joi, 23 martie 2017

Limba noastră-i o comoară...

"- Draga mea, dă-mi şi mie, te rog,  paharul cu apă du pă masă!" 
"- Nu pot - zice ea râzând cu gura pâna la urechi...După masă nu-i nici un pahar, doar peretele. Poate vrei să spui DE PE MASĂ!"
"- No bine, dragă... paharul DE PE MASĂ. Acum e bine?"

Nu mai zic nimic...am comis-o, mea culpa. Are şi fata perfectă dreptate. Plus că recunosc...nu-s vreun mare respectator al regulilor. De fapt, cred că reinventez limba română măcar o dată pe oră, fără să mă stresez prea tare; dar dacă iubesc cea mai grammar police din câte s-au inventat pe planetă, îmi asum şi amenzile...




Cam la asta mă gândeam într-o dis-de-dimineaţă, când plecam la lucru; şi cum stăteam eu amorţit, somnoros, tuflit vai şi-amar de capul meu pe-o canapea din maşina de navetă, numai ce-mi arunc ochii prin jur...



...şi unde îmi cântam în cap numai "Und' te duci tu, mielule/ La tăiere, domnule", imediat mă-nviorez şi schimb registrul pe hip hop d-ăla energic, de cartier: "După scaunele gri, stăm noi - majoritatea". C-apoi de ce să nu ne simţim bine? Vorba lu' Creangă: "Ştiu că-s prost; dar când mă uit în jur, prind curaj".

Oricum, limba română este cea mai grea de pe pământ!
Ce arabă, ce chineză, ce japoneză? Româna, frate, aici să te ţii blestem! Se schimbă de la an la an, tot timpul cu reguli noi şi forme noi! Avem DOOM 1, DOOM 2, DOOM 3, DOOM 4...am ajuns ca seria noastră de dicţionare să fie mai stufoasă ca seria de jocuri DOOM - care chiar are tradiţie pe planetă!
Păi de unde să ţii pasul cu atâta evoluţie?

Aşa că am luat o hotărâre eroică: nu mai condamn pe nimeni de nimic, ci doar mă amuz de ceea ce văd în jur. Bine...îmi vine, mai mult, să râd plângând; sau să plâng râzând -  dar ne mai împiedicăm de detalii? Şi aşa viaţa-i complicată, ce s-o mai complicăm şi noi?
Nu-i mai simplu să ne relaxăm? La o sală, spre exemplu...SAU, am văzut o super-ofertă prin oraş:


Cumperi porcul şi pac! După ce-ai mâncat bine şi te-ai balonat, primeşti o greutate...pe alese, după puteri. Că dacă eşti vreun pişpiriu d-ăla de tre' să umbli cu pietre-n buzunare ca să nu te ia vântul dacă suflă oleacă mai tare, nu te-nfigi la una de 80 de kg, logic! Dar pentru cine poate...are cu ce, slavă Domnului!

Nu vrei sport, mergi la spectacol! Chiar se juca o reprezentaţie la un moment dat...o împletire de tradiţional cu folclorul urban:



Bine, asta era în sesiunea de iarnă, dar nu cred că primăvara i-apucă ruşinea pe actori şi nu mai sparg nimic! Că na, e cald, frumos...măcar de plictiseală, şi tot rezolvi de-un număr!

Nu-ţi trebuie nici distracţie, ieşi în oraş să mănânci! Şi aici se-ntrec ofertele...Eu, de exemplu, merg la un local mişto rău...



Ca să fiu sincer, nu am trecut niciodată dincolo de uşa de intrare, dar îmi place să mă opresc în faţa lui şi să mă întreb: De ce se numeşte "La 2 tramvaie", când pe siglă e numai unu'? Iniţial am zis că poate nu văd bine şi am căutat tramvaiul 2 pe lângă tramvaiul deja existent; m-am uitat în spate, pe deasupra, pe sub el...am numărat chiar şi roţile, crezând/sperând că poate ăstalalt o fi mai miculuţ şi se vede greu. Dar nu-i şi pace! Deci....Ce s-antâmplat cu dânsul? L-au furat oamenii răi? No bun, se-ntâmplă! Unui vecin i-au furat balustrada scării de intrare în curte, că părea de inox. Deci...te aştepţi la orice! În regulă...Da' să schimbe şi firma atunci: Restaurantul "La 1 tramvai" - să ştie omu' la ce să se aştepte!
Păi ce mă fac dacă vreau să-mi fac selfie în şpagat pe 2 tramvaie şi când mă duc în restaurant, găsesc numai unu'? Nu se alege praful de stima mea de mine? Nu se duce pe gârlă toată faima mea de facebook?

