Am ales, pân-am cules...

A trecut şi mult cântatul referendum pentru redefinirea familiei; cu bune şi cu rele, cu discuţii şi comentarii, acuze, amintiri traumatizante ale trecutului odios şi mii de întrebări retorice, totul face parte din istorie, acum....iar poporul a decis: a primit modificarea, fără să schimbe nimic. Nu (şi) d-aia suntem neamul lui Caragiale?

Se pune, însă, întrebarea: cu ce ne-am ales după toată această agitaţie?

În principiu, cu nimic bun. Desigur, păreri sunt şi vor fi, care mai de care mai diverse. LGBT-eii pluşi şi moderniştii au jubilat; tradiţionalii şi credincioşii s-au ofticat, iar jurnaliştii au comentat - din punct de vedere politic, social, religios, istoric, economic, matematic, chimic, fizic, sau fiecare în funcţie de pregătirea profesională ori după cum l-a dus capul (sau conştiinţa).

Totuşi, revin la acelaşi laitmotiv: cu ce ne-am ales?

Păi...în primul şi în primul rând, cu bani cheltuiţi - abia acum, degeaba... deoarece, până la urmă, tot demersul nu a avut nici o finalitate. Masa a fost întinsă, dar cei poftiti au dat cu #boicot si nu au venit. E ca şi cum  îţi cere copilu' cartofi prăjiţi şi după ce-i cumperi, ţi-i aruncă-n ochi -  că nu-i mai vrea. Ai cheltuit degeaba? Da.

Deşi s-a vehiculat altceva, iniţial, tot demersul a fost cerut şi a avut rostul lui...şi anume limpezirea unei probleme destul de delicate, care ne va afecta societatea în viitorul foarte apropiat. Oricum, această modificare a Constituţiei tinea mai mult de principiu, pentru că realităţile sociale nu le hotărâm chiar noi. După cum arătam în trecut, noile manuale ale copiilor de şcoală, începând de la clasa a treia, deja pun problema diferenţelor de gen, descriu desfăşurarea relaţiilor sexuale sau prezintă familiile gay ca pe un model de urmat... iar legea parteneriatului civil oricum se adopta, indiferent de rezultatul votului.

Problema era cum ne situăm noi faţă de această realitate. E ca şi la telefoane: una e să ştii că oricum sunt ascultate, alta este să îţi dai acceptul pentru a fi ascultat.

Legal ştiu că şi boicotul este o formă de vot. Principial, însă, neprezentarea e apă de ploaie. Te tragi pe fese şi fugi o de asumarea unei responsabilităţi, minţindu-te că ai hotărât, neluând nici o hotărâre.

Dacă am fi fost un neam cu sânge în instalaţie, decideam. DA sau NU. Ieşea toată lumea la urne şi se rezolva castana. Mare schemă, ce dacă se valida?! Important era că 80% au decis pentru NU.  Iar cel mai important era că nu se cheltuiau nişte bani degeaba.  

Apoi, mai trebuie observat ceva: informaţia pentru naivi e ca un sextant pentru un copil de grădiniţă...degeaba are acces la el, dacă nu îi explică nimeni cum să îl folosească. Pur si simplu, asta este singura concluzie logică ce explică cauza pentru care suntem din ce în ce mai proşti, deşi orice informaţie este la un click distanţă. 

De fapt, e o ecuaţie simplă, pe care înaintaşii noştri o cunoşteau din experienţă: "nu tot ce zboară, se mănâncă". De aceea, orice doctor te sfătuieşte să nu te tratezi de pe Google, pentru că dacă îţi recunoşti nişte simptome nu eşti specialist, ci ipohondru; şi nici nu te faci criminalist de weekend, dacă te uiti toată ziua C.S.I. şi citeşti depre modalitatea de prelevare a amprentelor.

Revenind la oile noastre: mulţi oameni au prins din zbor această informaţie:

...apoi, plini de aroganţă, s-au bătut cu pumnii în piept că au pus coada la cireaşă şi s-au ridicat deasupra prostimii de rând. De fapt, adevărul era acesta:

Adică, praf în ochi...la fel cum şi Cernea a propus, la un moment dat, ca delfinii să aibă drept de vot - pentru că sunt mai inteligenţi decât oamenii (după unele estimări).

Una peste alta, rezultatul a ieşit aşa cum trebuia, iar "valorile europene" au triumfat. Deci e de bine. Putem dormi liniştiţi, iubirea e pe mâini bune şi nu ţine cont de vârstă; mai nou nici de gen...în curând  nici de specie! Şi cel mai important lucru: nu se votează!

