Ziua perfectă pentru îndrăgostiţi

Fără îndoială, februarie este luna iubirii!

Avem Vali Day, avem Fifty Shades of Grey...şi mai avem Dragobete's Day! Pur şi simplu mi-nu-nat! Tot să iubeşti în condiţiile astea...

Dar dacă ai capul gol ca un borcan şi te uiţi la zâna de lângă tine cu mirare, întrebându-te ce poţi să-i faci când o vezi că freamătă ca un crin în adierea vântului, nu dispera! Specialiştii în probleme de cuplu îţi sar în ajutor.. şi totul e pe sistem "mură-n gură"! Dacă ştii să citeşti, e perfect - că ai desfăşurător ca la spectacol...pe ore şi cu indicaţii regizorale de efect, să nu faci vreo boroboaţă!

Acuma...orarul este pentru Valentine's Day - dar cred că merge şi de Dragobete's Day, mai ales dacă vrei să iubeşti româneşte! Nu d-aia suntem români?

Nu ştiu despre alţii, dar eu l-am citit şi mi l-am şi aplicat.

A ieşit cam aşa:

 - Ora 8.00. Micul dejun la pat. Surprinde-ţi jumătatea cu un gest frumos, chiar de când deschide ochii. O floare, o ceaşcă cu cafea şi o gustare de dimineaţă fac ziua mai frumoasă dacă sunt însoţite de un „Te iubesc”.

Vaaaaaiiii...cât de frumos...şi de ce trebuie să fac asta doar acum? Întrebare: dacă eu îi spun în fiecare dimineaţă "jumătăţii" că o iubesc, se mai pune că o surprind?

- Ora 8.30. Melodia perfectă. Romanticii din întreaga lume au votat: Sade, Destiny’s Child, Righteous Brothers, Mariah Carey, Toni Braxton sau George Michael în topul artiştilor pentru Ziua Îndrăgostiţilor. Daţi drumul muzicii!

Dăm, dăm...doar că am o problemă: ce trebuie să fac pentru a mă înscrie în rândul romanticilor? Ce scrie în fişa postului de romanticos? Dacă îi dau s-asculte Babi Minune "Indianca mea, arăboaica mea" se pune? E cu talent în dragoste, frumuseţe răpitoare, inimă ruptă...d-astea de amore mio! Plus că poate-mi dansează din buric! Dacă mai şi cântă...îi dau jos şosetele şi se mai duce luni la serviciu! 

- Ora 9.00. Surpriza! Strecuraţi în geanta partenerului un bileţel parfumat, o floare, un stilou sau chiar o pereche de chiloţei sexy. Se va gândi toată ziua la tine şi de-abia va aştepta să ajungă seara acasă.

Surpriză! Strecor în poşeta jumătăţii un pix sexy, cu gagică d-aia care care se dezbracă dacă îl întorci! Merge? A, da...îl dau cu spray şi-l înfăşor în budigăii mei sexy...dacă mai încap în poşetă. Dacă nu, pot să-i cumpăr o valiză? Ce zic specialiştii?

- Ora 10.00. Mesajul. Este Ziua Îndrăgostiţilor. Dacă nici astăzi nu îi spuneţi jumătăţii că o iubiţi, atunci când îi mai spuneţi? Compuneţi un mesaj frumos şi trimiteţi-i-l pe telefonul mobil.

Tocmai am stabilit că îi spun zilnic şi e super-agasată, cică să n-o mai iubesc! Deja m-a ameninţat cu făcăleţul...dacă îi mai zic şi azi, mi-e că mi-o iau! Mai compun mesajul?

- Ora 11.00. Amintiri. Ştiţi ce îi place cel mai mult iubitului sau iubitei? O fotografie cu primul sărut, cu muşcata din fereastră, cu vacanţa de anul trecut sau cu prima zi de relaţie va produce un efect emoţional intens.

Secţiunea amintiri...aici ştiu! Uraaaaa!! Îi trimit pe whatsapp o poză când îmbrăţişez cactusul din geam pe melodia "Amintirile mă chinuieşte, amintirile mă răscoleşte, simt dureri pe care nu mai pot să le-ndur"! 

- Ora 12.00. Prânzul. În pauza de masă puteţi să „aranjaţi” surpriza pentru seară. Rezervaţi o masă la restaurant (nu de parte de casă) şi nu uitaţi ca în meniul de la cină să figureze: scoici, somon, vin roşu şi o salată cu brânză.