Am rezolvat-o şi cu restaurantul. Şi cu toate acestea, tot ne putem distra de minune! Plecăm într-o excursie, de exemplu...Uite, şi la acest capitol sunt oferte minunate! Personal, am ochit un pelerinaj -  că-i de post:



Şi chiar mi-am propus să merg, serios! Doar că nu găsesc ziua de 25-26 martie, cu nici un chip! M-am uitat, deja, pe 5 calendare şi degeaba - nimic, nimic! Găsesc 25...pică sâmbătă, e Bunavestire; găsesc 26...pică duminica, e duminică. Dar 25-26...să-mi trag pălmi! O fi magie ca la Harry Potter, cu peronul 9 şi trei sferturi, când trebuia să intri într-un zid ca să ajungi unde trebuie. Mai ştii? "Atunci bine!" - îmi zic..."să fie în partea lui! Eu cu capul de pereţi nu mă dau!"
Oricum, am renunţat la idee. Mai bine stau acasă şi dorm, că-i mai sănătos!

Iar dacă n-am somn şi nici chef de bairam, până la urmă m-oi duce să muncesc ceva, ce să fac? Noroc că piaţa geme de oferte şi la acest capitol. Şi am găsit anunţul perfect:



Acuma, nu ştiu cum va fi p-acolo - cu salarii şi toate cele, că nu doare pe nimeni mâna să înflorească anunţul, ca să atragă poporul; dar dacă mă laudă, mă bag! Nu neapărat c-aş avea nevoie de asta...deja ştiu despre mine că-s frumos, deştept, harnic, bun la suflet, blând, iubesc copiii, fac curat în casă, duc gunoiul, nu vorbesc cu gura plină, zic "sărut-mâna pentru masă" după fiecare masă, nu zic cuvinte d-alea urâte cu p..., cu f...., cu m...., cu c..., nu beau nu fumez, nu merg la femei, nici femeile nu vin la mine - dar să schimbăm subiectul!
Ce s-o mai sucim atâta, în principiu sunt un ideal masculin pe lângă casa omului şi modest pe deasupra! Ştiu asta! Dar când mai observă şi alţii...deja jucăm în altă ligă! Îmi mai creşte şi mie inima!
Mă-ntreb doar: când e cazul să fiu lăudat? Se poate o dată la zece minute? Mai des? Nu, nu, că poate mi se urcă la cap...e suficient aşa. Este? Sau cine se stabileşte când e cazul? Are vreun şablon, trebuie să-i dau o atenţie? Îi fac cu ochiul! Se pune? Că dacă nu-i convine, îi fac cu degetul!

Dar până aflu şi eu când e cazul să fiu lăudat, hai să ascultăm o muzică d-aia faină, care unge la suflet:

miercuri, 8 martie 2017

Egalitatea face diferenţa

Când eram eu tânăr student, nu exista petrecere la care să nu se cânte "Apă de izvor" - care era foarte mişto şi îmi plăcea enorm, dar îmi mai amintesc numa' un vers jumătate: "Azi e luni şi mâine-i marţi, pleacă Anca la Galaţi/ Să ne dea în judecată, că..."nu i-am făcut ceva; dar nu mai ştiu despre ce era vorba...
Bătrâneţea, haine grele! Ce să mai zic? De la o vârstă, ciocăne Alzheimer-ul la uşă...

În fine, nu contează asta! Ideea era că trece vremea ca în cântec: numai ieri ce dansam cu toţii în miez de noapte, pentru că am trecut în anul de glorie 2017; iar acum suntem tocmai pe 8 Martie! WOW! Unde au dispărut Ianuarie şi Februarie?? Cine le-a furat din calendar? Mai că-mi vine să pornesc cu trompeta pe uliţe, hăulind a jale: "Dă-mi nopţile-napoi şi zilele senine!"
Şi aş face-o, dacă aş ceda impulsului de moment...numai că, orice zi este senină - în felul ei, e drept. Astăzi, de exemplu, este Ziua Internaţională a Femeii. Perfect, party!!! Urări de bine, cântece, flori, cadouri, dedicaţii la radio, muzică de suflet, emoţie, curăţenie, puritate, zâmbete şi pupăceli...ce poate fi mai frumos de atât? 