Eu, oricum, sunt mulţumit. Mai pe scurt, "mă doare la bass" - cum zice o melodie...
Am făcut tot ce a ţinut de mine şi nu am nici un regret. Ba chiar cred că mă sucesc şi-mi vine să fiu foarte fericit: conform noului context, în sfârşit voi avea posibilitatea de a mă căsători cu iubirea vieţii mele - noua bicicletă!

Mi-a căzut cu tronc de când am zărit-o...practic, a fost dragoste la prima vedere, cu fluturi în stomac şi explozii de artificii! Îmi amintesc acele clipe de parcă ar fi fost ieri: (am alunecat pe-o pată de ulei şi) pământul mi-a fugit de sub picioare, inima mi-a săltat de bucurie, iar în urechi am auzit, ca prin vis: "Ştiu că fără ea, nu pot respira, viaţa e pustie, fără ea"... 

Împlinim 3 luni de relaţie şi sentimentele mele nu s-au răcit nici măcar un milimetru...o doresc la fel de mult ca-n prima zi! Conform specialiştilor, probabil încă suntem în luna de miere a relaţiei...ceea ce, aşa va fi! Cert e că mă gândesc la ea clipă de clipă, o visez noaptea şi nu sunt eu dacă nu-i trimit măcar o dată pe oră, un sms cu pupicei. Aaaa, da...i-am luat şi mobil, să putem fi împreună, prin satelit, chiar şi când nu îi sunt alături!

Pentru că, DA, în adâncul sufletului sunt sigur că nu trăiesc doar o pasiune de moment şi ea este aleasa! Soarta crudă ne-a despărţit aproape o săptămână, când a trebuit  s-o bag în service pentru o defecţiune la schimbătorul de viteze...dar când am regăsit-o şi am atins-o din nou, m-a cutremurat un fior din tălpi până-n călcâie, iar inima parcă mi s-a reîntregit! 

Am început, din nou, să mă gândesc la ea din sculare până-n culcare şi nu rezist să nu o încalec măcar o dată pe zi! Trebuie să mărturisesc că cel mai adesea, eu stau deasupra...deşi o dată pe lună, o mai apucă nebuneala şi pentru că se simte lipsită de drepturi, mă pune la pământ de nu mă văd! 

Cu toate acestea, nu mai mai pot imagina viaţa fără ca ea să-mi fie aproape! Prin urmare, am hotărât să o cer de nevastă! Cu mâna pe inimă, vă spun, că a acceptat chiar înainte de a apuca să înghenunchez! Serios, natura toată s-a bucurat de bucuria mea...iar când soarele a ieşit din nori, am văzut-o cum i-a sclipit un ochi de pisică!

Ce dovadă mai vreţi că suntem suflete pereche? Deja comunicăm din priviri...

În plus e frumoasă, inteligentă, mă acceptă aşa cum sunt şi nu mă lasă la greu: împreună am depăşit cele mai mari băltoci şi şanţuri pe care viaţa ni le-a scos în cale! Unde mai pui că sunt şi primul propritar din viaţa ei, aşa că nu trebuie să-mi fac grij pentru tratamentul neadecvat şi traumele pe care le-ar fi putut aduce în relaţie, cauzate de nemernicia proprietarilor anteriori. Iar de-o fi şi-o fi, e-n garanţie şi dacă-mi vin piticii pe creier, imediat o schimb cu una nouă! C-apoi ştiţi cum se zice: la un bărbat, prima dată îmbătrâneşte nevasta. Iar mie nu-mi place să stau cu băbăciunea la uşă...aşa că o rulez, periodic. Sau, cel puţin, aşa îmi propun.

Una peste alta, vă invit la nuntă! Am plănuit totul, în cel mai mic detaliu: ei o să-i iau o husă de mireasă, albă ca neaua. Drept verighetă - îi voi pune o piuliţă nouă la cric, iar pe ghidon o să-i agăţ o coroniţă de trandafiri roşii, proaspăt culeşi din grădină. Cumpăr baterii noi la faruri, ca să fie vizibilă  din depărtare, îi montez o sonerie d-aia cu vorbe de duh, gen "Forţa fie cu tine", "That's all, folks!", sau "Here's looking at you, kid.", apoi o mai lustruiesc niţel şi gata: ne putem îndrepta, liniştiţi, către biserică. Nici nu accept altă variantă... sunt creştin şi vreau o nuntă tradiţională! Şi mai am un vis: îmi doresc să mă cunune preotul care m-a şi botezat. 

