Redescoperirea vieţii de zi cu zi

De ceva timp, am observat că stăm foarte prost cu răbdarea. 

Nu neapărat eu, sau tu, sau ăla ori ălalat...ci noi, la general, nu mai avem răbdare mai deloc. Vrem rapid, chiar în secunda în care am gândit; vrem totul deodată şi ieri -  dacă se poate. Şi dacă nu se poate, nu contează! Tot vrem!

...ceea ce, pe undeva, este normal: conform valorilor occidentale, timpul costă bani, iar dead-line-urile ne pândesc mereu după colţ. Dacă nu ai grijă cum îţi bei cafeaua şi te apucă vreo visare, ai pus-o de mămăligă...nu mai scoate nimeni randament de pe urma ta şi te trezeşti bunătate de şomer.

No, şi într-o astfel de lume, în care fracţiunea de secundă face diferenţa între oamenii de succes şi plebea de rând, suntem îndemnaţi să citim. Mult, des şi pe bandă rulantă, că de! Dacă nu citeşti, în principiu, eşti prost. Iar asta este o problemă foarte mare,pentru că rişti să ajungi de râsul tuturor curcilor din ogradă şi ale colegilor de birou.

Eu, însă, observ un paradox: ce să citim, frate, dacă ADHD-ul e în floare şi când treaba nu este rezolvată în maxim 5 minute, ne apucă pandaliile? Cam ce opere să lecturăm, când articolele de ziar se reduc la un titlu de câteva cuvinte - ultimele 2, care dau şi sens frazei, ascunzându-se după un clickbait care să ne ia banii? Ce romane clasice găsim, pe care să le dăm gata în câteva zeci de minute - adică, alternativa ecranizată? 

Desigur că la calitate nu se compară, dar în lumea în care totul se întâmplă instant, ne mai împiedicăm de asemenea amănunte? CA-LI-TA-TE! 

HĂ! Hai mă, fiţi serioşi! Nu contează, norma să iasă - şi cu cât mai proastă, cu atât mai bine: avem şi mâine de lucru! Vorba 'ceea: "cine face şi desface, are tot timpul ce face"!

Într-o astfel de lume, a lucrului cât mai rapid şi cât mai prost făcut, ce să mai citim? Bilete de tramvai, etichete de şampon şi denumiri de magazine, c-apoi...pentru ceva mai complex, pur şi simplu nu mai e timp.

Ţinând seama de acestea, mi-am propus să mă modernizez şi să nu mai scriu cu multe, multe, extraordinar de multe litere - ci să îmi transpun ideile în iconuri touchscreen, poze şi emoticoane. Nu se spunea că o fotografie face cât o mie de cuvinte? Pun 5 poze, pac!! 5000 de cuvinte, dintr-un foc!

...sau, să scriu pe formatul sloganurilor politice: 2 cuvinte, scurte şi la obiect, să poată fi strigate oriunde şi oricând, de la vârful cârciumii şi până la sala de primire a Parlamentului!

Păi ce ne făceam dacă #corupţiaucide era cât un tratat de greacă biblică? Îmbătrâneai în stradă până îţi motivai ideea... Cu haştagul, însă, totul e scurt pe 2 şi 3 pe 4! Pui eticheta, apoi urli cât poţi, acoperind (pe plan ideatic) orice vrea auditoriul să înţeleagă - respectându-i, totodată şi liberul arbitru.

Asta nu se întâmplă la cărţi; ele sunt periculoase, îţi bagă idei în cap şi îţi încalcă dreptul la libera alegere! E clar ca lumina zilei: viitorul stă în emoticoane! Nu în cărţi, Doamne feri!

Mda. Cam naşpa, dar asta este situaţia şi cu asta defilăm: "thug life", "viaţă de mafiot" - cum am văzut eu că e la modă să spui, când vrei să fii şmecher şi să duci o viaţă de huzur."Viaţă de magnat şi de împărat, hai le lele, hai le lele " - vorba Salamului din cântecul cu acelaşi nume.

[Florin Salam - Saint Tropez]

Scuze că am dat-o pe manele, dar, în esenţă, asta ne dorim cu toţii: lux, bani, plimbări, chefuri şi femei/bărbaţi. Pentru asta muncim...Viaţă de manea, ce mai la deal, la vale? #thug life, viaţă de mafiot.

Problema e că "thug life" nu asta înseamnă...ci este o expresie acronim, lansată de 2Pac: "The Hate U Give Little Infants, Fucks Everyone". Adică, tradus şi adaptat pe româneşte, "copiii care trăiesc în ură, vor duce ura mai departe".