Totuşi, mi-e teamă să o mai serbez, că poate fac vreo nasoală şi-mi pun în cap tot C.E.D.O.!
De obicei nu-s aşa zăbăuc, însă astăzi am dat peste o ştire care m-a năucit complet şi m-a umplut de întrebări: cică pe luminile semafoarelor sunt numai imagini de bărbaţi, ceea ce este curată discriminare! Să-mi trag pălmi, dacă m-am gândit vreodată la chestia asta! Mintea mea e mai la nivel de grădiniţă: "linie, linie, punct şi punct; linie, linie şi un rotund; linie, linie şi un balon...ASTA-I FORMA UNUI OM!" No, aia văd şi pe semafoare! Un balon cu beţe...  Dar dacă unii zic că-i bărbat, aşa o fi! Şi dacă vor femeie, vreau şi eu! Mamăăă...parcă şi văd! Dacă pun pe semafoare o siluetă d-aia de gazelă 90-60-90, promit că numai după semafoare mă uit! Problema e alta: Nu pot fi dezbrăcate, că trec şi minori pe stradă; dar, dacă se poate, aş sugera nişte haine foarte mulate, care se fac transparente după miezul nopţii; .c-apoi ştiţi vorba: "ochii văd, inima cere!" Tânăr, bătrân, tot eşti cu ochii după căprioare!



Doar că aia cu discriminarea m-a dat peste cap şi nu-mi mai revin! Eu chiar vreau să fiu complet onest, echilibrat, echidistant şi obiectiv! Vreau să fie bine, să ne avem ca fraţii (şi surorile)! Vreau egalitate pentru toţi (şi pentru toate)! Vreau doar iubire, fără ceartă! Make love, not war! 

Propun să eliminăm orice formă de discriminare, indiferent cât este de mică! Mărturisesc cu mâna pe suflet că iubesc femeia şi chiar nu vreau ca ea să sufere. Nici o femeie nu trebuie să sufere!
Istoria planetei a fost scrisă de învingători, şi mai ales de bărbaţi! Ştiţi, oare, că până nu de mult, femeile erau obligate să fie analfabete - pentru că nu aveau dreptul să înveţe carte?! Bravo lor că luptă să îndrepte măgăria! Le admir...
Aşa că, de azi, militez şi eu pentru schimbare şi vreau să punem bazele Lumii Noi! O lume Modernă, în care recunoaştem valoarea femeii! Primul pas a fost deja făcut: am înlocuit odioşeniile de pe semafoare! Desigur, nu e perfect...pentru că noile siluete au fustă - şi nu aş vrea ca, pe viitor, să se simtă discriminate femeile care poartă pantaloni! Ele n-au drepturi? De ce se perpetuează mitul femeii cu fustă? Discriminare! Curată discriminare, monşer!

AVEM NEVOIE DE SCHIMBARE!
De mâine, nu mai vreau să aud de Nautilus şi căpitanul Nemo! Ce? Femeia are sârmă la ghem? De ce să nu fie căpitan? "Căpitana Nema" - cum sună asta?
De ce vine lupu' la capra cu trei iezi? Lupoaica ce face, moare de foame în vizuină? De ce nu s-a scris şi povestea în care lupoaica merge la ţapul cu trei iede? Curată discriminare! De ce pe Scufiţa Roşie, o biată copiliţă, o mănâncă lupul? Dacă era Scufiţul Roşu nu avea gust bun, sau cum? De ce copiii noştri nu învaţă despre Croitoreasa cea Vitează, Greuceana sau Frumosul din Pădurea Adormită? De ce, întotdeauna prinţesa este cea slabă şi trebuie salvată de voinic? De ce doar Jack se urcă pe vrejul de fasole şi se umple de averi? Dacă era o duduiţă - Jacka, de exemplu, nu avea voie să devină putredă de bogată? De ce doar Mica sirenă tre' să plângă că n-are picioare de om, după ce s-a îndrăgostit de prinţ? Dacă se îndrăgostea Micul Siren de prea frumoasa fată din palat, se făcea gaură-n cer? DISCRIMINARE!
De ce tradiţia este consemnată din moşi-strămoşi? Babele-străbabele ce făceau? Numa' moşii erau deştepţi şi lansau vorbe de duh pentru posteritate? 

De ce mai acceptăm ideologiile Evului Mediu, când domniţa suavă era salvată de cavalerul pe cal alb? Prinţul nu merită salvat şi el? Poate mă-sa zace beată pe tron şi tac-su s-a-nţepat în fus când torcea -  iar mititelul e încuiat în turn! Păi să nu aibă şi el o prinţesă curajoasă care să îl elibereze? 



De ce doar Frumoasa este întotdeauna chinuită şi supusă? De ce este cea care se va îndrăgosti, în cele din urmă, de Bestie? De ce nu avem un Cenuşăres care să slugărească la Mama Vitregă şi să fie salvat de prea-minunata zână pe-o iapă albă, care dă bal la palat să îşi caute bărbat (zâna, nu iapa)? De ce doar prinţesa sărută broscoiul? Dacă un prinţ ar săruta broasca, se spuzeşte la gură? Îi scade bărbăţia?