În primul rând, nu lucrăm împreună! În al doilea rând, cea mai bună şansă pentru a avea restaurant aproape e să mi-l construiesc eu singur! Mă rog, o duc în...'oi vedea eu! Dar ce mă fac dacă ăia nu au scoici şi somon? Cercetătorii nu au şi ceva alimente mai neaoşe? O mămăligă cu brânză, fasole cu cârnaţ, ciorbă de perişoare, tocană de mazăre, ceapă cu slană...d-astea de pe la noi!

- Ora 13.00. Ciocolata. Este păcat să rataţi o seară romantică din cauza stresului de la serviciu. Mâncaţi fructe şi ciocolată, beţi cafea cu moderaţie şi preparaţi-vă o ceaşcă cu ceai verde fără zahăr.

Aoleu, tre să mâncăm ciocolată o oră întreagă? Păi jumătatea mea mea mănâncă 3 feluri de mâncare în 7 minute - şi asta când nu se grăbeşte!  

- Ora 14.00. Provocarea. Statistic, între ora 14.0şi 15.00, peste 60% din bărbaţii din întreaga lume se gândesc la iubita lor. Trimiteţi-i o fotografie sexy cu voi, un trandafir sau o scenă deocheată dintr-un film. Va înţele aluzia.

Na-ţi-o frântă! Acuma chiar nu m-am gândit să-mi fac selfie sexy când o...pup! Aaaa...pot şi scene deocheate din filme? Cu pornache mă descurc! Gata, am bifat!

- Ora 15.00. Încingeţi atmosfera. La ora asta, femeile intră într-o dispoziţie romantică specială. Trimiteţi-i pe mail una dintre piesele: „Wicked Game” – Chris Isaak sau „Let’s get it on” – Marvin Gaye.

Mamăă...Wicked Games sună bine de tot! De îndrăgostit ce sunt de ea, îi trimit o melodie care zice că nu vreau să mă îndrăgostesc de ea. Mai bine îi pun Jamparale! Cine a scris prostiile astea?

- Ora 16.00. Cadoul. Peste 82% din cupluri cumpără cadouri pe ultima sută de metri pentru persoana iubită. Fiţi originali, fiţi dulci, simpatici, amuzanţi şi mai ales surprinzători. Chiar dacă bugetul nu e mare, o surpriză pică la ţanc!

Pică, pică...problema mea e că nu fac parte din cei 82%! Eu sunt în stare să iau cadoul cu un an înainte! Am plan B pentru ora asta, sau o las să treacă aiurea?

- Ora 17.00. Vă pregătiţi să plecaţi de la serviciu. E timpul să faceţi un plan de bătaie pentru acasă: decoraţiunile interioare, parfumurile afrodisiace. Încercaţi să ajungeţi înaintea partenerului pentru „cireaşa de pe tort a zilei”: surpriza de după cina romantică.

Ies la 15.00, ea iese când poate. Dar fac planuri, că nu mi-e greu...şi dacă nu ajunge în timp util, pun cireaşa pe tort:  sun o prietenă să mă rezolve! N-aş vrea, dar aşa zic studiile: nu există dragoste fără gelozie! Şi dacă n-are motive să fie geloasă, zic să-i dau...

- Ora 18.00. Faceţi tot posibilul să ajungeţi primul acasă. Iniţiaţi un joc erotic punând bileţele cu provocări peste tot, faceţi o hartă spre pat, pregătiţi costumaţia pentru noaptea romantică etc. Odată scena pusă în practică, fugiţi la restaurant, ca să nu vă lăsaţi aşteptat!

Aşşşaaaaa...am plecat la 17.00 şi trebuie să ajung la 18.00 acasă. Adică drumul ar trebui să dureze o oră...nasol moment! Păi ies din bloc şi intru-n firmă! Ce mă fac, le stric la ăstia programul? Sauuu, mi-a venit o idee! Zic să mă plimb între casă şi serviciu timp de o oră; intru-ies-intru-ies..numai să nu mă vadă cineva cunoscut, c-apoi zice că m-am stricat la cap!

- Ora 19.00. După un pahar cu vin şi o cină lejeră, relaxantă, este timpul să vă retrageţi acasă. Şoptiţi-i la ureche partenerului ce aşteptaţi de la el/ea. Asta e seara fanteziilor.

Să recapitulăm: la 17.00 mă pregătesc să plec de la lucru, la fix 18.00 mă grăbesc să ajung acasă şi fac urme cu bocancii plini de noroi pân' la pat - eventual, încep de la intrarea în bloc, să nu cumva să nu fie lumină pe scară când vine ea şi să greşească apartamentul. Apoi fug la restaurant şi până la 19.00 trebuie să mănânc măcar un fel - ca să am după ce bea un pahar. Şi apoi îi şoptesc la ureche ce îmi doresc cel mai mult: "Iubi, vreau acasă...dorm pe mine de vreo oră!"

- Ora 20.00. După ce v-aţi făcut de cap în culcuş este timpul să încheiaţi în aceeaşi atmosferă ziua. Căutaţi un film romantic la televizor şi urmăriţi-l îmbrăţişaţi.

Şi dacă eu vreu să-i fac masaj la tălpi, în timp ce ne uităm la desene animate pe net, pot? Stricăm seara?

- Ora 21.30. Azi, duşul sau baia în cadă nu se face individual. Intraţi amândoi în baie, spălaţi-vă reciproc şi giugiuliţi-vă la lumina lumânărilor. Adormiţi îmbrăţişaţi. Nu veţi uita niciodată ziua aceasta.  

În sfârşit, mă spăl! Dar am curent electric, frate! Ce-s nebun, să stau la lumina lumânării? Doar că n-am cadă...şi în copaie nu încăpem amândoi! E bine dacă ne spălăm pe mâini unul pe celălalt pe marginea ei? Împărţim săpunul...

Şi-apoi nu pot să adorm chiar îmbrăţişat...că ori murim de cald, ori ne sufocăm! Plus că eu dorm împrăştiat pe tot patul, de zici că-s caracatiţă fleşcăită pe asfalt!! Mă răzui cu lopata, dacă vrei să mă muţi altundeva...atât!

Pfffuu...şi aşa am trecut şi ziua aceasta :)

Partea bună e că şi mâine e o zi. Tot cu cântec...

Interviu de interes public

Eu am obosit de atâtea proteste şi nemulţumire! Pe cuvânt de cercetaş!
Da' de ce să mă agit când pot, mai bine, să Nu mă agit? Plus că nici o zi nu poate fi mai frumoasă ca cea de astăzi...Deci, frate, hai cu bairamul! Că doar, motive-s destule: a nins afară, a dat căldura, imediat apar ghioceii, lumea din jur are fel de fel de preocupări, de ţi-e mai mare dragul să le observi...suntem tot într-o forfotă!

Uite, de exemplu, marea jurnalistă Andreea Esca are interviu cu fostul prim-ministru Dacian Cioloş...şi pentru că discuţia a decurs într-un stil relaxat şi jovial, a venit şi întrebarea firească: "Sex: dimineaţa sau seara?" , moment în care Cioloş răspunde timid: "Când apucăm". Personal aş fi continuat întrebarea: "...şi pe cine apucaţi?"

Oricum, foarte tare! Chiar mă gândeam într-o noapte, când nu mă lua somnul: "Când o face Cioloş sex?" Şi-am încercat să-mi imaginez...numai că am păţit ca Bulă când număra oi  imaginare ca să adoarmă şi a stat treaz toată noaptea când a descoperit că a pierdut o oaie. Cam aşa şi eu: ce făceam şi cum o întorceam, tot nu ştiam cum să-mi răspund la întrebare şi eram tot cu ochii cât cepele de nesomn! Nu mai zic, că de la o vreme îmi crescuseră şi nişte pungi sub ochi...mamă, Doamne! Mergeam la piaţă şi într-însele îmi puneam cupărăturile, că aşa erau de încăpătoare!
Noroc cu dna Esca, că m-a lămurit! Altfel...nu ştiu ce se întâmpla cu mine! Poate-mi sărea şi vreo rotiţă de la atâtea gânduri asidue şi o luam teleleu pe străzi, în căutarea fericirii...

Bine că nu a fost cazul! 

Problema e că abia acum am realizat cât de conectat sunt la viaţa publică şi că mintea mea este plină de întrebări! Şi dacă tot s-a spart gheaţa cu Cioloş, zic să nu ne oprim aici...mai vreau detalii intime!

Aşa că propun o listă cu întrebări pentru următorul interviu, că tot am veleităţi de jurnalist - în cap la mine, abia am câştigat premiul Pulitzer! Ce-i drept, îmi vine în rate...dar hei! Dau de băut, tocmai mi-a sosit prima jumătate!
În fine...gata cu glumele! Vă rog frumos...să-i dăm drumul:

1. Pipilică faceţi din picioare, sau vă aşezaţi pe colac?

2,3. Căcâţa e moale, sau iese viguros şi dodoloţ? E galben ca lămâia, sau brun ca ciocolata?

4. Aruncaţi şosetele găurite, sau vi le coase soţia?

5. Ce culoare are perechea favorită de chiloţi?

6. La poponeţ vă ştergeţi cu mâna stângă, sau cu cea dreaptă? Ori...poate cu amândouă odată?

7. Cât de des vă tăiaţi unghiile de la picioare?

8. Râgâiţi după ce mâncaţi? 

9.  Cu ce deget vă scobiţi în nas?

10. Vă place să folosiţi wc-ul turcesc?

Serios, lucrurile astea trebuie ştiute neapărat! Ca o naţie ce ne respectăm, nici nu concep cum ar arăta viaţa fără aceste informaţii...care ştiu sigur că sunt de interes public! Altfel, Andreea Esca, un jurnalist care cică este un formator de opinie şi serveşte interesul public, nu ar fi pus o asemenea mizerie de întrebare! 

Dar dacă a pus-o, înseamnă că, pe cale de consecinţă logică, publicul chiar este interesat de prostiile astea.

NOI suntem interesaţi! Ce politică, ce bunăstare socială? Infrastructură, medicină, educaţie? Astea-s subiecte de o bârfă mică, la o bere c-o sămânţă! Nu e mai important să ştim când face sex Cioloş? De câte ori pe zi? Unde? În ce poziţii?
Probleme d-astea adevărate, după care chiar ne frige buza...care, de fapt, chiar contează! De exemplu, asta cu sexul merge ca replică de agăţat: "Bună! Sex dimineaţa, sau seara? Nu de alta, dar ca să ştim cum stăm..."
Şi chiar e logic: de la sex apare îndrăgostirea, apoi se naşte familia, iar familia e celula de bază a societăţii!  Parammmm!!! Băi, câte schimbi cu o întrebare!!!

No bine...
Până una alta, mai bine să ascultăm un cântecel din vremurile de glorie, când "cecherap; cecherap" dădea tonul distracţiei:

Bamboo - ca stil de viaţă

În general nu îmi place politica și nici nu mă încred prea mult în politicieni, iar această atitudine îmi permite să fiu mai detașat în multe probleme care nu ar face decât să îmi complice viața, fără nici un rost.  Așa că dau dreptate vorbei de duh din popor: politica e un rahat pe care toată lumea vrea să pună mâna, bătându-se cu pumnul în piept că îl apucă de partea curată.

Trist este că în bătălia politică dintre preşedinte şi guvern, a fost târât și poporul. Părinți, copii, bunici, nepoți, soți, soții, prieteni, iubiți...nu mai contează! Ceea ce are importanță este simplu: dacă nu ești cu mine, ești împotriva mea! Așa că HUUUOOOOO!!! Tu ești drogat, hoţ, tu ești manipulat, ba tu ești manipulat, tu ești comunist, ba tu ești securist! Am găsit discuții pe internet în care  unii povesteau, plin de dezgust, discuțiile cu părinții susţinători de comuniști, care se pun de-a curmezişul libertăţii şi democraţiei. 

Apoi am căutat, în paralel, informaţii dintr-o tabără, dar şi din cealaltă...iar agitaţia a atins cele mai înalte culmi de nebunie: se înjură ca pe şanţ, se porcăie, se minte, se demonizează sau se disculpă o parte sau alta - în funcție de partizanatul politic. Se încalcă în picioare orice urmă de respect şi demnitate umană, se încalcă legea, se discriminează...pentru că în dragoste şi război, totul este permis! Iar ceea ce trăim este un război...ce-i drept, nu cu arme - încă. Ci unul al nervilor, al minciunii şi al manipulării. 

Iar în toată această nebunie, sunt târâți copiii. De ce? 

Pentru viitorul lor, sau pentru orgoliul nostru? - care, între noi fie spus, nici măcar nu e al nostru...ci al celor care vor putere, multă şi nemăsurată putere. 

Cu milioane de ani în urmă, pe când Decebal învăța să agațe gagici și eu eram cogeamite Șoim al Patriei, la fel mergea treaba: pentru a sublinia gloria țării și iubirea pentru conducătorul mult iubit (desigur), copiii erau scoși în față. Îmi amintesc și acum o anume zi de vară în care niște matahale cu pălării negre au năvălit în grădiniță, au îmbarcat toți Șoimii într-o rablă de autobuz și ne-au dus, val-vârtej la ultimul etaj al unui bloc, să-l întâmpinăm pe Ceaușescu. Personal, mi se frângea de partid și tot ce îmi doream era să merg la toaletă - dar, obligat forțat, de voie de nevoie, a trebuit să stau câteva ore, cocoțat pe niște cutii dintr-un balcon străin, cu ditamai coada de drapel în brațe - pe care trebuia să o agit frenetic atunci când apărea coloana oficială la orizont.

No, deci care este diferența între această imagine și cea în care un politician pupăcește copii, doar pentru că e campanie? Sau cea în care părinții urlă la guvernanți, cu copiii în cârcă? Sau cea în care unii se iau la omor cu jandarmii, îi înjură și le aruncă cu sticle incendiare și cataroaie în cap, apoi ziua următoare, vin copiii și le dau flori? Sau când se face un lanţ uman în jurul clădirii guvernului, format din copii?

Gestul cu florile este foarte frumos, luat în modul: protestăm, pentru că nu suntem de acord cu politica ăstora și îi vrem p-ăștialați. Că am mers la vot sau nu, nu mai contează...ideea e că protestăm, dar nu ne omorâm! Asta înţeleg; nu pricep, însă, unde se încadrează copiii în toată ecuația asta? De ce să le stricăm bucuria jocului şi a copilăriei, aducându-i la o mişcare de stradă? Unde-i bravada în treaba asta? Şi în condiţiile în care principiul separării puterilor în stat e clar că nu îl vor pricepe, ce să înveţe BUN de acolo?   

Păi atunci zic să le punem şi ţigara în gură de cum se nasc, că oricum vor fuma la maturitate şi trebuie să li se înveţe corpul cu diversele otrăvuri - să facă imunitate! Hai să-i şi drogăm, să vadă şi ei dragoni roz prin copaci...hai să-i ducem şi la bordel - că poate au nevoie să-şi liniştească pornirile sexuale...că de! Oameni suntem! 

Singura logică pe care o văd în toată desfăşurarea asta de forţe este dată de imagine. Cum e și sintagma aceea cu rol de laitmotiv: "au adoptat ordonanța la ceas de seară". Aşa, şi? Dacă o adoptau la ceas de dimineaţă nu mai era la fel, sau cum? Dincolo de timpul fizic, de ce seara cu pricina a căpătat o importanță în sine? Pe sistem "Au adoptat unii o ordonanţă. Mare schemă! Cuumm??? La ceas de seară?! Gata, fra, pân-aici! Ies în stradă, le iau capu'! Nu se mai poate cu atâta furtişag...CORUPŢIA UCIDE! JOS GUVERNU'!" 

Bine, din punct de vedere psihologic ştiu că seara/noaptea este percepută ca fiind vremea când  au loc mârșăviile - pentru că nimeni nu le mai vede. Aşa era acum sute de ani...problema e că, între timp, s-a inventat curentul electric, iar ritmul de viaţă al omului s-a schimbat - putând să faci fix aceleaşi lucruri, indiferent că e zi sau noapte. Plus că prin 2012, Roberta Anastase număra pe sărite parlamentarii ca să treacă legile ce trebuiau trecute şi nu a mai contat că era zi sau noapte:

Deci, Bamboo! Că şi acolo tot aparenţele contau...

Iar dacă viaţa noastră este guvernată de Imagine, am o întrebare: care mai e diferenţa între cel care îşi cumpără Lamborghini (să moară duşmanii de necaz), dar nu mai are bani nici de un iaurt... între cea care îşi pune silicoane, să fie bombă sexy, dar e doar o bombă...şi între părinţii care îşi plimbă copilul prin piaţă, cu căciuliţă pe care scrie cu litere de-o şchioapă JOS GUVERNU'?

În fine! Prea-s chiţibuşar şi vreau să înţeleg totul! Las' aşa mai tâmp, că-s mai fericit!

Hai, mai bine, să dăm mână cu mână şi să cântăm în cinstea fostului Bamboo, dacă nu avem alte motive:

...sau, în cinstea dragostei (dacă mai interesează pe cineva şi amănuntul acesta):