CÂT DE TARE E ASTA??? Să-mi trag palme, avem de-a face cu o părticică din esenţa umanităţii! Ce psihologi, manuale de autodezvoltare şi tehnici moderne de parenting? Ia d-aici, înţelepciune pe pâine!

Serios vorbesc, cred că se impune, URGENT o redescoperire a lumii. Adică, eu asta simt...aşa că am început să pun sub semnul întrebării tot ce mişcă-n ţara asta: râul, ramul, chiar şi ghiersul - neaoş sau împrumutat de prin diverse limbi. Şi mi-a ieşit o ditamai stivă de nedumeriri, de unde trag concluzia că-s mai prost ca bulamacul!

Totuşi, încerc să mă tratez...aşa că întreb public, să mă lumineze şi pe mine, ăla care va şti. Însă, din respect pentru lipsa timpului, mă scurtez la 5 întrebărici, mari şi late:

1. Cum se numea Ştefan cel Mare, când era mic? Dar Mircea cel Bătrân, când era tânăr? Că trebuie să fi fost şi el holtei... doar nu s-a născut gata bătrân, ca Leonidas în "Meet the spartans", cu barbă şi abdomen în pătrăţele!

2. Cât a domnit Regele Soare, în Franţa a mai fost noapte? Că aşa dictează logica elementară: nu are cum să fie noapte în jurul soarelui, decât dacă soarele face o lumină beznă.

3.  De ce se spune "parchetul de pe lângă tribunal"? Nu ar fi mai corect "parchetul DIN tribunal"? Nu de alta, dar nu am văzut, niciodată, trotuar din parchet pe lângă nici un tribunal! Nici terasă din parchet şi nici măcar locuri de parcare, marcate cu parchet! Şi n-oi fi ieşit prea mult prin lume, dar am ceva experienţă de viaţă, că na! Mâine, poimâine, albesc!

Hotărât lucru, nu există nici o picătură de parchet pe lângă tribunale! În interior, însă, se schimbă kalimera: este o simfonie întreagă de parchet, oriunde te uiţi cu ochii! Odă parchetului iubit, să-mi trag pălmi! Stânga, dreapta, dedesubt, fără număr, fără număr, fără număr! De la naşu' pentru finu'...

Cred că dacă ar fi putut, l-ar fi pus şi pe tavan!

De aici întrebarea: de ce LÂNGĂ şi nu DIN?

4. La un moment dat, înţelesesem că "make-up" înseamnă "machiaj"...deşi, dacă ar fi să traduc cu Google, că eu n-am cap pentru limbi străine, cică înseamnă "făcut sus". Mmmmda. Hai să zicem că ar fi corect, pe undeva: prin machiaj execuţi mici reparaţii la nivelul feţei.

Întrebare: dacă există "make up", poate exista şi "make down"? Nu de alta, dar am văzut că noile tendinţe în arta tatuajelor sunt tatuajele anale - ceea ce sună cam lung. Deci, nu le-am putea socoti tot ca pe un machiaj, dar în partea de jos? Adică, un "make down"?

Ce, care-i problema? Faci mici reparaţii în dosul curţii! Nu trebuie să fii un om frumos, peste tot?

5.  Ce faceţi când daţi peste un incendiu?

Spargeţi geamul, cum scrie ici şi colo, "În caz de incendiu, spargeţi geamul"? Fugiţi de nebuni, unde 'oţi vedea cu ochii? Strigaţi cât puteţi de tare după ajutor, şi aşteptaţi să vă pună pompierii trambulina sub fereastră?? Mneeaaa...NU AŢI GHICIT!

În caz de incendiu, trebuie să solicitaţi şi să păstraţi bonul fiscal, până la ieşirea din unitate!

Sper să nu mă ducă Dumnezeu în asemenea situaţii, dar dacă nu scapi de ceea ce ţi-e frică, am o întrebare: ce fac dacă nu am cui să-i cer bonul fiscal? Pot să umblu la casa de marcat? Aoleu...dar dacă este încuiată, nu mă fac de cacao, că nu respect regulamentul intern al unităţii??

Băi, uite ce propun: puneţi şi voi codul căşii de marcat undeva la vedere...sub parola de wi-fi, de exemplu! Să fie acolo, pentru cazuri de urgenţă! Mai ştii?

Deocamdată, mă opresc aici cu chestionarul minune. Nu de alta, dar ce e mult, nu e bun!

Hai să bem un cico, să ne refacem procentul de lichide din organism! Fac cinste...vin şi cu o muzică de inimă albastră:

[Blackmore's Night - 25 years]

România vrea

Aţi observat că în ziua de azi, reacţionăm doar la stiuaţii extreme? Pe undeva, cred că acesta este şi motivul pentru care nu mai există o definiţie clară a normalităţii: nu mai interesează pe nimeni. Practic, "NORMALUL" este un concept arhaic şi atât de perimat, încât a devenit un termen abstract şi fără vreo reprezentare în planul fizic. 

Înţelegând această realitate, industria media s-a adaptat şi ne ţine tot într-o horă de ştiri îngrozitoare, şocante,  incendiare, cutremurătoare şi uluitoare, chiar dacă vorbim despre un biet personaj cabalin, care s-a bălegat în mijlocul unei străzi - o întâmplare perfect banală, pe care am trece-o cu vederea, dacă nu ar beculi ecranele televizoarelor  ca un pom de Crăciun!

Interesant este că şi reclamele au început să se bazeze pe uimire - cum e cea pentru Sanohepatic,  care te îndeamnă să-ţi uimeşti ficatul. Ceea ce e perfect: iei medicamentul şi...ŞIIIII...cum îmi dau seama că mi s-a uimit ficatul? Aplaudă? O ia la pas şi mi se plimbă prin burtă, ca argintul viu? Se umflă tărâţa-n el şi cântă refrene de pahar? 

Serios acuma: cum verific dacă mi s-a uimit ficatul? Mănânc nişte hârtie  cu turnesol şi o cercetez de pH, la ieşire? Îmi înfig joja-ntrânsul, ca să-i iau nivelul? Că nu mi se spune nimic, dar e clar că trebuie să o existe o cale de a verifica dacă produsul este conform cu ceea ce promite!

C-apoi, dacă sunt minţit şi dau banii pe ceva ce nu face ce a fost designat (aşa se zice, mai modern) să facă?? HA! Păi nu le fac reclamaţie ălora la OPC, pentru reclamă mincinoasă? "Dom'le, am luat leacul minune, dar nu mi s-a uimit nimic! Nimic! NI-MIC! Îmi vreau banii înapoi! Sunt cetăţean european şi am drepturi"!

Hai să o văd şi p-asta: cine îmi dă mie câştig de cauză că nu am un ficat uimit şi că am fost minţit pe faţă? În nădejdea lor...Să-mi trag pălmi! Dacă vreau să fiu eficient, mai bine purced şi mă uimesc singur, că-s mai sigur pe mâinile mele! 

Uite, de exemplu, de câte ori mă uit în jur, nu am cum să greşesc şi o ţin tot într-un şoc şi-o cutremurare: avem gura plină de valori, toleranţă şi alte cuvinte mari, care ne gâdilă plăcut urechea, dar lumea este din ce în ce mai nemulţumită, mai radicală, mai schimbătoare şi în pragul unei psihoze generale - care se activează la simple cuvinte cheie, precum şcoli, spitale sau autostrăzi. BISERICA! VAI, săriţi!!!
Şi atunci e grav, nenică! Dacă nu zici ca ei, li se pune pata neagră pe creier şi sunt în stare să-ţi rupă capul cu dinţii, încredinţaţi că ASTA este datoria lor divină şi, în plus, mai  aduc şi un serviciu societăţii. În nebunia lor, se şi văd eroi naţionali, eventual sanctificaţi şi puşi ca model de închinare...în halul acesta s-a ajuns. 

Ce om să fii şi să nu te uimeşti la aşa obsesii?

E adevărat, lucrurile nu merg bine, deloc. Spitalele sunt de râs, sutele de kilometri de autostrăzi  există doar în discursuri, trenurile abia se mai ţin pe şine, educaţia cică e la pământ, pădurile se împuţinează... şi tot aşa. Dacă mă uit la televizor şi iau aminte la feluritele nemulţumiri generale, aproape că sunt dresat să cred că Apocalipsa e după colţ şi acuş-acuş vine, de ne face harcea-parcea pe toţi.

Totuşi, drumurile sunt pline de maşini cu turişti, plecaţi la distracţie, te miri pe unde. Trenurile gem de lumet, chiar dacă circulă greu şi cu întârzieri. În orice weekend, staţiunile montane sunt arhipline şi complet blocate; pe pârtiile (inexistente) de pe Valea Prahovei, toată iarna a fost nebunie de petreceri. Şcolile (proaste) mustesc de copilăret, mall-urile sunt pline tot timpul, spitalele gem de pacienţi, ambulanţele (lipsă) urlă peste tot, se aruncă tone de mâncare rămase de pe urma sărbătorilor, se cumpără coşuri doldora, de pe la toate super-marketurile. Da! Suntem săraci şi trişti, mereu revoltaţi şi e imposibil să mai trăieşti o secundă în ţara asta!

Totuşi, aş spune că (încă) e bine; nu se colapsează nimeni. Cumva, încă existăm. #existăm, desigur. Şi protestăm pentru că #existăm şi #josciumaroşie. Este un #obiectivnaţional: #josăia şi #susalţii!

Şi-apoi, să te ţii progres: România va fi #raiul pe pământ, un adevărat stat occidental din estul Europei! Vom mânca numai salată, morcovi bio şi linte, cea mai sursă bogată în proteine sănătoase...iar apoi nu vom mai avea nevoie să #construimspitale, pentru că vom fi atât de verji, încât vom desfiinţa medicina! Nu ne vor mai trebui nici autostrăzi...o să ne ducem la job în pas de jogging, că am auzit că oamenii sănătoşi aleargă mult. Mall-uri? Doamne feri! Le transformăm în librării interactive şi biblioteci, pentru că, nu-i aşa, cititul a cel puţin 20 de cărţi pe săptămână va fi o îndeletnicire banală! Adio smartfoane şi site-uri de socializare...după schimbarea nenorociţilor, vom discuta faţă în faţă, la cenaclurile cu tente filosofice! Televiziunea o reducem la un singur post, multicultural: Descopery TV. Căsătorie? Relaţii? Familie? Câh, ce putoare! Vom fi oameni noi, gata să dăruim iubire tuturor, nelimitaţi de etichete comunistoide!

Dacă ne mai tragem şi în fiecare curte câte un palat de cleştar, dotat 72 de virgine, pe cuvânt de nu vom fi tăticii planetei!

[Nae şi Vasile - Ce-o să fie]

...sau nu. Prin Franţa se bat ăia ca nişte chiori, de vreo jumătate de an. De ce? Să mor, dacă ştiu! Cred că s-au uitat prea mult la umbrele lui Grey şi a început să le placă...că altfel, au tot ce nu avem noi: spitale high tech, drumuri mişto, şcoli de prestigiu sau căi ferate ultimul răcnet. Au votat până şi iubirea care nu se votează, deci toată lumea e fericită.
Este? 

Nu. Pentru că omul nu este niciodată mulţumit, indiferent ce ar avea.

Realizând asta, chiar nu mai îmi vine să mă înscriu în rândurile nici unui haştagist. Nici măcar campania #şîeu nu m-a mai atins. Am privit-o ca pe o simplă curiozitate, ca atunci când vine circul în oraş.

Apropo: îmi cer scuze, dar pe 15 martie, ora 15.00 m-a prins la toaletă şi chiar nu am putut să mă opresc 15 minute din ceea ce făceam, ca să mă solidarizez cu România care vrea autostrăzi. Totuşi, nu pot sta ca cizma, când societatea fierbe în jur...aşa că  voi protesta #ŞIEU!

Nu sunt ditamai patronul de restaurante şi nu vreau ca internauţii să mă glorifice prin imnuri şi haştaguri catchy, dar ideea protestului mi-a venit din necesitate: m-am săturat, dom'le, de atâtea accidente! Din '89, au murit peste 60.000 de oameni - cât populaţia lu' Alba Iulia! Am pierdut 2 ani din viaţă, aşteptând taxiul să iasă din coloană, ca să ajung unde am treabă! Este strigător la cer! Chiar nu se mai poate aşa ceva, suntem în secolul 21!

Prin urmare, EU VOI SCHIMBA toate astea şi îmi voi construi propria autostradă, de la uşa căşii până la veceul din fundul grădinii, ca să nu mă mai noroiesc pe bocanci când mă apucă nevoile fireşti!

Cât a dat băiatul ăla pe 1 metru de autostradă? 4.500 de euro? E, uite că eu îmi voi face 2 metri, că-s mai şmecher! Cât pământ îi trebuie unui om? 2 metri, nu? Aia e toată averea lui. No, eu îmi fac autostradă pe averea mea! Ce mai sunt 9.000 de euro în ziua de azi? Hai, 10.000, na, că-s mărinimos şi poate vreau să-i cinstesc şi pe băieţii care mi-o construiesc. 

Oricum, nu-s o avere; un fost primar al Clujului zicea că nici nu se dă nici jos din pat, pentru 50.000 de euro! Păi, atunci, cu 10.000 se şterge la nas, când îl păleşte guturaiul şi nu are şerveţele!
Chiar aşa n-oi fi  în stare să fac rost de ei? Din toată sărăcia şi tot mi-i încropesc! Dă-i în mă-sa, noi să fim sănătoşi!

Şi-apoi, pentru că Statul ne fură şi e corupt, #josciumaroşie, lansez o provocare pentru toţi oamenii de bine, care au suflet mare: haideţi să haidem şi să ne facem fiecare câte 1 metru de autostradă! Ne mobilizăm pe facebook şi ieşim cu #toţii în stradă, să protestăm şi să forţăm băncile să ne dea credite nerambursabile! Nu vă miraţi, e în interes naţional: îi vrem pentru prosperitatea copiilor noştri! În afară de asta, puterea e în mâinile străzii! HUOOOOO!!! JOS CIUMA ROŞIE!! Pe ei, pe mama lor! HUOOOO!!! 

Iar când terminăm proiectul sus-numit, o să fim şefii la toţi greii - cu 23 de milioane de metri autostradabili! Vă daţi seama cât înseamnă asta? 23.000 de kilometri! 

Pfuaiii de mine şi de mine...îmi ia mintea razna, numai când îmi imaginez! Vorba cântecului: "Bă, dă-te, că tre-ce Re-Gele"!

DAR toate lucrurile bune încep cu o binemeritată pauză...aşa că, pentru moment, punem muzică şi dans. Să fie pentru toată lumea! IEEEEEEE!!!!!

[Spike - Manele] 

10 ani, 20 de motive

Zece ani...pentru că este Dragobete's Day şi pe 24 februarie 2009, s-a născut acest blog. 

Iar această zi nu este aleasă întâmplător! La acea vreme eram îndrăgostit lulea şi na...atâta m-a dus capul să fac: "Drag mea....nu am mai găsit flori şi bomboane, dar îţi dăruiesc un milimetru din eternitatea internetui. Dacă un artist se îndrăgosteşte de tine, nu vei mai muri niciodată"! Şi ea a plecat să caute un artist.

Eu, însă, parcă mă şi văd: eram aşa de mândru de isprava mea, de parcă aş fi răsturnat planeta - fără nici un punct de sprijin! Bine...între timp, mi-a trecut; s-a vindecat şi locul, iar pata de cafea a dispărut!

"Moonlight", însă, a rămas. Moonlight...lumea într-o nouă lumină. Lumina lunii şi a nopţii. A suferinţei, a bucuriei a durerii, sau a frumuseţii. A muzicii, a râsului, a poeziei şi a fotografiei. A iubirii.
Lumea mea.

Problema este că nu ştiu cât mai poate supravieţui. 

La început scriam des, chiar foarte des. Scriam despre orice, indiferent că se numea politică, fotbal, muzică, relaţii inter-umane sau cocalari. Visam să schimb lumea şi înfieram ori cutumă nelalocul ei; mă certam, strigam şi mă revoltam, ceream ajutor. Am făcut greşeli, mi-am luat diverse palme; la un momentdat, chiar m-am autoflagelat - promitându-mi că nu voi mai scrie timp de 2 săptămâni.
Apoi m-am ridicat şi am continuat, din ce în ce mai atent la lumea din jur şi mai ales, la reacţiile mele.   

Treptat, am mai redus din cantitate şi am sporit în calitate. Sper. Deşi, după reacţiile pe care le primesc îndrăznesc să spun că mi-am îmbunătăţit stilul. Oricum, deseori am impresia că sunt mult mai bun decât majoritatea "ziariştilor cu experienţă", a bloggerilor sau vlogărilor care îţi prezintă chiloţii şi sunt remuneraţi consistent, pentru nişte rahaturi: ştiri de 2 lei, ştiri false sau articole de câteva rânduri, care, cel mai adesea reiau informaţia din titlu şi o mai complează cu câteva cuvinte, menite să disipeze misterul informaţiei.

Eu scriu gratis.

Şi, din ce în ce mai des, aproape că m-aş opri. Mulţi prieteni mă întreabă de ce mai pierd vremea cu nimicniciile astea, în loc să fac altceva, mai productiv...iar răspunsul la îndemână este acelaşi: "Trebuie să-mi pierd, şi eu, timpul cu ceva"; plus că nu numai cu pâine va trăi omul şi nici nu suntem utilaje, să muncim doar pentru profit.  Deşi nu m-aş da în lături de la unul... :D

Apoi, cineva mi-a zis: "Până la urmă, ceea ce faci, pentru tine faci". Şi aşa este: Tot ceea ce facem, este în primul rând, spre mulţumirea propriei inimi. Ceea ce poate fi interpretat ca egoism - cum spunea o teorie socială, pe care şi eu am crezut-o, la un moment dat...până am realizat că atunci când şi cei din jur se bucură de rezultatul faptelor tale, nu mai vorbim de egoism - ci de dăruire. 

Acesta este motivul pentru care continui să mai scriu. Mai des, sau mai rar - nu are importanţă. De câte ori voi simţi nevoia, mă întorc aici....pentru că scriu pentru mine. Şi NU DOAR pentru mine.

Mi se pare perfect normal, deci, să vorbim despre iubire. Rectific. IUBIRE......pentru că, DA! Astăzi este ultima zi din an în care ne mai putem lăuda cu ea. Azi şi numai azi este Dragobetele, ziua drăgoştii româneşti. 

PAUZĂ PUBLICITARĂ

Auzi, dragă? Mă ajuţi şi pe mine? "SUSŢINE...", din 6 litere.

.....A! SUSŢINE ŢÂŢELE! Este SUTIEN-UL, dar cu cupa potrivită!

Cu timpul, ţesutul mamar, componenta principală a sânului, se lasă spre genunchi. Acest lucru poate duce la bullying, un aspect fizic neplăcut şi scăderea încrederii de sine. 

Foloseşte SUTIENUL, pentru a câştiga bătălia cu gravitaţia!

Testimonial pe canapeaua din sufragerie, Doamna nr. 1: "De când am descoperit sutienul, viaţa mea s-a schimbat, complet! Nu îmi mai este ruşine să ies din casă. Sunt admirată oriunde mă duc şi primesc, adesea, invitaţii la cafea". 

NOU!! Acum şi SUTIENUL CU PERNIŢE, la un preţ de sărbătoare: 90% reducere! Ofertă imbatabilă, pentru un Dragobet mulţumit!!

Testimonial pe banca din parc,  Doamna nr. 2: "Înainte, viaţa mea era un coşmar. Eram batjocura tuturor prietenilor şi când ieşeam la un party, foarte adesea eram întrebată de ce mi-am lăsat sânii acasă. Dar de când am descoperit SUTIENUL CU PERNIŢE, VIAŢA MEA S-A SCHIMBAT COMPLET! Mă simt mult mai bine în piele mea, bărbaţii (chiar şi femeile) nu-şi mai pot dezlipi ochii de pe decolteul meu, iar eu radiez de fericire"!

NU AŞTEPTAŢI! SUNAŢI ACUM şi veţi beneficia de oferta noastră specială: 2 sutiene, la preţul unuia singur! În plus, veţi primi şi un ghid de utilizare, împreună cu o tistea de umeraşe - pentru o depozitare facilă a hainelor dumneavoastră şi un cadou pentru sărbători memorabile: un set de ustensile pentru ornat tortul! 

COMANDAŢI ACUM ŞI NU VEŢI REGRETA!! 

REVENIM LA PROGRAMUL OBIŞNUIT

O învăţătură de duh de pe minunatul Facebook, spunea franc şi verde-n faţă: "Să iubeşti, e nimic; să fii iubit, e ceva; să iubeşti şi să fii iubit, e TOTUL"! 

Ua-ua-ua....e cam naşpa, atunci. M-am cam învăţat de capul meu şi nu prea mai pun preţ pe romanticeli; deci, dacă vreau să am totul (ceea ce vreau, logic!), trebuie, să mă antrenez.
Astfel că, voi continua să continui cu următoarele 10 semne şi motive care îi dovedesc drăguţei din dotare că este iubită, comentariu început articolul trecut. De fapt, mai sunt doar 9 semne, că m-am oprit pe la al unsprezecelea data trecută. 

Îmi cer scuze, însă, dacă mă voi mai repeta. Ideea e că din câte am observat, autoarea articolului a rămas în pană de idei şi ca să-i iasă 20 de semne, le-a reluat pe primele 10, dar cu altă exprimare. E de râs, ştiu, dar dacă atât a putut, cine sunt eu să mă pun contra?
Eventual, tot ce încerc să fac este să-mi lămuresc carenţele de înţelegere, izvorâte, desigur, dintr-o ariditate emoţională prea pronunţată.

În fine, să-i dăm drumul!

12. "Dacă bărbatul iubeşte, pentru iubita sa va întoarce munţii, îşi va face o carieră, va înfiinţa o afacere, va deveni faimos în întreaga lume".

Foarte tare, asta! Iar dacă bărbatul stă la şes, ce face? "Draga mea, aşteaptă olecuţă, că mă duc să întorc nişte munţi, ca să-mi dovedesc iubirea! Ai vreo preferinţă? Alpii elveţieni, Pirineii, Apeninii? Oricum, nu mă aştepta până la Crăciun"! Aşa?

Da, da, da...păi altfel cum ar deveni faimos în treaga lume? "Doamnelor şi domnilor, EL este bărbatul care a întors Everestul cu susul în jos, pentru iubita lui!". Şi totuşi: câţi bărbaţi îndrăgostiţi cunoaşteţi şi câţi sunt faimoşi ÎN ÎNTREAGA LUME?

Ce treaba are faima cu iubirea? Că dacă aşa merge treba, să-mi trag pălmi! Ted Bundy, marele violator şi criminal în serie al Americii, e faimos. E model de rupător de inimi? Că doar bifează toate condiţiile acestui punct...

13. "Când bărbatul iubeşte, îi spune femeii cuvinte frumoase, chiar dacă nu poate. Sau cel puţin învaţă arta cuvintelor frumoase şi complimentelor, îşi exprimă sentimentele dacă nu prin cuvinte, atunci prin gesturi, cadouri, ajutor, sprijin".

Tare-s curios să aud un bărbat când spune cuvinte frumoase, dacă nu poate. Păi dacă nu poate, cum face? Gângureşte? Muge ca un taur? "Ngâ-ngâ...iubita mea, că nu-mi vin cuvintele frumoase"! Şi fata îi zice: "Dacă nu poţi să spui cuvinte frumoase, îmi faci cadouri! Acum! Că toate relili te găseşte, dacă nu îţi dovedeşti iubirea"!

Clar, cel mai amărât e bărbatul care nici nu poate spune cuvinte mieroase, nici nu are bani. Practic, e ca impotent. Iar cel mai câştigat este, desigur, bărbatul cu vorbili la el. P-ăla îl doare la bască, nu are nevoie să cheltuie nici un ban pe cadouri! Se descurcă cu gura!

14. "Femeia întotdeauna se poate baza pe bărbatul iubitor - fără excepţii şi rezervări".

Am mai zis asta...şi e foarte periculos să absolutizezi iubirea aşa de tare. Mintea omului e nebună, în principiu şi parcă nu-mi vine să testez asta cu excepţiile. 

Plus că, am o nedumerire: principiul se aplică şi femeilor, sau doar bărbaţilor? Nu de alta, dar am tot auzit de căsnicii care s-au dus pe apa Sâmbetei pentru că EL înşela - bazându-se, probabil, pe iubirea fără excepţii a iubitei. Sau, EA înşela - pentru că se baza pe iubirea iubitului. Până nu s-a mai bazat. 

Deci, cum e cu regula?

15. "Dacă bărbatul iubeşte - atunci va face pentru femeie multe sacrificii - de la refuzul de a fi prieten cu anumite persoane până la a fi de acord să petreacă zilele de odihnă în centrele comerciale cu soţia iubită".

Să mă trăznească, dacă am văzut centre comerciale cu soţii iubite! Sau, or fi şi nu le-am văzut...că na, îs de la ţară şi nu-s la curent cu toate tendinţele. Da' atunci înseamnă că există centre comerciale şi cu soţii neiubite?

Aoleu...stai că am citit cum a scris,  fără virgule! 

Reluăm. Şi ca să rezolvăm problema mai rapid, nu ar fi bine să-i punem lesă lu' bărbatul care iubeşte? În felul acesta, face ce vrea femeia şi nici nu-şi mai pune problema unei voinţe proprii! Cere voie când vrea la piş, mănâncă când primeşte troaca în zona de acţiune a lesei, plus că poate fi plimbat pe oriunde doreşte femeia, soţie iubită! 

16. "Dacă dragostea bărbatului este adevărată, în ea nu există calcule şi condiţii: Dacă nu faci acest lucru, voi înceta să te iubesc"!

Şi dacă bărbatul nu are afacere proprie şi nu e faimos în întreaga lume, femeia are voie să înceteze să-l mai iubească? Pentru că dacă nu are voie să facă o aşa mârşăvie, de ce i-ar mai cere să-şi dovedească dragostea, bifând aceste condiţii??

17. "Adevărata iubire a unui bărbat nu se coboară la şantaj şi mită".

Ok...aşa e. Nu se coboară la şantaj şi mită? Dar poate urca până la ele? Că na, ce să-i faci? Nu te pui contra iubirii...