Nu l-am anunţat, încă, dar nu ar avea de ce să refuze; dacă îi pun certificatul de parteneriere în faţă, ce-o să facă? Îl ignoră? Îl dau în judecată! Păi de ce să mă discrimineze, dacă sunt cetăţean european cu drepturi şi îndeplinesc toate legile în vigoare? Am până şi garanţi spirituali: naşi îmi vor fi Opelul Astra al părintelui duhovnic şi o dulce domnişoară pe care am ochit-o, odată, într-un mall...că, na, ce să-i faci? Ochii văd, inima cere! Mai ştii cum se aşază lucrurile şi-mi trăiesc fantezia de a-mi înşela soţia cu naşa? Nu ştiu de va fi chiar aşa...dar nu-s dator să-mi las măcar o portiţă de speranţă?

Totuşi, am o mică nedumerire/propunere: se va putea modifica şi ceremonialul cununiei? Adică, să nu mai zică preotul "...se cunună roaba lui Dumnezeu...", că drăguţa mea nu-i roabă! Chiar are şi-un nume de om! Atât de mult o iubesc!

Deci, în cazul de faţă, zic să înlocuim formularea dezgustătoare cu roaba şi să punem una mai nouă, adaptată situaţiei: "...se cunună BICICLETA lui Dumnezeu"....

...iar după ce se termină tot serviciul religios, abia aştept să aud invitaţii, cum strigă în aplauze: "SĂ SE PUPE MI-RIII, SĂ SE PU-PE MI-RIIII!!!"

Garaj de piatră şi să fie-ntr-un ceas bun!

Închin în cinstea noastră!

[Karmen, Lock my hips, Karmen feat. Krishane - Lock My Hips]

Misterul întrebării de la referendum

...şi alte nelămuri despre acest subiect

Deşi am cam obosit cu aceleaşi discuţii fără final, revin cu o nouă postare pe tema referendumului care naşte noi întrebări şi angoase în mintea şi în inimile noastre.

Sincer, nu înţeleg prea bine de ce se întâmplă asta, pentru că lucrurile sunt foarte simple şi clare. Am tot vorbit despre ele şi am tot discutat, însă cu fiecare minut care ne apropie de Ziua Z, apar noi şi noi perdele de fum, menite să ne abată atenţia de la subiect şi să #stăm acasă, sau să #boicot. S-au creat chiar şi rame foto pentru fericitul eveniment, pe  model "Je suis Charlie"!

Minunat! Urrraaaa!!! - în română, că în franceză nu ştiu cum se zice.

Deocamdată mă mir de înverşunarea efervescentă a unora care vor să demonstreze că "mă-ta" n-are cratimă şi doar, doar, or izbuti să răstoarne legile universului - care, spre nenorocirea noastră, au ajuns să fie supuse la vot. Din păcate.

Până la urmă, asta votăm, nu "familia tradiţională" - o expresie care nici nu prea are sens, dacă e să o analizezi. Sarmalele-s tradiţionale, 'n puii mei! Brâul este tradiţional, mămăliga, ţuica şi gogonelele murate sunt tradiţionale! Familia e familie şi atât.

Oricât ar fi societatea de homocentristă şi orice am inventa, sunt lucruri pe care nu le putem modifica după ideile unor "inovatori". Nu poţi veni să spui că trebuie schimbată gravitaţia la poli, pentru că-i mai mare ca cea de la Ecuator şi, prin urmare, eschimoşii sunt discriminaţi fiindcă trag mai greu la cântar...deci trebuie să uitam de gravitaţia tradiţională, ca să născocim una nouă, în acord cu drepturile omului. Hai măi...aşa am ajuns?

Se pare că da. 

Şi oricât aş vorbi despre normalitate, subiectul nu este epuizat. De fapt, nici nu am această pretenţie...nu-s nebun să cred că pun eu coada la cireaşă, când homosexualitatea se discută de cel puţin 2000 de ani. Acuma ne mai ajută internetul şi suntem mai vocali, dar atât. Nu e nimic nou... cu excepţia amplorii pe care a luat-o acest fenomen şi dorinţei acerbe de a impune nenaturalul ca fiind o altă formă de natural. 

Iar asta se face prin diverse tehnici, pe care le-am tot discutat în trecut. Deşi majoritatea sunt variaţiuni pe aceeaşi temă, au mai rămas destule...pe care le voi analiza, tocmai pentru a-mi verifica tăria argumentelor pe care mi se fundamentează propria alegere.

Spre exemplu:

Ştiţi fotografiile de vacanţă din categoria IOLA, executate cu măiestrie sub diverse indicatoare doveditoare? "Io la munte", "Io la mare", "Io la Sfinx", "Io la Peştera Muierii", "Io la aeroport", "Io la hotelul de 5 stele în care m-am cazat", "Io la mall", "Io la feribot"? No, fix aşa, este la modă printre distribuirile de pe facebook articole din categoria "Ce-i spun, eu, copilului când......?", pentru a demonstra inutilitatea referendumului:

Sunt două răspunsuri, aici, la fel de elementare:

1. Pur şi simplu, nu îi spui, pentru că nu e treaba lui. La fel cum nu îi explici nici Holocaustul, bombardamentul atomic din 1945, ororile din Noaptea Hughenoţilor, crimele lui Ivan cel Groaznic, moartea lui Cezar, sau fizica cuantică. Poate, el va întreba...că-i curios. Şi atunci, îi schiţezi o poveste generală, pe măsura capacităţilor sale de înţelegere şi într-o formă care să nu îl traumatizeze...că şi dacă întreabă "De ce e cerul albastru?", nu te apuci să îi citeşti legile de reflexie şi refracţie ale luminii prin moleculele de gaz.

Pe aceeaşi idee este construit şi sistemul de educaţie, d-aia nu faci integrale în clasa I şi nici nu calculezi sarcina critică de flambaj a unei bare metalice, de cum înveţi să faci adunări cu trecere peste ordin. Pur şi simplu, nu te interesează. "Dacă-i copil, să se joace; dacă-i popă, să citească!" - nu aşa zicea şi Creangă, acum 100 de ani? Caracterul copiilor nu s-a schimbat de atunci.

2. Îi explici prin joc, la fel cum i se explică şi homosexualitatea, sau orice alte deviaţii genetice de la normalitatea naturală, care vin să răstoarne aşa zisele comportamente "tradiţionale".

Dacă te apuci să îi povesteşti unui copil de 9 ani de ce e femeia femeie şi bărbatul bărbat - pornind de la nişte generalizări prosteşti şi etichetări fără rost (concepte împotriva cărora "oamenii noi" luptă cu îndârjire, zice-se), ori , în spiritul toleranţei, îl educi cum că e perfect frumos să ai 2 taţi sau 2 mame,  ce te mai agiţi întrebări retorice aşa de modeste?
Apoi, dacă tot suntem la acest capitol şi ţinând cont că primul model în viaţa copilului sunt părinţii săi, am o curiozitate: cum îi explică 2 taţi unui copil ce înseamnă feminitatea, respectul care i se cuvine unei femei sau, dacă acel copil creşte şi devine o fată în zorii adolescenţei, cum îi descrie menstruaţia. Sau, cum explică două mame unui alt copil ce înseamnă bărbăţia sau cavalerismul, de ce se spune(a) că bărbatul este stâlpul casei iar femeia, oglinda ei; sau cum trebuie să intre în vorbă cu fată pe care o place - că, doar, homosexualitatea nu este o boală care se ia...

Alt caz...faimoasa declaraţie atotştiutoare:

...care este o altă năzbâtie, credibilă doar pentru cei care aleg, deliberat, să vadă ceea ce doresc să vadă. În urma unei simple căutări pe internet se va observa că întrebarea de pe buletinele de vot este următoarea: ”Sunteți de acord cu Legea de revizuire a Constituției României în forma adoptată de Parlament?"
Desigur, apare următoarea nedumerire: De ce întrebarea referendumului nu conţine nici o referire la familie şi are această formă? Simplu: pentru că indiferent modificarea adusă Constituţiei, întrebarea are o formă standard, reglementată prin Legea 3/2000, care, la art. 7, alin. 1 prevede: "(1) Cetăţenii care participă la referendum au dreptul să se pronunţe prin „DA“ sau „NU“ la următoarea întrebare înscrisă pe buletinul de vot: Sunteţi de acord cu legea de revizuire a Constituţiei României în forma aprobată de Parlament?". La referendumul din 2009, (şi) despre reducerea numărului de parlamentari, întrebarea nu a fost aşa pentru că NU AVEA LEGE DE APLICARE votată de Parlament.

În plus, o cercetare ulterioară arată că Legea de revizuire a Constituţiei României este una singură şi face referire la modificarea art. 48 din Constituţie, cel despre familie. E deja publicată în Monitorul Oficial şi nu se mai poate modifica.

Până aici, totul este mai limpede ca "Ozana cea frumos curgătoare şi limpede ca cristalul"...dar, să presupunem că unii nu au disponibilitatea de a cerceta subiectul şi înghit pe nemestecate orice li se serveşte. Bravo lor, ce să zic?! Atât că am o altă nelămurire mică: "Pe buletinul de vot nu există nici o întrebare despre familie. Corect. DAR unde este întrebarea despre modificarea legilor justiţiei, că parcă nici asta nu scrie. Sau mă înşeală vederea"?

Una peste alta, am înţeles ideea: nu e aşa, e altfel. Buuunnn... Zi "zău" cu limba între dinţi şi pe ce te bazezi? C-apoi nutreţ există şi pe câmp, nu trebuie să intru pe facebook, ca să-l culeg...

Cred că mă opresc aici cu demonstraţia. Niciodată nu mi-am propus să mă lupt cu ideile altora, orcât de nefondate ar fi ele.

Oricum, toată nebunia asta pentru susţinerea mişcării LGBT+ (că aşa trebuie, "plusul" e obligatoriu, dacă vrei să fii corect gramatical. De când s-a observat că oamenii răsar cu mai multe identităţi decât literele alfabetului, au fost introduse, toate, în categoria "+") a pornit de la momentul în care s-a produs ruptura dintre morală, etică şi drepturile omului.

...şi uite aşa am ajuns să vorbim astăzi despre drepturi imorale sau care contravin eticii, dar perfect legale. Ceea ce înseamnă că atâta timp cât avem atenţie selectivă şi vedem doar ceea ce dorim să vedem, ne vom contrazice ca nişte chiori, ore...zile...luni...sau ani întregi, fără a ajunge la vreun rezultat. Pentru că nu mai vedem ansamblul şi nu acceptăm că aceste principii decurg unele din altele, ci le discutăm separat, ca şi cum s-ar contrazice între ele.

Iar asta nu este corect...mai ales că, la origini, orice sistem de valori a luat naştere din învăţămintele religioase. Dacă este să o luăm pe firul istoriei, religia este mama tuturor drepturilor iar respigerea ei duce la nebunia de astăzi, când închinăm ode frunzelor unui copac, renegându-i trunchiul.

De aceea ni se contrazic valorile...pentru că le anulăm izvorul şi am ajuns să vorbim despre imoral, dar legal. Spre exemplu, să-ţi înşeli soţia este perfect imoral şi incorect, dar, în acelaşi timp, perfect legal. Nu te iau mascaţii din pat când îţi iei ibovnică, deşi ai jurat credinţă altei femei; practic, nu interesează pe nimeni altcineva chestia asta, decât pe nevastă, care se va simţi trădată. Dar e legal? Sigur că da!!!

Asta înseamnă că, dacă s-ar face o dezbatere pe marginea acestui subiect şi s-ar forma 2 tabere, ambele ar putea avea dreptate: unii  vor apăra soţul şi vor veni cu legea în mână - care nu a fost încălcată; alţii vor susţine soţia, vorbind despre morală, care este inexistentă.

Aşa este discuţia cu homosexualii: unii îi apără, susţinându-le drepturile; alţii îi combat cu legile morale. Deşi, în acest caz, homosexualitatea este un subiect secundar, chiar o non-problemă - la fel cum a fost şi când s-a pus problema religiei în şcoală. Mai ţineţi minte ce zbucium a fost printre susţinătorii LGBT+ şi atunci, deşi nici măcar nu făceau parte din subiect?

...cum, de fapt, nu sunt nici acum. Acum, problema este simplă, evidentă: eşti de acord ca familia să fie formată din bărbat şi femeie? Da sau nu?

Nu se menţionează nicăieri şi nu se pune problema de drepturile homosexuualilor. Ei au aceleaşi drepturi cu ale oricărui alt cetăţean român -  cu excepţia căsătoriei - care nu poate fi încheiată între persoane de acelaşi sex, conform art. 277 din Noul Cod Civil. Unde-i lege, nu-i tocmeală! Nu aşa se punea problema? 

Sau acum nu mai e valabil şi ne certăm cum să încălcam legea mai bine - şi anume art. 258, alin. 4 şi art. 271 din acelaşi Cod Civil? 

Ca să închei:

Nu pot pricepe de ce stă atâta lume în cumpăna nehotărârii şi de ce se pleacă urechea la teorii conspiraţioniste care mai de care mai fanteziste, când este simplu: crezi că familia este şi trebuie să fie  alcătuită din bărbat şi femeie? DA. Atunci votezi DA, pentru eliminarea neclarităţii.

Ai vederi "moderne" şi susţii schimbarea conceptelor fundamentale ale vieţii? Foarte bine, e dreptul tău, alegerea ta - aşadar, ori boicotezi, ori votezi NU.

Asta este frumuseţea democraţiei: indiferent de fundamentul opiniei, indiferent de nivelul de educaţie, starea financiară, localitatea de reşedinţă, gen, orientare sexuală sau meserie, avem dreptul să ne manifestăm voinţa prin vot. Ce se întâmplă după aceea... 'om trăi şi 'om vedea.

Până una-alta, votăm ce dorim...iar efectele propriilor alegeri se vor vedea în timp. 

