Misterul întrebării de la referendum

...şi alte nelămuri despre acest subiect

Deşi am cam obosit cu aceleaşi discuţii fără final, revin cu o nouă postare pe tema referendumului care naşte noi întrebări şi angoase în mintea şi în inimile noastre.

Sincer, nu înţeleg prea bine de ce se întâmplă asta, pentru că lucrurile sunt foarte simple şi clare. Am tot vorbit despre ele şi am tot discutat, însă cu fiecare minut care ne apropie de Ziua Z, apar noi şi noi perdele de fum, menite să ne abată atenţia de la subiect şi să #stăm acasă, sau să #boicot. S-au creat chiar şi rame foto pentru fericitul eveniment, pe  model "Je suis Charlie"!

Minunat! Urrraaaa!!! - în română, că în franceză nu ştiu cum se zice.

Deocamdată mă mir de înverşunarea efervescentă a unora care vor să demonstreze că "mă-ta" n-are cratimă şi doar, doar, or izbuti să răstoarne legile universului - care, spre nenorocirea noastră, au ajuns să fie supuse la vot. Din păcate.

Până la urmă, asta votăm, nu "familia tradiţională" - o expresie care nici nu prea are sens, dacă e să o analizezi. Sarmalele-s tradiţionale, 'n puii mei! Brâul este tradiţional, mămăliga, ţuica şi gogonelele murate sunt tradiţionale! Familia e familie şi atât.

Oricât ar fi societatea de homocentristă şi orice am inventa, sunt lucruri pe care nu le putem modifica după ideile unor "inovatori". Nu poţi veni să spui că trebuie schimbată gravitaţia la poli, pentru că-i mai mare ca cea de la Ecuator şi, prin urmare, eschimoşii sunt discriminaţi fiindcă trag mai greu la cântar...deci trebuie să uitam de gravitaţia tradiţională, ca să născocim una nouă, în acord cu drepturile omului. Hai măi...aşa am ajuns?

Se pare că da. 

Şi oricât aş vorbi despre normalitate, subiectul nu este epuizat. De fapt, nici nu am această pretenţie...nu-s nebun să cred că pun eu coada la cireaşă, când homosexualitatea se discută de cel puţin 2000 de ani. Acuma ne mai ajută internetul şi suntem mai vocali, dar atât. Nu e nimic nou... cu excepţia amplorii pe care a luat-o acest fenomen şi dorinţei acerbe de a impune nenaturalul ca fiind o altă formă de natural. 

Iar asta se face prin diverse tehnici, pe care le-am tot discutat în trecut. Deşi majoritatea sunt variaţiuni pe aceeaşi temă, au mai rămas destule...pe care le voi analiza, tocmai pentru a-mi verifica tăria argumentelor pe care mi se fundamentează propria alegere.

Spre exemplu:

Ştiţi fotografiile de vacanţă din categoria IOLA, executate cu măiestrie sub diverse indicatoare doveditoare? "Io la munte", "Io la mare", "Io la Sfinx", "Io la Peştera Muierii", "Io la aeroport", "Io la hotelul de 5 stele în care m-am cazat", "Io la mall", "Io la feribot"? No, fix aşa, este la modă printre distribuirile de pe facebook articole din categoria "Ce-i spun, eu, copilului când......?", pentru a demonstra inutilitatea referendumului:

Sunt două răspunsuri, aici, la fel de elementare:

1. Pur şi simplu, nu îi spui, pentru că nu e treaba lui. La fel cum nu îi explici nici Holocaustul, bombardamentul atomic din 1945, ororile din Noaptea Hughenoţilor, crimele lui Ivan cel Groaznic, moartea lui Cezar, sau fizica cuantică. Poate, el va întreba...că-i curios. Şi atunci, îi schiţezi o poveste generală, pe măsura capacităţilor sale de înţelegere şi într-o formă care să nu îl traumatizeze...că şi dacă întreabă "De ce e cerul albastru?", nu te apuci să îi citeşti legile de reflexie şi refracţie ale luminii prin moleculele de gaz.

Pe aceeaşi idee este construit şi sistemul de educaţie, d-aia nu faci integrale în clasa I şi nici nu calculezi sarcina critică de flambaj a unei bare metalice, de cum înveţi să faci adunări cu trecere peste ordin. Pur şi simplu, nu te interesează. "Dacă-i copil, să se joace; dacă-i popă, să citească!" - nu aşa zicea şi Creangă, acum 100 de ani? Caracterul copiilor nu s-a schimbat de atunci.

2. Îi explici prin joc, la fel cum i se explică şi homosexualitatea, sau orice alte deviaţii genetice de la normalitatea naturală, care vin să răstoarne aşa zisele comportamente "tradiţionale".