Nu! Eu nu mai accept aşa ceva! Şi dacă vrem să schimbăm ceva, trebuie să pornim cu începutul! Trebuie să educăm tânăra generaţie în spiritul Noii Lumi, pentru că doar aşa vom obţine un rezultat! Schimbăm poeziile de la grădi: "linie, linie, punct şi punct; linie, linie, şi un rotund; linie, linie, şi o cheie; ASTA-I FORMA DE FEMEIE!" Schimbăm poveştile...schimbăm mentalitatea copiilor...şi în zece ani, am schimbat deja lumea! Voila! Cât de simplu este!
Disney a demarat, deja, acest proces şi prinţesele moderne nu-şi mai caută prinţul mult visat, ci salvează planeta şi-i dă în gură lu' zmeu, de-l deşelă cu bătaia!

Dacă ei (ele) pot şi noi putem! Azi în Timişoara, mâine-n toată ţara! Azi la desene animate, mâine în toată lumea!  Uraaaa!!

...şi-apoi, mai am o întrebare: dacă femeia este asemănătoare şi egală cu bărbatul în toate cele, ce mai înseamnă feminitatea?

Dar, până ajungem departe, propun ne întoarcem la tradiţie (că cine ştie cât o mai avem) şi să sărbătorim femeia - (pe) care o avem:



miercuri, 1 martie 2017

(În loc) de mărţişor

Ui' mă la el, că iar veni întâi de martie, drăguţul! Când ziceam şi eu că nu mai trece iarna, pac! Mintenaş, sosi şi mărţişorul...cu veselie, cu bucurie, cu dăruială - cum se face! C-apoi ştiţi cum e situaţia: dacă nu oferi nimic, doamna reproşează: "Păi bine, mă! Nu ai fost în stare să-mi cumperi un mărţic de 1 leu?! UN LEU NENOROCIT! Nici măcar atâta nu merit?". Dacă oferi, face pe niznaiul: "Ee, acuma ne împiedicăm în detalii? Ce-ai mai dat banii pe mărţic? Ce să fac cu el, că în piept nu se mai poartă! Ce-s copil? Mulţumeeesc...dar chiar nu era nevoie! Mai bine mă ajutai la bătut covoare, şi gata! Cel mai frumos cadou..."

No, noroc pe capul meu, că nu mă încadrez nicăieri! Practic, sunt băiat de gaşcă - dar umblu singur; şi am o plăcere nebună să dăruiesc! Sunt în stare să serbez şi o nouă buruiană crescută pe câmp, numa' să fie rost de veselie, pupăceală şi-o băută mică! Oricum toate trec în cele din urmă...cele rele, şi mai ales cele bune!

...aşa că iar am pornit prin sat, la împărţit de mărţişoare! Problema este că cel mai drag şi cel mai important, nu l-am dat încă...şi, pentru că tot s-a inventat tehnologia modernă cu a ei lume virtuală, zic să o folosesc! Dar cum nu-s chiar un om de-o poză încercuită cu ghiocei şi inimioare, vă ofer o stare pur românească, neaoşă! Fragmente din viaţa de pe la noi...ce mai la deal, la vale? O realitate care uneori ne enervează, alteori ne stresează...şi întotdeauna este plină de haz!
Şi de ce nu ar fi?

Avem comercianţi inventivi, care se bat să ne ademenească! Adică nu-s ca-n bancul cu Bulă, când se duce să cumpere pâine şi i se dă mereu din cea de ieri...Aşa că, într-o zi, întreabă supărat: "DAR PÂINE DE AZI NU AVEŢI"? "Ba da, domnul meu..dar veniţi mâine să o luaţi"!



Avem locuinţe polivalente, nu îngrămădite ca prin ţările mai dezvoltate - când camera are 1 metru pătrat, iar patul coboară din tavan si se poate transforma, după caz, în canapea cu fotolii, măsuţă de cafea cu televizor, şifonier, dulap pentru scule, cadă cu săpunieră şi şampon, cabină de duş, coteţ cu lopeţică de caca pentru căţel, casetă de bijuterii, geantă de voiaj şi garaj pentru Mini Cooper-ul pliabil, de pe peluză.  


Am investit în cercetare şi acum avem seturi de produse care ne înfrumuseţează şi ne prelungesc viaţa:




...iar bucătăria tradiţională este într-o continuă dezvoltare, îmbinând produsele autohtone cu cele din diverse colţuri ale lumii. Aşa se face că am inventat îngheţata sub formă de pizza, ficat de porc sau chiar, creier de porc:



Suntem gurmanzi, e adevărat! Dar şi patrioţi..pentru că tot ce atinge pământul natal, trebuie să se românizeze!


Minunat, ce să mai zic?
Astea nu-s mărţişoare doar de o zi...ci de fiecare zi! Pam pam!

Acuma fug la orătănii , să le dau ceva de-ale gurii...



...şi-apoi iar zic să ne bucurăm, şi-un cântec de inimă albastră să cântăm: