva noastră! Cam ce am învăţat după Colectiv? Am înţeles că ne omoară corupţia...dar ce facem, ca să nu se mai repete această tragedie? Dacă schimbarea pleacă de la noi, ce fac eu, ce faci tu pentru asta?
Câte cluburi sunt pustii şi mai pline de ciulini ca Vestul Sălbatic, pentru că au rămas fără clienţi? Puii mei, patronii au bani, îşi iau avizele...dar cam cât de aerian să mai fii, să te înfigi ca sardina într-o conservă de container, mai ales când ştii ce se poate întâmpla? Sau beci, sau orice altceva?
Paşte, Crăciun Halloween, Valentin, weekend...câte beciuri sunt arhipline de tineri doritori de distracţie şi zbânţuială? Ce ne-a învătat Colectiv, în afară de a arăta cu degetul? Nimic!

Hai să protestăm împotriva autsmului care ne omoară în fiecare clipă! Zilele trecute a mai murit un tânăr de 17 ani, călcat de tramvai...pentru că...AUD??? Avea căştile în urechi şi nu era atent la ce se întâmplă în jurul lui. Tragedie! Breaking news!! De ce nu protestăm? Cine e vinovatul că nu conştientizăm pericolul? Statul, desigur! Nemernicii, nenorociţii, tâlharii şi corupţii de politicieni, care nu au dat o lege care să interzică folosirea telefonului când mergi pe stradă...EI sunt de vină!
Aţi văzut la şoferi ce amende se dau! Şi pietonii au nevoie de asemenea legi...că_capul nostru e plin de căc...diverse probleme!

Şi ne mai mirăm de clasa politică? Ea este doar ceea ce avem noi mai bun! Ura!
...iar fericirea rămâne, în continuare, doar un ţel intangibil - pentru că nu ştim să o căutăm, să ne-o construim.

Hai, mai bine, să strigăm cu toţii, în cor: EU SUNT MARIA! Şi apoi să ridicăm braţele a victorie, ca Rocky în vârful scărilor...că cică păcălim subconştientul şi Universul o să ne lovească cu bunăciuni de toate felurile, dacă suntem pozitivi!



[Mihai Constantinescu şi Anastasia Lazariuc - Maria]

marți, 15 octombrie 2019

Lupta vieţii

Motto: "Trăiesc acei ce vreau să lupte;
             Iar cei fricoşi se plâng şi mor".
             [George Coşbuc - Lupta vieţii]

Avem mare noroc cu tinerii ăştia moderni, care au impresia că reorganizează societatea din temelii şi salvează tot ce miscă, doar glăsuind mai apăsat câte ceva şi bătând, nervoşi, din picior!
Practic, eu sunt tot într-o contemplare la adresa lor...îi admir şi îi aplaud! Serios de vă mint!

Startul l-a dat fata aia...Greta nu-ştiu-cum, care l-a luat de urechi până şi pe Putin şi i-a dat cu "ruşinică" peste obraz, că-i om rău şi nu are grijă de natură. Iar astăzi, nişte tineri liceeni, sătui de atâta corupţie (desigur) şi o grămadă de alte rele, s-au apucat de dansat...ca să atragă atenţia asupra traficului de persoane şi a exploatării sexuale a minorilor. 
...ceea ce, bravo lor că-i duce mintea să lupte. Probabil că şi pe Dincă l-au trecut toate lăcrămile de conştientizare când a văzut preaminunatul dans...şi a jurat că nu mai face în viaţa lui d-astea nefăcute! În plus, le scoate şi pe fete din pământ, din iarbă verde şi le aduce înapoi, tefere şi neatinse! 

Oricum, stimă şi respect!
Eu sunt mai bătut în cap de felul meu şi cam ard gazul de pomană. Transform mâncarea în rahat şi consum degeaba oxigenul planetei. Sunt cantitate neglijabilă, ce mai la deal, la vale?
Dar după ce i-am văzut pe copiii ăştia plini de dârzenie, cum se iau în piept cu toate ticăloşiile, m-am băgat într-o sedinţă de autodezvoltare şi mi-am strigat pe un ton răspicat, cu pumnii strânşi şi cu lacrimi în ochi (precum sus numita Greta, la Summitul O.N.U. pentru climă): "Cum îndrăznesc?! Mi-am răpit visurile şi copilăria! Frate, DAR şi eu pot să lupt! Să-mi trag pălmi cu toate mâinile, de nu mă fac Rambo + Rocky Balboa + Greu de ucis 4...şi asta până diseară! Nu mai e timp de stat...am frecat menta toată viaţa şi dacă vreau să fiu un om de succes, trebuie să acţionez! Urgent! Păi cum e posibil aşa ceva"?