Dacă te apuci să îi povesteşti unui copil de 9 ani de ce e femeia femeie şi bărbatul bărbat - pornind de la nişte generalizări prosteşti şi etichetări fără rost (concepte împotriva cărora "oamenii noi" luptă cu îndârjire, zice-se), ori , în spiritul toleranţei, îl educi cum că e perfect frumos să ai 2 taţi sau 2 mame,  ce te mai agiţi întrebări retorice aşa de modeste?
Apoi, dacă tot suntem la acest capitol şi ţinând cont că primul model în viaţa copilului sunt părinţii săi, am o curiozitate: cum îi explică 2 taţi unui copil ce înseamnă feminitatea, respectul care i se cuvine unei femei sau, dacă acel copil creşte şi devine o fată în zorii adolescenţei, cum îi descrie menstruaţia. Sau, cum explică două mame unui alt copil ce înseamnă bărbăţia sau cavalerismul, de ce se spune(a) că bărbatul este stâlpul casei iar femeia, oglinda ei; sau cum trebuie să intre în vorbă cu fată pe care o place - că, doar, homosexualitatea nu este o boală care se ia...

Alt caz...faimoasa declaraţie atotştiutoare:

...care este o altă năzbâtie, credibilă doar pentru cei care aleg, deliberat, să vadă ceea ce doresc să vadă. În urma unei simple căutări pe internet se va observa că întrebarea de pe buletinele de vot este următoarea: ”Sunteți de acord cu Legea de revizuire a Constituției României în forma adoptată de Parlament?"
Desigur, apare următoarea nedumerire: De ce întrebarea referendumului nu conţine nici o referire la familie şi are această formă? Simplu: pentru că indiferent modificarea adusă Constituţiei, întrebarea are o formă standard, reglementată prin Legea 3/2000, care, la art. 7, alin. 1 prevede: "(1) Cetăţenii care participă la referendum au dreptul să se pronunţe prin „DA“ sau „NU“ la următoarea întrebare înscrisă pe buletinul de vot: Sunteţi de acord cu legea de revizuire a Constituţiei României în forma aprobată de Parlament?". La referendumul din 2009, (şi) despre reducerea numărului de parlamentari, întrebarea nu a fost aşa pentru că NU AVEA LEGE DE APLICARE votată de Parlament.

În plus, o cercetare ulterioară arată că Legea de revizuire a Constituţiei României este una singură şi face referire la modificarea art. 48 din Constituţie, cel despre familie. E deja publicată în Monitorul Oficial şi nu se mai poate modifica.

Până aici, totul este mai limpede ca "Ozana cea frumos curgătoare şi limpede ca cristalul"...dar, să presupunem că unii nu au disponibilitatea de a cerceta subiectul şi înghit pe nemestecate orice li se serveşte. Bravo lor, ce să zic?! Atât că am o altă nelămurire mică: "Pe buletinul de vot nu există nici o întrebare despre familie. Corect. DAR unde este întrebarea despre modificarea legilor justiţiei, că parcă nici asta nu scrie. Sau mă înşeală vederea"?

Una peste alta, am înţeles ideea: nu e aşa, e altfel. Buuunnn... Zi "zău" cu limba între dinţi şi pe ce te bazezi? C-apoi nutreţ există şi pe câmp, nu trebuie să intru pe facebook, ca să-l culeg...

Cred că mă opresc aici cu demonstraţia. Niciodată nu mi-am propus să mă lupt cu ideile altora, orcât de nefondate ar fi ele.

Oricum, toată nebunia asta pentru susţinerea mişcării LGBT+ (că aşa trebuie, "plusul" e obligatoriu, dacă vrei să fii corect gramatical. De când s-a observat că oamenii răsar cu mai multe identităţi decât literele alfabetului, au fost introduse, toate, în categoria "+") a pornit de la momentul în care s-a produs ruptura dintre morală, etică şi drepturile omului.

...şi uite aşa am ajuns să vorbim astăzi despre drepturi imorale sau care contravin eticii, dar perfect legale. Ceea ce înseamnă că atâta timp cât avem atenţie selectivă şi vedem doar ceea ce dorim să vedem, ne vom contrazice ca nişte chiori, ore...zile...luni...sau ani întregi, fără a ajunge la vreun rezultat. Pentru că nu mai vedem ansamblul şi nu acceptăm că aceste principii decurg unele din altele, ci le discutăm separat, ca şi cum s-ar contrazice între ele.

Iar asta nu este corect...mai ales că, la origini, orice sistem de valori a luat naştere din învăţămintele religioase. Dacă este să o luăm pe firul istoriei, religia este mama tuturor drepturilor iar respigerea ei duce la nebunia de astăzi, când închinăm ode frunzelor unui copac, renegându-i trunchiul.

De aceea ni se contrazic valorile...pentru că le anulăm izvorul şi am ajuns să vorbim despre imoral, dar legal. Spre exemplu, să-ţi înşeli soţia este perfect imoral şi incorect, dar, în acelaşi timp, perfect legal. Nu te iau mascaţii din pat când îţi iei ibovnică, deşi ai jurat credinţă altei femei; practic, nu interesează pe nimeni altcineva chestia asta, decât pe nevastă, care se va simţi trădată. Dar e legal? Sigur că da!!!

Asta înseamnă că, dacă s-ar face o dezbatere pe marginea acestui subiect şi s-ar forma 2 tabere, ambele ar putea avea dreptate: unii  vor apăra soţul şi vor veni cu legea în mână - care nu a fost încălcată; alţii vor susţine soţia, vorbind despre morală, care este inexistentă.

Aşa este discuţia cu homosexualii: unii îi apără, susţinându-le drepturile; alţii îi combat cu legile morale. Deşi, în acest caz, homosexualitatea este un subiect secundar, chiar o non-problemă - la fel cum a fost şi când s-a pus problema religiei în şcoală. Mai ţineţi minte ce zbucium a fost printre susţinătorii LGBT+ şi atunci, deşi nici măcar nu făceau parte din subiect?

...cum, de fapt, nu sunt nici acum. Acum, problema este simplă, evidentă: eşti de acord ca familia să fie formată din bărbat şi femeie? Da sau nu?

Nu se menţionează nicăieri şi nu se pune problema de drepturile homosexuualilor. Ei au aceleaşi drepturi cu ale oricărui alt cetăţean român -  cu excepţia căsătoriei - care nu poate fi încheiată între persoane de acelaşi sex, conform art. 277 din Noul Cod Civil. Unde-i lege, nu-i tocmeală! Nu aşa se punea problema? 

Sau acum nu mai e valabil şi ne certăm cum să încălcam legea mai bine - şi anume art. 258, alin. 4 şi art. 271 din acelaşi Cod Civil? 

Ca să închei:

Nu pot pricepe de ce stă atâta lume în cumpăna nehotărârii şi de ce se pleacă urechea la teorii conspiraţioniste care mai de care mai fanteziste, când este simplu: crezi că familia este şi trebuie să fie  alcătuită din bărbat şi femeie? DA. Atunci votezi DA, pentru eliminarea neclarităţii.

Ai vederi "moderne" şi susţii schimbarea conceptelor fundamentale ale vieţii? Foarte bine, e dreptul tău, alegerea ta - aşadar, ori boicotezi, ori votezi NU.

Asta este frumuseţea democraţiei: indiferent de fundamentul opiniei, indiferent de nivelul de educaţie, starea financiară, localitatea de reşedinţă, gen, orientare sexuală sau meserie, avem dreptul să ne manifestăm voinţa prin vot. Ce se întâmplă după aceea... 'om trăi şi 'om vedea.

Până una-alta, votăm ce dorim...iar efectele propriilor alegeri se vor vedea în timp. 

Deocamdată, ne relaxăm. Să vină....muzica!!!!

[The Phantoms - Get What I Came For]

Argumente pro şi contra referendumului familiei

Ştiu că este greu de crezut, dar cu cât observ mai des halul în care am ajuns să relaţionăm unii cu ceilalţi, cu atât îmi dau seama cât de mişto sunt telenovelele. Triunghiurile, pătratele, cercurile şi alte figuri geometrice amoroase mă lasă rece... dar îmi place la nebunie cum se certau ăia p-acolo: frumos, elegant, fără istericale şi ţipete, ci cu argumente logice, respectuoase şi pe fundal muzical; aproape că erau certuri intelectuale, să-mi trag pălmi! Nu ţigănia pe care o practicăm noi, în viaţa noastră cea de toate zilele...

Am ajuns atât de josnici, că nu ne mai duce capul nici măcar să ne certăm ca oamenii! Ştiu că suntem foarte deştepţi, plini de cursuri de perfecţionare, cunoştinţe de auto-dezvoltare şi cursuri de master-leader-manipulo-artă-patroni-shipi, dar mie mi se pare logic şi corect să răspunzi la ce eşti întrebat, nu să te eschivezi printr-un atac menit să devieze discuţia către alte porcării. Adică, personal aşa fac: în principiu, urăsc cearta şi fac tot ce pot să o evit; dar dacă nu-i chip să reuşesc, când sunt întrebat despre mere, nu răspund despre pitpalaci.

Chestia asta mă enervează.

Tocmai de aceea, de câteva zile mă tot gândesc dacă ar fi bine să mai scriu ceva pe tema referendumului de săptămâna viitoare, sau ar trebui să îmi văd de viaţă - pentru că lucrurile au degenerat atât de mult, încât nu mai vedem pădurea din cauza copacilor şi nici scopul pentru care suntem chemaţi să dăm cu ştampila.
Prin urmare, zic să recapitulăm puţin...

Iniţial, lucrurile au fost simple: se va vota o modificare a unui text din Constituţie, pentru clarificarea acestuia. Dacă vrei să vii la vot, vii; dacă nu, nu. Dacă spui "Da", e bine. Dacă spui "Nu", e la fel de bine. Sunt argumente de ambele părţi, plus că avem fiecare un liber arbitru pe care nu ni-l încalcă nimeni.

Modificarea textului constituţional era, însă, necesară...tocmai pentru că de la momentul în care a fost conceput şi până în prezent, au apărut şi alte viziuni, care nu existau în trecut. Atunci, lucrurile erau clare: prin soţi se înţelegea bărbatul şi femeia. Acum, soţi pot fi doi bărbaţi sau două femei, doi bărbaţi şi o femeie, sau trei femei şi doi bărbaţi, sau  o femeie cu un stâlp, sau un bărbat cu un colac de wc. Ne-am modernizat atât de mult că nu mai există nici noţiunile de "bărbat" şi "femeie" şi eşti orice doreşti...iar soţi pot fi orice cu oricine, chiar şi cu propriul tău sine! "Mă iau în căsătorie, pe mine, mă, m-!"

Nu e logic să terminăm cu această ambiguitate? Eu zic că da. Ambiguitatea crează confuzii, iar confuzia duce la haos şi neorânduială. Care nu este bună. 

Dar, de la această problematică simplă, lucrurile au escaladat atât de mult, că practic, nici nu mai ştii de ce votezi. Facem din ţânţar, armăsar... şi apoi ne mirăm de ce nu merg treburile. Eii...de ce? Pentru că Dragnea, corupţii şi PSD-ul, desigur! Fără ei, am trăi pe soare, de minunaţi ce suntem şi am împărţi lumină prin toată galaxia, nu numai bieţilor pământeni!
Iar dacă nu-s ăştia de vină, atunci sigur sunt Ponta cu şleahta lui. Iliescu, nenorocitu', cu mineriadele! Fanarioţii...BA NU!! Nemernicul de Traian, care i-a cucerit pe săracii daci.

Cineva trebuie să fie de vină...oricine, dar nu noi! NOI suntem cu IUBIREA pe buze şi în inimi! Noi vrem să fie bine pentru toţi şi nu are Statul nici un drept să se bage între cearşafurile noastre! Iubirea NU se votează! #boicot, #mădoarelacot, #împotrivă, #nu, #nuşinu, #nuecool, #pelaspate, #iubiresinceră, #libertatefărălimite, #facemcevrem, #iubiresupremă, #drepturi, #la#.
Bine...nu mi-e ruşine nici cu unii susţinători ai referendumului, care marşează pe frică pentru a urni populaţia la vot şi vin cu texte d-alea, gen "Vreţi să vă ia homosexualii copiii"? Exagerări şi poveşti cu Bau-Bau la momentul prezent...deşi prefigurează un posibil viitor, nu foarte îndepărtat - care, de fapt, s-a şi petrecut pe alte meleaguri:  vezi cazul copiilor luaţi de autorităţile suedeze, prin 2016.

Întrebare: s-a ţicnit lupul?

Revin: mulţi oameni au semnat pentru (re)definirea familiei ca fiind uniunea dintre bărbat şi femeie. Eşti de acord, sau te opui? DA, sau NU?

Nou născut dacă eşti, tot ai o opinie: orăcăi dacă nu vrei, sau gângureşti pentru că-ţi place! Dacă ai acumulat câteva luni de viaţă şi o mai rupi cu vorbirea, deja eşti stăpân pe moşie şi strigi din toţi bojocii: DAAAAA sau NUUUUU!!

Indiferent de alegere, nu e nici o supărare, pentru că fiecare are libertatea lăsată de la Dumnezeu să facă ce-l taie capul. Studiu de caz: o prietenă foarte bună de-a mea nu îmi împărtăşeşte opinia în această situaţie. Aşa, şi? Bravo ei! Ce ne împiedică să ne bucurăm de compania celuilalt, de câte ori ne vedem, chiar dacă mai purtăm discuţii contradictorii?
Se pune că sunt xenofob? Nu.

Totuşi, pentru verificare, zilele trecute m-am băgat într-o şedinţă şi m-am tot întrebat dacă nu cumva am devenit intolerant şi nu mai accept viziuni diferite de ale mele. Poate m-am ticăloşit şi eu, mai ştii? Viaţa asta nu-i chiar simplă şi te schimbă de nici nu-ţi mai dai sema! Aoleu! Te pomeneşti c-oi fi ajuns şi vreun pui de Hanibal Lecter...

Dar nu cred că-i cazul. Pentru că nu mă deranjează opiniile diferite, ci răspunsurile prin sustragere şi devierea către nave spaţale care nu mai au absolut nici o treabă cu subiectul discutat.

Spre exemplu, este mare tulburare cu multe vedete care ies la scenă şi spun diverse definiţii abstracte şi emoţionante despre orice le trece prin cap, apoi încheie apoteotic, într-un glas: "Nu merg la vot, pentru că iubirea nu se votează". Ceea ce aşa este, perfect de acord. Nu cred că îi poţi comanda inimii ce şi cum să simtă, indiferent cine ai fi. Cu toate acestea..."ce spui, tu, străine"? Puii mei, nu îţi cere nimeni să votezi iubirea! Votezi definirea căsătoriei (şi a familiei), care este cu totul altă mâncare de peşte. Aaaa...că iubirea ar trebui să stea la baza familiei, este altceva...dar nu votezi iubirea. Şi până la urmă, ce atâta agitaţie? Toată lumea care se vrea în tendinţe spune că instituţia căsătoriei ţine de tradiţiile trecutului, pentru că astăzi, iubirea nu are nevoie de o hârtie pentru a fi definită. Ea există dincolo de limitele timpului, spaţiului şi înţelegerii umane şi nu poate fi descrisă printr-o biată fiţuică, care nu e bună nici măcar să te ştergi cu ea la 3 litere - că te zgârie. Deci, cum e? Ori suntem moderni, ori nu mai suntem?

Tot aşa, cu câteva zile în urmă, Dragoş Pătraru declara, cu avânt, că el crede că "e o prostie să definim familia ca fiind formată din femeie şi bărbat", pentru că "bunicii care îşi cresc nepotul după ce părinţii au plecat la muncă în străinătate şi nu mai au habar de cel mic formează o familie. Mama singură care îşi creşte singură copilul formează împreună cu acesta o familie". Perfect! - şi apoi rămân cu neuronii cruciş: ce treabă are sula cu prefectura? Adică, la momentul actual, când familia este definită ca uniunea dintre soţi, bunicii care cresc copil şi mama singură cu copil sunt socotiţi familie formată din soţi, dar dacă familia va fi formată din bărbat şi femeie, bunicii care cresc copil şi mama singură cu copil nu mai sunt socotiţi ca fiind o familie. Hă?? Băi, am înnebunit eu? Foaie verde lobodă, curge apa-n lift!

Şi-apoi o ia cu vrăjitoare, inchiziţie, trecutul tulbure şi căsătorii aranjate. Neinteresant. #boicot şi #maşinidecurse. C-apoi...de ce nu?

Sau altul, frate...săracul de el...care spune o poveste de viaţă foarte lacrimogenă despre iniţiative brutale, genocid, copii nedoriţi şi abandonaţi, milioane de femei umilite şi mutilate şi zeci de milioane de decreţei, apoi încheie în forţă: "Cred că în primul rând femeile, un alt grup discriminat, trebuie să sancționeze acest abuz prin boicot. În memoria celor peste 10.000 de femei decedate, în memoria celor peste 100.000 mutilate, în memoria genocidului. Viața privată, cearșafurile și iubirile noastre NU sunt treaba statului. Viața NU poate fi reglementată".

Acum: nu ştiu care vor fi fost raţiunile din spatele hotărârii cu decreţeii şi nici nu mă interesează acum, pentru că nu ei sunt subiectul discuţiei. Deci, ce treabă are avortul, femeia decedată sau mutilată cu familia formată din bărbat şi femeie, nu din soţi?
În memoria victimelor bombei atomice, a zecilor de mii de femei omorâte în Cruciade şi pentru că trebuie să salvăm Roşia Montană, #boicot! "Aş mânca o legumă, mi-e foame de mor, nu am benzină în rezervor"! Şi sunt fan Paul Walker, dar nu-mi plac roşiile. Hodoronc tronc, căţel cu coadă şi mieii zburdă pe câmpii! #spreviitor...

Viața privată, cearșafurile și iubirile noastre NU sunt treaba statului - aşa este. Doar că nu se bagă nimeni în asta; între propriile cearşafuri poţi face ce vrei, la fel cum poţi face şi acum. Te culci cu cine vrei, oricând vrei, de câte ori vrei şi cum vrei; dacă vrei, poţi să uzi şi canapeaua...mama nu se supără! 

Problema apare când viaţa privată iese pe stradă. E exact ca la animalele de companie: nu interesează pe nimeni unde se spârcâie căţelul tău, dacă îl ţii în casă sau în propria curte. Dar dacă nu-i strângi scrânjoiul cu lopăţica, atunci când te dai cu el în lesă prin centru, în principiu, e treaba tuturor. 

Închei cu un model de înţelepciune:

Hăăă???
Nu spune nimeni, nicăieri, nici de Dragnea, nici de PSD, nici de iubire (ne)tradiţională, nici de decreţei, nici de cearşafuri! Nici măcar nu limitează drepturile nimănui...pentru că nici în momentul de faţă, persoanele de acelaşi sex nu se pot căsători. Deci nu poţi anula, îngrădi sau încălca ceva ce nu există!

E drept că oamenii politici vor încerca să-şi tragă spuza şi pe turta lor, pentru că aşa fac ei. E în fişa postului să pupe sugari, să se fotografieze lângă sportivi, actori sau te miri ce vedete, să dea mâna cu Papa de la Roma, sau să-şi facă selfie c-o măicuţă bătrână. Toţi fac aşa, oriunde pe planetă! Fără să speculezi nişte situaţii  din care să-ţi iasă un avantaj, nu eşti politician!

Referendumul, însă, nu e despre asta. Întrebarea e simplă, răspunsurile sunt simple! Ce ne opărim atât, cu mii şi mii de mărturii, teorii şi conspiraţii?

...iar dacă Ion e înţelept pentru că ştie că familia e definiă în Codul Civil, atunci e grav. Scriam şi data trecută despre asta, acum completez: nu trebuie să ai noţiuni de drept civil ca să înţelegi ce se întâmplă; trebuie, doar, să te uiţi în jur. Când a fost vorba de schimbarea Codului Penal, nu ţin minte să fi fost vreun referendum...pur şi simplu, au venit unii şi au zis să îl modifice. Fix la fel se poate întâmpla şi la Codul civil...care, apropo, deja s-a modificat! D-aia vorbim de Codul Civil şi NOUL Cod Civil, care a intrat în vigoare la 1 octombrie 2011. Ne-a întrebat cineva, ceva, la acea vreme? Nu! Se mai poate repeta figura asta şi pe viitor? NORMAL CĂ DA! Deci, argumentul cu prevederea din Codul Civil e fix pix!

Constituţia, însă, nu se poate modifica fără consultarea poporului.  

Să fim înţelepţi ca Ion? Păi în stilul ăsta, putem să ne aşezăm cu mâinile pe piept şi să aşteptăm să decedăm, deoarece atâta naivitate nu ne poate aduce nimic bun.

Oricum, indiferent de rezultatul prea-cântatului referendum, discuţiile nu se vor opri aici şi nici nu cred că, per ansamblu, se va schimba ceva în bine.

Aşa că, să ne distrăm cât mai putem, pe o melodie care ne reprezintă:

[Cassa Locco - Vând fân]

Despre referendumul unei (alte) normalităţi

Am spus de multe ori că nu am încredere în ceea ce citesc pe Facebook şi permanent mi se confirmă această idee. Ultima ocazie a fost zilele trecute, când am dat peste nişte distribuiri şi redistribuiri ale unor ştiri despre referendumul pentru familie, de pe 7 octombrie.

Până acum, poziţiile erau clare: unii sunt "împotrivă", alţii sunt "pentru"; doar că, de curând a apărut şi o a treia categorie de persoane, a celor care se întreabă, meditativ, de ce se cheltuie 43 de milioane de euro pentru o chestie de care nu este nevoie - deoarece în Noul Cod Civil, la art. 258, alin 4,  se stipulează clar "În sensul prezentului cod, prin soţi se înţelege bărbatul şi femeia uniţi prin căsătorie". 

Prin urmare, uniţi într-un cuget de distribuiri, toţi pun o gură în sus şi se vaită: "Da' de ce se cheltuie atâţia bani, când nu avem autostrăzi, spitale, şcoli şi...... " - completaţi pe linia punctată.

Paranteză: între noi fie vorba, eu nici nu îmi doresc mai multe spitale. Măcar să fie utilate corespunzător cele pe care le avem deja... plus că, dacă ne plângem de puţinătatea unităţilor spitaliceşti, nu înseamnă că recunoaştem că suntem din ce în ce mai bolnavi şi nu avem unde ne trata? Dacă ne-am concentra energia către o viaţă sănătoasă, care să nu ne mai îmbolnăvească, ce ar fi?
E ca şi cum ne-am smiorcăi că vrem să se construiască închisori mai multe, că nu ne mai ajung...când, am putea foarte frumos să ne ocupăm de scăderea infracţionalităţii şi implicit, să nu avem nevoie de penitenciare (noi).
Cu şcolile e aceeaşi poveste. Nu ştiu statisticile, dar la bunul simţ, aşa, nu am văzut (şi nici nu am auzit) de şcoli supra-aglomerate, unde stau 3 copii pe locul unuia singur. Dimpotrivă...unităţile de învăţământ sunt din ce în ce mai goale din cauza lipsei copiilor şi oricum, ăia care mai sunt nu se dau în vânt după învăţat. Se blamează sistemul educaţional, profesorii şi, în principiu, ne întrebăm de ce ar mai merge cineva la şcoală, când s-a inventat home-schooling-ul?
Deci pentru ce mai trebuie multe, multe şcoli? Să ne uităm la ele ca la muzeu?
Cât despre autostrăzi...şi cu banii ăştia, şi fără ei, oricum nu se făceau - pentru că nici până acum nu s-au construit alde sute de kilometri autostradabili iar anul acesta, taman din cauza porcăriei de referendum, am rămas în urmă cu planul.

Hai să fim serioşi! Asta e România şi nu cred că va fi altfel, vreodată. pentru că aşa sunt oamenii. Ca discuţie, sună bine: blablabla autostrăzi...blablabla şcoli şi spitale...blablabla...de parcă nu ar fi aceeaşi poveste, an de an. 

D-aia consider idioate abordările de pe facebook. De cele mai multe ori sunt simple sofisme, care pornesc de la părţi de adevăr smulse din context şi ajung la nişte concluzii atât de alarmiste, că-ţi vine să emigrezi pe altă planetă.

Aşa-i şi cu preaminunata chemare la vot despre care vorbim acum. 

Pentru început, autorii acestor ştiri ar trebui să se pună de acord cu privire la suma cheltuită pentru organizarea referendumului, deoarece ea variază, în funcţie de surse, între 10 milioane şi 43 de milioane de euro (deocamdată). Înţeleg că se mizează pe un efect emoţional cât mai puternic, mai ales dacă în această ecuaţie sunt inserate, strategic, şi fotografii cu bieţi copii sărmani şi cu faţa plânsă, care privesc, cu jind, la un coltuc de pâine. Dar nu ar fi frumos să existe şi un acord informatic, dacă tot se distribuie ştirile? 

Apoi urmează partea a doua a problemei: referendumul NU ESTE DESPRE MODIFICAREA CODULUI CIVIL! Niciodată, dar niciodată nu se va face referendum pentru modificarea unui cod civil, ci doar pentru modificarea Constituţiei. Iar acest referendum, ghici ce? Se face fix pentru modificarea Constituţiei, care spune, la art. 48 alin. 1, că "Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor".

Prin urmare, iată că avem o contradicţie de legislaţie. Nu este bine să fie îndreptată? 

Desigur că pe Facebook nu se dau aceste lămuriri ci, din contră, se oferă pe tavă informaţii trunchiate, care îşi pierd sensul original - pentru că se mizează pe prostia? sila? comoditatea? utilizatorilor de a lua de bun tot ce primesc, fără a mai cerceta subiectul despre care se vorbeşte în propoziţie. Aşa că, după umila mea părere, ştirile facebuciste sunt ticăloase şi cel puţin ipocrite. Deci, de ce m-aş informa de la ele?

Revenind la referendum... nu cred că el are vreo legătură cu lipsirea de drepturi a unora, cu discriminarea sau homofobia; miza lui este ideologică, de apărare a normalităţii împotriva unei noi normalităţi.
Eu cred că normalitatea este una singură, fără clasificări, diviziuni sau paralelisme...ceea ce înseamnă nu există o normalitate paralelă şi egală în drepturi cu normalitatea de bază, chiar dacă îi spune "Altă normalitate". Desigur, putem vorbi despre o normalitate obiectivă şi una subiectivă, dar aici este altceva.
Normalitatea subiectivă s-a schimbat, se schimbă şi va continua să se modifice şi pe viitor, în funcţie de credinţele vremii, tradiţii, obiceiuri sau moda timpului. Aşa se face că în unele zone de pe glob este normal să mănânci viermi sau să organizezi un festival dedicat penisului (Kanamara Matsuri), deşi în alte colţuri de lume aceste obiceiuri sunt simple ciudăţenii. Tot aşa, până la începutul secolului al XX-lea, în China exista o practică perfect normală, denumită "legarea picioarelor" - care consta în bandajarea strânsă a picioarelor fetelor, începând cu vârsta de 6 ani, pentru a le împiedica dezvoltarea...deoarece picioarele mici erau considerate un simbol al frumuseţii. Cu toate acestea, o normalitate de peste 1000 de ani este văzută astăzi ca o practică inumană...deşi, pe viitor, mai ştii de nu va reveni în tendinţe? Cine poate spune?

Normalitatea obiectivă însă, nu se schimbă. Indiferent ce am face şi cât am fi de evoluaţi tehnologic, soarele va răsări de la est şi va apune în vest. Dacă s-ar întâmpla invers, ne-am agita ca nişte furnici pe jăratic, pentru că ar fi semnul unor mari probleme...nu am sta liniştiţi la ţigară, că-i doar o altă normalitate!

Tot aşa, starea de boală este anormală...nu îi poţi spune unui om bolnav că e un altfel de om normal, la fel cum nici cancerul, diabetul, sau apendicita nu sunt alte normalităţi. Orice stare de dizabilitate este anormală, pentru că împiedică funcţionarea corectă a organismului. Ca la maşini...au 4 roţi ca să meargă pe ele şi nu poţi spune că dacă scoţi o roată şi mergi cu 3 este o altă normalitate. La fel cum nu poţi conduce cu pedalele şi nici cu ştergătoarele. Normal este să conduci cu volanul.

Normal este să vezi cu ochii, nu cu unghiile; să mănânci cu gura, nu cu urechile şi să mergi cu picioarele, nu cu nasul. Nu poţi spune că e o altă normalitate, la fel cum nu este normal să-ţi crească ţâţele pe cur şi nici dinţi la subsuoară! 

Asta e realitatea obiectiva; stai în cap şi nu o schimbi! Sistemul digestiv se numeşte aşa pentru că digeră hrana, nu pentru că aşa l-a denumit majoritatea. Sistemul osos este format din oase pentru că aşa e el conceput, nu pentru că asta vrea majoritatea. Iar sistemul reproducător se numeşte în acest fel pentru că reproduce. Dacă nu îşi îndeplineşte funcţia este o problemă..nu o altă normalitate.  

...şi iată cum am ajuns la copii, familie şi iubire.