Deocamdată, ne relaxăm. Să vină....muzica!!!!

[The Phantoms - Get What I Came For]

Argumente pro şi contra referendumului familiei

Ştiu că este greu de crezut, dar cu cât observ mai des halul în care am ajuns să relaţionăm unii cu ceilalţi, cu atât îmi dau seama cât de mişto sunt telenovelele. Triunghiurile, pătratele, cercurile şi alte figuri geometrice amoroase mă lasă rece... dar îmi place la nebunie cum se certau ăia p-acolo: frumos, elegant, fără istericale şi ţipete, ci cu argumente logice, respectuoase şi pe fundal muzical; aproape că erau certuri intelectuale, să-mi trag pălmi! Nu ţigănia pe care o practicăm noi, în viaţa noastră cea de toate zilele...

Am ajuns atât de josnici, că nu ne mai duce capul nici măcar să ne certăm ca oamenii! Ştiu că suntem foarte deştepţi, plini de cursuri de perfecţionare, cunoştinţe de auto-dezvoltare şi cursuri de master-leader-manipulo-artă-patroni-shipi, dar mie mi se pare logic şi corect să răspunzi la ce eşti întrebat, nu să te eschivezi printr-un atac menit să devieze discuţia către alte porcării. Adică, personal aşa fac: în principiu, urăsc cearta şi fac tot ce pot să o evit; dar dacă nu-i chip să reuşesc, când sunt întrebat despre mere, nu răspund despre pitpalaci.

Chestia asta mă enervează.

Tocmai de aceea, de câteva zile mă tot gândesc dacă ar fi bine să mai scriu ceva pe tema referendumului de săptămâna viitoare, sau ar trebui să îmi văd de viaţă - pentru că lucrurile au degenerat atât de mult, încât nu mai vedem pădurea din cauza copacilor şi nici scopul pentru care suntem chemaţi să dăm cu ştampila.
Prin urmare, zic să recapitulăm puţin...

Iniţial, lucrurile au fost simple: se va vota o modificare a unui text din Constituţie, pentru clarificarea acestuia. Dacă vrei să vii la vot, vii; dacă nu, nu. Dacă spui "Da", e bine. Dacă spui "Nu", e la fel de bine. Sunt argumente de ambele părţi, plus că avem fiecare un liber arbitru pe care nu ni-l încalcă nimeni.

Modificarea textului constituţional era, însă, necesară...tocmai pentru că de la momentul în care a fost conceput şi până în prezent, au apărut şi alte viziuni, care nu existau în trecut. Atunci, lucrurile erau clare: prin soţi se înţelegea bărbatul şi femeia. Acum, soţi pot fi doi bărbaţi sau două femei, doi bărbaţi şi o femeie, sau trei femei şi doi bărbaţi, sau  o femeie cu un stâlp, sau un bărbat cu un colac de wc. Ne-am modernizat atât de mult că nu mai există nici noţiunile de "bărbat" şi "femeie" şi eşti orice doreşti...iar soţi pot fi orice cu oricine, chiar şi cu propriul tău sine! "Mă iau în căsătorie, pe mine, mă, m-!"

Nu e logic să terminăm cu această ambiguitate? Eu zic că da. Ambiguitatea crează confuzii, iar confuzia duce la haos şi neorânduială. Care nu este bună. 

Dar, de la această problematică simplă, lucrurile au escaladat atât de mult, că practic, nici nu mai ştii de ce votezi. Facem din ţânţar, armăsar... şi apoi ne mirăm de ce nu merg treburile. Eii...de ce? Pentru că Dragnea, corupţii şi PSD-ul, desigur! Fără ei, am trăi pe soare, de minunaţi ce suntem şi am împărţi lumină prin toată galaxia, nu numai bieţilor pământeni!
Iar dacă nu-s ăştia de vină, atunci sigur sunt Ponta cu şleahta lui. Iliescu, nenorocitu', cu mineriadele! Fanarioţii...BA NU!! Nemernicul de Traian, care i-a cucerit pe săracii daci.

Cineva trebuie să fie de vină...oricine, dar nu noi! NOI suntem cu IUBIREA pe buze şi în inimi! Noi vrem să fie bine pentru toţi şi nu are Statul nici un drept să se bage între cearşafurile noastre! Iubirea NU se votează! #boicot, #mădoarelacot, #împotrivă, #nu, #nuşinu, #nuecool, #pelaspate, #iubiresinceră, #libertatefărălimite, #facemcevrem, #iubiresupremă, #drepturi, #la#.
Bine...nu mi-e ruşine nici cu unii susţinători ai referendumului, care marşează pe frică pentru a urni populaţia la vot şi vin cu texte d-alea, gen "Vreţi să vă ia homosexualii copiii"? Exagerări şi poveşti cu Bau-Bau la momentul prezent...deşi prefigurează un posibil viitor, nu foarte îndepărtat - care, de fapt, s-a şi petrecut pe alte meleaguri:  vezi cazul copiilor luaţi de autorităţile suedeze, prin 2016.

Întrebare: s-a ţicnit lupul?

Revin: mulţi oameni au semnat pentru (re)definirea familiei ca fiind uniunea dintre bărbat şi femeie. Eşti de acord, sau te opui? DA, sau NU?

Nou născut dacă eşti, tot ai o opinie: orăcăi dacă nu vrei, sau gângureşti pentru că-ţi place! Dacă ai acumulat câteva luni de viaţă şi o mai rupi cu vorbirea, deja eşti stăpân pe moşie şi strigi din toţi bojocii: DAAAAA sau NUUUUU!!

Indiferent de alegere, nu e nici o supărare, pentru că fiecare are libertatea lăsată de la Dumnezeu să facă ce-l taie capul. Studiu de caz: o prietenă foarte bună de-a mea nu îmi împărtăşeşte opinia în această situaţie. Aşa, şi? Bravo ei! Ce ne împiedică să ne bucurăm de compania celuilalt, de câte ori ne vedem, chiar dacă mai purtăm discuţii contradictorii?
Se pune că sunt xenofob? Nu.

Totuşi, pentru verificare, zilele trecute m-am băgat într-o şedinţă şi m-am tot întrebat dacă nu cumva am devenit intolerant şi nu mai accept viziuni diferite de ale mele. Poate m-am ticăloşit şi eu, mai ştii? Viaţa asta nu-i chiar simplă şi te schimbă de nici nu-ţi mai dai sema! Aoleu! Te pomeneşti c-oi fi ajuns şi vreun pui de Hanibal Lecter...

Dar nu cred că-i cazul. Pentru că nu mă deranjează opiniile diferite, ci răspunsurile prin sustragere şi devierea către nave spaţale care nu mai au absolut nici o treabă cu subiectul discutat.

Spre exemplu, este mare tulburare cu multe vedete care ies la scenă şi spun diverse definiţii abstracte şi emoţionante despre orice le trece prin cap, apoi încheie apoteotic, într-un glas: "Nu merg la vot, pentru că iubirea nu se votează". Ceea ce aşa este, perfect de acord. Nu cred că îi poţi comanda inimii ce şi cum să simtă, indiferent cine ai fi. Cu toate acestea..."ce spui, tu, străine"? Puii mei, nu îţi cere nimeni să votezi iubirea! Votezi definirea căsătoriei (şi a familiei), care este cu totul altă mâncare de peşte. Aaaa...că iubirea ar trebui să stea la baza familiei, este altceva...dar nu votezi iubirea. Şi până la urmă, ce atâta agitaţie? Toată lumea care se vrea în tendinţe spune că instituţia căsătoriei ţine de tradiţiile trecutului, pentru că astăzi, iubirea nu are nevoie de o hârtie pentru a fi definită. Ea există dincolo de limitele timpului, spaţiului şi înţelegerii umane şi nu poate fi descrisă printr-o biată fiţuică, care nu e bună nici măcar să te ştergi cu ea la 3 litere - că te zgârie. Deci, cum e? Ori suntem moderni, ori nu mai suntem?

Tot aşa, cu câteva zile în urmă, Dragoş Pătraru declara, cu avânt, că el crede că "e o prostie să definim familia ca fiind formată din femeie şi bărbat", pentru că "bunicii care îşi cresc nepotul după ce părinţii au plecat la muncă în străinătate şi nu mai au habar de cel mic formează o familie. Mama singură care îşi creşte singură copilul formează împreună cu acesta o familie". Perfect! - şi apoi rămân cu neuronii cruciş: ce treabă are sula cu prefectura? Adică, la momentul actual, când familia este definită ca uniunea dintre soţi, bunicii care cresc copil şi mama singură cu copil sunt socotiţi familie formată din soţi, dar dacă familia va fi formată din bărbat şi femeie, bunicii care cresc copil şi mama singură cu copil nu mai sunt socotiţi ca fiind o familie. Hă?? Băi, am înnebunit eu? Foaie verde lobodă, curge apa-n lift!

Şi-apoi o ia cu vrăjitoare, inchiziţie, trecutul tulbure şi căsătorii aranjate. Neinteresant. #boicot şi #maşinidecurse. C-apoi...de ce nu?

Sau altul, frate...săracul de el...care spune o poveste de viaţă foarte lacrimogenă despre iniţiative brutale, genocid, copii nedoriţi şi abandonaţi, milioane de femei umilite şi mutilate şi zeci de milioane de decreţei, apoi încheie în forţă: "Cred că în primul rând femeile, un alt grup discriminat, trebuie să sancționeze acest abuz prin boicot. În memoria celor peste 10.000 de femei decedate, în memoria celor peste 100.000 mutilate, în memoria genocidului. Viața privată, cearșafurile și iubirile noastre NU sunt treaba statului. Viața NU poate fi reglementată".

Acum: nu ştiu care vor fi fost raţiunile din spatele hotărârii cu decreţeii şi nici nu mă interesează acum, pentru că nu ei sunt subiectul discuţiei. Deci, ce treabă are avortul, femeia decedată sau mutilată cu familia formată din bărbat şi femeie, nu din soţi?
În memoria victimelor bombei atomice, a zecilor de mii de femei omorâte în Cruciade şi pentru că trebuie să salvăm Roşia Montană, #boicot! "Aş mânca o legumă, mi-e foame de mor, nu am benzină în rezervor"! Şi sunt fan Paul Walker, dar nu-mi plac roşiile. Hodoronc tronc, căţel cu coadă şi mieii zburdă pe câmpii! #spreviitor...

Viața privată, cearșafurile și iubirile noastre NU sunt treaba statului - aşa este. Doar că nu se bagă nimeni în asta; între propriile cearşafuri poţi face ce vrei, la fel cum poţi face şi acum. Te culci cu cine vrei, oricând vrei, de câte ori vrei şi cum vrei; dacă vrei, poţi să uzi şi canapeaua...mama nu se supără! 

Problema apare când viaţa privată iese pe stradă. E exact ca la animalele de companie: nu interesează pe nimeni unde se spârcâie căţelul tău, dacă îl ţii în casă sau în propria curte. Dar dacă nu-i strângi scrânjoiul cu lopăţica, atunci când te dai cu el în lesă prin centru, în principiu, e treaba tuturor. 

Închei cu un model de înţelepciune:

Hăăă???
Nu spune nimeni, nicăieri, nici de Dragnea, nici de PSD, nici de iubire (ne)tradiţională, nici de decreţei, nici de cearşafuri! Nici măcar nu limitează drepturile nimănui...pentru că nici în momentul de faţă, persoanele de acelaşi sex nu se pot căsători. Deci nu poţi anula, îngrădi sau încălca ceva ce nu există!

E drept că oamenii politici vor încerca să-şi tragă spuza şi pe turta lor, pentru că aşa fac ei. E în fişa postului să pupe sugari, să se fotografieze lângă sportivi, actori sau te miri ce vedete, să dea mâna cu Papa de la Roma, sau să-şi facă selfie c-o măicuţă bătrână. Toţi fac aşa, oriunde pe planetă! Fără să speculezi nişte situaţii  din care să-ţi iasă un avantaj, nu eşti politician!

Referendumul, însă, nu e despre asta. Întrebarea e simplă, răspunsurile sunt simple! Ce ne opărim atât, cu mii şi mii de mărturii, teorii şi conspiraţii?

...iar dacă Ion e înţelept pentru că ştie că familia e definiă în Codul Civil, atunci e grav. Scriam şi data trecută despre asta, acum completez: nu trebuie să ai noţiuni de drept civil ca să înţelegi ce se întâmplă; trebuie, doar, să te uiţi în jur. Când a fost vorba de schimbarea Codului Penal, nu ţin minte să fi fost vreun referendum...pur şi simplu, au venit unii şi au zis să îl modifice. Fix la fel se poate întâmpla şi la Codul civil...care, apropo, deja s-a modificat! D-aia vorbim de Codul Civil şi NOUL Cod Civil, care a intrat în vigoare la 1 octombrie 2011. Ne-a întrebat cineva, ceva, la acea vreme? Nu! Se mai poate repeta figura asta şi pe viitor? NORMAL CĂ DA! Deci, argumentul cu prevederea din Codul Civil e fix pix!

Constituţia, însă, nu se poate modifica fără consultarea poporului.  

Să fim înţelepţi ca Ion? Păi în stilul ăsta, putem să ne aşezăm cu mâinile pe piept şi să aşteptăm să decedăm, deoarece atâta naivitate nu ne poate aduce nimic bun.

Oricum, indiferent de rezultatul prea-cântatului referendum, discuţiile nu se vor opri aici şi nici nu cred că, per ansamblu, se va schimba ceva în bine.

Aşa că, să ne distrăm cât mai putem, pe o melodie care ne reprezintă:

[Cassa Locco - Vând fân]