Şi pe cuvânt de nu am făcut întocmai cum mi-am propus, pe modelul idolilor mei! Oricum, ultimele postări sunt numai despre luptă, pentru că nu pot, pur şi simplu, să rămân indiferent la asemenea jertfe...
Eu nu ştiu să fac flash mob din ăla, că...aia e! N-a avut cin' să mă înveţe...însă ştiu să gătesc! Aşa că imediat mi-am pus talentul în slujba umanităţii şi mi-am gătit nişte pâine prăjită cu gem, pe care am mâncat-o atent - pentru că vreau să atrag atenţia asupra traficului de stupefiante!
Mândru nevoie mare de o asemenea ispravă, am mai înfulecat şi un măr. Dar nu aşa degeaba...ci pentru a salva populaţia de gâşte sălbatice - care se împuţinează văzând cu ochii, mai ales la noi pe izlaz. Apoi am tras un pui de somn - pentru că, nu-i aşa, trebuie să atrag un semnal de alarmă privind soarta copiilor săraci din Africa, ce nu au măcar o tabletă să se uite şi ei la desene; unde mai pui, că-s şi lihniţi de foame! Păi nu? Dacă nu eu, cine să se mai gândească şi la acei amărâţi?
Şi în final, exact în acest moment, dau lupta cea mai grea; şi dau şi lupt şi dau şi lupt...şi mă uit la televizor de vreo câteva ore bune, dar nu o fac pentru că sunt sedentar şi rup cântaru-n două, dacă mă aşez pe el...ci pentru că vreau să informez lumea despre tăierile ilegale de păduri.
Cum aşa? Simplu: Dacă aş citi, de exemplu, ar însemna să cumpăr cărţi - care, după cum ştim cu toţii, sunt făcute din copaci ce trebuie tăiaţi, ca să ajungă material didactic. Deci citind, particip la creşterea vânzării de cărţi şi implicit, susţin tăierea pădurilor. Aşa că nu-i mai bine să mă uit eu la "Noră pentru unchiul meu" sau alte emisiuni d-astea cu gagici şi să protestez  din comoditatea propriului fotoliu? Un like colo, un HUO dincolo, ici o manea, colo un dans din buric şi gata treaba!

Hotărât lucru, de astăzi sunt soldat în oastea revoluţionarilor! Şi voi lupta pentru tot ce este bun şi frumos! Îmi doresc pace în lume şi pace pe Pământ, plus salvarea balenelor cu cocoaşă. Hava Nagila şi câine până la moarte!! 



[Cenaclul Flacăra - Să fie pace în lume]

Acuma gata cu dansul şi aplauzele! Păi ce facem aici? Luptăm, sau ne dăm în tiribombe?

C-apoi, eu stau şi mă gândesc logic: dacă nu lupt eu, luptă alţii pentru mine! "Alţii" care trebuie aleşi...că doar d-aia e bătalia electorală în toi. Doar că, sincer, din toată pleiada asta de prezidenţiabili, pe mine nu prea mă mulţumeşte niminea!

Iohannis vrea o Românie normală. 



Aha...sigur, sigur. Alegerile trecute dorea o ţară "a lucrului bine făcut" - pe care ori l-a făcut bine şi nu a fost normal, ori nu l-a făcut bine şi nu a fost normal. Cert e că suntem anormali şi acum vrea o ţară normală. Normală, normală, dar cum?
Când a fost mult cântatul "referendum pentru familie", domnul preşedinte s-a tras pe fese şi nu s-a înghesuit să dea cu ştampila decât atunci când nu a mai avut nici o importanţă. Sunt curios...când o fi să se voteze pe sine (că doar n-o vota pe altul să fie preşedinte), tot la 20:59:59 se duce să se exercite în drept? "N-aş prea-ş crede"...vorba unui amic.
Şi mai am o întrebare legată de acest subiect: dacă terfelim familia prin toate noroaiele posibile şi ni se pare normal să nu mai existe înţelegere între un bărbat şi o femeie care s-au ales reciproc şi şi-au jurat credinţă veşnică, de ce avem pretenţia să se înţeleagă de minune 400 şi ceva de parlamentari, care doar s-au nimerit împreună şi sunt mânaţi de propriile interese?
Unde-i normalitatea în toată treaba asta?

Apoi, după referendumul familiei, domnul preşedinte şi-a făcut propriul referendum, ăla pe legile justiţiei - care a fost o lovitură de imagine minunată, dar s-a pierdut în negura istoriei şi nu îl va aplica nimeni, niciodată. 
...aşa că iar întreb, ca prostovanul: "Pentru ce normalitate lupţi 'mata"? Nu de alta, dar acum avem cel puţin câteva sute de normalităţi... e omul şi normalitatea lui. Deci dacă nu e nici o unitate de valori, noi ce normalitate votăm?  Că poate normalitatea unora nu e şi normalitatea mea. Şi dacă nu spui clar ce doreşti, eu cum să te cred?
Corect?

Nici Viorica Dăncilă nu e prea răsărită. 


Adică nu e răsărită deloc...ci "Muncitoare şi implicată". Bine, bine...dar IMPLICATĂ ÎN CE? Asta vreau să ştiu... că altfel, chiar şi Al Capone a fost "muncitor şi implicat". Generalul Basta - îl ştiţi...e ăla care a orchestrat scurtarea de cap a lui Mihai Viteazul - tot "muncitor şi implicat" a fost...
Aşa că mă lasă rece vorbili astea aruncate aşa...a bravadă.

Dan Barna ce slogan are? "Fericiţi în România"...parcă. Adică, promite ceea ce nu avem...de unde înţeleg că mă face depresiv? Aştept cu nerăbdare şi ziua în care mi se va inocula dilema emo-ului: "Să-mi tai venele? Să mi le las lungi"?
Cum ar mai fi şi asta? 

Pe cuvânt de nu mi-e dor de vechile afişe electorale:


...de ele măcar râdeam. Chiar şi Traian Băsescu era amuzant, când hăhăia vesel: "SĂ TRĂIŢI BI-NE"!
Astăzi, ar o chestie ca un candidat să zică "BINE CĂ MAI TRĂIŢI"! - cel puţin ar arăta un gram de empatie faţă de persoana mea. În schimb, ce se întâmplă? Unu' îmi zice că nu-s normal, unu' mă înştiinţează că-i implicat, dar nu îmi spune şi în ce s-a băgat, iar altul îmi spune că-s vai de capu' meu şi singura mea şansă la fericire stă în el. Trei, Doamne, şi toţi trei...Şi uite aşa, mergem spre glorie!

Mai bine mă limitez la propriile probleme existenţiale...
Spre exemplu, de câteva zile mă zbat să aflu şi eu cum e pielea vrac.


Puiul cu os ştiu cum arată...că nu-s chiar aşa de tăntălău. Dar "pielea vrac" îmi dă reale bătăi de cap, că nu am văzut niciodată aşa ceva! O fi adusă din străinătate? Tot ce e posibil...

Da' nu-i bai! Şi dacă nu aflu, nu-i nici o problemă...tot aşa arăt şi tot aşa mă cheamă; ăsta sunt şi-aici mă termin. 
...iar în cinstea luptătorului ce am devenit, propun să ascultăm un fel de "Eye of the tiger", dar în alt fel: 



[Dangal Theme] 

duminică, 22 septembrie 2019

Lupta pentru minunata Lume Nouă

Bună ziulica şi bine ne-am regăsit!
Hai că, uşor, uşor, se întoarce lumea din vacanţă şi lucrurile par a ieşi din letargia care ne-a cuprins în ultima lună - când viaţa a mers la relanti şi nu a mai oferit nici o ştire notabilă. Aşa că nu am mai scris; mi-am luat şi eu o vacanţucă mică şi m-am deconectat de la aşa zisa viaţa socială.
În afară de asta, am devenit atât de deschis la nou, încât nu mă mai uimeşte mimic! Lucrurile cu adevărat interesante sunt din ce în ce mai puţine, iar orice nebunie mi se pare posibilă...c-apoi de ce nu ar fi? Suntem cetăţeni europeni şi avem drepturi! Totul este permis, totul este admis, totul este normal.

A fost o sfârâială cu începutul acesta de campanie electorală...doar că şi asta scorojeşte pereţii de plictiseală: aceiaşi oameni care vor să pară providenţiali, aceleaşi acuzaţii, aceleaşi mizerii, aceleaşi promisiuni. Dacă vă uitaţi puţin în trecutul relativ recent, veţi constata că totul este tras la indigo. Chiar! Mai ştiţi ce este indigo-ul? Pe scurt, pentru cei tineri care cred că mall-ul dă lapte, INDIGO-ul era aparatul de copiat din trecut.
Aşa că nu pricep cum politicienilor nu le e ruşine de ei înşişi, să vină cu aceleaşi poezii infantile şi să le repete plini de emfază, ca şi cum ar spune ceva ce ne-ar revoluţiona existenţa. Nu ştiu cum or fi campaniile electorale prin alte ţări, dar la noi, ele se reduc la câteva laitmotive eterne: făcutul de şcoli, spitale, autostrăzi şi creşterea de pensii şi salarii - care, bineînţeles că nu se vor rezolva niciodată....ca să nu ne rămână aleşii fără vorbe la ei! Doamne feri, te pomeneşti că îi apucă şi vreo scârciovelniţă de la stres, când se vor vedea fără subiecte de abureală. Aşa că pasc iarba pe care au mai păscut-o şi îi dau înainte, cu tupeu. Vorba melodiei: "Ai, ai, ai...dă-i înainte cu tupeu; ai, ai, ai, şi-ai să vezi că nu e greu".
Pe undeva, este aceeaşi tactică folosită şi în industria medicamentelor, unde nimeni nu e interesat de vindecarea bolilor, ci de prelungirea lor. Vindecarea înseamnă stoparea producţiei de felurite pilule...pe cand, prelungirea bolii creşte consumul de medicamente şi implicit profitul. 

Totuşi, campania electorală 2019 aduce un element nou: bălăcăreala grozavă dintre U.S.R. şi P.N.L., care mă amuză la culme - mai ales că până acum o lună, ăştia erau cei mai aliaţi şi foarte buni prieteni. Practic, nu mai aveau buze să se pupe unii cu ceilalţi...şi acum se împroaşcă de lături. Ce e mai tare de atât?

Păi cum ce e mai tare de atât?! Uite, de exemplu, vineri, planeta a intrat în grevă! Haoleu, frate! Cum aşa? Când am auzit asta la ştiri, primul instinct a fost să mă prind bine de fotoliu, ca nu cumva să mă ia imponderabilitatea şi să mă ducă prin adâncurile neştiute ale cosmosului.
...că na! Eu m-am gândit la mine în cap: "Dacă planeta e în grevă, şi-o fi oprit, nemernica, şi gravitaţia! Şi atunci, nu trebuie să mă ţin de ceva, să nu mă apuce vreun zbor, fără veste?"
După câteva minute m-am mai liniştit: cică, totuşi, LUMEA de pe planetă a intrat în grevă...ca să apere mediul înconjurător, sau ceva! Da' mi-a trecut glonţul pe lângă ureche...mă şi vedeam plutind aşa, în dorul lelii, pierdut printre stele! Ce să zic...eu şi Luceafărul, ce mai faceam d-astea!

Însă sunt foarte fericit că am trăit s-o aud şi p-asta: Grevă împotriva schimbărilor climatice!
Chiar mă întrebam, de la o vreme, ce probleme mai pot inventa ăştia, ca să ne ocupe timpul fraierilor! Şi uite că am primit şi răspuns: grevă împotriva schimbărilor climatice :))))
Foarte mişto! Iese toată planeta în stradă...BUN! Iese şi România în stradă, că na...tot de pe globul ăsta suntem şi noi! Ăia scandează în engleză "Huoo Huooo"! şi noi strigăm? "P.S.D. - ciuma roşie"? "Jos Dragnea?" - că aşa am înţeles...la noi, ei sunt sursa tuturor ticăloşiilor. Sunt sută-n mie că Dragnea face el nişte mişculaţii de umblă la planetă şi ne-o strică!
Gata, nu se mai poate! "P.S.D.-ul TRE-bu-IE SĂĂĂ DIS-pa-RĂĂĂĂ"!! URAAAA şi aplauze!!...deşi afirmaţia asta mi se pare cam nedemocratică şi incitatoare la ură. Eeeee...şi ce mai contează? 

Dincolo de asta, îmi place foarte mult cum se agită tinerii, una două, să apere! Uniţi salvăm! Aha...salvăm, salvăm! Cică e mare îngrijorare cu folosirea combustibililor fosili şi Doamne ajută, că cineva trebuie să face ceva! Cineva...cine? Probabil Superman, că tot l-au reînviat scenariştii în ultimul film din serie. Serios, chiar avem nevoie de Superman... 


Că noi strigăm şi ne-am făcut treaba.
...sau nu. Uite, eu, de exemplu, am două mici idei de protejare a planetei şi micşorare a consumului de combustibi fosili:

1. Hai să nu mai fim obsedaţi de maşini.
Ce atâta nebunie cu maşina la scară, imediat cum trec zorii adolescenţei? Să facă cineva ceva? Perfect! Să dea Statul o lege prin care să limiteze eliberarea permiselor de conducere, la unul singur pe lună! Sau, dacă murim de grija planetei, un singur permis auto pe an. Şi gata! Uniţi salvăm...şi ne răsculăm că ne încalecă oamenii răi, care ne restrâng din drepturi! Mai ştiţi ce nebunie a fost cu Firea, când a zis că vrea să introducă vinieta pentru Bucureşti, ca să mai scape capitala de aglomeraţie?

Da' dacă vrem planeta curată, zic să renunţăm la confortul şi fitoşenia maşinilor personale şi să mergem toţi, cu trenul! Ăla merge pe curent, pe care îl poţi obţine şi din vânt. Sau de la soare. Sau de la apă. Maşina, în schimb, merge (preponderent) pe benzină sau motorină, care se obţin din petrol, care este...aud? COM-BUS-TI-BIIIIL FO-SIIIIILLLLLL.....
În afară de asta, scăpăm de aglomeraţia de pe şosele, eliminăm zgomotul traficului intens - care a devenit o mare sursă de stres, despre care ştim cu toţii că este boala secolului; apoi respirăm un aer mai curat, fără gaze de eşapament...Ia uite câte avantaje! Şi asta aşa, din scurt, la prima mână de acţiune şi fără să fiu vreun doctor emerit în protecţia mediului!

2. Hai să nu mai folosim internetul.
Ce atâta online, ce atâta socializare virtuală? Online-ul ne mănâncă timpul şi viaţa, ne otrăveşte existenţa şi nu mai ştim să vorbim om cu om, dacă nu avem o tastatură în faţă!
Bine...probabil veţi întreba ce treabă are sula cu prefectura. Păi, nu o să credeţi, dar în cazul acesta, chiar are! Un studiu de prin iulie, publicat în revista franceză Neon, susţine că "vizionarea conținutului video pornografic pe internet generează, în întreaga lume, tot atât dioxid de carbon cât o țară precum România; în plus, se arată că mediul online generează 4% din gazul cu efect de seră din lume.



Deci, cum facem? Băgăm binjing printre seriale şi pornache, ne fălim live pe facebook cu toate prostiile şi apoi miorlăim că CINEVA (nu ştim sigur cine, dar presupun că ar trebuie să fie o persoană importantă) trebuie SĂ FACĂ CEVA pentru a opri zăpăceala asta climatică?

Hai mă...chiar aşa? Jur că la cât de inteligenţi ne credem, mi-e şi ruşine să mai subliniez asemenea idei. Idei, care, totuşi, nu le observă nimeni şi nu înţeleg de ce! Poate pentru că din ce în ce mai des, funcţionăm pe sistem de turmă? Zic şi eu... şi observ tot mai des cum ne încolonăm în spatele unei maimuţe şi ce face ea, facem şi noi - ca să nu ne sară rândul şi să nu fim arătaţi cu degetul!

Nu zic, din gură e frumos: protejăm planeta! Uraaaa!!! Am învins! "Mihaela, dragostea mea, desigur!...  :D
Şi după aia ce facem? Sărim pe călcâie? Agităm pancarde? Ne spoim pe faţă. în culorile curcubeului şi cântăm ode pentru păduri? Nu, serios...Practic, ce se întâmplă după preafrumoasa grevă?? Acţiunea nu înseamnă vorbă, că d-aia îi şi zice acţine: să facem, nu să vorbim. Deci, ce facem? Cum protejăm planeta?
Vaaaaiii, stai, stai, că ieri a fost campania "Let's Do It", în urma căreia s-au strâns nişte foarte tone de gunoaie. Frumos, bravo! Şi se face primăvară cu o floare? La fel cum e şi nebunia aia de Ziua Pământului, când avem pretenţia că suntem mari luptaci pentru mediu, dacă instituţiile publice opresc curentul o oră pe an. E ca şi cum ai lua un bob de nisip din Sahara şi apoi te lauzi că ai oprit deşertificarea Terrei.
Adică de ce pe femeie trebuie să o iubim şi să o cadorisim în fiecare zi, nu doar de Ziua Îndrăgostiţilor, iar când vine vorba de planeta pe care vieţuim, ne mulţumim cu atât de puţin şi o îngrijim doar o zi pe an?
Da', mă rog, dacă aşa e moda...

Însă, nu ar fi mai bine să gândim pe termen lung? Să educăm oamenii să nu se mai comporte ca gloabele şi să creadă că totul li se cuvine? De ce să chemăm elevi să adune gunoiul şmecherilor, când putem să-i educăm pe oameni să nu mai fie şmecheri...

A fost lumea la mare, să se plimbe. Şi plajele sunt mai pline de gunoaie decât o ghenă. A fost lumea la munte, să ia o gură de aer curat...şi munţii sunt plini de tot felul de mizerii pe care dacă mă apuc să le enumăr în ordine afabetică, aş scrie tomuri întregi de cărţi.
Acum ceva timp, mă plimbam prin culoarul Rucăr-Bran; bine...mai târziu am aflat unde mă aflam, că vedeam prea puţine, printre munţii de şerveţele, cutii de bere, caserole de mici, beţişoare de urechi şi pungi de chipsuri. La un moment dat, dintr-o grotă aflată cam la un metru de pământ, m-a năvălit o turmă de bărzăuni şi muşte violacee. Bâzâiau peste un morman de căcăţoi, acoperit de tuburi de spray şi capace de bere. Acuma nu ştiu dacă descoperisem dovada pe care o căuta Dan Diaconescu când întreba publicul dacă Cioacă şi-a făcut nevoile între Rucăr şi Bran... dar cred că omul ăla care şi.a marcat trecerea prin munţi se gândea doar la protejarea planetei. HUOOO!!! JOS POLUAREA ŞI ÎNCĂLZIREA GLOBALĂ!
Vrem o planetă curată! HUOOOO!! JOS...GUNOAIELE, sau ceva! PROTESTĂM ÎMPOTRIVA...mea! Şi-a ta...şi-a ta...şi-a ta! Nu se mai poate, nu mai putem trăi în mizerie! CINEVA să facă ceva!

A fost lumea la grătare prin păduri şi alte spaţii verzi, dar a lăsat în urmă efectele civilizaţiei. Normal. Să mai zic despre râurile pline de PET-uri?
Ne mândrim că România are cea mai mare rată de construcţie a locuinţelor noi din Uniune...apoi ne plângem de tonele de moloz şi resturi de materiale de construcţii, care ne sufocă şi ne întinează priveliştea din penthouse-ul cumpărat pe bani grei. Jos Mafia Gunoaielor, care, la un preţ modic, ne scapă de deşeurile din costrucţie şi ne creşte profitul activităţilor zilnice. Urât, foarte urât...



Dar e superb cum ne batem piepturile că ne-am alăturat grevei mondiale de apărare a planetei!
Aşa că, să ne unim în continuare...şi să bem pentru asta!! 


[Student of the Year 2 - The Hook Up Song]