De ce se naşte iubirea? Complicat de răspuns...şi totuşi, simplu. Gândind la general, fără a lua în calcul liberul arbitru al fiecărui om, scopul iubirii este viaţa şi zămislirea vieţii. Poate uniunea (bazată pe iubire, desigur) a două persoane de acelaşi sex să dea naştere unei alte vieţi? Nu. Şi atunci, despre ce vorbim? În principiu, despre jumătăţi de măsură care privesc doar cadrul legislativ formal, nu şi dimensiunea spirituală a lumii - dar, pe care o poate influenţa. Pentru că, din nou, fie că vrem sau nu, forma influenţează fondul, iar fondul influenţează forma.
Deci, dacă iubirea are nişte reguli şi un scop, cum poate veni altcineva care crează reguli noi, să le numească normale? Dar nu normale normale, ci normale în alt fel...diferit de normalitate, dar tot normale. Pentru că...Iubire! Care nu-i la fel ca iubirea tradiţională şi învechită, dar tot e iubire. Atâta că nu completă, ci întreruptă din cauza limitărilor fizice - pe care dacă le rebrănduim, iese fix aceeaşi iubire tradiţională.  

...sau, dacă nu e iese nimic, e despre drepturi! Minunat...atunci întreb: de ce daltoniştii nu au dreptul să conducă maşinile? Nu deosebesc roşul de verde? Mare schemă! Să se facă semafoare speciale pentru ei! Avem tehnologia necesară...schimbăm legile şi gata! De ce îi discriminăm? De ce, de ce? De ce să cheltuim 43 de milioane de euro pe nimic, când săracii oameni sunt amărâţi şi oropsiţi, cu drepturile încălcate? "Daltonişti din toate ţările, uniţi-vă şi cereţi-vă dreptatea! Nu vă lăsaţi călcaţi în picioare de nişte inculţi cu gândire medievală...luptaţi, luptaţi şi câştigaţi! Se poate, nu renunţaţi"!
De ce nu avem etichete pe produse în Braille? Ce vină au nişte oameni că nu mai văd? Ei nu merită să să ducă la piaţă şi să îşi aleagă produsele dorite?

...şi voi, zoofililor...ce vină aveţi că v-aţi născut aşa? Ce dacă iubiţi o iapă sau o mioară? Iubirea nu are graniţe! Poate sunteţi vârfuri ale societăţii...medici, matematicieni, ingineri, muzicieni... De ce sunteţi condamnaţi la o viaţă trăită în singurătate, fără iubită şi fără copii? Luptaţi pentru drepturile voastre! De ce să nu vă căsătoriţi cu aleasa inimii? Nu-i tot din regnul animal, ca şi noi, oamenii? Şi apoi, de ce să trăiască copiii orfani în singurătate, când pot fi înfiaţi şi se pot dezvolta în sânul unei familii iubitoare? De ce, de ce? 

Uite în ce hal abject sunteţi discriminaţi:

Textul corect ar fi: "Îndrăgostiţii nu sunt, întotdeauna, un băiat şi o fată. Uneori, doi bărbaţi sau două femei se iubesc; SAU alteori un bărbat şi o raţă (vacă, girafă, rândunică...TOVARĂŞA VRĂBIUŢĂ!) se iubesc; SAU o femeie şi un cal (porc, câine, cerb, papagal) se iubesc. Se spune că ei sunt zoofili. Mulţi dintre aceştia trăiesc împreună şi formează o familie".

Păi nu? Ori suntem luptători pentru drepturi, ori nu mai suntem?!

Apropo; propun să chemăm sondele "Voyager" de pe unde s-au dus în cosmos (nu se poate aşa ceva, dar este imperios necesar) şi să refacem mesajul pentru extratereştri...că Doamne feri, îi minţim! Acesta conţine, printre altele, şi un desen cu un cuplu gol, bărbat şi femeie, care salută eternitatea. 

Trist este că nu fac asta amândoi, aşa cum ar fi echitabil. Nu, nu, nu... ci doar bărbatul. Inferiorizată, femeia nu participă cu nimic la ceremonialul de întâmpinare, ci stă de manechin, să-şi etaleze formele. Atât. Nu are nici o activitate, nu are dorinţe...
Dar dacă ar vrea şi ea, splendida creatură, să aibă ţucurel, ce facem? Nu-i încălcăm drepturile? Sau, dacă vrea bărbatul sâni măsura DD, îl discriminăm? Ca să nu mai zic că homosexualii nu sunt prezenţi în mesaj! Cu ei cum o rezolvăm? HUOOOO!!!! Homofobilor ce suntem! Nu-i de ajuns că murdărim această minunată planetă cu nişte concepţii medievale, dar mai propagăm mizeria şi în universul nemărginit! HUOOOOO!!!! De 3 ori HUUUOOOO!!!

Sună prea drastic?
Nu cred. Într-o lume în care există foarte multe persoane care cred că Pământul este plat şi chiar se organizează simpozioane ştiinţifice care dovedesc acest lucru, mă aştept la orice.
Pot, doar, să susţin valorile în care cred şi în rest...ce-o da târgul!

Să bem pentru asta! Ia mai toarnă-un păhărel, să ne veselim niţel!
Apoi, să trecem la acţiune. "Pe cai, că se filmează!!"



[Fort Boyard theme]