Adică, mă pun şi eu în locul bărbatului care iubeşte: "Draga mea iubită, am făcut TOT ce ai vrut tu. Nu mai ies cu prietenii, că nu-mi dai voie. Merg după fusta ta, oriunde doreşti! Am afacere, sunt cel mai faimos din lume, îţi dăruiesc miliarde, să te ştergi la nas cu ele! Te sprijin, te aştept, te gâdil, te suflu de praf, mă închin la tine, vreau copii, vreau ce vrei tu. Dar am şi eu chef de-o bere cu băeţii. Mă laşi? Că dacă nu, te-ai lins pe bot de toate astea"!

Se pune ca şantaj şi mită? Întreb, tot pentru un prieten.

18. "Dacă bărbatul îşi iubeşte femeia, el nu o va umili, nu o va insulta, nu o va abuza în prezenţa altora".

...dar în intimitate are voie??

Şi dacă femeia iubită vrea senzaţii în public şi nu se-ncinge până nu e abuzată, ce faci? Se poate sprijini, fără excepţii,  pe bărbatul care o iubeşte? :D

19.  "Dacă un bărbat de succes iubeşte femeia, atunci nu-i cumpără iubirea, ci doar încearcă să-şi facă iubita fericită".

Şi dacă bărbatul nu e de succes, poate cumpăra iubirea iubitei? Cam da...dacă aia se dă ieftin. 

Dacă nu, reluăm ciclul: faci bani, devii bărbat de succes, devii faimos în lume, lingi pe unde calcă iubita şi îi cumperi ce vrea ea, dar nu şi iubirea. Pentru că iubirea nu se cumpără, doar se întreţine cu bani...Că toate regulile de mai sus, doar la bani se rezumă. 

20. "Dacă bărbatul iubeşte, el nu iubeşte cu ochii, ci cu inima şi cu tot sufletul, de aceea pentru el aspectul exterior nu este atât important - în inima lui va fi întotdeauna cea mai frumoasă şi sexy femeie din lume".
Cât înseamnă "atât de important"? Judecând după ce văd în jur, cam 99,9999999%...altfel nu s-ar mai chinui nimeni să aibă un trup de zeu. Sau siliconul, buzele, decolteul, muşchii şi pătrăţelele, rombulenţele şi cerculeţele sunt doar pentru tentaţia reclamei şi dorinţa de a fi o persoană cea mai admirată?

Mda. M-am lămurit.

Să recapitulăm: pentru ca un bărbat să-şi dovedească dragostea, trebuie să aibă mai multe joburi, să-şi vândă casa şi maşina, să stea după coada minunatei domniţe ori de câte ori are chef de ducă, să o sprijine neţărmuit, să o susţină fără limite, să îi facă ce vrea dânsa, să nu o deranjeze nici cu o floare, să vrea copii de la ea, să îi ierte toate neajunsurile şi porcăriile pe care le face, să petreacă tot timpul liber cu ea, să o aştepte până are chef de XXX, să-i facă cadouri (mici sau mari, după buget), să nu-i impună nimic, să nu iasă din cuvântul ei, să renunţe la tot ceea ce nu-i este permis, să fie faimos, să fie de succes, să nu mai vadă nimic în jur, etc, că mă doare capul! 

Tocul de la pantof poate să i-l sugă? Întreb...că nu scria nimic de asta şi poate se naşte vreo regulă de dovedire a iubirii şi în acest sens. Mai ştii?

Problema e următoarea: se mai poate numi bărbat...sau om, ăla care face toate astea?? Şi dacă se poartă aşa, cine îl mai iubeşte? O să rămână un veşnic îndrăgostit, pentru că nimeni nu îl va vrea pe termen lung. Sau scurt. Sau foarte scurt.
Ce femeie şi-ar dori să stea în casă cu un libidinos fără voinţă, fără idei şi fără personalitate? Da, sună bine bine cu răsfăţul. Dar iubirea nu e sclavie, nici divinizare sau închinăciune ca la Dumnezeu. Nici obsesie. Plus că relaţiile adevărate nu fac purici mulţi, dacă bărbatul se poartă aşa. De aceea, îmi pun capul că mizeria asta de articol a fost scris de o domnişoară plină de fiţe, care se credea Miss Univers; ori de vreo gospodină frustrată, care a visat să ţină bărbaţii sub papuc şi nu i-a ieşit pasenţa.  

Hai, totuşi, să ne bucurăm...ca în zi de sărbătoare! 

Cele rele să se spele, ce bune - să se adune, dacă nu-s în alte relaţii...că nu vreau să stric casa nimănui!! :D

[Elena - Ela, Ela]